:39: si aici au uitat din nou regula ci odovania?



15 S (†) Adormirea Maicii Domnului
16 D Sf. Mahrama a Domnului; ) Sf. Martiri Brancoveni Constantin Voda cu cei 4 fii ai sai: Constantin, žtefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache
Duminica a X-a dupa Rusalii (Vindecarea lunaticului) ; Ap. I Corinteni IV, 9-16; Ev. Matei XVII, 14-23; glas 1, voscr. 10
[COLOR=#004276]17 L Sf. Sfintit Mc. Miron; Sf. Mc. Straton, Ciprian si Tirs[/COLOR]
[COLOR=#004276]18 M Sf. Mc. Flor, Lavru, Polien si Leon[/COLOR]
[COLOR=#004276]19 M Sf. Mc. Andrei Stratilat; Cuv. Timotei, Agapie si Tecla (Post)[/COLOR]
[COLOR=#004276]20 J Sf. Prooroc Samuel; Sf. Mc. Sever si Eliodor[/COLOR]
[COLOR=#004276]21 V Sf. Ap. Tadeu; Sf. Mc. Vasa; Sf. Mc. Donat diac., Romul pr., Silvan diac. si Venust (Post)[/COLOR]
[COLOR=#004276]22 S Sf. Mc. Agatonic, Antuza, Zotic, Irineu si Or[/COLOR]
23 D Sf. Mc. Lup; Sf. Sfintit Mc. Irineu (Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului)


[COLOR=#004276]07 L Inaintepraznuirea Nasterii Maicii Domnului; Sf. Mc. Sozont[/COLOR]
08 M (†) Nasterea Maicii Domnului
[COLOR=#004276]09 M Sf. si Dreptii parinti Ioachim si Ana; ) Sf. Cuv. Dimitrie de la Vorona; Sf. Mc. Severian; Cuv. Teofan Mart. (Post)[/COLOR]
[COLOR=#004276]10 J Sf. Mc. Minodora, Mitrodora si Nimfodora; Sf. Pulheria Imparateasa[/COLOR]
[COLOR=#004276]11 V Cuv. Teodora din Alexandria; Cuv. Eufrosin (Post)[/COLOR]
[COLOR=#004276]12 S Sf. Mc. Autonom, Macedonie si Teodul (Sambata dinaintea Inaltarii Sf. Cruci) (Odovania Praznicului Nasterii Maicii Domnului)[/COLOR]

Pentru a nu gresi voi intreba duhovnicul, apoi voi reveni cu raspunsul la intrebarea ta. Mai sus am scris ceea ce eu stiam de mic copil.
Hristos a inviat, Marius!

Parintele a spus asa: e vorba de Tipicul bisericesc. Acesta randuiala se gaseste in Tipic dintotdeauna, numai ca unii sfinti parinti nu au fost de acord cu acesta lunga dezlegare...Mai ales dupa perioada comunismului au survenit unele greseli/schimbari de interpretare/ redactare.. De aceea au aparut aceste discrepante. Mai mult decat atat este cum am spus mai sus problema tiparii calendarelor.. Mi-a spus duhovnicul ca PF Daniel cauta sa uniformizeze calendarele :2: pentru a nu mai exista aceste neclaritati. Mai multe detalii poti afla aici:
http://teologie.net/biblioteca/cursu...ru_posturi.pdf
La pagina 7 ai "Dezlegarile de peste an".
Bucurie!

Mai fratilor da aceasta dezlegare s-a pus pentru cei mai slabi asa cum sunt eu.
Cei care sunt mai postitori si vor pot sa tina post de tot in acest zile (miercurea si vinerea de dupa inviere) iar de ii invita cineva la masa sa manance numai acolo fara sa spuna ca au tinut post ca sa nu isi piarda osteneala precum faceau Sfintii Parinti.
Ba mai mult nici macar pentru pacate nu ai voie sa plangi in aceasta perioada ca asta inseamna ca nu ai incredere in puterea de a ierta a harului Sfintei Treimi si in jertfa rascumparatoare a Domnului nostru Iisus Hristos.
"Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit"- de la Sfantul Ioan Gura de Aur de se citeste in noaptea de Inviere.
(aviz celor de le place Sfantul Simeon Noul Teolog :)) ).

Si pentru cei si mai slabi dam dezlegare pe tot anul! Iar pentru cei abia veniti la credinta desfintam si posturile cu totul.
Cred eu ca-i mai de folos sa ai constinta incarcata ca nu reusesti sa postesti decit sa fi impacat cu tine insuti ca nu calci vreo regula.
Sincer nu cred ca incepatorul invatat cu dezlegarea, de la el insusi sa nu tina dezlegarea.

