Simbolismul Tainei Botezului.
 

Pentru savarsirea Botezuluilui este nevoie de o seama de lucruri, iar randuiala lui cuprinde momente, rituri si ceremonii care sunt pline de simbolism teologic.
Botezul se savarseste cu apa, fiindca ea este simbolul prin excelenta al curatirii spirituale pe care o da aceasta Taina.
Vasul in care se savarseste botezul, numit cristelnita, colimvitra sau crestinatoare, este simbol al apelor Iordanului, in care s-a botezat Hristos. in acelasi timp, el reprezinta si mormantul in care a fost ingropat Mantuitorul pentru ca afundarea intreita in apa Botezului semnifica moartea si ingroparea impreuna cu Hristos, iar scoaterea din cristelnita simbolizeaza invierea impreuna cu El, renasterea spirituala pentru viata cea noua. Cel botezat devine un purtator de Hristos sau un hristofor. De aceea botezul corect este cel savarsit prin intreita si totala afundare (caci botez inseamna afundare) in numele Sf. Treimi, in apa Botezului special sfintita.

Intreita si completa afundare a fost practica generala folosita in Biserica de la inceput, fiind stabilita apoi de normele si randuielile bisericesti. Botezul prin stropire sau turnare constituie doar o derogare sau exceptie de la regula generala, fiind administrat doar celor bolnavi pentru care afundarea nu era recomandata. De aici vine si denumirea de botez al clinicilor, adica al celor bolnavi sau care stataau culcati si care se savarsea prin stropire sau turnare. Practica Botezului prin turnare sau stropire s-a introdus mai intai in Apus, incepand cu secolul al IX-lea, apoi el s-a generalizat in Biserica Romano-Catolica, fiind mostenit de protestanti si cultele neoprotestante. Dintre acestea baptistii, penticostalii si nazarinenii savarsesc Botezul tot prin afundare, dar nu de trei ori, ci o singura data. De aceea un Botez care nu este savarsit in numele Sfintei Treimi, indiferent de forma de administrare, nu se recunoaste ca valid niciodata in Biserica Ortodoxa.

Problema se pune in felul urmator: dupa nastere in primele zile mama are o scurgere abundenta care se diminueaza treptat pana la 40 de zile apoi, incet se opreste. De aceea femeia e necurata. Parintele care te-a sfatuit a spus ca daca copilul trebuie botezat de urgenta, dupa ce a fost botezat mama este necurata fata de el si ramane asa datorita scurgerii.E o situatie complicata dar oricum te simti tu insati necurata si nu te-ai atinge de bebelus stiindu-l curat dupa botez.
Poate a mai scris cineva lucrul acesta, eu am vrut sa lamuresc problema strict fizica.
Eu am participat impreuna cu sotul la botez si inainte de a intra in biserica mi s-a facut o rugaciune la usa, nu as putea spune cum se numeste, dar a fost destul de lunga, in tot timpul copilul fiind tinut de nasa, apoi am intrat in biserica si s-a facut botezul, s-a imbisericit copilul si la sfarsit a fost dat nasei in brate. Eu nu m-am atins de fetita pana acasa, desi aveam rugaciunea facuta. Parintele meu este foarte strict cu canoanele si cu siguranta daca nu ar fi trebuit sa particip la botez nu as fi participat.Deci daca sotul meu ar fi fost nasul copilui am fi devenit frati duhovnicesti, dar simpla prezenta a noastra la botez cu siguranta nu ne face frati sufleteste.

Pacat...
 

Pacat ca inca se mai tin canoane si "reguli babesti" din Vechiul Testament. Domnul nostru IIsus Christos a murit pe cruce pentru a ne curati prin sangele lui iar noi suntem legati cu legamant nou, cu Domnul Iisus si nu cu Dumnezeu prin Moise. Legamantul Nou Testamentar este diferit de cele 316 porunci din Vechiul Testament... De ce oare nu ducem si un miel de un an si un porumbel preotului dupa cele "40 de zile"? Termenul acesta nici macar nu e conform cu cele 33 sau 66 de zile in functie de sexul pruncului... + cele 20 de zile obligatorii in care femeia nu trebuia sa iasa din casa... Sunt multe porunci din Vechiul Testament pastrate si practicate in prezent desi acestea ar fi trebuit sa dispara...

VAAAAAAIIIII, VAAAAIIIII!!!! :43: Ne facem de rasul lumii si de pedeapsa Lui Dumnezeu! Daca, Doamne fereste se gaseste cineva mai sarac la minte sa citeasca astfel de indrumari si sa le si asculte... Ar fi bine sa existe si un preot pe aici care sa transeze astfel de situatii.
Eu un ma intreb cine este duhovnicul...

Mi se pare cam extrem acest canon...cel putin din punctul de vedere al alaptatului...Pai daca nu e alaptat atata timp nici ca va mai putea fi alaptat dupa aceea, adica atunci cand mama e considerata curata dupa cele 40 de zile...si se stie ce beneficii pentru copil are laptele matern...Doar tot Dumnezeu a lasat ca mama sa isi alapteze pruncul...

Ba din contra, daca copilul e botezat de urgenta pentru ca e bolnav laptele matern l-ar ajuta si nici un lapte nu ar fi mai potrivit pentru el in acele momente decat laptele mamei sale, mai ales ca in primele zile mama are colostru, un lapte concentrat care contine cei mai multi anticorpi si este extraordinar de bun pentru copil...

Si apoi, 9 luni de zile cat l-a avut in pantec mama a fost buna pentru a hrani copilul, dupa ce naste si daca copilul e botezat de urgenta in cele 40 zile mama nu mai e buna sa il alapteze. De ce? Eu nu inteleg si mi se pare si extrem acest lucru...

