Normal ca daca iubesti pisicile sa intrii in conflict cu vrabiile!:3:

(mai sus este un ciine obez!) [/quote]
Sper ca nu faceai referire si la catelul meu!:3:

Acum pe mine nu ma cunosti nu stii cit stiu eu sau nu despre animale, dar intreaba un medic veterinar real:15:
"Iubirea" omului pentru animale este f. adesea reflectata in stratul de grasime la acestora.
Un ciine de marimea celui din fotografie este capabil sa alerge ore in sir intr-o zi lucru care probabil nu se intimpla nici cu ciinele tau nici cu majoritatea ciinilor de apartament.

[COLOR=green]A, nu - n-am spus nicaieri ca iubesc pisicile. Am spus doar ca si pisicile sunt bune de ceva, pe langa casa omului. Da' eu nu am pisici. Stau la bloc şi nu pot... Sa stea in casa cu mine? Nu! [/COLOR]
[COLOR=green]Intra pe prima pagina a topicului sa vezi cum am fost gratulata...[/COLOR] :36:

Pisicile sint, pardon erau (ca in ultima vreme nu mai sint chiar asa sigur) bune sa prinda soareci! Pisicile mele chiar faceau lucru asta!
Boli am avut destule si eu si familia de tratat insa inca nu ne-a tratat niciodata vreuna dintre ele! Iar diagnosticul la fel ni l-a pus medicul nu pisica. Oricum pisica este un animal care iubeste caldura asa ca-mi pot imagina atractia ei pentru un loc mai cald/fierbinte a unui om. De asemena are un nas deosebit de fin si ca atare o atractie pt mirosuri in zona necrotica..... De aici pina a le face diagnostician/terapeut mai este mult!
Sincer o pisica sau un ciine sau oricare alt animal nu sint decit niste animale cu simturi mai dezvoltate decit ale omului (unele sau altele). Uneori prin ele Dumnezeu poate intervenii in viata noastra iar noi privim efectul cazind in extaz uitind cauza.
Gistele chiar daca au salvat Roma nu-s totusi pompieri, gainele seismografe biologice, delfinii Salvamarul samd.

[COLOR=green]Dumnezeu lucrează prin creaţia lui! Asta e sigur. [/COLOR]

Initial inainte de caderea lui Adam nu existau animale care sa manance alte animale.
Apoi prin caderea lui Adam a intrat moarte in lume si animalele au inceput sa se manance intre ele.
Dumnezeu a lasat asa -sa manance unele animale alte animale- pentru a conserva intreaga creatie si pentru a neutraliza efectele greselii lui Adam care fusese inselat de raul diavol.
Se stie ca pe langa sfintii desertului animalele de prada deveneau animale blande.

Conform cu ce zice Parintele Cleopa care lua respectivele ziceri de la Sfantul Grigorie Palama plantele si animalele au deasemenea suflete dar nerationale adica suflet animal.Acel suflet nu e nemuritor ci exista numai cat e in viata animalul sau planta.
Omul are suflet rational si nemuritor.

Mie imi plac extrem de mult gandacii si in general toate insectele.
Sunt mici si totusi daca te uiti la detaliile lor sunt uimitor de frumoase.
Daca stai si te uiti la o viespe,la o albina , la o musca,la o gargarita mai stiu eu la ce vezi ce frumos e facuta.
Exista nenumarate specii de insecte pe glob si nu este cred deajuns cunoscut totul despre ele.
Pe acasa am vreo doua pisici.

Este foarte interesant ornitorincul care pare o gluma a lui Dumnezeu adresata savantilor evolutionisti.
Este o combinatie de mamifer,pasare si reptila.
Se inmulteste prin impreunare dupa care femela depune oua.
Puii sunt alaptati apoi de femela.
Desi e un animal cu sange cald temperatura corpului ii variaza in functie de temperatura mediului ambiant.
Mai are si multe alte caracteristici care uimesc da astea le-am gasit asa repede.


Este cred foarte util pentru copii sa fie dusi in natura sa vada armonia si frumusetea creatiei lui Dumnezeu.
Decat sa le fie data tot felul de jocuri pe calculator "educative" sau sa fie lasati la televizor sa vada diverse chestii "educative".
Bine aceasta armonie nu poate fi vazuta si sufletul nu se poate bucura de ea de nu ii da preabunul Dumnezeu acest dar.
Dar cred ca toti oamenii au acest dar de la nastere.

Este foarte interesanta de asemenea minunea cu serpii care vin la o icoana Maicii Domnului in pelerinaj in fiecare an pe undeva prin Grecia.
Asta ca sa nu zica careva ca Maica Domnului nu e maica dupa trup a celui de are grija de toate.