A am zis ca nu e voie sa plangi - da nu e voie sa plangi de intristare.
E voie sa plangi de fericirie,de bucurie de multumire etc.
(eu am vazut oameni plangand de fericire sau de bucurie foarte mare).
Si cum postul se tine cand esti despartit de Mire (adica de Domnul nostru Iisus Hristos) cum s-ar putea tine post in aceasta perioada?
Da se poate tine post de suparare,deznadajduire,judecata altora,ura,dispret,mandrie,parere de sine si cate mai sunt - de altfel de astea cam tot timpul trebuie sa se tina post.

Ma bucur pt tine frate Mihai ca poti tine sentimentul Invierii in suflet pina dupa Inaltare! Eu pacatosul abia daca reusesc citeva zile dupa! Asa ca ar trebuii sa incep cu postul din Saptamina Luminata.
Pe de alta parte daca-i asa atunci zic eu sa desfintam postul duminica (in cele 4 posturi) ca doar duminica este Inviere!

am remarcat si eu ca nu mai este ca pe vremea PF Teoctist, cand numai miercurea si vinerea dupa Paste (Saptamana Luminata) si dupa Pogorarea Sf. Duh (Rusaliile) era Harti, in rest era post fara dezlegari excesive.

nu stiu care este motivul pentru aceasta relaxare, curios este insa ca la greci pestele se cam considera de post.

http://www.ziarullumina.ro/images/punct.gif

Miercurea şi vinerea, în perioada Penticostarului (cuprinsă între Învierea Domnului şi Duminica Tuturor Sfinţilor - prima după Rusalii), este „dezlegare la peşte“. Aceasta reprezintă o problemă liturgică de actualitate, deoarece interesează pe mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre, în primul rând pentru faptul că această precizare liturgică a fost generalizată şi introdusă în mai toate calendarele bisericeşti, începând din acest an. Lămuririle tipiconale indicate în „Rânduielile bisericeşti“, precum şi celelalte menţiuni (ca de pildă, „dezlegările la peşte“) din calendarul bisericesc au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menţionate de altfel în diverse tipicuri, cărţi bisericeşti sau de slujbă.


Gândirea strălucită a Sfinţilor Părinţi poate fi sesizată chiar şi în modul în care aceştia au ştiut să aşeze rânduiala postului, plecând tocmai de la praznicul care aduce cu sine îndulcirea din toate „bunătăţile cele pământeşti“ (cf. „Rânduiala mesei“, în Ceaslov, Bucureşti: EIBMBOR, 2001, p. 133), şi anume Învierea Domnului. Cât de uluitoare sunt îndemnurile Sfântului Ioan Gură de Aur din „Cuvântul de învăţătură“ din „Sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru“: „De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat (...). De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata (...), intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte“. (Penticostar, Bucureşti: EIBMBOR, 1999, p. 24-25). Dacă observăm cu atenţie rânduiala Postului Mare (care precedă Paştile), dar şi modul postirii în perioada Penticostarului (care începe cu Învierea Domnului), vom constata că cele două rânduieli liturgice sunt reglementate în funcţie de importanţa covârşitoare a marelui praznic. Cele legate de Postul Mare au în vedere pregătirea specială pentru întâmpinarea cuviincioasă a Învierii Domnului, iar cele din perioada Penticostarului scot în evidenţă bucuria imensă care cuprinde întreaga făptură odată cu Învierea. Asprimea Postului Mare pe de o parte, precum şi „mângâierea“ din perioada Penticostarului (modul mai puţin aspru al postirii şi „dezlegările la peşte“, miercurea şi vinerea) pe de alta îşi găsesc raţiunea în afirmaţia Mântuitorului: „Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor. Iar ai Tăi mănâncă şi beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile“ (Lc. 5, 33-35). Aşadar, am putea afirma că motivul primordial în baza căruia Sfinţii Părinţi au rânduit „dezlegările la peşte“ miercurea şi vinerea, în perioada Cincizecimii, adică până la Înălţarea Domnului şi apoi până la Cincizecime şi Duminica Tuturor Sfinţilor, îl reprezintă tocmai răspunsul Mântuitorului către cărturari şi farisei (cf. Lc. 5, 33-35). De altfel, cele patruzeci de zile până la Înălţare sunt ultimele zile în care Mântuitorul - Mirele Bisericii - mai este împreună cu apostolii pe pământ.

