• “Amu`, cultu-i liber. Care vrea sa se duca-n iad, poa` sa se duca, ca nu-i pusa nicio bara. Care vrea sa se duca-n rai, numai asa vom putea, daca ne vom smeri si vom lasa rautatea si sa iubim…“.
• “[COLOR=#000000]Daca Bunul Dumnezeu ar duce-n rai pe toti maniosii si nervosi, nu se mai cheama rai, se cheama iad http://razbointrucuvant.ro/recomanda...icon_smile.gif [/COLOR]“
• “Si toti care au duhovnic si vin si pe la mine, ii de folos, iar care vin la mine si nu se duc la duhovnic, sunt de plans”.
  
• [COLOR=#000080]“[/COLOR][COLOR=#000080]Care are pe Duhul Sfant, il simti ca nu vrea sa ieie cipu`[/COLOR]. Ca cipu` are si ‘cornite‘“.
• “[COLOR=#000080]Lucrarea asta diavoleasca o poate cunoaste numai aceia care au smerenie si cauta sa faca voia lui Dumnezeu[/COLOR], cauta sa nu depaseasca pe constiinta. S-adeseori trebuie sa intrebi pe constiinta: constiinta, spune drept, daca mor amu`, ma mantuieste Bunul Dumnezeu?“
• “Sfanta Scriptura spune tot ce este in timpul de astazi“.
• [COLOR=#000080]“E prigoana Bisericii… pentru ca multi au ajuns mari prin interes. (…) Interesul poarta fesul”[/COLOR].
• “Are mare insemnatate cine-a ajuns sa doreasca mantuirea tuturor.[COLOR=#000080] Trebuie sa fim asa…: Toti pentru unul si unul pentru toti, unul pentru toti si toti pentru unul!”[/COLOR]
• [COLOR=#000000]“Ca mi-a spus asa un parinte: cand m-oi pune la rugaciune si nu pot plange, is mort de viu”. [/COLOR]
• [COLOR=#000000]” (…) - Deci considerati ca cei care au ajuns repede episcopi, fara perioada de manastire, au probleme?[/COLOR]

• “A vazut candva, cineva la televizor, dar nu amu`, demult, a vazut o albina, care mergea c-un chicior intr-o barca, si c-un chicior in alta barca, si cu fundul prin apa. Asa sunt aistia care iau cipul si vreau sa fie si crestini. Poa` sa fie cat de mare sau cat de mic!

• “[COLOR=#ff0000]Nu-s uniti Prea Sfintitii. fiecare se da in dos… si sa ramana Prea Sfintit[/COLOR]“.
• “- Sunt crestini care spun asa: Eu primesc actele cu cip, dar in inima raman crestin, nu ma lepad in inima…

• [COLOR=#000080]“[/COLOR][COLOR=#000080]Ii de plans Biserica… E vanduta Biserica!“.[/COLOR]
• “Daca crestinii se vor uni cu Parintii, daca se unesc Parintii cu Biserica, se unesc Parintii cu poporul….,[COLOR=#ff0000] trebuie sa fie una cu poporul…[/COLOR]“
• [COLOR=#000080]“Vrea sa prigoneasca Biserica… ai nostri. Ai nostri sunt contra la ai nostri!”.[/COLOR]
• “[COLOR=#ff0000]Comunistu` ii foarte mult ascuns in biserici!”[/COLOR]
• [COLOR=#ff0000][COLOR=#000080]“Daca n-are sa fie Biserica unita cu poporul, ii de plans!”[/COLOR][/COLOR]
• [COLOR=#ff0000]“Cine are evlavie la cip, are si pe Antihrist. Si toti acei care-i impung pe crestini au duhul lui antihrist. Poa` sa fie cine`a fi ei!” [/COLOR]
• [COLOR=#000080]“[Pe] cin` s-agata de el [de parintele Justin] are sa-l doara capul. Si poate sa doar capul tot globul.[COLOR=#ff0000] D`aicea se vor strica treburile toate. Va fi unul contra altuia… Vai de mine, dar nu-si dau seama![/COLOR]“[/COLOR]
• [COLOR=#000080]“Amu` la putere este banul si minciuna. E de plans Biserica”. [/COLOR]

• [COLOR=#000066]Sfântul Ipolit, papă al Romei[/COLOR] († 269):