Sunt uimitoare pasarile migratoare.
Dupa alcatuirea pasarilor a fost copiat avionul.
Puteti vedea cum Dumnezeu a facut pasarile pentru zbor , uitati-va la aripi si la coada care este folosita pentru a carmi.
Avionul este o copie dar este atat de inestetic,de zgomotos si de nesigur pe langa pasari.
Apoi pasarea nu prea e afectata de pene de motor sau de furtuni si foloseste curentii de aer pentru a zbura folosind pentru aceasta foarte foarte putina mancare.
:))
Nu prea se cunoaste exact cum pasarile migratoare stiu sa se orienteze pe harta.
Dar e clar ca minunile lui Dumnezeu sunt taine mari si trebuie o minte tare inteleapta pentru a intelege macar cat de cat mecanismele foarte uimitoare care le-a pus Dumnezeu in aceste pasari.

Rechinul urias (Cetorhinus maximus)
 

Dupa balena rechin (Rhincodon typus), Cetorhinus maximus este cel mai mare peste din lume, putand ajunge la o lungime de 12 m. si o greutate de 19 tone. In ciuda dimensiunii impresionante, rechinul gigant este un animal inofensiv. Prezinta miscari lente si se hraneste cu plancton, pe care il absoarbe cu ajutorul celor cinci lamele masive pozitionate de jur inprejurul capului.

Este singurul membru al familiei Cetorhinidae. Primul specimen a fost descoperit in Norvegia, fiind ulterior descris si denumit de catre Gunnerus (celebru botanist norvegian), in anul 1765. Termenul “Cetorhinus” provine din limba greaca, de la cuvantul “ketos” care inseamna monstru marin sau balena si “rhinos” care se traduce prin nas; “maximus“ este un cuvant de origine latina - insemnand “cel mai mare“.

Corpul sau masiv este colorat in cenusiu inchis - la unele exemplare prezinta nuante mai pale pe partile inferioare - iar pielea este invelita cu mucus. Gura este mare, avand o deschidere de aproximativ un metru, si este prevazuta cu dinti mici si inconvoiati. Particularitatea acestei specii de rechin este marimea ficatului, care poate cantari 25% din intreaga greutate a corpului, actionand ca o forta ascensionala. Poate fi usor recunoscut datorita dimensiunii sale, a botului inconvoiat, a gurii sub-terminale, a branhiilor sale lamelate si a cozii sale puternice, inconvoiate, in forma de luna.

Traieste in apele temperate din oceanele Pacific si Atlantic. Pot fi uneori observati aproape de suprafata apelor sau in zona de coasta a celor doua oceane.

Rechinii gigant sunt animale ovovivipare, adica se reproduc prin oua, embrionul dezvoltandu-se in organismul matern. Perioada de gestatie se pare ca dureaza cel putin un an (chiar 2 sau 3), femela putand purta in abdomen mai multi pui, perfect dezvoltati, cu o lungime de 1,5 - 2 m. (una dintre femelele aflate in captivita, de ex., a dat nastere unui numar de 6 pui). Imperecherea are loc la inceputul verii, iar nasterea la sfarsitul acestui anotimp.

Se pare ca femeleleau un singur ovar functional - cel drept, caracteristica nemaintalnita la nicio sprecie de rechini cunoscuta.

Hutul
 

Scurta istorie:

Este o rasa autohtona, veche, formata in nordul Romaniei, in Muntii rasa hutul Carpati. In lucrarea Hippica din 1606 a fost mentionat pentru prima data.

Numele de hutul provine de la populatia hutula de origune ucraineana.

Scrierea in limba romana este hutul, dar in zonele occidentale este adesea intalnit si sub numele de hucul.

Parerile privind originea acestei rase sunt imoartite: romana, maghiara, ucraineana.

La herghelia Lucina, infiintata in 1877 se creste in present aceasta rasa.

Este una dintre cele patru rase pure crescute in hergheliile de stat din Romania.

Carcteristicile rasei:

Are inaltimea de 139-151 cm.

Culorile specifice acestei rase sunt murg, roib, negru, soriciu.



Capul este relative mare, proportional in raport cu corpul, gatul scurt si musculos, purtat oblic, cu coama bogata ce anterior formeaza un mot abundant.

Spinare si sale relative lungi si puternice.

Robust, conformatie specifica poneilor.

Temperament:

Caracter aproape perfect.

Este vioi, cuminte, ascultator si muncitor si poate fi folosit la orice activitati destinate copiilor.

Este echilibrat si atent, fiind plin de calitati fizice si psihice.

Poate fi pregatit foarte usor si tratat corect este deosebit de bland si cuminte.

Cu o pregatire si o intretinere necorespunzatoare poate deveni greu de controlat, devenind incapatanati si agresivi.

Utilizari:


Este ideal pentru copii care vor sa inceapa de mici sportul ecvestru.

Orice copil care vrea sa devina un sportiv in competitiile ecvestre, ar trebui sa inceapa la o varsta frageda, avand un ponei, ca apoi sa treaca la un cal de sport.

Se poate utiliza si pentru munca, probele special destinate copiilor-indemanare, dresaj, sarituri obstacole (40-80 cm), jocuri pe echipe, turism ecvestru pentru copii-calarie si trasuri cu unul, doi sau patru cai.

Herghelie in Romania:

Herghelia Lucina, din Bucovina de Nord, cu aport esential in formarea acestei rase de cabaline.

