Cat parintele Arsenie era la Prislop, socrul meu a ramas trei luni de zile la manastire si a lucrat. Intr-o zi, vine un cetatean pe numele lui Ilie, bolnav. De la intrarea in manastire, parintele, care era sus pe un deal, l-a intampinat cu intrebarea: "Cum e Ilie, asa-i ca-i pacat?". Omul acela se impartasise cu nevrednicie. A vazut ca toata lumea merge la impartasit si s-a dus si el, beat. Si pe urma s-a aprins impartasania in el si a alergat la toti medicii, in toata tara, si nimeni nu-l putea ajuta cu nimic. Si atunci, a auzit de parintele Arsenie si s-a dus la manastire. Si parintele i-a spus si pe nume, si i-a spus si ce pacat a facut, fara sa-l fi vazut pana atunci. Parintele i-a dat indrumare ca trebuie sa ramana la manastire trei luni, ca sa poata fi lecuit. Dupa o luna, omul s-a dus la parinte si i-a spus: "Eu vreau sa merg acasa la copii si la nevasta". Parintele i-a spus: "Nu te duce, ca nu te-ai vindecat". "Ba, eu vreau sa ma duc." "Mai, iar te-apuca, stai aici, ca inca nu te-ai vindecat". Si a plecat omul si iar i-a fost rau. Cand incepea sa arda impartasania inauntru, zice ca tipa si se zbatea tulburat. Si atunci s-a intors inapoi si a ramas trei luni de zile si s-a lecuit.

Multi dintre credinciosii pe care i-am intalnit in calitate de preot de-a lungul timpului mi-au spus despre minunile parintelui. Unele dintre acestea sunt pe cat de simple, pe atat de greu de explicat. De pilda, imi spunea o doamna de la oras ca sotul ei era tare betiv si nu stia cum sa scape de aceasta patima. A fost la parintele Arsenie si l-a rugat cu lacrimi in ochi sa se roage pentru indreptarea lui. Si, intr-o buna zi, acestui om dintr-o data i-a pierit orice atractie fata de bautura...

In ultimii ani de viata, parintele Arsenie era complet detasat. Iti vorbea exact ca un trimis al lui Dumnezeu, care nici nu se plange si nici nu ia parte la bucuriile efemere ale acestei lumi. Avea o raspundere serioasa, apostoleasca, o autoritate spirituala extraordinara. Cuvantul lui iti patrundea pana in inima si simteai ca-ti cunoaste sufletul. Puterea lui duhovniceasca era de dincolo de cuvant.

Moartea

La Biserica Draganescu, parintele Arsenie pictase un calugar rastignit pe cruce. Multi credinciosi zic ca s-a pictat pe dansul, dar cu certitudine nu se stie nimic. Nici cauzele mortii nu sunt prea clare. Parintele Horia, care era peste vale si care l-a cunoscut mai indeaproape, a spus ca a fost la Ceausescu cu cateva luni de zile inainte de moarte si i-a spus: "Vezi ce faci, ca nu este bine, da-le mancare la oameni, da-le libertate, ca nu e bine". Dupa ce a iesit de acolo, l-a urmarit Securitatea si la iesirea din Bucuresti au fost somati sa se opreasca. Soferul nu voia sa opreasca. Parintele i-a spus: "Opreste, ca te impusca, te omoara, si tu ai copii. Pe mine o sa ma maltrateze, dar de mine nu ramane nimic in urma". Si atunci soferul a oprit. Au venit doi securisti, l-au scos din masina, l-au batut cumplit si de acolo i-a venit sfarsitul. Ce spun este din auzite si nu este sigur.

Dupa cum este stiut, inmormantarea a fost in vremea lui Ceausescu si se fereau oamenii sa vorbeasca despre parinte, ba unii dintre noi au refuzat sa fie fotografiati, ca sa nu se poata dovedi ca au participat la inmormantare. A fost o minune ca am putut tine un necrolog, cat de scurt, pentru ca nu ne dadeau voie sa vorbim. Inainte de moarte, parintele Arsenie ne-a avertizat: "Sa nu vorbiti!". Dumnezeu a facut o minune, ca atunci cand am ajuns la mormant cantaretii nu mai cantau, nimeni nu mai vorbea nimic, era un moment de suspendare. Si atunci, am zis catre maica stareta si catre parintele Daniel: "Imi dati voie sa spun cateva cuvinte?". Intr-un fel, poate le-a parut rau dupa aceea, pentru ca am avut cam mult curaj atunci. Am spus: "Iubiti credinciosi, ne dam noi seama pe cine am adus aici? Nu am adus un om de rand, eu, nevrednicul, am adus pe umar un sfant. Un sfant am adus, nu un om oarecare. Invatatura pe care acest sfant ne-a dat-o, cine va fi mai intelept va pune-o la inima si va pune-o in practica". La urma, maica stareta mi-a spus ca am exagerat cand am spus ca este un sfant. I-am spus: "Maica stareta, iti dau un raspuns - sfantul Ioan Iacov a lasat in scris: <Sa va rugati pentru iertarea pacatelor mele, ca sunt sigur ca ma voi duce in iad, pentru ca nu am indeplinit voia lui Dumnezeu>. Si a ramas douazeci de ani in mormant si dupa douazeci de ani s-a descoperit trupul sau ca sfinte moaste, ca n-a putrezit. Eu am credinta ca peste ani de zile, ne vom inchina moastelor parintelui Arsenie". Cand m-am intors acasa, m-au provocat oamenii in biserica, intrebandu-ma: "Cum a fost, parinte, la inmormantarea parintelui Arsenie?". Atunci, spune sotia mea, m-am dezlantuit in biserica si am spus tot ce aveam pe suflet. Cand m-am intors de la biserica, ea mi-a spus: "Mananca, ca acum ai facut-o! Vine Securitatea sa te ridice". Nu am avut, din fericire, dupa aceea probleme pentru ca era in noiembrie 1989, cand lucrurile se precipitau si nimeni nu mai avea timp sa ne ia din scurt.

Un an de zile dupa aceea, la primul parastas, maica care-l ingrijise bolnav pe parinte mi-a spus: "Puteti vorbi, parinte, dar numai adevarul sa-l spuneti". Si numai adevarul l-am spus. Era o ploaie rece, marunta si deasa: "Iubiti credinciosi, dati la o parte umbrelele, pentru ca aceasta nu este o simpla ploaie, ci acestea sunt lacrimile pe care parintele Arsenie Boca le-a varsat pentru poporul acesta". Si nu am gresit, pentru ca dupa inmormantare mi-a marturisit cineva ca, intr-adevar, la Sambata, cand predica, parintelui ii curgeau lacrimile ca dintr-un izvor.

Cuvinte vii
Autor :: Arsenie Boca, parinte
Editura :: Charisma

Fotografii si ziceri
Autor :: Arsenie Boca, parinte
Editura :: Teognost

Cararea Imparatiei
Autor :: Arsenie Boca, parinte
Editura :: Charisma

Noi marturii despre parintele Arsenie Boca
Autor ::
Editura :: Agaton

Parintele Arsenie Boca - mapa cu 12 planse color
Autor ::
Editura :: Teognost

Sa ne rugam 8 zile cu Parintele Arsenie Boca
Autor :: Necula, Constantin, pr.
Editura :: Oastea Domnului

Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca
Autor ::
Editura :: Agaton

Pravila alba. Sfaturi pentru cei casatoriti
Autor :: Arsenie Boca, parinte
Editura :: Agaton

Biserica de la Draganescu, „Capela Sixtina“ a ortodoxiei romanesti
Autor :: Arsenie Boca, parinte
Editura :: Charisma

Ridicarea casatoriei la inaltimea de Taina - indrumator duhovnicesc
Autor :: Arsenie Boca, parinte
Editura :: Agaton
:)

O parte din crarea imparatiei o gasiti aici:
http://www.crestinortodox.ro/Prefata-c150-p0-new.html

DAr sa o scrieti unde se scriu site-urile ca de aici nu merge:)

Am citit o carte de curand plina de scepticism si de indoiala despre Arsenie Boca dar si cu oameni care ii recunosc harul si modul in care nu facea compromisuri cand era vorba de pacat ti-o taia din start.
Fac un apel catre cei care stiu mai multe despre Parintele Arsenie sa-mi spuna niste oameni care i-au fost ucenici sau care l-au cunoscut indeaproape pe Parintele si nu cei care isi dau doar asa cu parerea fara sa-l fi cunoscut prea bine.

