Barfa este vazuta de sfintii parinti drept crima impotriva aproapelui. Nu stii cat de placut este omul caruia ii rapesti cinstea, in fata lui DUMNEZEU.Poate este un om virtuos, cinstit, harnic... si doar pentru ca nu-ti face pe plac sa-si ingroape talantii pe care i-a dat Dumnezeu, te incearca invidia. De fapt, barfa este pierdere de vreme, neputinta, josnicie, rea vointa...si tot ce poate fi mai urat, este degradant sa barfesti si sigur il faci pe aproapele tau, fratele tau intru Domnul, sa sufere, ii faci viata amara, dar nimeni din cei care incearca asemenea atitudini degradante nu va scapa de pedeapsa lui Dumnezeu. Atentie, pacatele tale le lasi urmasilor!!!Daca vrei sa fii vorbit de bine, fii tu cel care o face primul. Iar daca totusi ai ceva impotriva cuiva, e bine sa ai o discutie personala si sa-i spui ce te doare, chiar daca a gresit.... Doamne ajuta!

Nu am avut rabdarea sa citesc topic-ul, insa imediat m-a dus cu gandul la un preot calugar renumit ( nu-i mai stiu numele) care la o conferinta de presa zicea " ca cei mai greu de mantuit sunt vorbitorii de rau" Cu, cuvantul , uneori,poti si ucide. Folosirea darului - Cuvant- trebuie foarte bine pastrat si folosit cu cap si nu sa devina o unealta a urii de oameni

Ce anume socotiti voi ca este barfa? Daca vorbesti de exemplu despre o categorie de oameni, sa zicem atei, sau sectanti, sau evrei etc, iar ei nu sunt de fata, daca se emit diverse ipoteze( poate neadevarate) in lipsa lor, aceasta nu este o barfa?

De regula nu-mi fac un obicei de a barfi. Ce am de spus, spun in fata si imi place sa-mi formez singura pareri, folosindu-mi propria gandire, doar de aceea ne-a inzestrat Dumnezeu cu simtire si gandire. Nu. Nu imi place sa barfesc, dar recunosc faptul ca uneori critic pacatul, dar nu persoana. Departe de mine pacatul de a uri pe cineva, chiar facandu-mi rau. Cine face, lui isi face.O controversa ramane doar o controversa si nimic mai mult. In definitiv, Dumnezeu ne-a lasat libertatea de a alege. Sunt pe un site ortodox si sper sa nu mi se ceara sa gandesc altfel.

Daca Dumnezeu v-a lasat acest drept de a gandi liber, cu siguranta ca l-a lasat si ateilor, si sectantilor, si evreilor, si ereticilor etc, nu-i asa ?

Chiar maria luisa, ai ceva cu mine/ Era vorba despre faptul ca mi s-a intamplat de foarte multe ori sa cunosc persoane care sa incerce sa-mi impuna parerea vis a vis de o persoana. ...ADICA BARFA. AJUTA-MA , DOAMNE, SA MA TIN DEPARTE....de lumea dezlantuita... Atata tot. Ti s-a parut ca sunt atee sau altceva? Ma rog, e dreptul tau sa crezi ce vrei. Important pentru mine este sa raspund propriei mele constiinte. Iar pentru un om care constientizeaza , constiinta este glasul lui Dumnezeu in noi. Atat am avut de spus.

Nu am nimic cu tine, Rodica. M-ai inteles gresit. Vroiam doar sa spun ca toti oamenii, indiferent de credinta, au acelas drept sa gandeasca liber si sa-si exprime opiniile. :)

Tocmai am venit de la Sfanta Biserica. Dumnezeu ne ajuta sa le rabdam pe toate. Slavit sa fie in veci!

Fiecare, din cele bune ale lui scoate...

Serafim de Sarov despre judecarea aproapelui:
Nu trebue sa judecam pe nimeni, chiar daca l-am vedea cu proprii nostri ochi gresind sau petrecând în continua încalcare a poruncilor lui Dumnezeu, dupa cum spune Sfânta Scriptura: „Nu judecati, ca sa nu fiti judecati” (Matei 7,1). „Tu cine esti de judeci pe sluga straina? Domnului sau sta sau cade, dar se va scula însa, caci puternic este Domnul ca sa-l ridice” (Rom. 14,4). Cu mult mai bine este sa ne amintim de cuvintele apostului: „Cui i se pare ca sta sa ia seama sa nu cada” (I Cor. 10, 12), fiindca nu se stie câta vreme vom putea ramâne în fapta cea buna, dupa cum spune prorocul cel instruit din propria sa experienta: „Iar eu am zis întru îndestularea mea, nu ma voi clatina în veac, dar când Ti-am întors fata Ta eu m-am tulburat” (Ps. 29, 6-7). Domnul ne-a poruncit sa purtam dusmanie doar împotriva sarpelui, adica împotrica aceluia care dintru început a înselat pe om si l-a izgonit din rai, împotriva diavolului. Ne-a poruncit sa purtam dusmanie împotrica duhurilor celor necurate ale desfrânarii si a tuturor faptelor rusinoase, care seamana în cugete necurate si întinate.

Barfim deoarece nu ne iubim cu adevarat semenii. Dragostea, nu naste niciodata barfa si judecarea aproapelui.

"Un frate a intrebat: Daca aud ca cineva vorbeste rau de mine, ce sa fac?

Raspuns:
Ridica-te indata si fa o rugaciune, intai pentru el, apoi pentru tine, zicand: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste pe acest frate si pe mine, sluga nevrednica. Si ne acopera pe noi de cel rau, cu rugaciunile sfintilor. Amin."(Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrieri duhovnicesti, in Filocalia XI).