Randunica arctica (Sterna paradisaea)
 

Randunica arctica este o pasare migratoare pe distante lungi, care se grupeaza anual in vederea efectuarii unor curse record de aproximativ 35.000 km, de la un capat al globului la celalalt - din tinutul arctic si pana in cel antarctic - unde isi petrece iarna si are loc imperecherea. Este probabil cea mai lunga migratie efectuata de vreo pasare cunoscuta, ceea ce inseamna ca randunica vede soarele mai mult decat oricare alt animal, in expeditia sa catre sud, unde petrece "cea de-a doua vara".

Sterna paradisaea este foarte asemanatoare ca aspect cu randunica comuna - Sterna hirundo - fiind ceva mai mica decat aceasta, cu pliscul mai scurt si coada mai lunga. Lungimea aproximativa a corpului este de 33 - 39 cm, deschiderea aripilor de 76-85 cm; penajul este cafeniu cu alb; ciocul drept, la fel de lung ca si capul, si picioarele sunt rosii, iar capul alb este prevazut cu o "coroana" neagra.

Este o pasare de mare din familia Sternidae, care traieste pe continentul arctic, in zonele nordice temperate. Speranta de viata este mare, unele exemplare putand ajunge la varsta de 30 de ani. Se hraneste cu peste si intervertebrate marine. Sterna paradisaea produce o varietate de sunete, doua dintre cele mai cunoscute fiind strigatul de alarma, pe care pasarea il scoate la vederea posibililor pradatori si strigatul de avertizare. Cel din urma are un caracter social si este produs atunci cand intre indivizii din colonie au loc ciocniri agresive.

Randunicile arctice formeaza cupluri pe viata si, in cele mai multe dintre cazuri, se intorc in aceleasi colonii in fiecare an. Exemplarele incep sa se imperecheze dupa varsta de 3 - 4 ani. Ritualul este elaborat, in special pentru pasarile care cuibaresc pentru prima oara. Acesta incepe cu asa-numitul "zbor inalt", in care femela isi urmeaza masculul la altitudini mari, dupa care coboara impreuna usor. Spectacolul este urmat de "zborul dupa peste" in timpul caruia masculul ii ofera femelei hrana. La sol ritualul continua cu mersul tantos al masculului, care se invarte in jurul femelei, cu coada ridicata si cu aripile lasate. Seria demonstratiilor se incheie cu zborul in cer al ambilor parteneri, unul in jurul celuilalt. Cuibul va fi apoi construit in gropi sapate in pamant, la o distanta apreciabila de tarm, in locuri cu vegetatie scurta.

Femela depune unu pana la trei oua, pe care le cloceste vreme de 24 de zile. In acest timp masculul apara cuibul de pradatori. Cand sezonul de imperechere se sfarseste, iar puii sunt apti de zbor, pasarile pornesc din nou in lunga lor calatorie catre sud, in cautarea hranei.

Porumbelul de vest incoronat (Goura cristata)
 

Cunoscut si sub denumirile de porumbelul incoronat comun sau porumbelul incoronat albastru, Goura cristata este membru al familiei Columbidae, fiind una dintre cele mai frumoase specii de porumbei din lume si, in mod evident, cea mai mare dintre toate. Dimensiunile lui sunt aproximativ egale cu ale unui curcan - 75 cm. lungime, penajul este de culoare gri-albastrui, capul mic este prevazut cu o creasta dantelata, iar in jurul ochilor are o “masca” de pene de un albastru inchis. De-a lungul umerilor penajul este traversat de doua pete de un rosu inchis; picioarele le sunt lungi si solide, ochii rosii. Goura cristata este o pasare endemica, ocupand zonele impadurite din Papua Noua Guinee si o parte din insulele indoneziene.

Porumbeii incoronati traiesc in grupuri de cate zece indivizi si obisnuiesc sa se hraneasca impreuna, cu fructele si semintele cazute pe sol, dar si cu insectele din zona. Femelele si masculii nu se deosebesc foarte mult intre ei (masculii sunt ceva mai mari) si formeaza perechi pe viata. Cu toate acestea ritualul de imperechere este unul destul de elaborat: masculii scot un sunet zgomotos, isi leagana capul, isi expun coada in forma de evantai si isi deschid partial aripile. De asemenea, obisnuiesc sa “danseze”, in timp ce femelele isi ridica aripile si alearga in jurul lor, in cerc.

In timpul acestui “spectacol” el ii prezinta materialele necesare cuibului, dupa care ambii parteneri incep sa construiasca in copac o platforma din bete subtiri. Femela depune un singur ou, mare si alb, care va fi clocit de ea in timpul noptii si de mascul in timpul zilei. Dupa 28 de zile din ou iese un pui golas care va fi hranit de ambii parinti cu “lapte de pasare” – un lichid rezultat din digerarea partiala a hranei, pe care porumbeii il tin intr-o anexa sub forma de “saculet”, aflata in zona esofagului. Chiar si dupa ce puiul este in stare sa zboare parintii continua sa-l hraneasca pentru cateva luni.

Din cauza distrugerii habitatului, dar mai ales din cauza vanarii acestor pasari pentru pene si carne, numarul lor a scazut dramatic in ultimii ani, specia fiind amenintata cu disparitia.