O femeie a venit la Pr. Arsenie sa i se planga ca sotul sau o necajeste cu gelozia dar ea spunea ca nu i-a gresit cu nimic.
Dar Parintele i-a zis :Esti de vina ca ai facut avort si nu ai marturisit!
Si un credincios care era cu ea a zis :
-Parinte o duc acum la M-rea Cernica sa se martutiseasca. Dar Parintele ii spune :
-NU o duce tu la calugarii tai ca ii da canon de nu mai iese din el..Du-o la preotii vostri de mir ca ei stiu necazurile voastre .
Spunea Parintele sa ne spovedim la preotii nostri de mir ca ei stiu durerile mirenilor .Dar pentru slujbe, si dezlegari sa ne ducem la Manastire.

Parintele Teofil Paraian,arhimandritul Vasile Prescure.

Mi-as dori foarte mult sa ajung la mormantul parintelui.Daca ma poate ajuta cineva in privinta modului in care se poate ajunge la Prislop , il rog sa ma contacteze prin e-mail. Doamne ajuta!

Multumesc Marius, de Parintele Teofil auzisem ceva dar de Parintele Vasile Prescure nu stiam
Am mai auzit ca si Pr. Nicolae Streza i-ar fi fost ucenic de la 16 ani.Si Mitropolitul Antonie Plamadeala dar care mi se pare ca a trecut la Domnul.

lautentiu ce norocos ai fost ca ti a calauzit Dzeu pasii catre arsenie boca...

Eu cred ca este imposibil sa citesti o carte cu sfaturile parintelui sau macar o carte cu marturii despre el si sa ramai neschimbat,parintele Arsenie a avut intotdeauna ceva mai aparte..si pe mine m-a schimbat oarecum tot el,nu are rost sa zic cum,cititi despre el si veti vedea ca nu veti mai fi la fel..:)

Taurul din vis si cei doisprezece apostoli

Treptat, multimea adunata in jurul mormantului se risipeste. Este ora pranzului, si desi iarba e uda, inca, de brumele topite ale toamnei, oamenii se aseaza pe jos, astern stergare inflorate, pun cosurile cu merinde pe ele si se aseaza roata, de jur imprejur, apucandu-se de mancat. Cuvinciosi, fac lucrul acesta ca pe un ritual, de parca pranzul lor, luat langa ziduri de manastire, e impartit si cu sfintii pictati pe ea. Trec pe langa un grup care ma cheama prin semne. Dau buna ziua si primesc o bucata de slanina afumata, asezata pe o felie de paine de casa. „Pentru parintele Arsenie!”, spune un barbat mai varstnic. „Daca vreti si o tuica, sedeti aici, langa noi.” Sunt un grup de sateni din Densus, veniti peste deal, pe jos. Barbatul de langa mine are un nume mai rar intalnit: il cheama Paulini. Imi povesteste ca stramosii lui erau italieni, veniti in Tara Hategului inca din secolul 12. E pensionar, dar lucreaza la o ferma particulara din Densus si mai are indeletnicirea de paracliser la biserica satului. Femeile incearca sa imi explice „duhul de pace” care le cuprinde de cate ori vin la Prislop. „Nu ne mai certam cu barbatii o luna incheiata!” Nea Paulini are insa o istorie deosebita. Abia dupa zece ani de la inmormantarea parintelui Arsenie Boca la Prislop, s-a dus si el prima oara in pelerinaj. In noaptea urmatoare, a avut un vis ciudat, din care nu a inteles nimic. „Eram in mijlocul unei arene, fata in fata cu un taur pe care il trageam de coada, ca sa-l impiedic sa ma impunga! Ce sa pricep din asa ceva? Dar n-a trecut nici o saptamana, cand pe islazul comunei mi-a iesit inainte taurul de la ferma unde lucram. Animalul scapase din ocolul sau, fara sa observe cineva. Iar eu aveam in mana o sacosa rosie din plastic!... Taurul s-a repezit, insa am reusit sa ma feresc intr-o parte si l-am apucat de coada, asa cum am nimerit. In acele clipe nu mi-am dat seama ca traiesc exact ceea ce vazusem in vis! La o fereala gresita, animalul a reusit sa ma impunga, fracturandu-mi cateva coaste. Cazut la pamant, namila de peste 300 de kg s-a impiedicat si s-a prabusit pe islaz, la un lat de palma de mine. Altfel, m-ar fi strivit! Am reusit sa fug, aruncand cat colo sacosa rosie. Abia pe patul de spital, la Hateg, mi-am dat seama ca visul acela fusese un semn! Si de la cine altcineva, decat de la parintele Arsenie?! Ma rugasem la mormantul sau pentru sanatatea nepotilor si pentru o batranete linistita, dupa o viata de munca.” In a treia zi de spitalizare, nea Paulini afla ca taurul a fost omorat de un roi de viespi, care l-au intepat pe tot corpul... „Vedeti dvs.”, imi spune el, „ca nimic nu este intamplator pe lumea asta? Chiar in ziua cand a trebuit sa aiba loc inmormantarea mea, taurul a fost ucis de veninul viespilor si l-au ingropat pe el in locul meu...” Mai inghitim un dumicat, mai inchinam o tuica, iar vecinul lui nea Paulini il indeamna: „De ce nu spui ce ti-a povestit asistenta in spital?”. Barbatul ridica sprancenele stufoase si exclama: „Asa e! Asta e o minune si mai frumoasa.” Cat a ramas in spitalul din Hateg, nea Paulini a povestit personalului medical patania lui neobisnuita cu taurul. Una dintre asistente i-a marturisit, la randu-i, convingerea ca primise si ea semne crestine si ajutor de la parintele Arsenie. Femeia era casatorita de cativa ani, dar nu putea avea copii. S-a dus de mai multe ori la Prislop si s-a rugat la mormantul parintelui, cu toate ca medicii ii dadusera un verdict categoric. „Intr-o noapte”, zice nea Paulini, „femeia s-a visat intr-o biserica, unde altarul avea douasprezece icoane mari, cu chipurile celor doisprezece apostoli. Asa ceva nu exista in realitate, pentru ca Iuda nu este pictat in nici o icoana. La putina vreme, ea a aflat ca la maternitatea spitalului din Hateg se nascusera doisprezece baieti, unul dupa altul, si toti fusesera abandonati de mamele lor, cu declaratii de abandon legale. Mai sunt mame netrebnice care fac asemenea marsavii” - ofteaza nea Paulini. „Asistenta s-a dus sa-i vada pe bebelusi si s-a induiosat pana la lacrimi de mila lor. In aceeasi zi, a luat hotararea, impreuna cu sotul ei, sa-i boteze pe toti.” Nea Paulini ridica degetul aratator in aer, semn ca urmeaza sa spuna ceva extrem de important: „Inchipuiti-va dvs. ca acei baietei au fost botezati cu numele celor doisprezece apostoli! Numai lui Iuda i-au schimbat numele. Tot spitalul a aflat vestea. Asta fusese cu cativa ani inainte de internarea mea. Ghiciti ce s-a intamplat dupa numai cateva luni? Ei bine, femeia a ramas gravida si a nascut apoi un baiat, pe care l-a botezat Arsenie, in semn de recunostinta fata de ajutorul primit de la parintele!...”

Semne si minuni la Manastirea „Sambata”

