http://www.crestinortodox.ro/editori...ui-140950.html

Schimbarea duhovnicului se face in momentul in care, dupa Spovedanie, in loc sa simtim odihna cea mult dorita si o ravna innoita spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, simtim tulburare si singuratate. Chiar si atunci cand suntem mustrati de catre duhovnic, tulburarea si singuratatea nu au ce cauta in inima noastra, caci o mustrare care vine din cunostinta si din iubire nu poate tulbura.

Desigur, e tot o parere subiectiva. Nu a mea, a altcuiva. Adevarul e intodeauna undeva pe la mijloc. Si mie mi s-a intamplat uneori sa simt tulburarea si intristare, dar nu mereu. Cred ca mai multa tulburare si singuratate as simti daca nu ar mai fii posibila colaborarea cu d-lui, dintr-un motiv sau altul. Degeaba ma amagesc ca timpul va aduce uitarea, caci au mai fost persoane a caror apropiere si prietenie am pierdut-o si timpul nu a rezolvat nimic, inca. Inca mai regret ca nu mai e posibila colaborarea, nici macar ocazional, decat foarte greu si putin, cu acele persoane. Si nu stiu daca e vina lor, sau a mea, sau pur si simplu...asta e situatia.

Uneori, chiar isi baga dracul coada...
Mi-adusei aminte de o faza: o doamna in varsta a venit odata la noi la magazin ingrijorata pana peste poate ca ii murise o pisica si se pare ca fusese suspecta de toxoplasmoza, iar doamna se temea pt sanatatea dumneaei, zicea cum sa afle daca o fii luat si ea, unde sa mearga sa faca analize, etc. Bineinteles ca am indrumat-o catre medicul de familie, insa ne-a zis ca nu mai are asa ceva pt ca s-au certat din cauza lui Basescu...

Erezia acasta în ce ar consta?

Aş vrea să ştiu sfatul Sf. Ioan Scărarul.

Este un paradox.

Daca nu ai discernamant, ai nevoie de cineva care sa te indrume.
Dar ca sa alegi pe cineva bine pe cineva care sa te indrume, ai nevoie de discernamant bun.

Care este iesirea?

Cineva spunea că ecumenismul este erezia tuturor ereziilor. Nu înteleg de unde analogia cu partidele politice.

Iar antiecumenismul militant al unor mireni este prostia prostiilor prin care mai mult se pagubesc decat se folosesc pe ei sau/si pe altii.

Şi atunci cum e mai bine?

Având de gând să ne plecăm grumazul în Domnul şi să credem altuia, în scopul dobândirii smeritei cugetări sau mântuirii de felurite patimi, înainte de intrare în arenă, dacă se află în noi o neîncredere sau vreun gând de îndoială, să-l cercetăm pe întâistătător şi să-l judecăm şi, ca să zic aşa, să-l cercăm, ca nu cumva încredinţându-ne corăbierului de rând ca unui cârmaci şi celui pătimaş ca unuia fără de patimi şi largului mării precum portului, să ne pricinuim un naufragiu sigur. Iar după intrarea în arena evlaviei şi în cortul supunerii, să nu mai judecăm pe povăţuitorul cel bun al luptei noastre în nici o privinţă, chiar dacă am vedea în el ca într-un om unele uşoare greşeli. Că de nu, judecându-l, la nimic nu ne va folosi supunerea. (Sfântul Ioan Sinaitul - Scara dumnezeiescului urcuş)