Pai bmd-ule, Jasmine a mea e batranica.. are 10 ani.. si probleme cu soldul.. de facut miscare mai multa, sunt de acord, dar ca sa cred ca e indicat ptr ea sa alerge ore in sir la varsta asta !!! teoretic o fi cum spui tu dar nu poate avea aplicabilitate ptr toti cainii...depinde de afectiunile si sensibilitatea fiecaruia.
Eu ii dau doar o data pe zi sa manance si nici atunci excesiv de mult.Mai putin de atat se poate??? Sa o dezvat sa mai manance?:21:

http://img.tfd.com/thumb/c/c6/American_Robin_2006.jpg

Red Robin - vestitorul primaverii in Canada si USA nord.

Marina, cainele meu, desi are o gradina imensa la dispozitie si 8 ani, este intr-o forma fizica nemaipomenita.
Este un loc, la 15 min de casa, unde o duc tot a doua zi la fuga, inot(trece raul pe acolo) si ii arunc mingea in apa, ea sare o aduce inapoi.

Are si ea probleme de artita, varsta nu cruta pe nimeni se pare, insa ii dau zilnic o tableta de glucosamina, pentru incheieturi si oase.
Acasa schiopateaza, insa acolo, in parc, fuge ca nebuna.

Chiar daca Jasmine este mai batraior, trebuie mers zilnic la plimbarica...

[COLOR=green]Şi eu am probleme cu şoldul...[/COLOR] :mad:

Asta-i un altfel de a spune ca ai citeva kg in plus?:21:

Jasmine a ta, e dolofană, supraponderală ! Nu mai da vina pe vârsta ei , totuşi fragedă, faţă de Tony al meu. Vina este numai a stăpânilor , aşa că d'ul doctor are dreptate !

Jderul de Pin (Martes martes)
 

Jderul de Pin este un animal de culoare maro, cu exceptia dungilor galbene regulate de pe gat; coada este lunga si stufoasa. Desi este activ, in general, noaptea, adesea apare si la amurg si rasarit. Este un catarator agil, iar atunci cand se deplaseaza, are un mers saltat.


Da nastere o singura data pe an , la 2-7 pui, care se nasc primavara, si sunt acoperiti cu o blana deschisa la culoare.

Habitat: zone impadurite si paduri.

Marime: 35-58 cm, plus o coada de pana la 28 cm.

Hrana: pasari si mamifere mici; fructe de padure si alte fructe.

Raspandire: in marea parte a Europei, cu exceptia unei mari parti a Angliei, Spaniei, Portugaliei si Greciei. Este intalnit si in insule.

Specii similare: Jderul de fag.

Martes foina - Jderul de fag
 

Martes foina - Jderul de fag

Similar in marime si culoare cu Jderul de Pin, Jderul de Fag are, pe gat, o pata galben- albicioasa. Cunoscut si sub numele de Jderul de piatra, este intalnit adesea in zonele aride, pietroase, in care isi sapa vizuine mici.


Este mai activ dimineata si seara, dar apare si in timpul zilei. Da nastere o singura data pe an, primavara, la 1-8 pui.

Habitat: paduri, versante pietroase ale dealurilor.

Marime: 44-54 cm, plus o coada de pana la 32 cm.

Hrana: in special mamifere mici si pasari.

Raspandire: este larg raspandit in intreaga Europa, cu exceptia Insuleleor Britanice si a Nordului Scandinaviei.

Specii similare: Jderul de pin.

Martes foina - Jderul de fag

Viezurele (Meles meles)
 

Denumit si bursuc, membru al familiei Mustelidae, viezurele este un mamifer plantigrad, raspandit in cea mai mare parte a Europei, cu exceptia jumatatii nordice a Scandinaviei, si a insulelor: Sicilia, Sardinia, Corsica si Baleare. Este un animal de talie mica, cu o lungime a corpului de 70-80 cm. Are o coada scurta, stufoasa, de culoare deschisa, de aproximativ 20 cm., sub care se afla o glanda cu secretie dezagreabila, cu rolul de a indeparta dusmanii. Lungimea la greaban este de 30 cm si poate atinge o greutate de 10-20 kg.

Viezurele Meles meles este usor de recunoscut dupa dungile alb-negru de pe cap. Corpul lui indesat este, aproape in totalitate, de culoare cenusie, cu exceptia picioarelor, a gatului si pieptului care sunt negre si a cozii alburii. Masculii si femelele sunt, de regula, similari ca aparenta, ele fiind uneori ceva mai mici. Numele acestui viezure provine din termenul de origine franceza "bêcheur", care inseamna "sapator", musculatura puternica, picioarele scurte si ghearele lungi reflectand modul sau de viata si sustinand acest apelativ.