Pogorata pe pamant ca un duh, inserarea de aur se stinge si se transforma in umbre mari, care aduc peste sat intunericul. Dar crasnicul mai are de povestit.
„Cat despre celelalte fapte ale parintelui, savarsite aici, la Sambata, sunt prea multe ca sa le incapa o minte de om. De altfel, le stie tot satul. Pe masura ce timpul trece, in loc ca ele sa se stearga din amintire, se intetesc. Nu stiu, zau, pare ca cineva ar vrea dinadins sa-l tina pe parintele Arsenie aici, printre noi... Au mai fost si alti oameni de seama aicea, prin Fagaras, dar de nimeni nu se vorbeste ca de Arsenie Boca, nimeni nu ne-a intrat in suflet ca el. Nu stiu, e un dor, un fel de asteptare, de parca ar urma sa se intoarca de undeva. A murit si nu prea. Moartea n-a avut putere cu el. Vorbim de parca ne-ar astepta, si acum, in biserica.” „Bunaoara”, spune crasnicul, „parintele Dometie, ce a murit acuma, in 1995, a fost unul din ucenicii cei mai apropiati sufletului parintelui Arsenie, ca el l-a calugarit. Parintele Dometie era din Voila si-l chema Danila, erau 12 frati acasa la mama lor. Si odata, cand trecea el pe aici, pe langa Breaza de Fagaras, ajunge la o rascruce si cineva ii spune: „Nu-i asa!”. Se uita in stanga, se uita in dreapta, nimic! Da sa plece, „N-ai plecat bine!”, ii spune vocea, da sa plece iar, vocea la fel: „N-ai plecat bine!”. Si ajunge acasa tulburat foarte. „Ce-i ma, Danila?”, ii zice maica-sa de cum il vede. Duminica, de cum s-o crapat de ziua, parintele era pe drumul manastirii, spre duhovnicul sau, parintele Arsenie. „Ce-i ma, Danila?”, ii zice si parintele si fara sa mai astepte raspunsul, dupa cum ii era obiceiul, caci le stia pe toate dinainte, ii spune: „Tu o sa mai treci pe acolo si o sa-ti mai iasa in cale, da’ spune-le ca a zis parintele Arsenie ca „asa-i”!”. Si Danila a facut intocmai si duhurile rele au amutit pe loc. Si-atunci, vedeti dvs., cat de mare a fost parintele Arsenie, daca duhurile necurate numai la auzul numelui sau s-or cutremurat si-or disparut. Ba vorbea si cu pasarile si cu animalele, cum vorbim noi acuma. Un mos din sat mi-a povestit o-ntamplare de necrezut. Ca inainte de cel de al doilea razboi, cand parintele era staret la „Sambata”, s-a dus si el sa il vada si sa se planga de un necaz. Dar erau mii de oameni acolo si n-a apucat sa ajunga si sa vorbeasca, asa ca a ramas peste noapte in manastire, gazduit de calugari. Dar cum nu avea somn, a iesit sa se dezmorteasca. Si ce sa vezi: pe o luna mare si plina, care lumina ca la amiazi, in mijlocul unui lan plin de flori, parintele Arsenie Boca vorbea cu o dihanie mare de urs. Vorbea cu el si il mangaia. Vazandu-l e mos, parintele, care era imbracat cu o sutana lunga si alba, i-a spus: „Vezi! Fiarele astea m-asculta, numa’ voi nu ma ascultati!”.”

Eram la M-rea Rameti si asteptam un autobuz.Mai erau doi batrani langa mine.La un moment dat am scos buletinul sa caut ceva.Pe o coperta a buletinului aveam poza Parintelui Arsenie.Doamna mai in varsta ma intrebat:"L-ati cunoscut pe parintele Arsenie?
Dragule, eu l-am cunoscut.Omul acesta m-a salvat ma scos din moartea sufleteasca...Aveam boli ale glandelor endocrine.Ani intregi am stat prin spitale si sanatorii din toata tara.Intr-un final mi-au zis sa ma duc acasa ca in doua- trei luni voi muri.O sora medicala, inainte de a iesi din spital, mi-a spus:"Degeaba tot ei medicamente si-ti pui nadejdi in medici si spitale.Du-te si roaga-te LUi Dumnezeu.Am auzit ca este un om a Lui Dumnezeu, Arsenie.Du-te si roaga-te, poate il gasesti."
Dar ea nu credea in Dumnezeu, credinta erea pentru ea o prostie.Stand acasa si vazand cum moare incet-incet,slabise in greutate foarte mult, incepuse sa se gandeasca cu groaza la moarte .La un moment data s-a gandit ca nu se poate ca omul sa moara si sa dispara pur si simplu.Trebuie sa se intample ceva cu el.Incepuse sa ganedeasca cu sufletul, care este nemuritor, care nu poate accepta moartea.Isi spunea apoi, repetat:"Nu se poate sa nu existe Dumnezeu.Nu se poate sa mor si sa numai existe nimic cu mine.",o spunea aproape disperat.Incepuse sa se roage cu ce cuvinte stia.Isi aduse aminte de numele Parintelui Arsenie si se ruga:Cine esti Parinte Arsenie? Ajuta-ma! Nici nu stia daca traieste sau a murit, nici unde este. Si in noaptea aceea a avut un vis :"Am visat un Parinte intr-un anteriu alb, care mi-a zis:Femeie, te scoli dimineata, te sui in trenul acesta [in vis a vazut exact trenul], in vagonul acesta, cobori la statia cutare; acolo de duci la autogara si te urci in autobuzul acesta [si a vazut si soferul si autobuzul], cobori in statia asta, o iei pe drumul acesta si ma gesesti la biserica asta".
Toate reperele din traseu le-a vazut in vis.Si a facut intocmai.Dimineata insa barbatul i-a zis: Ce faci? Ai inebunit? Bolnava cum esti vrei sa o iei pe coclauri dupa visele tale!?" Pana la urma a lasat-o: "DAca vrei sa mori,mori!"
Intr-o statia un cersetor s-a rugat insistent de sofer sa-l ia si pe el fara bani.DAr soferula zis: Daca n-ai bani jos!"Femeia desi cheluise o avere pe medicamente,i-a zis soferului: "Lasa-l sa urce ca-i platesc eu" si i-a dat bani pentru bilet.Cersetorul a urcat si i-a multumit. Dupa un timp insa femeia a obeservat ca cersetorul nu mai erea in autobuz.
Cand a ajuns la biserica din vis, l-a vazut rezemat de zidul bisericii pe omul din vis
,pe Parintele Arsenie.Cand s-a apropiat, Parintele i-a zis : "Ei, vezi ca daca ai crezut ai ajuns?" Si se juca in mana cu biletul de autobuz dat cersetorului. FEmeia saraca a cazut in genunchi .El a dus-o in biserica, a facut o rugaciune si i-a zis ca se va face bine, dar sa-si schimbe viata. Si si-a schimbat viata din temelii. Nu stiu daca acum mai traieste. Erau din Alexandria. [Pr.Ciprian Negrean}

Parintele Simeon Todoran si arhimandritul Vasile Prescure:


http://antiecumenism.blogsarena.com/1378/DESPRE+ARSENIE+BOCA.html

Odata m-am dus la Parintele cu o femeie. EA CREDEA CA ARE TENIE DAR MEDICII Nu i-au spus ce are.Parintele i-a spus : Daca nu ti-au spus medicii iti spun eu. Tu ai cancer.Du-te si pregateste-te de plecare caci Dumnezeu ti-a scurtat viata. Trebuia sa ai 7 copii si nu ai decat unul". EA a recunoscut ca are numai unul dar a spus ca si acela-i face necazuri." Nu-ti face destul" i-a zis Parintele."Pentru ca in tribunalul romanesc daca omori pe cineva trebuie sa platesti cu viata... Dar tu nu poti plati pentru cele 7 vieti caci ai doar o singura viata.Ai sa platesti dincolo la vesnicie, la nesfarsit.Du-te si pregateste-te de plecare!" A inceput a plange si a spune ca sotul e vinovat ca el a indemnat-o." Nu, tu esti vinovata. Tu nu trebuia sa faci avort chiar daca te omora. Tu nu trebuia sa faci asta. In timp, ce-i vorbea Parintele erea cu spatele la ea si picta in fata altarului. In gandul meu intrebam: " Parinte de ce nu veniti jos sa stam de vorba?" .Mi-a stiut gandul s-a intors si mi-a raspuns :
Nu pot sa vin sa stam de vorba caci trebuie sa dau lucrarea asta gata.Va spun de aici." .Dupa un timp iar am avut gandul acela si iar parintele mi-a raspuns:[b]"Mai, ti-am spus ca nu pot sa vin, n-am timp."[MORAR GHEORGHE Ucea de sus]

O femeie de la Ucea de Sus desi era credincioasa si stia ca avortul este pacat a hotarat sa avorteze pentru ca avea un barbat care o batea erea betiv, erea rau.In noapte de dupa avort a avut un vis in care Parintele desi nu-l cunoastea ii spunea:
Ce-ai facut Georgeta? Ce-ai facut! Tine minte: decat sa omori mai bine sa mori!"
Dupa cateva lunmi a avut o dorinta puternica de a-l cunoaste pe parintele Arsenie Boca si s-a dus l-a Draganescu. Cand a intrat la el Parintele i-a spus:Ce-ai facut Georgeta? Ce-ai facut! Decat sa omori mai bine sa mori!"
[Pr. Ciprian Negrean]

Tribunalul pamantesc nu romanesc..scuze

Citirati si voi ce se intampla cu cei care fac avort?
??? ...deci avortul nu este ceva de joaca daca va mai intereseaza va dau destule cazuri cu efectele asupra sanatatii pe care le are avortul.
Dar acum sunt ocupat cu examenele..Avortul este un pacat foarte mare ...nu este foaie verde trei surcele asa cum cred unele doamne.
Isi are pedeapsa inca de aici din lumea aceasta