Plecand de la acest raspuns, Parintele Dumitru Staniloae subliniaza ca "are nevoie de rugaciune intai fratele care ma vorbeste de rau. Dar am nevoie si eu, ca sa nu fiu furat de suparare impotriva lui si pentru ca a gasit el ceva la mine care nu e bun. Dar intrucat amandoi suntem nevrednici, sa-L rugam pe Domnul sa ne ierte pentru rugaciunile sfintilor, la a caror dragoste intre ei si fata de noi e bine sa gandesc ca la un model al dragostei ce trebuie sa o avem si noi intreolalta".

„Datorită bîrfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”-folclor

Marele poet Virgiliu spune: „Bîrfa cea mizerabilă, pe care aproape niciun alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atît mai mari cu cît « călătoreşte » pe la mai mulţi oameni.”

Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm urmatoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţi după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci cînd un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvîrşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.” Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: „Nu este nimic mai « sufocant » decît apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Si ca incheiere si concluzie :
Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decît « zgomotul » pe care îl fac cei nebuni.”

cine birfeste,pe linga pacatul pe care il face,isi strirbeste din demnitate."ma vorbesti pe din spate-inseamna ca sunt inaintea ta..."

Diavolul este parintele barfei
 

Avva Casian povestea despre un batran din pustie care l-a rugat pe Dumnezeu sa-i dea har, in asa fel incat sa nu dormiteze niciodata cand are loc vreo convorbire duhovniceasca; si, dimpotriva, daca cineva se apuca sa barfeasca, ori sa spuna fleacuri, sa adoarma pe loc, pentru ca urechile sale sa nu guste un asemenea venin. Spunea: "Diavolul atata la vorbarie goala si lupta impotriva invataturilor duhovnicesti", dand urmatorul exemplu: "Odata, cand spuneam unor frati lucruri folositoare, acestia au cazut intr-un somn atat de adanc, incat nici genele nu si le miscau. Vrand sa arat ca la mijloc este lucrarea demonului, am inceput sa povestesc fleacuri, indata fratii s-au inveselit si s-au trezit. Eu am suspinat si le-am zis: "Cat timp am vorbit despre lucruri ceresti, ochii vostri, ai tuturor, au fost cuprinsi de somn, dar indata ce am inceput sa spun fleacuri, toti v-ati trezit cu mare graba". Recunoasteti, asadar, fratilor, lucrarea demonului si fiti atenti si paziti-va sa nu mai adormiti cand faceti sau ascultati ceva duhovnicesc".

Conform Sfantului Maxim Marturisitorul, "cel ce spune pacatul fratelui fara patima, il spune din doua pricini: sau ca sa-l indeparteze pe el, sau ca sa foloseasca pe altul.

Iar daca il spune pentru alte pricini fie aceluia, fie altuia, il spune pentru a-l batjocori sau a-l barfi. Dar atunci nu va scapa de parasirea dumnezeiasca, ci va cadea singur in aceeasi greseala, fie in alta, si va suferi rusine, mustrat fiind si batjocorit de altii (Capete despre dragoste, Suta a treia, c.73, Filocalia II).

"De-ti va spune cineva cuvinte nefolositoare, sa nu voiesti sa-l asculti pe el, ca sa nu ucizi sufletul tau. Sa nu te rusinezi de fata lui, ca sa nu-l superi. Sa nu te multumesti cu cuvantul celor ce zic: Nu primesc cu inima. Sa nu zici aceasta. Caci nu esti mai presus de primul zidit pe care l-a facut Dumnezeu cu mana Sa si pe care nu l-a folosit clevetirea (diavolului). Fugi deci si nu asculta.

Ia seama ca nu cumva fugind cu trupul, sa voiesti sa cunosti cele spuse. Caci de vei asculta cuvantul numai o clipa, dracii nu vor lasa cuvantul pe care l-ai auzit (sa fie uitat), ci vor ucide sufletul tau. De aceea fugi, fugi cu totul" ( Avva Isaia).

Sfantul Ioan Scararul spune :Precum focul este potrivnic intru totul apei si cei ce doresc sa duca o viata linistita(adica cei ce vor sa se mantuiasca)nu trebuie sa osandeasca.Cum se va mantui omul care in fiecare zi osandeste pe fratii sai, pentru care Hristos a fost rastignit pe cruce?...
Cine osandeste pe aproapele, batandu-si joc de nenorocirea in care se afla , cine il barfeste si il critica plin de rautate(si tocmai aceasta este in firea osandirii)este orb intru totul in viata duhovniceasca.Iar daca orb pe orb va purta de mana, amandoi vor cadea in groapa(Mt.15,14)
"Vrednice de luat in seama si urmatoarele paradoxuri:pacatosii, care trec cu vederea greselile lor, nu pot sa sufere greselile celorlalti.Iar dreptii, care se grabesc sa izgoneasca fiecare pacat ivit in propriul lor suflet, cu indelunga rabdare sufera greselile aproapelui".(Arhim.Serafim Alexiev,Nu judeca si nu vei fi judecat)

"Nu da urechea ta limbii celui ce defaima, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire ascultand sau graind cu placere cele rele impotriva aproapelui, ca sa nu cazi din dragostea dumnezeiasca si sa te afli strain de viata vesnica" (Sfantul Maxim Marturisitorul, Suta intai a Capetelor despre dragoste, c.58, Filocalia II).