Cu toate ca specia Meles meles este foarte cunoscuta, foarte putini oameni au vazut pe viu un exemplar din randul acestor mamifere nocturne, in habitatul lor natural. Aceasta pentru ca in timpul zilei, viezurii sunt complet inactivi si se odihnesc in vizuinele lor, care reprezinta sisteme complexe de tuneluri sapate sub pamant, ce includ cuiburi captusite cu iarba, paie si frunze moarte. Vizuinile sunt transmise din generatie in generatie. In cazuri exceptionale viezurii pot sapa in timpul zilei, de exemplu: in timpul verilor fierbinti, cand rezervele de hrana sunt insuficiente. Desi nu hiberneaza , pe timpul iernii si in perioadele reci petrec aproape tot timpul in adaposturi.

Sunt mamifere omnivore, principala sursa de hrana constituind-o viermii de pamant, din care consuma cantitati impresionante in fiecare noapte (cateva sute). De asemenea, mananca intervertebrate, alune, fructe, vertebrate mici, cereale sau bulbii unor plante. Meles meles este una dintre putinele specii capabile sa ucida si sa manance arici (Erinaceus europaeus), gratie pielii lor groase si a ghearelor lungi.

Traiesc, de obicei, singuri si rareori formeaza grupuri, alcatuite atat din exemplare adulte, cat si din pui. Printre acestia se afla un mascul dominant (vierul) si o femela apta de reproducere (scroafa), in unele grupuri chiar mai multe. Masculii dominanti isi marcheaza teritoriul cu materii fecale si apara grupul de intrusi. Sezonul de imperechere are loc, de regula, primavara, insa nu este exclus nici in timpul anului. Femela fata o singura data pe an, prin februarie-martie, 3-5 pui, orbi, care vad dupa 9 zile si devin independenii dupa o jumatate de an.

Chiar acum am dus-o la operatie... are un nodul crescut la san.. atarna ca o "poseta" si matura asfaltul.. sunt f ingrijorata caci nu stiu cum va reactiona la anestezic.. Doamne ajuta sa fie bine!

Hai mai Cristi, ca se incadreaza in limitele de greutate ptr rasa ei.. iar aici cand o duc la control mi-au spus ca nu e obeza asa cum ma speriati voi.. or avea ei alte standarde:10:
Si apoi, fie vorba intre noi, mai mult blana e de ea.. crezi ca daca as tunde-o la zero ca pe dl Tony, ar mai fi ceva de capul ei?? iti garantez ca ar arata ca scoasa din clasor.:10:
(si inca ceva... are cu cine sa semene durdulica!!!!)cum e cainele si stapanul:10:

Asa arata iepurasa noastra acum doi ani ,cand am primit-o pe 8 martie..

Si acum cum arata? sau nu o mai aveti?

si..asa arata acum...desi ne-a cam ros prin casa tot ce tine de fire -cablu o iubim de nu mai putem.

Ba o avem inca si este minunea casei !

Sa va traiasca, e o grasunica frumoasa

Multam ,Marina sper sa fie sanatoasa si sa traiasca mult ..ptr ca o iubim toti.

animalutele sunt niste minunatii ale lui Dumnezeu

ce frumos ar fi daca ar putea intra si ele in rai.


mie mi-a murit de un an cainele si nu as fi crezut ca o sa-mi fie dor de el. :2:(eram mai insensibil fata de animale)

Rugaciunile Sfantului Modest sunt foarte frumoase si pline de dragoste. Nu stiam de ele. Pe viitor trebuie sa pretuiesc mai mult animalutele mele dragi.

Mie mi-e dor de un caine pe care l-am avut acum 25 de ani .. cat de mult poate sa se ataseze un suflet de animal de noi..si noi de el ..

Pinguinii
 

1. Pinguinii fac parte din familia pasarilor desi nu pot zbura, ei doar innoata.
2. Pinguinii se imperecheaza pe viata, nu-si schimba niciodata partenerul.
3. Pingiunii fac oua .
4. Femelele pinguin au penele mai pufoase.
5. Majoritatea pinguinilor pot innota aproximativ 15 mile pe ora.
6. Exista cel putin 18 specii de pinguini
7. In lume traiesc peste 100 de mil de pinguini.
8. Dusmanii naturali ai pinguinilor sunt focile si balenale ucigase.
9. Pinguinii nu traiesc la Polu Nord.
10. Pinguinii traiesc doar in emisfera sudica , deci nu veti vedea niciodata un pinguin si un urs polar traind in aceeasi zona.

Tigrii
 

1. Majoritatea tigrilor au peste 100 de dungi pe suprafata corpului, dar nu exista 2 tigrii ce au exact aceeasi dungi.

2. Ragetul tigrului poate fi auzit de la 1 mila departare.

3. Exista 9 specii de tigrii : tigrul de Bengal, tigrul de Indochina, tigrul de Sumatra, tigrul de Siberia , tigrul de China, tigru de Malaezia. Exista si 3 specii pe cale de disparitie: tiglul de Bali, tigrul Caspian si tigrul de Java.

4. Tigrul siberian este cel mai mare dintre cele 9 specii ajungand la o lungime de 190-230cm si la o greutate de pana la 300kg.