Dupa moartea tatalui meu sora mea sa dus la Manastirea Prislop.Cand au ajuns la poarta au inceput sa bata clopotele. Dupa ce a intrat a intrebat :"Dar de ce bateti clopotele?" si maica a rspuns : "A zis parintele Arsenie ca e la poarta Maica Elefteria si ca a murit tatal ei". Parintele a imbratisat-o si i-a zis:" Tatal tau a murit Multi calugari ar vrea sa ajunga unde este tatal tau, dar nu ajung. Tatal tau locuieste in al 4-lea cer"
{Cisman Eugenia 78 ani Fagaras}

Pentru maria55
Sigur ca exista cuvantul iertare caci fara iertare nu existA SFINTENIE.
DAr daca esti atenta Parintele tinea cont de gravitatea pacatului
Dorea mantuirea oamenilor ORI CE POATE FI MAI IMPORTANT ASTA ESTE DRAGOSTEA ADEVARATA SA DORESTI MANTUIREA APROAPELUI TAU.
Pe cea care a avut doar un avort a mustart-o mai putin pe cea care a avut 7 a mustrat-o mai mult...
DAr ce vreau sa-ti spun este o diferenta mare cand doar citesti un text pe langa faptul cand stai lanaga un duhovnic mare
Sa-i vezi reactia sa ii auzi glasul si altele
DAca l-ai auzi ce voce blanda avea parintele Arsenie Boca cand predica eu am ascultat niste predici audio de Parintele Arsenie Boca , dar acum nu le mai am ,sa vad daca le mai are Ilie si daca fac rost de ele si sa-ti trimit si tie prin messenger

Si inca un lucru cand cineva se culca pe urechea ca poate sa pacatuiasca cat vrea ca oricum Dumnezeu il va ierta , face un mare pacat.
Pentru ca Dumnezeu cunoaste sufletului fiecaruia si NU ESTE BINE SA LUAM in bataie de joc mila Lui Dumnezeu.
Este adevarat ca Dumnezeu iarta orice pacat daca la momentul respectiv nu ti-ai dat seama de gravitatea lui
Dar atunci cand cineva se culca pe urechea ca poate pacatui cat vrea ca Dumnezeu oricum il iarta FAce o greseala catastrofala
A profita de Mila Lui si a o lua in ras este un fel de batjocura la adrsa Lui Dumnezeu si totodata un mare pacat.
Deci trebuie sa fim atenti si cu lucrurile astea

Ce tot vorbeshti de mila lui Dumnezeu, poi e bun citatul de la subsol, te-ai apucat de vorbeshti singur? Poi domnule Lavrentziu, mai da astfel ta intamplari scurte de la Parintele Arsenie ca ce a fost cu dansul ne este de folos, dar ce a scris shi cum a scris e de rau ca nu-l stim shi ne apucam shi facem anapoda... deci nu trebuiesc citite scrierile lui decat daca ai baza sfiintzilor shi cartzile la activ, daca esti teolog, ca el de acolo citeaza mereu, ca altfel facem secta din parinte shi nu e deloc bine... deci ai mila shi de Parintele Arsenie Boca... shi chibzuintza a ce citate ne pui pe forum... ???

Oricum ,
cu toate ca ai examene ai raspuns la unele intrebari ,si mai mult asi zice .

Asa mai invat si eu de la altii . Dar tot nu m-ai convins .Eu il vad ca un Parinte aspru , lipseste acea "Bucurie " pe care ti-o inspira altii .
Dar poate numai mie mi se pare .

Fiecare cu inclinatiile lui . Mie de ex. imi plac multi Sfinti , dar pe niciunul nu-l inteleg in intregime . Iau de la fiecare cate ceva !(ca orientare vreau sa spun).

Iarta-ma Pr.Arsenie , roaga-te pentru noi !
maria

Draga Maria55 viata sfintilor este cel mai greu de inteles pe care numai sfintii o pot intelege Este invaluita de smerenia sufletului.

SA stii ca din contra Arsenie Boca a fost un om al bucuriei un om mereu senin chiar si atunci can trecea prin necazuri din partea securistilor...dar totoodata un om al barbatiei cu mult curaj..iar curajul este o virtute ..frica este de la diavol spunea Parintele.
Iar Parintele Teofil Paraian spune ca mostenirea lui de la Parintele Arsenie este bucuria
Aaaaa..ca atunci cand venea vorba despre pacat era mai aspru este ceva normal
Ai vazut vreun sfant care sa fie bucuros cand aude de pacat
DAr sa stii ca el te mustra cu dragoste si simteai acest lucru cAnd erai langa parintele.
Parintele Ghelasie Tepes de la M-rea Sfantul Dimitrie spune ca Parintele Arsenie ii mai si atingea cand nu faceau bine un lucru ..dar ca nici bine nu pornea gestul si ei stiau dinainte ca Parintele Arsenie are dragoste si mila de ei
Ne dorea mantuirea ori ce poate fi mai important decat sa doresti mantuirea cuiva...spune Parintele Ghelasie
DAca femeia cu 7 avorturi ar fi spus :Am gresit Parinte imi pare rau - cu siguranta atitudinea parintelui fata de ea ar fi fost alta

Citeste textul urmator
:

P.S. Daniil Partoşanul

Părintele Arsenie Boca – o abordare a relaţiei tânăr-duhovnic1

„Părintele Arsenie ştia c&atilde; la tinereţe se pune temelia vieţii omului, a dezvolt&atilde;rii omului pentru mai târziu şi pentru totdeauna şi de aceea era şi înconjurat de tineri; îl c&atilde;utau tinerii şi îl ascultau şi-i primeau poveţele şi sfaturile, venite ca din partea lui Dum*nezeu. Simţeai, când îţi vorbea Părintele Arsenie, că îţi vorbeşte Dumnezeu prin Sfinţia Sa”.

Prea Sfinţitul Dr. Daniil Partoşanul, Episcop vicar al Mitropoliei Banatului cu atribuţii în administrarea Episcopiei Române din Iugoslavia

După 160 de ani, credincioşii români ortodocşi din Banatul Iugoslav au episcop, în persoana P. S. Sale Daniil Partoşanul. Născut la 23 septembrie 1957 în Hăţăgel, com. Densuş (jud. Hunedoara), P. S. Sa este unul dintre cei ce au lăsat frumoase urme în spiritualitatea Ţării Haţegului. La 25 martie 1984 (după absolvirea Institutului Teologic din Sibiu şi a cursurilor postuniversitare ale Facultă!ilor de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi Tesalonic-Grecia) intră în monahism la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, fiind hirotonit preot la 10 aprilie 1984. Din 1991 este cadru universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, disciplina Patrologie şi literatură postpatristică. Între 1986 – 1999 este preot la Prislop şi Densuş. Între 1999-2000 ctitoreşte schitul Retezat. La 31 martie-1aprilie 2001 este hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Banatului, cu atribuţii în administrarea Episcopiei Române din Iugoslavia (cu sediul la Vârşeţ).

– Prea Sfinţite Da*niil, sunteţi unul dintre pu*ţinii care l-au cunos*cut, mai îndea*proape, pe Părintele Arsenie Boca, pe acest „ctitor al Filo*caliei ro*mâneşti”, cum îl numea un alt mare ctitor al iubirii de Frumos *– şi l-am amintit aici pe Părintele Dumitru Stăniloae.

– Astăzi, aici, la Timişoara, ca episcop vicar şi administrator al Episcopiei Ortodoxe de Vârşeţ, mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor cititorilor că pentru patru lucruri, în mod deosebit, petrecute în viaţa mea, nu sunt şi nu voi fi niciodată vrednic a mulţumi îndeajuns lui Dumnezeu.

În primul rând, pentru faptul că, la 15 ani, mi-a îndrumat paşii spre Teologie, respectiv spre Seminarul Teologic din Caransebeş, apoi spre Institutul Teologic din Sibiu, după aceea spre cursurile de doctorat de la Bucureşti şi, mai apoi, spre Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic – Grecia.

În al doilea rând, pentru faptul că, la începutul celui de-al doilea an de studenţie la Sibiu, Dumnezeu mi-a rânduit paşii, în ziua de 26 octombrie, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, spre Părintele Arsenie Boca, pe care l-am întâlnit întâia dată în casa parohială a bisericii sale ortodoxe din Drăgănescu, comuna Mihăileşti, din apropierea Bucureştilor, unde Sfinţia Sa, de mai mulţi ani, picta şi lucra în semiclandestinitate la biserica ce astăzi îi poartă pictura exprimată şi reprezentată într-un mod deosebit în stil neobizantin curat ortodox, pedagogic, duhovnicesc şi chiar profetic.