“… Mulţi dintre cei care vor asculta Scripturile Dumnezeieşti le vor citi şi vor medita asupra lor, vor şti sa ocolească ispitirea (antihristului). Căci ei vor înţelege clar uneltirile şi înşelăciunea ispitirii sale: ei vor şti să ocolească mâinile sale şi se vor ascunde în munţi şi în crăpăturile pământului, şi cu lacrimi şi inimă înfrântă vor căuta pe Cel Iubitor-de-Oameni, Care îi va smulge din mrejele lui şi-i va mântui de ispitirile grele ale înşelătorului, şi, în chip nevăzut, cu mâna Sa dreaptă îi va acoperi pe ei, pentru că ei, după cuviinţă şi dreptate, au căzut la picioarele Lui.
Să vezi ce post şi rugăciune vor ţine sfinţii atunci! Atrage atenţia şi prin ce timpuri şi zile grele vor trece locuitorii oraşelor şi satelor. Ei vor călători atunci dinspre răsărit spre apus şi înapoi, dinspre apus spre răsărit; vor plânge amarnic si vor suspina; şi când abia se va zori de ziuă, ei vor aştepta să vină noaptea, ca să se liniştească de tulburările lor. Iar când îi va prinde noaptea, ei, zguduiţi de necontenitele cutremure şi uragane, vor aştepta nerăbdători să se arate ziua şi, odată cu ea, să-i răpună moartea, oricât de grea. Viaţa îndurerată o va deplânge atunci întregul pământ, o vor deplânge şi marea şi vantul şi soarele, o vor deplânge si fiarele sălbatice împreună cu păsările, o vor deplânge munţii şi dealurile şi pădurile - şi toate acestea din cauza neamului omenesc, care s-a abătut de la Dumnezeul cel Sfânt şi s-a lăsat ademenit de marele înşelător, primind chipul acestui nelegiuit şi duşman al lui Dumnezeu în locul dătătoarei de viaţă Cruci a Mântuitorului. Vor deplânge şi bisericile marea durere. Pentru că (atunci) nu se vor mai aduce daruri, nu se vor săvârşi tămâieri, nici slujbe plăcute lui Dumnezeu; clădirile bisericilor vor fi asemeni bordeielor destinate păstrării roadelor; nu se vor face în acele zile nici slujbe de înălţare a preacinstitului Trup şi Sânge al lui Hristos. Slujbele obşteşti vor fi oprite, cântarea psalmilor va înceta, nu se va mai citi Sfânta Scriptură; şi se va lăsa beznă peste oameni, şi se vor auzi numai gemete şi hohote de plâns. Vor arunca atunci argintul şi aurul pe drumuri, şi nimeni nu-l va strânge şi de jur împrejur totul va fi respingător. Atunci, toţi vor căuta cu înfrigurare să fugă şi să se ascundă, negăsind însă unde să se ascundă de furia necuratului, ca purtători ai semnului lui, ei vor fi lesne descoperiţi şi recunoscuţi. Şi afară şi înăuntru va fi groază şi tulburare, şi zi şi noapte. Atât pe uliţe, cât şi în case vor fi trupuri, atât pe ulițe, cât şi în case - secetă şi foamete; pe uliţe - îmbulzeală, în case, hohote de plâns. Va dispărea frumuseţea de pe feţe; în realitate, trăsăturile feţelor oamenilor vor fi ca de mort (…) Fericiţi sunt cei care-l vor birui pe tiran, că aceştia vor fi socotiţi ca mai slăviţi şi măriţi decât întâii mucenici. În realitate, mucenicii de altădată repurtau biruinţă asupra străjerilor lui (antihrist); aceştia însă vor avea de învins pe însuşi diavolul, fiul pierzării. Şi, ajungând învingători asupra lui, de ce lauri şi cununi se vor învrednici ei în faţa Împăratului Iisus Hristos!”

• Sfântul Andrei, arhiepiscopul Cezareei:

„Şi merge de poartă război cu cei rămaşi. Şi atunci când cei mai vrednici învăţători ai Bisericii, lepădând cele pământeşti, se vor retrage din cauza răutăţilor în pustie, atunci antihrist va porni război împotriva celor ce luptă în lume pentru Hristos, pentru a triumfa asupra lor, descoperindu-i cu uşurinţă, precum ar fi presăraţi cu ţărână şi împotmoliţi în griji lumeşti. Însă dintre aceştia mulţi îl vor învinge, pentru că îl iubesc fierbinte pe Hristos“.