5. Tigrul isi marcheaza terenul urinand pe tufisuri si copaci sau lasand urme de gheare pe scoarta copacilor.

6. Tigrul consuma aproximativ 6kg de carne pe zi, dar poate rezista aproximativ o saptamana fara hrana.

7. Saliva tigrului este antiseptic si ajuta la vindecarea ranilor atunci cand le linge.

8. Daca ai rade toata blana de pe suprafata corpului tigrului dungile ar ramane in continuare.

Balena Albastra
 

Balena albastra sau balena uriasa (Balaenoptera musculus) este cel mai mare mamifer care a trait vreodată. Este cu atât mai surprinzator cu cat din multitudinea speciilor oferite hrana de ocean, aceasta se hraneste cu una dintre cele mai mici plante, planctonul.

Chiar daca vaneaza în apele adanci, balena este obligata sa iasa la suprafata pentru a lua aer.Aerul expirat îl elimina sub forma de presiune, ce determina aparitia unor jeturi de chiar sase metri înaltime.

Datorita dimensiunilor,balena albastra a devenit principala prada în timpul înflorii vanatorii de balene.Dupa ucidere,corpul lor era transformat în grasime folosita în industria alimentara, iar fanoanele erau folosite pe post de oase de peste.

Cercetari recente indica faptul ca balenele albastre ating maturitatea (la care pot face pui) la 6 - 10 ani sau cand masculul are 23 de metri lungime, iar femela, 24 de metri. Puii se nasc la intervale de 2 - 3 ani, avand de stat in burta „mamei” 12 luni.

Puiul are 7 - 8 metri lungime la nastere si aproximativ 3 tone greutate (cat 1.000 de bebelusi). Perioada de alaptare a acestuia este de 7-8 luni, rastimp in care ajunge la 16 metri lungime si 23 de tone greutate. In perioada de alaptare, puii consuma in total, zilnic, pana la 379 de litri din laptele mamei, bogat in grasimi.

În 1930-1931 au fost ucise 30.000 de balene albastre. De atunci,efectivul se reface treptat,cu toate aceastea,astazi traiesc numai 2.000 de balene albastre. Organizatii influente încearca protejarea balenelor albastre si reusesc.

Cel mai mare mascul descris vreodată a avut 31 de metri lungime.Conform masuraturilor bine documentate precis, cea mai grea balena a avut 178.000 de kilograme greutate.

În randul marinarilor englezi,balena albastra era cunoscuta sub denumirea de balena cu sulf, deoarece în apele nordice era acoperita de un strat subţire de vegetatie oceanica ce îi camufla culoarea.

Oasele de balena (oasele de peste) erau folosite în trecut, printre altele, şi pe post de ace de par, de catre femei, în realitate erau fanoane.

bunica mea a avut multe pisici,catei si plante....si eu de mica i-am iubit...cand vad cum sufera un catel pe drumuri,mi se frange inima si sufar si eu ca nu il pot ajuta,mai mult daca vad un cersetor....
o doamna profesoara de religiea spus ca nu e bine sa iubim animalele pentru ca ele au fost create de Dumnezeu ca sa ne slujeasca noua,oamenilor.insa mie imi e mila pentru ca le este frig,foame,si nu au parte de afectiune ca sa isi demonstreze devotamentul fata de om...eu nu le iubesc asa cum le iubesc unele vedete cand le folosesc drept un obiect de vestimentatie ca sa isi completeze outfitul si le imbraca in haine scumpe...trebuie sa respectam animalele pentru ca au si ele un suflet,dar daca omul nu respecta nici natura,ce mai putem cere?

Cum sa va dresati iepurele
 

Rosul, sapatul, aceste activitati deseori interzise sunt foarte ispititoare pentru iepuri. Asa ca stapanul intelept al unui iepuras il dreseaza pentru a-i canaliza aceste porniri naturale spre lucruri acceptabile.
Fiti bland, ferm si consecvent

Cand iepurasul gaseste ceva gustos, dar interzis, pe care il poate roade - nici o grija, il va roade - disciplinati animalul spunandu-i ferm “Nu!”, apoi inlocuiti acel ceva cu un obiect care poate fi ros.

Pentru un iepure, rosul nu este doar un hobby placut. Acesta este rnodul lui de a explora lumea in care traieste - prin gust si textura. Este si o necesitate, intrucat rosul il ajuta sa isi toceasca dintii care cresc continuu si sa isi mentina puternici muschii maxilarelor.

Probabil ca iepurii mai in varsta rod mai putin, pentru ca ei cunosc gustul si textura lumii care ii inconjoara, si au nevoie numai de hrana ca sa isi toceasca dintii si sa isi mentina maxilarele putemice. In orice caz, timpul este de partea dumneavoastra cand este vorba de inclinatia iepurelui de a roade bufetul pe care il aveti de la strabunica dumneavoastra. Pe de alta parte, buna purtare nu se invata singura sau pur si simplu cu timpul.