Fostul duhovnic ar putea spune ai mei ca ma instiga la neascultare... fata de ei mai ales...imi spunea ca in relatia mea cu Dumnezeu, mai ales,( dar si cu ceilalti) nu trecsa conteze ce vor sau ce cred ei ci numai eu...( si in realtia cu ceilalti la fel nu tb sati spuna nimeni cu cine sa vb si cu cine nu sau pe cine si cand tre sa te superi...). Alor mei se pare nu le-a convenit acest aspect si acum ma indeamna sa nu ma mai duc la el...parintii pt ca e departe si ma cearta sotul, iar el pt ca ma intoarce impotriva lui ( si oricum nui convne ca am vb desprerelatia noastra cu o terta persoana fie ea si duhovnic).
Intr-un flnal m-am convins ca are dreptate. Oricare terta pers-duhovnic consiler psholog avocat- nu te va ajuta cu nimic in cazul unei relatii care nu merge, ci va zice cum a zis si fostul duhovnic -tu tre saiei o decizie: accepti asa si taci, nute mai plangi, sau nu mai accepti si faci cum vrei tu, cu toate riscurile ( cel mai fericit-sa fi dat afara din relatie si din casa implicit, cm nefericit sa fi batut sechestrat si constrans cu forta sanumai faci niciodata nimic din ce vroiai :(...)
Se intrebau aseara la o emisiune tv de ce se duce lumeaa la Prislop si nu isi rezolva problemele la ei in parohie cu duhovnicii lor..uite tocmai de asta : ca esti pus sa le rezolvi singur...asa probabil cei care marg acolospera intro minune dumnezeiasca, prin care problema sa se rezolve de la sine...
a

Cel mai bine e ca omul sa-si vada de viata sa, sa si-o indrepte, nu pe a altora.

Apologetii acestui anti-ecumenist vicios au lansat dogma cum ca nu conteaza starea ta duhovniceasca, poti si trebuie sa te implici in chestiunea asta la toate nivelele ca de tine depinde rezultatul "bataliei".

Binenteles ca ideea este stupida, dar ca orice idee sectara, prinde bine la majoritatea oamenilor pentru ca e o cale prin care iti poti da mai multa importanta decat ti se cuvinte de fapt prin statutul tau spiritual real.

Pai da, mereu exista periculul ca oita utila si ascultatoare sa scape din tarc.
Intrebarea pe care trebuie sa si-o puna oita este in care tarc e pastorul bun.

Pai nu merge de cele mai multe ori pentru ca omul vrea sa se intample un miracol in timp ce merge pe calea cea usoara.


Adica eu raman cu prostiile mele dar in acelasi timp sa se intample si un miracol sa am ce-mi doresc.

Eu raman la rautatile mele, dar Dumnezeu sa fie bun si sa-mi dea pleasca din Cer, sa am si aia, si aia si celelalte.

Nu invat, dar poate apare un post de director bine platit pe undeva, special pentru mine.

Sunt intr-o relatie fara Dumnezeu dar omul fara Dumnezeu care l-am ales, se intampla un miracol si se transforma peste noapte in painea lui Dumnezeu si in loc sa dansez eu cum canta el, ca acum, face el ca mine.

Nu ca s fi putut eu alege altul, ci Dumnezeu sa faca o minune ca ala pe care l-am ales sa fie cum vreau eu in timp ce nici eu macar nu devin mai bun.

Si etc.

Si uite asa oamenii astia se duc cu mana goala la Dumnezeu si vin la fel.

Sau si mai amuzant, se gandesc ca de banii de un pelerinaj, ceva lumanari si alte maruntisuri asemenea pot suplini un suflet gol si pentru maruntisuri din astea, vor fi feriti de consecintele alegerilor lor.

Probabil că majoritatea căutătorilor de minuni nu ştiu că Părintele Arsenie ne cere să ne schimbăm purtările şi să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru crucea care ne-a dat-o. Din ceasul în care cunoaştem că suntem păcătoşi, ne schimbăm din vrăjmaşii lui Dumnezeu în prietenii Lui. De această minune fiecare dintre noi putem avea parte.

Căutătorii de minuni nu ştiu că cea mai mare minune se săvârşeşte la fiecare Sfântă Liturghie şi după această minune ar trebui să alerge neîncetat.

Nu e genul de minune care il cauta majoritatea desi se pare ca intr-adevar e o minune sa-si vada omul purtarile rele si sa renunte la ele..

Chiar si din cei mai bisericosi, se pare ca au impresia ca avand duhovnic, nu mai e nimic altceva ce pot face care sa tina de ei, tot ce mai lipseste este o interventie supranaturala..