În al treilea rând, trebuie să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru faptul că mi-a îndrumat paşii înspre viaţa monahală, mai întâi spre mănăstirea Sâmbăta Brâncoveanu unde am fost frate, mai apoi spre mănăstirea Hodoş-Bodrog unde am fost călugărit şi în cele din urmă spre sfânta mănăstire Prislop unde am putut să fiu mai mult în apropierea Părintelui Arsenie, în ultimii ani ai vieţii Sfinţiei Sale.

În al patrulea rând, trebuie să mulţumesc lui Dumnezeu şi să-mi plec capul cu nevrednicie pentru harul arhieriei la care m-a chemat şi pentru slujba de ierarh şi de episcop în Biserica Sa, Biserica Ortodoxă, acum, pentru fraţii noştri români ortodocşi din Banatul Iugoslav, care, după 160 de ani, au în persoana mea un ierarh, silindu-mă şi străduindu mă să-i călăuzesc, să-i păstoresc şi să-i conduc spre Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În viaţa mea personală, mai mulţi oameni au avut roluri deosebite. În primul rând părinţii mei. Apoi preotul care m-a botezat şi mi-a îndrumat paşii spre seminarul teologic, profesorii de la Caransebeş, Sibiu, Bucureşti, Tesalonic, colegii profesori şi studenţi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad unde predau în continuare Patristica, Î.P.S. Sa Mitropolitul Nicolae al Banatului, care m-a propus pentru alegerea şi hirotonirea întru arhiereu, fratele Traian Dorz, conducătorul spiritual al Oastei Domnului în anii ’70 şi ’80, pe care l-am cunoscut de asemenea. Dar în mod cu totul şi cu totul aparte, cu totul şi cu totul deosebit în viaţa mea, un rol crucial l-a avut şi-l are persoana şi personalitatea duhovnicească, harismatică, de statură neopatristică, a Părintelui Arsenie Boca, atât de cinstit, de cunoscut, de apreciat, de căutat şi de recunoscut chiar şi ca sfânt de către o mulţime uriaş&atilde; de credincioşi.

– Mai vorbiţi-ne puţin despre prima întâlnire cu Sfinţia Sa!

– Eram student la Sibiu, în toamna anului 1979, când, auzind de la maicile de la mănăstirea Prislop – unde petreceam vacanţele de vară, satul meu natal fiind la aproximativ 7 km spre sud de sfânta mănăstire Prislop, din jud. Hunedoara – despre Părintele Arsenie. Am ajuns la Sfinţia Sa, după ce am călătorit cu trenul o noapte, de la Sibiu spre Bucureşti. Prima întâlnire cu Părintele, ca şi toate celelalte, m-a marcat profund, m a răscolit, m-a remontat, m-a zidit sufleteşte şi duhovniceşte. Părintele Arsenie, din nefericire, era atunci civil, întrucât fusese pe nedrept scos din mănăstirea Prislop prin Decretul 410 din 1959 (Părintele Arsenie a plecat din Prislop la începutul lui mai ‘59, şi nu datorită Decretului 410 n.n.). După ce a lucrat o vreme în Schitul Maicilor la Bucureşti, după ce a pictat parţial biserica „Sfântul Elefterie” din Bucureşti, ieşind la pensie – o pensie minoră, în 1968 a început pictura bisericii parohiale ortodoxe din Drăgănescu, unde a lucrat vreme de 15 ani cu multă dragoste, cu răbdare, prin multe încercări, şi unde – cum spunea Sfinţia Sa însuşi – a fost căutat şi cercetat duhovniceşte de o adevărată „avalanşă de oameni”. Pun aceste cuvinte în ghilimele pentru că îi aparţin şi eu însumi l-am auzit zicând aceasta. Pe Părintele Arsenie l-am frecventat discret şi clandestin în toţi anii cât am fost apoi student la Sibiu. După aceea, fiind doctorand la Bucureşti, am avut prilejul mai mult şi mai îndeaproape să-l întâlnesc, tot acolo, în biserică la Drăgănescu. De asemenea, cu Sfinţia Sa am avut fericirea să fiu de două ori în călătorii şi drumeţii în Munţii Retezat, o dată la Sinaia, la Ghelar şi în alte părţi.

– Întâlnirile cu oamenii mari rămân, pentru totdeauna, marcate de amintirea şi prezenţa lor. Ce „urme” a lăsat Părintele Arsenie în viaţa Prea Sfinţiei Voastre?

– De fapt, Sfinţia Sa este cel care m-a îndrumat spre studii şi cursuri de doctorat. Întâlnirea cu Sfinţia Sa a fost decisivă în a lua hotărârea de a intra în monahism. Pe Părintele Arsenie l-am reîntâlnit de mai multe ori la Mănăstirea Prislop – unde am ajuns preot slujitor, la sfatul şi povăţuirea Sfinţiei Sale, între 1986 şi 1988, 17 decembrie, când l-am întâlnit pentru ultima dată – Sfinţia Sa trecând la cele veşnice în 28 noiembrie 1989.

– Cuviosul Arse*nie a fost *– o spun cei ce l-au cunoscut şi i-au recunoscut Căra*rea Împărăţiei – unul din cei mai mari teologi-duhovnici ai neamului românesc. Care e „po*ziţia” Prea Sfinţiei Voastre faţă de această consideraţie?

– Părintele Arsenie a fost un om ex*cepţional, un om ex*traordinar, un om al lui Dumnezeu, un mare părinte al Bisericii noastre. Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru şi din vremea noastră. Neîn*ţeles de mulţi, neiubit de mulţi, neapreciat de mulţi, a fost însă căutat, iubit, stimat, cinstit şi în timpul vieţii, şi mai ales după moarte, de o mulţime de credincioşi, de o mulţime de oameni ai lui Dumnezeu, creştini care sunt deschişi mai mult spre acel simţ al sacrului, al sfinţeniei, care radia şi pe care-l transmitea personalitatea Părintelui Arsenie.

Despre Părintele Arsenie trebuie să vină vremea, cât mai curând posibil, să se scrie mai mult, să se vorbească mai mult; şi eu sunt absolut sigur, şi mărturisesc cu toată responsabilitatea mea de episcop şi membru al B.O.R., că mai devreme sau mai târziu va veni timpul rânduit de Dumnezeu când Părintele Arsenie Boca va fi canonizat. Sfinţia Sa a fost un mare duhovnic, a fost un pictor bisericesc, a fost un zugrav de suflete, a fost un predicator de statură patristică, ne-a lăsat Cărarea Împărăţiei ca pe o călăuză pentru viaţa duhovnicească, şi sunt sigur că, de acolo de unde este, ne povăţuieşte, ne călăuzeşte, mijloceşte pentru noi, ne ocroteşte. Iar mormântul Sfinţiei Sale de la Mănăstirea Prislop, duhul Sfinţiei Sale de la Mănăstirea Sâmbăta-Brâncoveanu, ctitoria Sfinţiei Sale de la Sinaia, pictura Sfinţiei Sale de la biserica din Drăgănescu vor vorbi şi vorbesc chiar pentru foarte multă vreme, dacă nu cumva pentru totdeauna, despre trăirea în Hristos, credinţa în Hristos, dragostea faţă de Hristos, despre adevărul Bisericii Ortodoxe, mormântul Sfinţiei Sale şi crucea de la mormânt fiind dintre cele mai cunoscute şi importante în acelaşi timp şi discrete locuri de pelerinaj, unde vin creştini din toată ţara şi chiar şi din alte părţi. Vin, se roagă, aprind o lumânare, se închină şi cer mijlocirea prin rugăciunea de foc a Părintelui Arsenie pentru ei, pentru familie, pentru ţară, pentru lume, pentru Biserică, pentru noi, toţi.

– Ce sfaturi deosebite vă dădea Părintele?