Acelasi lucru este valabil si pentru sapat. Daca iepurele sapa in covor, puteti sa ii construiti pe covor un mic tunel. Asta ii va distrage atentia de la persanul pretios. Iepurii sunt destepti. Dupa doua sau trei zile de comenzi ferme si consecvente, “Nu!”, ei vor intelege clar ce se poate roade si ce nu, in ce pot sapa si in ce nu au voie.
Cum se corecteaza comportamentul

Prima persoana muscata ar fi trebuit sa scoata un tipat inalt, ascutit, suficient de putemic ca sa sperie iepurasul. Pe limba iepurasului, tipete ascutite se traduc: “Hei! Inceteaza!”. Apoi, iepurasul trebuia sa fie pus pe podea. Daca musca din nou, trebuia inchis in cusca pentru un scurt “time-out”. Daca o facea si a treia oara, trebuia pedepsit sa stea in cusca tot restul serii.

Pana la urma, ar fi invatat sa nu mai muste.

Mare atentie la orice gen de corectie fizica. Oamenii ii ating uneori pe iepuri peste nas, dar iepurii sunt foarte delicati. Mai ales cand tocmai ati fost muscat, ati putea sa loviti mult mai tare decat ati intentionat.

Nu uitati sa rasplatiti buna purtare. Cand iepurele se joaca linistit si se comporta asa cum trebuie sa se comporte un iepure cuminte, dati-i o tratatie pentru a incuraja si mai mult acest comportament. Unii iepuri reactioneaza bine la mici tratatii din fructe sau cereale, dar altii se pot alege cu grave tulburari digestive de la acest gen de tratatii. Alta optiune sunt tabletele acidulate, care par sa placa tuturor iepurilor. Discutati cu veterinarul despre genul de tratatii pe care le poate savura in siguranta iepurele dumneavoastra.

Iepurii
 

Urecheatul fricos - asa i se mai spune in gluma iepurelui, care este de doua feluri: de câmp si domestic. Iepurii salbatici, mai mari decât cei de casa, au labele din spate mai lungi, fiind si saritori mai buni.


Sunt intâlniti in tufisurile din padurile foarte dese, la câmpie, in zonele de stepa, in gradini, existând specii chiar si in zona arctica (asa - numitii ”iepuri albi”). Ca si sobolanul, soarecele sau veverita, iepurele este rozator (având, in plus fata de ceilalti, doi dinti mai lungi si taiosi, in fata dintilor incisivi) si face parte din familia Leporidae. Este cunoscut ca unul dintre animalele cele mai fertile, fiind considerat simbolul noii vieti ce apare primavara. De aceea a fost ales ca simbol al sarbatorii pascale, devenind Iepurasul de Paste.

Cele doua specii de iepuri, care de multe ori se confunda, se diferentiaza, totusi, prin multe caracteristici specifice. Iepurele domestic, de pilda, naste pui orbi si fara blana, traieste in tuneluri adânci sapate sub pamânt, unde convietuieste in colonii. Ruda de câmp a urecheatului naste pui care vad, acoperiti de blana, isi face culcusuri simple si traieste foarte rar in compania altor iepuri. Este, de asemenea, mai mare decât iepurele domestic, având si urechile mai lungi, cu dungi negre, bine conturate. (Daca va e cumva greu sa vi-l imaginati, gânditi-va la Bugs Bunny! Nu-i asa ca seamana?).

In ceea ce priveste puii, iepuroaica de câmp are mai putin de furca, deoarece ii naste direct in iarba sau intr-o zona fara denivelari, uneori in scorburi, fara a face un cuib anume. Puii se nasc direct cu ochii deschisi si isi pot purta singuri de grija dupa numai o zi - doua de când vin pe lume. (Vi-l mai amintiti pe Bocanila, prietenul lui Bambi din desenul animat?). Iepuroaica domestica isi construieste cu grija cuibul, râcâind o groapa adânca intr-un loc ferit, unde naste pâna la sase pui, mici, golasi si neajutorati. Acestia sunt hraniti cu lapte de mama lor, abia dupa trei saptamâni putând sa iasa din culcus.

Ca infatisare, ambele specii arata cam la fel. Au urechi lungi, ascutite si culcate pe spate. Iepurele le ridica brusc la orice sunet si le misca in fata si in spate, incercând sa auda de unde vine pericolul. Ca si auzul, au un miros foarte sensibil, miscându-si narile si capul intr-un mod foarte ciudat, ca si cum ar fi ingrijorati. Vazul este, de asemenea, un atu al urecheatului: vede cu amândoi ochii in toate directiile. De aceea, când simte un soim sau o bufnita ca ii da târcoale, poate vedea pozitia pasarii in aer si isi poate cauta in acelasi timp si un ascunzis.

Ca o particularitate, buza superioara a iepurilor este despartita in doua, de unde vine si denumirea malformatiei gurii la unii oameni, numita “Buza de iepure”. Codita lor este scurta, stufoasa si sta aproape tot timpul in sus, iepurii dând din coada pentru a le atrage atentia altor urecheati de un posibil pericol. Spre deosebire de alte rozatoare, cum ar fi veverita, iepurele nu-si poate folosi cele cinci gherute (in fata) sau patru (la labele din spate) pentru a se prinde.