Nu e un paradox caci smerenia tine loc de discernamant ,cand nu-l ai.Toti putem avea smerenie...indiferent de varsta ,pe cand discernamantul are nevoie de timp, experienta...si neaparat,smerenie.
...si atunci cand ai smerenie...alege harul in locul tau duhovnicul.

FOARTE FRUMOS spus!

Eu tot nu știu ce să fac. Cu toate ca nu cred ca mă mai ajuta spovedania la ceva, defapt am ajuns la concluzia ca era mai bine să no fi făcut niciodată :(. Cu toate astea sau acumulat f multe tensiuni și cu bărbatul nu pot discuta pt ca invariabil ne cerram îmi repetă aceleași învinuiri de fiecare dată de m-am saturat...am ajuns și eu la concluzia ca am greșit făcând ce am făcut, iar acum e prea târziu, am nenorocit ( încă) o ființă nevinovata care nu va fi cu nimic consolată chiar dacă vreodată Dumnezeu ne va pedepsi pe măsură...

(Și numai îmi sugerați să plec și săi las pt ca asta nu va fi posibil nici peste cadavrul meu. Adică mă va călca în picioare dc aș încerca să plec și săi părăsesc, sau chiar dc ias spune ca nu mă descurc cu copili, nu mai pot avea grijă de el)

Dacă ar fi totusi posibil să merg la spovedanie, unde ar tb să mă duc?
De ce cred ca nu mai se poate la vechiul duhovnic? Pt ca:
1) e departe și nici nu e tot timpul acolo, are program limitat ( înainte treceam seara de seara de la serviciu și până la urma îl găseam până se termina postul);
2) m-am supărat pe el ca nu mia botezat fata, dar când am mers cu ea acolo tocmai boteza pe un elev deal lui de la casă de copii...
3) sar putea să nu aibă voie nici să spovedească decât pe elevii și angajații scolii; de altfel a și zis de câteva ori înainte de paști să nu vină tot cartierului la el să mearga la parohie
4) mia spus ca să cam saturat de problemele mele de familie și nu mă poate ajuta în acest sens, ori îmi ascult bărbatul și nu mă mai plâng ca vroism altfel, ori fac cum mă taie capul ( sau cum spune la carte) și nu mă mai plâng ca ma ceartă bărbatul;

Acum io întreb ca să mă duc în altă parte îmi trebuie aprobarea fostului, sau depinde la latitudinea preotului care mă primește?

Dacă ma întreabă dc am plecat de la fostu și îi zic ca defapt acolo naveam voie să mă spovedesc, nu îi fac rău? El a făcut bine ca m-a spovedit, sau a făcut rău ca nusi a respectat jurisdicția?

Dacă nu mă primește nicăieri fără aprobarea fostului duhovnic, de ce îi spun ca vreau să plec de la el? Ca m-am supărat pe el, sau ca e prea departe? Dc spun ca m-am supărat are 3 variante: ori se discupla și încearcă să mă împace și să rămân la el, ori se disculpă dar ma da el afară ca l-am nedreptățit, ori îmi zice xa e alegerea mea să fac cum.mă taie capul ca nul interesează....

Asta ipotetic ca practic nu cred ca ajung. E ca în bancul cu iepurașul care vroia să facă clătite, și până a ajuns la vecinul de la care să împrumute tigaia, a găsit atâtea motive pt care lar putea refuza, ca s-a întors de la ușă...
Dar dacă aș ajunge pana la urma undeva chiar credeți ca mar putea ajuta cineva cu ceva în starea în care sunt??? ( credeam ca depresia postnatală a trecut, dar se pare ca revine pe fondul neînțelegerilor cu tatăl, și încep chiar resentimente față de copil ceea ce mă sperie rău :(....)

Fallen chestia cu spovedania sta cam asa.
Ia fi antena:
Un hot nu poate sa fura o soba incinsa.Se poate doar apropia dar n-o poate
fura.In schimb daca soba devine rece hotul poate sa atinga soba si s-o fure
bucata cu bucata.
Ei bine, soba este sufletul nostru, spovedania este focul care se face in soba
iar Impartasnia este combustibilul care face ca soba sa fie incinsa.
Restul il deduci tu.
Unde vrei.