– Legătura dintre un începător, cum am fost şi am rămas eu, şi Părintele Arsenie nu poate fi exprimată şi explicată în cuvinte. Am o mulţime de cuvinte, de învăţături, de povăţuiri, de sfaturi, dar şi mustrări; şi mulţumesc lui Dumnezeu şi Părintelui Arsenie, în mod deosebit, pentru aceste cuvinte care m-au zidit lăuntric, care mă ţin lăuntric, care sunt pietrele de temelie ale vieţii mele duhovniceşti, atâta câtă este. Am multe cuvinte de la Părintele Arsenie, am auzit multe cuvinte, îmi plăcea să stau în apropierea Sfinţiei Sale, ascultându-l cum vorbea cu oamenii, cum le asculta necazurile, cum le explica problemele şi necazurile şi cum îi povăţuia şi îi sfătuia. Părintele Arsenie a purtat şi a menţinut aprinsă în veacul nostru o conştiinţă creştină, duhovnicească, filocalică, apostolică şi patristică de cel mai înalt nivel şi de cea mai adâncă şi profundă simţire şi trăire. Eu sunt sigur că pentru neamul românesc, pentru poporul român, pentru ortodoxia românească, astăzi, dar mai ales mâine şi, cu siguranţă, poimâine, în viitor, Părintele Arsenie va fi pentru noi, românii, ceea ce Sf. Serafim de Sarov a fost pentru ortodocşii ruşi sau Sf. Grigore Palama pentru greci şi pentru ortodoxia ecumenică sau alţi şi alţi sfinţi din istoria creştinismului, a ortodoxiei şi a Bisericii.

– Ce credeţi că ar spune lumii de azi Părintele Arsenie (şi o spune, cu siguranţă!)?

– Atunci când Părintele Arsenie şi-a isprăvit de scris şi de redactat Cărarea Împărăţiei, a căutat un subtitlu acestei cărţi, acestei scrieri-testament a Sfinţiei Sale, şi l-a ales pe urm&atilde;torul: Un răspuns creştin la neliniştile vremii. Prin urmare, mesajul Părintelui Arsenie pentru noi, toţi, în mod deosebit pentru cei care l-am cunoscut, ca şi pentru cei care nu l-au cunoscut, ca şi pentru cei care nu l-au recunoscut şi nu-l recunosc, este credinţa în Dum*nezeu, în Mântuitorul Iisus Hristos, în Ortodoxie, în Biserică, în Harul şi Darul Sfântului Duh şi al Sfintelor Taine, prin rugăciune, prin citirea Sfintelor Scripturi, prin umilinţă şi pocăinţă, prin citirea şi studiul Sfinţilor Părinţi şi prin întreaga noastră trăire şi concepţie de viaţă creştină. Părintele Arsenie punea foarte mult accent pe viaţa duhovnicească, pe conştiinţa atotprezenţei lui Dumnezeu, pe dezvoltarea în fiecare om, în fiecare suflet, a acestei conştiinţe, a atotprezenţei lui Dumnezeu. Adică omul, creştinul, credinciosul, monahul, preotul, ierarhul să fie conştienţi de atotprezenţa lui Dumnezeu, de faptul că Dumnezeu este în orice loc şi în orice timp şi ne vede, ne aude, ne simte şi ne ştie tot ceea ce facem, gândim sau vorbim. Şi, ştiind de acest lucru, trăind acest adevăr dogmatic, altele vor fi vorbele noastre, gândurile noastre, simţirile noastre, trăirile noastre. În explicarea necazurilor şi a problemelor oamenilor, a crucilor pe care oamenii le au de purtat, fiecare într-un fel sau altul, de la Dumnezeu, Părintele Arsenie promova ideea legii ispăşirii, a faptului că păcatele noastre sunt cauzele durerilor noastre. Şi, cum spunea şi scria Sfinţia Sa: „Am vrut să pun mâna pe rădăcina durerii care nu este alta decât păcatul”, păcatul săvârşit sau urmările păcatelor moştenite de la moşii şi strămoşii noştri, de la părinţii noştri, au urmări şi în viaţa noastră sau lasă urmări şi în viaţa urmaşilor. De aceea, păcatele se cuvine să fie ispăşite, spovedite, iertate, dezlegate şi stinse în harul, puterea şi iubirea lui Dumnezeu, prin pocăinţa noastră, prin umilinţă, prin lacrimă, prin rugăciune, prin smerenie.

Aflându-te în prezenţa şi în apropierea Părintelui Arsenie, simţeai prezenţa lui Dumnezeu şi Îl simţeai pe Hristos trăind şi vorbind în Părintele Arsenie. Era şi este un lucru extraordinar – cum spunea cineva – în viaţa noastră, în viaţa oamenilor să întâlnim un sfânt. Eu pot să spun că acest lucru l-am simţit şi l-am trăit şi sunt absolut convins şi responsabil de ceea ce spun acum.

– Să abordăm puţin relaţia tânăr–duhovnic: Prea Sfinţia Voastră – Părintele Arsenie. Cum se raporta Părintele la tinereţea şi tinerii vremii Sfinţiei Sale?

– Părintele Arsenie aprecia, fără îndoială, foarte mult pe tineri şi căuta să-i îndrume ca să-şi închine tinereţea lui Hristos şi Bisericii Sale. Părintele Arsenie ştia că la tinereţe se pune temelia vieţii omului, a dezvoltării omului pentru mai târziu şi pentru totdeauna şi de aceea era şi înconjurat de tineri; îl căutau tinerii, şi nu numai, şi îl ascultau şi-i primeau poveţele şi sfaturile, venite ca din partea lui Dum*nezeu. Simţeai, când îţi vorbea Părintele Arsenie, că îţi vorbeşte Dumnezeu prin Sfinţia Sa. Şi acesta este un lucru foarte important şi foarte necesar şi-n vremurile de astăzi, ca să se ridice oameni ai lui Dumnezeu, adevăraţi, care să fie călăuze şi care să fie povăţuitori pentru ceilalţi.

– Amintiri, experien*ţe singulare...

– În legătură cu a*mintirile şi experienţele şi trăirile deosebite în preajma Părintelui Arsenie, nu-mi îngădui acum să vorbesc despre ele sau despre toate acestea, pentru că este imposibil. Poate va rândui Dumnezeu o vreme când voi scrie aceste lucruri într-o carte despre viaţa Părintelui Arsenie şi despre semnele pe care Dumnezeu ni le-a trimis prin viaţa şi lucrarea duhovnicească a Sfinţiei Sale. Însă pot să amintesc doar faptul că simţeai în prezenţa Părintelui Arsenie că te vede, te cunoaşte, că-ţi ştie nu numai prezentul, dar şi trecutul, şi îţi intuieşte viitorul. Cu doisprezece ani înainte de a ajunge printr-o bursă să studiez în Grecia, Părintele Arsenie mi-a spus şi mi-a dat de înţeles acest lucru. Şi multe alte lucruri care s-au împlinit la vremea potrivită conform spuselor şi cuvintelor duhovniceşti ale Sfinţiei Sale. Însă nu vreau să fiu înţeles greşit şi să accentuez doar faptul şi latura profetică a personalităţii Părintelui Arsenie. Şi aceasta a fost şi este esenţială, dar aceasta se leagă de cea duhovnicească, de cea neopatristică, de cea neofilocalică, de cea creştină şi ortodoxă.

– Un cuvânt de mângâiere şi de alinare?

– Aş aminti cuvântul Sfântului Ignatie Teoforul, purtătorul de Dumnezeu – mutat la Domnul în anul 107 d. Hr., fost episcop al Antiohiei, martirizat la Roma şi sfâşiat de fiarele sălbatice în arena romană – scrise şi adresate în epistola Sfântului Policarp către acest episcop al Smirnei, ucenic oarecum şi părinte apostolic, discipol al Sfântului Ioan Evanghelistul: „Toús kairoús katamántane!” – Citeşte vremurile! Datori suntem şi noi, creştinii, astăzi, preoţi, duhovnici, monahi, ierarhi mai ales, să citim, să descifrăm, să căutăm să înţelegem vremurile pe care le trăim şi mesajul lui Dumnezeu în vremurile acestea destul de tulburi, destul de instabile, destul de pline de incertitudine. Cunoaştem cu toţii cuvintele celebre de pe mormântul lui Kant: „Cerul înstelat deasupra mea şi conştiinţa morală din mine”. Eu aş adăuga: „Cerul înnorat deasupra noastră şi credinţa creştină din noi”. Aceasta ne ţine, aceasta ne menţine şi aceasta ne va duce şi ne va trece în veşnicie. Să căutăm să fim creştini cât mai mult, ucenici ai lui Hristos, ucenici ai Sfinţilor Părinţi, ucenici ai părinţilor duhovniceşti şi fiecare, după măsura noastră, să aducem unul treizeci, altul şaizeci, altul o sută din roadele duhovniceşti.