Blanita, lucrul cel mai pretios - pentru care anual milioane de iepuri sunt vânati, poate fi de doua feluri: densa si moale - pentru vremea ploioasa si friguroasa, sau mai rara si lunga pentru caldurile mari. Iepurele din zonele polare are o blana alba si foarte deasa, pentru a-l apara de frig, in timp ce iepurele de câmp devine alb doar in timpul iernii, iar urecheatul domestic nu-si schimba culoarea blanii pe toata durata anului.

In ceea ce priveste hrana iepurilor, acestia manânca apoape tot ce e verde si creste pe câmp, “luând” masa numai noaptea, in timp ce ziua stau majoritatea timpului ascunsi. Iarna se hranesc cu fructe de padure sau scoarte de copacei si arbusti.

Referitor la dusmani, se poate spune ca au multi: de la lupi, coioti, râsi, vulpi si pisici salbatice, pâna la bufnite, soimi, ulii si chiar veveritele rosii, care le vâneaza puii. Singurul mod de a se apara este facând salturi mari, in diferite directii si fugind foarte repede. Rar sar pe spatele altui animal sau pe serpi, lovindu-si dusmanii cu ghearele din spate. Si omul, oricât l-ar considera un animalut de casa, mic si dragut, ii este un mare dusman. In primul rând de nevoie, deoarece iepurele este un mare distrugator al culturilor, si in al doilea rând pentru placerea de a-l vâna, iepurii fiind cunoscuti ca o delicatesa a meselor vânatoresti.


Iepurele de casa



Dupa cum am amintit mai sus, iepurele domestic este mai mic decât ruda sa salbatica, putând avea o greutate intre 1 si 3,5 kilograme. Daca un copil de 6-7 ani isi doreste un iepure, iar spatiul destinat cresterii urecheatului nu este mare, trebuie sa cumparati sau sa primiti un exemplar mai mic.

Rasele cele mai bune de crescut ca iepuri de casa sunt: Mini Rex, pitic olandez, Angora, Palomino sau cele românesti, existente la vânzare in magazinele de animale, asa-numitele “Pet store”-uri.

Dupa ce v-ati hotarât ce iepure sa cumparati, trebuie sa tineti cont de trei lucruri foarte importante: cusca, mâncarea si apa. Pentru ca un iepure sa se poata simti cât mai bine in adapostul pe care i-l construiti, o cusca pentru un urecheat de marime medie trebuie sa aiba 80 de centimetri lungime, 70 de centimetri latime si cam 35 - 40 de centimetri inaltime. Pentru a o construi, este recomandata folosirea sârmei, fiind mult mai usor de curatat, in timp ce lemnul se murdareste foarte repede. Si, pe deasupra, micii rozatori isi vor incerca dintii in lemn. De asemenea, cusca trebuie tinuta vara inauntru, la umbra, deoarece iepurii sunt foarte sensibili la caldura si se pot imbolnavi daca nu au destula racoare.

Hrana micilor urecheati este foarte importanta, desi multa lume considera ca iepurii manânca absolut orice e verde. Nu este chiar asa! De exemplu, salata le place foarte mult, dar nu este indicata in cantitati mari, deoarece le poate provoca deranjamente la stomac. Daca locuiti la curte si aveti un spatiu verde in jurul casei, lasati-l câteva ore sa se delecteze cu iarba, deoarece ii place foarte mult. Dar, atentie! Locul trebuie neaparat sa fie ingradit, altfel riscati sa fuga intr-o clipa! In afara de ierburi, care pot fi chiar cumparate din magazine speciale, iepurii sunt mari amatori de frunze de varza sau de conopida, broccoli, morcovi sau telina. Buruienile de primavara sunt foarte bune pentru dinti, asa ca nu ezitati sa le dati, asa cum un fruct - de preferinta mar - nu le strica din când in când.

In ceea ce priveste hrana preparata din diferite amestecuri, sunt recomandate cele bazate pe cereale, ca niste bobite mici, care contin multe proteine si minerale, bune pentru blana si dinti. Apa este iarasi un element foarte important: vasul special in care ii puneti apa trebuie sa fie greu, eventual din ceramica, altfel il varsa cu siguranta. Deoarece iepurii nu-si iau necesarul de apa din verdeata pe care o manânca, vasul lor trebuie sa fie mereu plin si foarte curat, mai ales in perioadele de vara, când setea creste.

In incheiere, cu speranta ca eventualul Bugs Bunny pe care o sa il cumparati nu va va face mari probleme, le reamintim micilor iubitori de animale ca un iepuras trebuie crescut cu multa atentie si intr-o foarte mare curatenie.

aulio... ce de iubitori. un caine de pe strada n-ati steriliza/deparazita/vaccina/dat spre adoptie,eventual... dar iubiti creatia lui Dumnezeu...

Iubirea fatza de creatia asta presupune bani si responsabilitate, munca murdara de multe ori, d-aia de-ti da boala la ficat.Sacrificiu de sine... Daca nu, sa ne rezumam la a recunoaste ca suntem simpli spectatori indiferenti.

Ma ocup chestii de-astea, si am vazut din partea oamenilor care au pretentia ca sunt crestini mai multa indiferenta si ipocrizie,incapatanare,chiar rautate uneori, decat la toti sectantii, ateii si alti d-estia la un loc...