Si eu as fi curioasa sa stiu cine este acest duhovnic...

Eu am participat la Botezul propriului meu copil, inclusiv mamele pe care le cunosc eu.

[quote=Rafaela;116712]

Nu mai incep discutia cu 'necuratia', despre care am scris in alte parti ce cred.
Sa o punem deci in paranteza si sa presupunem ca din cauza sangelui pe care il pierde femeia nu ar trebui sa se impartaseasca in aceste 40 de zile dupa nastere, si chiar sa nu intre in biserica.
Buuuun.

Dar este o aberatie totala, de care nu am mai auzit de altfel la nici un preot, si pe care n-am vazut-o practicata de NIMENI, nici chiar de cei mai hiperortodocsi dintre ortodocsi, sa spui ca o mama cu scurgere de sange nu are voie sa-si alapteze copilul in primele 40 de zile, ba nici sa-l atinga, daca acesta este botezat!!! (ar insemna ca nu are voie sa isi atinga nici sotul si sa intre in camera lui, nu?daca este botezat.. Nu vorbesc aici de relatiile trupesti (care oricul sunt fizic imposibile in aceasta perioada, in general), ci in general; si nici de nimeni altcineva sa se atinga, sa stea in carantina, ca o ciumata; fratilor, nu va dati seama la ce absurditati se poate ajunge?)

Cum scria altcineva, daca nu-l alaptezi 40 de zile, sau chiar doar doua trei de la inceput, laptele se pierde. Ar insemna ca biata femeie sa nu-si mai alapteze copilul, ci sa-l dea la doica (NB cine isi mai permite asa ceva in zilele noastre?) sau sa-i dea biberon (,a , pardon, sa-i dea tatal, ca mama n-are voie sa-l atinga).

Esti sigura ca ai inteles ce a spus preotul? Eu cred ca el a zis altceva si ai inteles tu asa...
Pentru ca si aici este o neintelegere:

[quote=Rafaela;116712]
6. Mai mult ca atât, Biserica interzice prin Sfintele Canoane ca la botez să participe soţ şi soţie. De ce? Pentru că ei devin cumătri între ei, părinţi spirituali ai aceluiaşi copil, cu alte cuvinte, frate şi soră. Canonul zice despre preoţi: "De nu va fi alt preot, singur, preotul sa-şi boteze pruncul său, iar el, sa-l boteze cu alt primitor (naş). Iar el, de va fi primitor (naş) pruncului său, atunci se desparte de femeia sa, adică de mama pruncului, pentru că s-au facut între dinşii cumătri" - Trebnic, 102. Chiar dacă preotul se face primitor al copilului său, el devine un alt grad de rubedenie cu mama copilului, cel spiritual. Tot aşa şi cei doi părinţi, care participă la botez.[/font]

Este vorba de nasire, nu de participarea la slujba botezului!! Cum sa devina mama si tatal parinti duhovnicesti daca nu sunt nasi??
Expresia 'a boteza un copil' are mai multe intelesuri pe romaneste:
1 A-l duce la biserica sa-l boteze preotul
2 A fi nas sau nasa
3 A il boteza, preot fiind

In postarea de mai sus mi se pare ca cele trei sensuri sunt amestecate.

Intru totul de acord.

Deducem ca este invechit si nerealist si nu se practica nicaieri cred in Biserica Ortodoxa.
Asa cum au spus si altii, o mama care nu alapteaza 40 zile sunt putine sanse sa o mai faca pe urma.

Nu stiu daca macar in Vechiul Testament, de unde s-a preluat moda curatiei/necuratiei care cred ca era mai degraba de ordin fizic in contextul cunostintelor medicale de atunci, nu cred ca era interdictia ca mama sa-si alapteze copilul 40 zile.

Citat:

6. Mai mult ca atât, Biserica interzice prin Sfintele Canoane ca la botez să participe soţ şi soţie. De ce? Pentru că ei devin cumătri între ei, părinţi spirituali ai aceluiaşi copil, cu alte cuvinte, frate şi soră. Canonul zice despre preoţi: "De nu va fi alt preot, singur, preotul sa-şi boteze pruncul său, iar el, sa-l boteze cu alt primitor (naş). Iar el, de va fi primitor (naş) pruncului său, atunci se desparte de femeia sa, adică de mama pruncului, pentru că s-au facut între dinşii cumătri" - Trebnic, 102. Chiar dacă preotul se face primitor al copilului său, el devine un alt grad de rubedenie cu mama copilului, cel spiritual. Tot aşa şi cei doi părinţi, care participă la botez. 7. Aşadar, există 2 motive pentru care mama nu are voie să stea în biserică în momentul săvârşirii Botezului, adică necurăţenia, sau lipsa de rugăciune, pe care Biserica o săvârşeşte la sfârşitul botezului şi pericolul de a deveni fraţi duhovniceşti cu soţul, prin participarea ambilor la botezului copilului lor.

Aici este o intelegere gresita a canonului, care este rupt din context, adica citat doar partial, dar chiar si asa se intelege ca de fapt este interzis ca preotul care-si boteaza propriul copil sa-i fie si nas.

Deci nici o legatura cu participarea parintilor copilului la botez sau vreo interdictie ca sot si sotie sa nu poata fi nasi impreuna pentru un alt copil (decat a lor).

Interesant este ca in caz exceptional copilul poate fi botezat si fara preot, si fara scufundare si chiar fara apa.
Nu se spune nimic de nasi dar cred ca se intelege ca sunt si ei optionali. Acel botez nu se repeta si nici nu cred ca se pune problema ca sa primeasca nasi ulterior.