Iar în încheiere aş dori să amintesc un cuvânt pe care Părintele Arsenie mi l-a spus într-una din primele întâlniri. Eram un grup restrâns de studenţi teologi de la Sibiu şi ne-a zis următoarele: „Să vă întăriţi convingerea în credinţă încât să fiţi gata să vă puneţi capul pe butuc, dacă timpul o va cere”.

S-a dus la Părintele o femeie însărcinată care nu voia să aibă copii. Părintele i-a zis: 'Dacă tu nu faci copilul ăsta, fata asta, omori mama a doi preoţi.' Peste vreo 20 de ani fata a născut la rândul ei doi gemeni. Nu am aflat dacă au ajuns preoţi dar sigur aşa este. (Taflan Maria, com. Mândra)

Atat de intarit sunt eu in credinta, incat ma gandesc acum ce groaznica si teribila teama as avea eu daca mi s-ar da capul la taiere!!! Vai noua, cat de pacatosi suntem, ca acum daca am fi da-ti la moarte, am striga cu disperare sa fim scapati, sa ni se mai dea timp sa traim ca inca nu am marturisit toate uraciunile noastre, ca inca suntem vinovati de mari pacate, am avea o cumplita frica de moarte, stiind ca ne vom duce direct in iad, fiind constienti de starea decazuta in care inca ne mai aflam!!
Vai noua, ca o sa vina moartea peste noi si o sa mai vrem macar o zi sa traim pentru a face spovedanii si a cere iertari de la toti din jurul nostru!!
Starea asta pe care o am acum si care m-a facut de asemenea sa scriu asa, a fost vorba parintelui Arsenie, dintr-o data parca am fost socat de ce ne-a transmis el, cu adevarat noi nu suntem gata de moarte in orice moment, si adevarul este ca in orice moment poate veni momentul mortii pentru fiecare din noi!

Dar stii de ce există acest scepticism.
Într-o carte îmi amintesc că Părintele Teofil era nemultumit despre hotărârea care s-a luat ca Părintele Arsenie Boca să fie îngropat la Prislop.
Cei de acolo au spus că Părintele ar fi spus că si-a ales să-i fie săpat mormântul la Prislop.
Iar cei de la M-rea Brâncoveanu nu au fost de acord cu treaba asta.
Si din câte am observat există aceea răceală între M-rea Prislop si M-rea Brâncoveanu.
Părintele Teofil avea ceva si cu Maicuta Zamfira. În fine, nu prea este plăcut să existe asemenea chestii.
Îmi pare dar în zilele noastre s-a început a se face comert si pe seama îngropării Marilor Duhovnici.

mda da de unde putea arsenie sa dea sentintze cu privire la cineva, unde o sa mearga, daca ea facea pocaintza pt avorturi?

era secratar la tribunalul ceresc de stia unde s-a dus:-? respectivul:-?

DAr tu de unde stii ca facea pocainta..esti vazator cu duhul????

am zis daca facea, nu ca facea, citeste cum e scris nu cum vrei

ERa in anul 1983, cand am plecat la Parintele Arsenie cu o problema de familie . Imi plecase sotia de acasa in lipsa mea), luand copii si lucruri din casa, lasandu-mi un bilet pe masa, pe care scrisese printre altele, ca ce a facut a facut bine si sa nu ma duc dupa ea sa o aduc acasa, ca nu va veni. In orice caz imi aduc aminte ca imi spusese cand era acasa, cu catva timp inainte de a pleca, ca este satula de viata...Eu nu am avut nici o cearta cu ea, ca sa o determine sa plece, afara doar de faptul ca vroia sa se mute in Brasov, unde de altfel locuiau si fratii si parintii ei.
Trecuse o vreme si nu-mi mai gaseam nici scopul nici rostul in viata aceasta.Nu stiam ce sa mai fac. Tin minte ca mergeam prin locuri unde nu ma prea intalneam cu oameni, in locuri mai retrase, plangand si spunand: Pentru ce Doamne? De ce Doamne? Dupa o vreme, imi spusese cineva de Parintele Arsenie, ca sa ma duc sa-l caut si sa vorbesc cu dansul. Cu doua zile inainte de a pleca la dansul, il visasem fara sa-l fi vazut vreodata in viata mea, si iata cum:
Se facea, ca intrasem intr-o incapere mare, unde era foarte multa lume, iar in fata tuturor era Parintele Arsenie, vorbindu-le oamenilor. Cautam sa-l vad mai bine si dansul se uita la mine si imi zise, facandu-mi semn cu mana: "Ma, tu ala de acolo, vino incoace ma, vino aici..." si m-am trezit. Un amanunt in visul meu Parintele era imbracat intr-un costum de culoare maro si avea ochelari de vedere cu rama aurie. M-am dus la mama mea si i-am spus despre vis. Mama mi-a zis: "Cum l-ai visat pe Parintele ca tu nu l-ai vazut niciodata?". Spunandu-i mamei cum arata in vis si cum m-a chemat la dansul, ea a zis:"Dragul mamei, numai intrebam pe nimeni nimic, ne suim in tren si plecam la Draganescu, si ai sa vezi ca o sa-l gasim acolo. Sa stii ca te cheama!"
Dupa doua zile am plecat la Draganescu si nu mica mi-a fost uimirea cand l-am vazut pe Parintele Arsenie, imbracat in acel costum maro si cu ochelarii de vedere cu acea rama aurie, precum il visasem. Arata exact ca in visul meu.
Tin minte ca inainte de a vorbi cu mine, a vorbit cu o femeie care ii aratase fotografia cu fica ei, dorind s-o marite. Cand i-a aratat fotografia Parintele a repezit-o, spunandu-i, ca nu-i ghicitor si nici vrajitor, si i-a spus sa plece. Am ramas blocat pentru ca si eu aveam la mine o fotografie,unde eram eum sotia, si cei doi copii ai nostri. Dar cum sa mai indraznesc sa i-o arat !? Cand a ajuns in dreptul meu s-a uitat uitat undeva sus, intr-un colt al bisericii cu o privire atat de dragastoasa si parca rugatoare in acelasi timp. Doamne, ce ochi frumosi avea, ce albastru curat si frumos! Nu am vazut niciodata in viata mea asa ochi minunati! Avea ceva dumnezeiesc in ei si in toata fiinta sa. Iar eu am gandit in acel moment, repet,[color=red] am gandit doar[/color], precis i s-a aratat cineva - vreun inger sau vreun sfant - si vorbeste cu dansul, spunandu-i ca l-am visat si m-a chemat. Iar Parintele, fara sa coboare privirea aceea minunata, raspunse la gandul meu, in auzul tuturor, zambind usor :)."NU ma, ma uita asa, ca pictor ma." Stia ce am gandit!!!
Si am ramas intepenit locului, vazand ca Parintele Arsenie stia gandurile omului, si ca ma aflu in fata unui om, ce n-am crezut in viata mea ca poate sa existe. Si totusi l-am avut printre noi, dar nu am stiut sa-l ascultam si nici sa pretuim un astfel de om, pe care Dumnezeu ni l-a binecuvantat sa-l avem.
Parintele s-a uitat apoi la mine cu acelasi zambet, spunandu-mi: "No ma, care-i baiu"?. Asa i-am spus Parintelui povestea mea .Apoi Parintele mi-a spus ceva ce ma uimit, pentru ca pe acea persoana care fusese inaintea mea o repezi-se, spunandu-i ca el nu este nici clarvazator si nici vrajitor, mi-a spus asa: "Ma n-ai la tine o fotografie cu ea, s-o vas si eu asa, ca pictor?" si cu timiditate i-am spus: "Ba da Parinte". I-a da ma, s-o vad si eu.". Privind-o Parintele Arsenie Cu atentie, m-a intrebat:Si ce ti-a zis ma?".Am zis Parintelui ca imi zisese cu ceva timp inainte sa plece de acasa ca este satula de viata. Parintele, privind fotografia a spus cu glas tare:" Minte ma, minte. Aici sunt doua femei cu mintea goala, Si stii care?". Desigur ca nu stiam, pentru ca in fotografie era doar ea femeie. Si dansul mi-a spus:" Ea si cu ma-sa ma."si a adaugat:Lasa ma, ca va veni o zi cand va da socoteala pentru tot ceea ce a facut. Tu sa-ti duci viata asa." si imi spuse cum sa-mi duc viata .
Aoi a adaugat un cuvant care m-a surprins. Mi-a zis asa: Ma sa ai griga! Nu cumva sa te apuci sa bei!" Iar eu, mai sigur pe mine de data aceasta, i-am spus Parintelui:”Parinte, eu nu beau din principiu “. Parintele mi-a retezat-o imediat, spunandu-mi : “Lasa ma principiul tau si tu asculta ce spun eu!”
Apoi mi-a dat fotografia inapoi si a pus mainile sale pe mainile mele (pe care le tineam lateral, lipite de corp) spunandu-mi mai departe ce sa fac si cum sa fac cu viata mea, neluandu-si mainile sale de pe mainile mele. Toata lumea se mira de cum proceda Parintele Arsenie si spuneau : “Uite draga, cum il tine! “. Se mirau cum ma tinea Parintele sin u-mi dadea drumul din mainile dansului cat tmp a vorbit cu mine. Ma miram si eu de mirarea oamenilor .
Abia mai tarziu mi-am dat seama ca de fapt oamenii aveau dreptate sa se mire, pentru ca Parintele Arsenie de obicei nu prea punea mana pe oameni, cu unele exceptii. Si din acele exceptii am facut si eu parte, spre bucuria mea. Tarziu, mi-am dat seama de ce, si pot sa afirrm ca Parintele si-a pus mainile pe mainile mele ca sa-mi dea putere, pentru ca eram deprimat atunci.
M-am intors acasa si nu dupa mult timp, poate dupa o luna, sau cel mult doua, am inceput sa beau: o bere pe zi, apoi doua beri in alta zi, apoi trei, pana am ajuns la “ marea performanta” de 5 beri pe zi fara sa ma imbat pentru ca aveam “antrenament “. Incepusem cu a o bere si ajunsesem treptat la 5 beri pe zi, uitand de fapt de toate sfaturile pe care le-am primit de la acest om, de la acest om a lui Dumnezeu . Cu toata responsabilitatea mea, spun ca omul lui Dumnezeu a fost Parintele Arsenie si cu greu se mai poate naste un astfel om intr-un neam intreg. Uitasem deci acea profetie a dansului, in care imi spunea: : “ Ma, sa nu cumva sa te apuci sa bei!” Dar intr-o dimineata, cred ca era ora 6, am auzit glasul Parintelui Arsenie spunandu-mi: [b][i] Maa!..Maaa!...Maaaa!”, iar eu fiind treaz, aceste cuvinte ale Parintelui le-am inteles cam asa: “Ma, ce ti-am spus eu tie san u bei, ma”?
Si din acel moment, din acel ceas, din acea clipa, in viata mea nu am mai baut niciodata, prin orice stari as fi trecut: bucurie , nefericire, durere, neimplinire, ca este ziua mea de nastere, sau a altora, nici un strop de alcool am mai baut . Dar stiu ca nu este meritul meu, ci al scumpului si dragului meu Parinte Arsenie . Dansul si rugaciunile lui m-au ajutat! Sa ma ierte Bunul Dumnezeu si Maica Luminii, ca nu l-am ascultat, sis a ma ierti sit tu sfinte Parinte Arsenie . Ajuta-ma, cum mai ajutat!

