În prealabil postat de coralina (Post 126593)

Da, Bogdan, insa cum putem aplica acest indemn tinand cont de coordonatele sociale / culturale / economice in care traim?

În prealabil postat de C.tin (Post 126722)

Un crestin cu traire autentica se descurca mult mai bine in societate decat oricare robotel occidental programat-antrenat dupa sabloanele ateiste...
Cum asa? Pai, cel ce-si stapaneste propriile simturi, ii stapaneste si pe ceilalti...care fac apel doar la o tehnica de suprafata, schimbarea in ceilalti nefiind in profunzime, ca la crestinul ortodox autentic.

In ce priveste INCREDERA IN SINE, pt un atei/pagani e MANDRIE! Caci ei se incred in EU-ul propriu.
Pt un crestin ortodox traitor, nu este mandrie! Dece? Pt ca-l are pe Hristos in el, si in Acela se increde, dupa spusa Sf Ap Pavel.... nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine...ceva de genul asta... De aceea e difereanta intre cele doua afirmatii...

Inaintand pe calea duhovnicesca ortodoxa cu metanoia, schimbarea in profunzime a firii celei vechi in una cu adevarat vredinica de cel ce a sadit-o, devenim cu mult superiori semenilor de alta factura spirituala...

Si atunci daca vre-o dama olandeza mi-ar strange mana mai mult decat i-am strans-o eu, atunci o consider dominanta, mandra, care vrea sa ma depaseasca si atunci n-o bag in seama....
Caci aici e calea de mijloc sa nu strangi mana celuilalt mai tare decat ti-o strange acela. Daca-i moale, tot moale sa i-o dai, Daca-i tare, la fel de tare sa i-o strangi. Nici mai mult nici mai putin...

În prealabil postat de sergiu (Post 227130)

Ma gandesc de multe ori ca noi interpretam gresit timpurile noastre vis-a-vis de timpurile de acu 1000 de ani de exemplu. Nu prea cred ca atunci era vremea celor blanzi. Gandeste-te ca din cand in cand satul(regatul) vecin putea sa vina cu bate si topoare si sa jefuiasca satul tau. Si nu exista nici politie sa suni, nici judecatori, nimic. Si nu doar jefuiau ci si violau ce mai se gasea: femei, fete, copii. Din cand in cand barbatii din ostiri diferite se adunau pe cate un camp de batalie si-si cioparteau unul altuia corpurile, asa, ca sa se distreze. Si daca un consatean cu parcela alaturata zicea ca pamantul tau e al lui trebuia sa-ti aperi dreptul in cel mai direct sens: cu pumnul. Si chiar boierul (care era de fapt un fel de sef de clan mafiot) putea sa-ti ia oricand ceva ce era al tau: fie nevasta ca era frumoasa, fie fiica, fie pamantul, fie roada etc etc. Deci nu mai dati vina pe vremurile noastre ca s-ar putea sa fie cele mai blande traite vreodata (ma refer la tarile civilizate, nu Africa). Asta de fapt si este minciuna vrajmasului, sa te faca sa crezi in democratie, ca totul e sigur, frumos etc , si cand te vei trezi va fi prea tarziu, ca vei avea implantate in trup si in casa si pe strada toate mijloacele de supraveghere posibile incat sa nu te mai poti rascula sau protesta impotriva vreunei nedreptati. Dar repet, dpdv cotidian nu mi se par deloc asa dure vremurile de astazi.

În prealabil postat de windorin (Post 228002)

Fara Dumnezeu nu putem face nimic.
El ne tine, El ne da putere.

În prealabil postat de LapetiteMoc (Post 245385)

In Domnul sa ne punem nadejdea; daca ne bazam pe noi, vai de capul nostru pe unde ratacim.

Domnul sa ne ocroteasca in toate caile! "Faca-se Voia Ta!"

În prealabil postat de coralina (Post 126587)

Doamne ajuta!