Atunci drum-bun si lui si la revedere.
Depinde.Unii te intreaba altii nu.Daca noul preot te intreaba ii spui lui ce ne-ai spus si noua si gata.

Bineinteles.Un nou duhovnic.Si gata.
Cat despre depresie/anexietate citeste psalmii de necaz, pocainta , lauda si
multumire si sa vezi cum pleaca dracu'-depresiei imediat.
Mai citeste in fiecare zi acatistul Sfantului Ciprian si pleca si dracu'-anxietatii
si uite asa ramai numai cu Dumnezeu.
Deci cautat-ti nou Duhovnic care sa-ti fie aproape de casa, si in fiecare zi
citeste din psaltire si acatistul Sfantului Ciprian si gata ce tot atata ingrijorare.

Apropos: sa stii ca diavolul va incerca sa loveasca in copilul tau prin parinti.
Fie prin tine sau prin tatal.Ar trebui sa mergi si la Sfantul Maslu asa preventiv
ca sa ai pace in familie si sa-l treci pe tatal copilului la acatistul de la Sfantul
Maslu.De fapt ar trebui sa mergi la Sfantul Maslu sa vezi ce rugaciuni puternice se spun...vai fuge draku imediat.

De acatistul sf Ciprian mie frică, l-am mai citit o dată și a fost chiar nasol după aia, parcă au înnebunit toți drăcii...( ști cum se spune în popor și cum se arată sin Bible, dracului nu pleacă fără să-ți ia ceva, eventual ce ai obținut cu ajutorul lui sau nu neapărat, cum a fost turmă de porci din ținutul gherghesenilor);
La sf maslu am mai fost în trecut, primele dăti a fost mai rău, apoi după ce am fost de multe ori a fost mult mai bine. Acum în ultima vreme am mai fost de 2-3 ori, în vara, până să nasc, și a fost ok,nu mare diferență. Adică copilul a fost f bine, de la început până la sfârșit, mulțumesc lui Dumnezeu și maicii Domnului, nici nu am avut îndoieli, și eu am fost fbine dpdv fizic, însă după naștere am.avut o cădere destul de lungă durată și cu copilul au început mici probleme obișnuite de altfel dar care m-au îngrijorat și întristat peste măsură.
Despre popii de pe aici, nu știu ce să zic, nu îmi inspiră încredere, nu păr dispuși să îmi asculte povestea vieții, cum a fost cel de până acum. Prima dată când am fost la el m-aascultat cred ca mai bine de o ora,și dățile următoare, si-a pierdut răbdarea abia acum la sfârșit și crd io ca sar putea să mă considere o cauza pierdută și să fi căzut în deznădejde....acum nimeni nu își dorește un " pacient" necooperant care te duce sigur la eșec, își vate joc de muncă ta.... E și aici un părinte bătrân și mai înțelept dar cred ca nici asta nu mai are răbdare cu toți păcătoșii, ba chiar e foarte tranșant și intransigent în discursurile lui...

Ai dreptate cu "pacientul necooperant", pana la urma daca de cooperat nu vrei, ce vrei de fapt?

Cum adica nu inteleg ? Cum sa fie nasol dupa ce citesti un acatist ?

Pai se poate intampla, daca te certi cu dracu fara sa te ancorezi in Dumnzeu.

Cum ? Cum poate un acatist sa aiba efect invers ?

Prin inversiunea din om.
De exemplu, unii se bucură la necaz, alţii înjură pe Dumnezeu.
Acatistul nu e magie. Nu garantează nimic prin el însuşi, după cum cred că bine ai ştiut cândva, în momentele ultime de luciditate.
Acatistul, ca orice alt text, e doar un stimul (un prilej, o propunere adresată sufletului, o bătaie discretă în uşa simţirii şi cugetării adânci, profunde, sensibile) pe care îl prelucrează omul după cum voieşte şi după cum poate.
Dar mă tem că la voi, în biserica magică, pesemne simpla prezenţă face de-a gata minuni. O fi, nu zic nu...
Dar zic şi .... Doamne fereşte!