Intre 1968-1989, parintele a fost mutat disciplinar in satul Draganescu de langa Bucuresti, dar - din punctul lui de vedere - acolo a fost un refugiu unde si-a desavarsit talentul de pictor bisericesc. Autoritatile nu aveau, pur si simplu, cum sa-l chinuie sau sa-l conditioneze in vreun fel. Un credincios marturiseste: "A venit odata un securist sa-l interogheze la biserica din Draganescu. Imediat dupa ce a iesit din biserica, parintele Arsenie a zis: <<Ai sa vezi ca asta nu mai pleaca de aici>>. Si intr-adevar, masina securistului era <<moarta>>. Ofiterul a invartit cheile in contact, a coborat, a desfacut motorul ore in sir. Masina - nici gand sa porneasca. La un moment dat, parintele spune: <<Acum trebuie sa plece. Sa-l lasam>>. Atunci securistul invarte cheia in contact si masina porneste, plecand in tromba. Parintele se intoarce spre mine si spune: <<Vezi, frate, ce putere are Domnul?>>. Eu taceam chitic, pentru ca ma simteam ca o musca pe langa parintele".

"Fiecare dintre noi vrea sa fie inteles, sa fie iubit, sa fie iertat..."
Aceste cuvinte le-a rostit intr-una din ultimele luari de cuvant in public parintele Arsenie. El vindeca sufletul si, vindecand sufletul, vindeca si trupul. Parintele socotea ca boala apare in suflet si din suflet ricoseaza in trup. Multi oameni s-au intors spre credinta, dupa ce au fost vindecati de harul parintelui Arsenie. Unul din calugarii de la Sambata de Sus povesteste: "In 1973, eram bolnav si eram atat de slabit, ca medicii nu mai stiau ce sa-mi faca. Cineva l-a adus la noi in casa pe parintele Arsenie. Mi-a pus o sumedenie de intrebari, ca sa vada ce fel de om sunt. Desi el stia multe dinainte despre oricare dintre noi, ma intreba totusi, ca sa vada cat sunt de sincer, cat gandesc eu de adancit, ce viziune am, toate simtirile mele. Totusi, cand m-a vazut, primul lucru pe care l-a facut a fost sa-mi dea un impuls. Eram tare necajit din cauza bolilor care ma apasau. In ciuda varstei mele fragede, ma simteam distrus. El mi-a spus doar atat, foarte direct: <<Mai Simioane, eu credeam ca esti mic, dar vad ca de fapt tu esti mare>>. Incurajarea lui a contat foarte mult pentru mine. Credinta lui in Dumnezeu ma facea si pe mine sa cred in ceea ce spunea. Mai tarziu, aveam sa vad ca parintele avea darul de a te vindeca pe loc, daca aveai credinta. Au fost cazuri in care cancerul a fost vindecat pe loc, acolo, in biserica. Eu am fost personal cu cineva din satul meu, cu doua femei: nora si mama. Mama avea cancer la piele, o sumedenie de umflaturi pe tot spatele, medicii nu mai aveau ce sa-i faca... si a fost vindecata pe loc".
Parintele a facut medicina pentru a-i putea ajuta si trupeste pe cei care ii cereau ajutorul, dar caile pe care le practica raman o taina. Toti cei care se apropiau deschisi sufleteste de el, erau nu numai vindecati, ci si ocrotiti si inspirati in permanenta. Unul dintre apropiatii sai, cu care am vorbit, mi-a spus: "Parintele nu se ocupa in sensul obisnuit de noi. El ne vedea, ne simtea si avea grija de noi, de toti. N-am dus lipsa niciodata de nimic. Veneau oameni care nu aveau serviciu. El nu le spunea nimic sau chiar le spunea: <<Eu nu te ajut>>, dar intotdeauna lucrurile se rezolvau ca prin farmec si erau trimisi exact acolo unde trebuia. El nu-ti spunea sa te intorci la el, dar te chema inapoi prin puterea rugaciunii. De multe ori, vorbea cu cineva din apropiere, dand pilde care ti se potriveau exact tie. Trebuia, totusi, sa fii foarte atent, ca sa poti deslusi toate darurile pe care ti le facea parintele cand erai in preajma lui".
Credinciosii care veneau la el erau adesea martorii unor minuni care aveau menirea sa-i ocroteasca si sa le mareasca credinta:
"Odata, era asa o ploaie si noi trebuia sa plecam la gara. Una din femeile cu care eram zice: <<Parinte, pai acuma ploua si nu ne ducem, ca ne uda, ne face ca pe niste pisici>>. Parintele raspunde: <<Unde vezi ca ploua? Nu ploua!>>. Uimita, femeia zice: <<Cum, parinte? Ploaia curge siroaie>>.
Se uita parintele in sus, zambeste si isi trece mana prin par. Parintele avea ochii albastri ca cerul si cand privi in sus... dintr-o data aparu un soare frumos. Parintele ne spune apoi: <<Acuma duce-va-ti, ca nu mai ploua>>. Si un strop de ploaie nu a mai dat".

Adevarat fratioare Veilur,
nu tu ai fost cel care ai scis randurie astea.
Bine ar fi sa le bagam in seama, pana nu e prea tarziu!

Ai sa afli cine a fost Arsenie cand o sa ajungi acolo sus, daca te invredniceste Dumnezeu!

DOMNUL SA-TI FIE MINTE FRATE,DACA FACI ROST DE CEVA INREGISTRARI CU SF PARINTE ARSENIE BOCA,IA SI CU MINE LEGATURA PE MESS,STIRBUPETRISOR,POATE DACA VORBIM DIRECT MAI MA INVETI SI PE MINE OARECE !!!