Ideea acestui topic o am in minte de ceva vreme insa unele postari citite astazi mi-au reinviat dorinta de-a discuta cu voi chestiunea increderii in propria persoana.
Fratele Saurian a postat urmatoarele:



Eu incerc sa ma lamuresc cat de mult se pliaza conceptele enumerate in citatul de mai sus (care concepte sunt perfect valabile, nu tagaduiesc acest lucru!) cu stilul de viata pe care il avem, majoritatea dintre noi, in ziua de azi. Va dau un exemplu pentru ca vorba lunga e saracia omului.
Acum cativa ani (studiam limba olandeza pe-atunci) am primit in clasa vizita unei consiliere al carei rol era sa ne-nvete pe noi cum sa ne alcatuim CV-ul, cum sa ne prezentam la interviul de angajare, ce haine sa purtam cand ne ducem la acest interviu, etc. In momentul in care mi-a venit randul, m-a rugat sa dau mana cu ea asa cum as face-o cu un angajator care ma intampina la un interviu; dupa ce-am dat mana cu ea mi-a spus ca senzatia pe care i-a lasat-o strangerea mea de mana a fost cea de "peste mort". :( Mi-a explicat mai apoi ca o strangere de mana viguroasa denota incredere in fortele proprii; o strangere de mana mai... moale... se traduce prin teama si nesiguranta, ceea ce, desigur, nici un angajator nu vrea sa simta la un candidat!

Societatea in care traim a evoluat de-asa natura ca numai cei puternici ajung sa "insemne" ceva, sa realizeze ceva. Nu poti arata ca esti slab chiar daca asta ti-e firea. Nu poti lasa pe cei din jur sa adulmece mirosul fricii pe care o simti pentru ca te vor ataca cu siguranta (la sensul figurat fireste). Nu mai traim vremuri in care melancolicii, sfiosii, timizii si blanzii sunt apreciati; din contra, colericii, indraznetii si cei cu nelimitata incredere in fortele proprii sunt "fruncea".

Mie mama mi-a spus intotdeauna: "capul plecat sabia nu-l taie". In zilele noastre nu ajungi sa-l pleci de tot ci numai la o simpla inclinare esti decapitat dpdv social.
Incearca sa gasesti un loc de parcare decent fiind rabdator, politicos si blajin din fire... poti sta linistit acasa. La rand la cinema trebuie sa dai din coate, altminteri ramai pe-afara; ca sa-ti faci loc in tramvai la fel, ca sa obtii un job asisderea.
Trebuie sa devenim musai rapace pentru a ne delimita cu precizie patratica in care ne putem manifesta? Cum impacam vorbele din carti, sfaturile Sfintilor Parinti, cuvintele Sfintei Evanghelii cu viata in contemporaneitate? Exista vreo cale prin care practica sa fie la fel de glorioasa precum suna teoria?


Post cu folos tuturor!

În prealabil postat de George.m (Post 331636)

Din pacate, multi nu vor sub nicio forma sa accepte ca au busola stricata. Si asta, pentru ca increderea exagerata a omului in sine insusi e strans legata de mandrie.

În prealabil postat de George.m (Post 331636)

Din pacate, multi nu vor sub nicio forma sa accepte ca au busola stricata. Si asta, pentru ca increderea exagerata a omului in sine insusi e strans legata de mandrie.

În prealabil postat de gabriel 30 (Post 331687)

Increderea in propria persoana inseamna moarte spirituala,esec continu si la sfarsit Iad.

Increderea in ajutorul lui Dumnezeu inseamna TOTUL,de la inceput si pana in Vesnicie.

În prealabil postat de costel (Post 326410)

Omul trebuie sa ceara necontenit de la Dumnezeu sa-i dea putere sa mearga in viata potrivit voii Sale. Fara aceasta cerere, omul poate ajunge in prapastie. Doar increderea in propria persoana, e pentru mine o credinta intr-o busola stricata, o ai, dar nu te ajuta sa fii pe drumul cel bun.