• Cuviosul Serafim de Sarov:

“Dar există o a treia pricină, şi, se poate spune, o pricină fără pricină, pentru care harul Sfântului Duh va îngădui câteodată să-l părăsească chiar pe omul purtător de Dumnezeu. Şi aceasta este chiar îngăduinţa lui Dumnezeu de a-i încerca numai pe cei mai întăriţi în harul lui Dumnezeu ca şi cu o nevoinţă deosebită pentru cununi deosebite: precum a fost şi cu Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos (…). Dumnezeiescul Pătimitor a binevoit a rosti: „Eli! Eli! Lama sabahtani?“, însemnând în traducere: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu! Pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27: 46). Aşadar, această ispitire va fi îngăduită în întreg universul pe timpul antihristului, atunci când toţi sfinţii lui Dumnezeu şi Sfânta Biserică a lui Hristos, alcătuită numai din aceştia, vor fi lăsaţi aparent fără apărarea şi ajutorul lui Dumnezeu. Nelegiuiţii însă vor triumfa şi se vor înălţa asupra lor până într-atât, încât însuşi Domnul Dumnezeul Sfântul Duh, văzând suferinţa lor cumplită, a profeţit: unde este răbdarea şi credinţa sfinţilor?! (cf. Apoc. 13: 10; 14: 12). Ispite la fel de cumplite sunt îngăduite şi vor fi îngăduite până în timpurile de pe urmă asupra celor mai mari sfinţi şi sfinte ale lui Dumnezeu pentru a încerca nemărginita lor credinţă întru Hristos şi pentru încununarea lor cu mari daruri, de neînchipuit pentru mintea omenească, în timpul ce va să vie şi a vieţii Veacului Viitor (cf. Apoc. 20: 4-6, cel ce citeşte să înţeleagă!)”.

• Arhimandritul Nectarie (Moulatsiotis) din Grecia:

„Pe vremurile lui antihrist, creştinii vor fi supuşi la chinuri dintre cele mai crunte şi feroce, pentru a-i obliga să se dezică de credinţa lor. Din această cauză, înainte de apariţia lui antihrist, pe pământ iarăşi vor veni proorocii Ilie şi Enoh. Ei vor fi păstori ai turmei lui Hristos, de la ei creştinii vor primi putere pentru a nu-l urma pe antihrist. Apoi antihrist va porni cea mai înfricoşătoare prigoană, dintre toate câte au mai fost asupra creştinilor şi a Bisericii lui Hristos. Această prigoană e descrisă de Sfântul Evanghelist Ioan Teologul în Apocalipsă (12: 1-4) cu cele mai relevante cuvinte. Această prigoană nu va fi numai împotriva credinţei Ortodoxe, ci va fi o încercare a antihristului şi a slugilor lui de a schimba semnificaţia vieţii Ortodoxe, va fi o urmărire sângeroasă. Foarte mulţi creştini vor fi chinuiţi. Aceasta va fi cea mai mare şi ultima prigoană a creştinilor. Părinţii Bisericii spun că nu numai mirenii care au primit pecetea lui antihrist vor permite această prigoană, dar şi preoţimea care a primit pecetea lui. Preoţimea îl va ajuta pe antihrist, după cum menţionează părintele Haralamb Vasilopoulos în cartea sa despre antihrist, prin faptele lor omeneşti şi duhovniceşti pe care le vor oferi antihristului. Ei vor deveni aliaţii lui antihrist în prigoanele asupra episcopilor credincioşi, asupra preoţilor şi mirenilor. Cu ajutorul autorităţilor bisericeşti, predicile vor fi folosite în scopul pregătirii membrilor Bisericii pentru acceptarea lui antihrist. Şi cei care nu se vor supune ordinelor lui antihrist vor fi supuşi unor chinuri nesfârşite. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun ca mucenicii din vremea lui antihrist se vor proslăvi în împărăţia lui Dumnezeu ca cei mai Mari mucenici şi sfinţi ai tuturor veacurilor“.

• [COLOR=#000066]Schimonahia mucenita Macaria[/COLOR] (1926-1993):

“Cine este al lui Dumnezeu, acela nu-l va vedea pe antihrist. Multora li se vor deschide căile, unde să meargă, unde să plece. Dumnezeu ştie cum să-i ascundă pe ai Săi, nimeni nu-i va găsi“.