Nu mai zice.
Serios ca face. Doar simpla prezenta in biserica ajuta de n-ai idee, face minuni. Iar eu zic: multumesc, Doamne!

Face doar daca ai o orientare spre Dumnezeu.
Era un satanist pe aici care zicea ca el cand se apropia de cele sfinte, incepeau si dracii sa-l fugareasca de numa' numa'.
O fi adevarat sau inventat, cine stie, dar n-ar fi de mirare sa fie.

Da, cand te certi cu dracii flexandu-ti muschii spirituali imaginari, asta se intampla.
Cand esti centrat pe tine si pe orgoliile tale si prin ne-smerenia ta il tii pe Dumnezeu deoparte, ai parte doar de belele desi ai impresia ca duci cine stie ce lupta duhovniceasca.

Eu nu reuşesc să înţeleg această formă de exprimare a credinţei prin alergatul la masluri/dezlegări şi acatiste mai mult ca la Sfânta Liturghie (să nu mai vorbim de Vecernie, Utrenie). Mă depăşeşte complet.
Asta nu înseamnă că un acatist sau paraclis nu este folositor, numai că nu înţeleg de ce un acatist primează înaintea rugăciunii minţii (fie ea făcută în biserică la comun cu cei dornici de acatiste).

Păi nu prezenţa în biserică face minuni, soro. :))
Dumnezeu face minuni cu noi în fiecare clipă şi mai ales cu cei care nu au dat poate niciodată pe la biserică. Sau să înţeleg că numai cu noi aştia bisericoşii şi evlavioşii face Dumnezeu minuni (prin simpla prezenţă în biserică)?

Ce n-ai inteles din ce-am spus?
Doar simpla prezenta in biserica (in sensul de: fie si numai atat de putin sa facem si tot simtim efectul harului care lucreaza in Biserica) ajuta de n-ai idee, face minuni.

Care orientare vine uneori tot în biserică...:)
Ce am vrut eu să spun şi s-a grăbit Crinrin să nuanţeze, este că din nenorocire lumea merge la biserică din raţiuni care amintesc mai degrabă de magie decât de biserică. Dar aici e discuţie lungă... A fi în biserică înseamnă adeseori tocmai a fi în afara ei. Şi nicăieri, cred eu împreună cu alţii mai avizaţi decât mine, nu e hulit mai mult Hristos decât, uneori, tocmai în bisericile noastre. Nu prin alcătuirea/conţinutul slujbelor, care sunt purtătoare de har şi sfinţenie, ci prin sufletele noastre iubitoare de moarte. În fine...

Se pare caalegerea cae mă pus să o fac era pe jumătate făcută :(... . dacanu asclt de duhovnic ce se poate întâmplă deca să nu mă mai primească și innrest..șpagă mea...dacă insanu asculți de cei cu care trăiești în casă se poate întâmplă căiți vor face rau, sistematic și zi de zi, și paa la urma nu ai cum să te împotrivești și să nu te dai pe brazdă. Sau ce oti vrea acum să fug de acasă și să dorm în parc??? Sau să îmi parsesc copilul ? M-ai gandit si la asta la un mom dat, am zis ca dacă nu mă lăsa să o cresc creștinește io plec și io las lui să facă ce vrea :(....da mi sa parut foarte urât din partea mea să pun dorințele mele mai presus de binele copilului ..deși nici asta nu se stie, dacă îi e mă bine cu mine sau fără mine...( decat cu 2 parinti nebuni mai bine doar cu unul, ajunge nebunia unulii din ei ):)... Bietul copil, mamai mir ca e agitat și neliniștit :(
Si cam.așa cu alegerile : ele nu snt întotdeauna voluntare, nu putem.alege numai ce vrem.noi ci tb să ne adaptam la ce ne oferă viata, ce se poate în acel moment...de multe ori e prea târziu ca să mai schimbăm ceva. Ar fi bine dacasar putea face cevasa nu fie si mai rău de atat, dar matem ca nici asta nu se poate întotdeauna.

Dada, cand nu aveai copil si puteai sa pleci sa-ti vezi de viata ta nu vroiai, te pomenesti ca acum chiar vrei.


Vezi tu, daca la momentul t15 (t = time, t15 momentul prezent) ajungi intr-o situatie nasoala, nu te poti scoate cu "pai ce sa fac acum, ca nu mai am libertate de alegere".
Pentru ca la libertatea de alegere ai renunta sistematic la t5 la t6 si tot asa fiecare pas pana la t15.
Si pentru toate astea porti tu si doar tu responsabilitatea.

Deci mai usurel cu scuzele si ipocrizia.

Si apropo de binele copilului, cand l-ai facut, nu stiai cum este el? Sau cum esti tu? Care e statutul relatiei dintre voi?
Te pomenesti ca surpriza, peste noapte ati inceput sa aveti conflicte.

Time? :39: Adica tine? aaaa... Tu esti cowboy,:48: adica baiatul vacii ...:50:
Ma de cand v-ati amiricanizat toti ma? F...ir-ar a ei de limba romana.Ti-era greu sa scrii timp?

Și acum ce vrei sa-mi pară rău ca am.copil, de parcă nu milas fi dorit? Da e drept sentimentele sunt un pic confuze și amestecate. Uneori la supărară zuci ca mai bine nu era...dar apoi regreți. Dc ajungi să gândești ca era mai bine dacă nu lsi fi întâlnit niciodată pe x sau y, cu care între timp ai copil...e czm nasol ce rezultă... În bază acestui raționament aș putea mai degrabă să zic ca poate era mai bine dacă nu mergeam la momentul tx să mă spovedesc. Cum am trăit atâția ani fără biserică trăiam și acum și trăia și copilul. Și probabil numai aveam.obiecții nici cu botezul, ca nu avea nimeni de împărțit nimic cu biserică.

Fallen, nu e vorba dacă nu l-ai fi cunoscut pe X sau Y, ci dacă ai fi luat alte decizii în relație cu ei.
Să știi că nu e gând bun, de la Dumnezeu, ce zici tu că mai bine ai fi trăit fără Biserică, așa cum ai trăit atâția ani! Cu siguranță nu ai fi avut bătăile de cap pe care le ai acum, dar asta nu înseamnă că era bine, ci că diavolul nu-și mai băga coada tocmai pentru că făceai oricum voia lui. Dacă te străduiești să te schimbi, e firesc să apară probleme... rămâne să vezi ce e mai important pentru tine și pentru viața ta veșnică.

Iartă-mă că m-am băgat așa brusc în discuție.

Adică pot fi în biserică (fizic) şi cu gândul la..., deci în afara ei. Sau tocmai când sunt în afara bisericii (adeseori fizic) arăt dacă sunt în biserică sau în afara ei (lăuntric) prin gândurile, faptele şi vorbele mele. Am înţeles bine?
Sau ba nu, odată ce ai intrat în biserică (pentru simplul motiv de a face nişte poze) minunile încep să aibă loc. :)

Deci care va sa zica, problema este ca ai constientizat situatia nasoala in care esti, ca daca ai zice ca e bine si frumos, n-ar fi nici o problema.

Apoi da, macar hotaraste-te pana la urma in ce directie vrei sa mergi, ca nici pe jos nici in caruta..dar proteste tot timpul.

Alege-ti o cale, asuma-ti consecintele, valabil inclusiv pe cea a compromisurilor.

Sau se intra in biserica si se sta cu mainile ridicate spre cer, inima atintita catre Domnul, avand urechile ciulite la slujba si ruland rugaciunea inimii. Iar daca obosesti, se sta in pozitie de drepti, capul plecat in pamant si privirea fixa; atentia sa nu se abata de la slujba si niciun gand sa nu-ti tulbure rugaciunea.
Daca nu faci asa, n-ai ce cauta in biserica?

E, uite ca eu stau rezemata pe unde apuc, casc ochii la pereti si la oameni, nu sunt atenta la slujba si nu spun rugaciunea inimii. Si mare minune, ma simt mai bine doar pentru ca sunt in biserica! Ciudat, nu?

Faci asa pentru ca asa vrei sa faci sau se intampla sa-ti pierzi "concentrarea"?

Poate "te simti" bine dar nu inseamna ca "e bine".