Unitate în diversitate

Faptul că toţi fiii Bisericii sunt chemaţi să se bucure de Înviere (atât cei ce s-au ostenit, cât şi cei ce s-au ostenit mai puţin sau chiar deloc), după cum aminteşte Sfântul Ioan Gură de Aur, ne îndreptăţeşte să susţinem că diversele tendinţe, potrivit cărora „dezlegările la peşte“ în miercurile şi vinerile Cincizecimii (indicate de râduielile bisericeşti) ar privi numai pe aceia care s-au ostenit şi au ţinut tot Postul, nu sunt deloc îndreptăţite. Trebuie să amintim că, Biserica noastră a statornicit întotdeauna rânduielile sale cu dreaptă socoteală şi cu iconomie (pogorământ), spre a trezi în conştiinţa credincioşilor marea grijă şi iubire a lui Dumnezeu pentru om. Cu toate acestea, nu trebuie să ignorăm râvna acelor credincioşi ai Bisericii, care, din diferite motive sau poate din dorinţa de a păstra „vechea pravilă“, aleg să ţină rânduiala postului, chiar şi în aceste zile de dezlegare. Atitudinea acestora din urmă, dar şi aceea a credincioşilor care, potrivit indicaţiilor din calendarul bisericesc, „dezleagă la peşte“ în miercurile şi vinerile Cincizecimii, sunt lămurite magistral de către Sfântul Apostol Pavel, care ne arată adevărata semnificaţie a postirii: „Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi. Căci, dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu“ (I Cor. 8, 8-13) (Apostolul din Duminica a XXXV-a după Pogorârea Sfântului Duh, a Lăsatului sec de carne). Ceea ce este foarte important de menţionat în acest context este că libertatea credincioşilor de a alege una dintre cele două căi ale postirii trebuie să fie prin excelenţă rod al iubirii aproapelui, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel: „... şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade...“ (Romani 13, 14; 14, 1-4) (Apostolul din Duminica Lăsatului sec de brânză).

„Rânduielile bisericeşti“ din calendar

Calendarul bisericesc, ca principiu liturgic, care hotărniceşte limitele în care se desfăşoară viaţa liturgică a credincioşilor (monahi şi mireni), conţine o seamă de precizări tipiconale şi rânduieli bisericeşti care au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menţionate de altfel în diverse tipicuri, cărţi bisericeşti sau de slujbă. Iniţiativa uniformizării rînduielilor şi practicilor liturgice ale Bisericii noastre este îmbucurătoare şi ea vine să împlinească nevoile credincioşilor dornici de a cunoaşte pravila bisericească, de vreme ce aceştia nu mai au la îndemână şi nu mai pot cerceta lesne tipicurile şi diferitele cărţi de cult sau pravile bisericeşti. Uniformizarea cultului implică, pe de o parte, păstrarea uniformităţii în tipic, iar pe de alta respectarea rânduielilor tradiţionale, principii de care Sfinţii Părinţi au ţinut întotdeauna seamă, pentru a nu se crea confuzii în rândul credincioşilor. De asemenea, Biserica a căutat dintotdeauna să îi pună în temă pe credincioşi, prin diferite mijloace şi metode, ori ce câte ori a îndreptat şi generalizat practici liturgice şi rânduieli bisericeşti. În ceea ce priveşte uniformizarea precizărilor tipiconale legate de zilele când are loc „dezlegare la peşte“, aceasta s-a făcut în calendarul bisericesc sub diferite forme: atât prin menţionarea directă, între paranteze, „dezlegare la peşte“ sau utilizând ca semn grafic un peşte (semnificaţia acestui semn va fi redată în unele calendare într-o legendă). În unele calendare bisericeşti (de perete) din acest an, „dezlegările la peşte“ sunt indicate sub ambele forme. Trebuie să amintim că îndrumările privind „dezlegările la peşte“, în perioada Penticostarului, nu apar în calendarele bisericeşti vechi, deoarece credincioşii Bisericii noastre erau bine informaţi, având acces la tipicuri şi cărţile bisericeşti care cuprindeau aceste îndrumări tipiconale.

Actualitate şi uniformizare

Referitor la precizarea „dezlegare la peşte“ pe care o întâlnim în calendarul bisericesc, din păcate nu s-a scris foarte mult, deşi modul înţelegerii ei a fost unul diferit. Spunem aceasta gândindu-ne în primul rând la indicaţiile consemnate în calendarele diferitelor eparhii, în sensul că unele precizează anumite zile când „se dezleagă la peşte“, altele nu. Ceea ce este însă foarte important de subliniat este faptul că modul înţelegerii acestei precizări liturgice este unul esenţial şi că uniformizarea acestuia era necesară, fapt pentru care, începând cu acest an, mai toate calendarele bisericeşti conţin îndrumări exacte privind „dezlegările la peşte“ din cursul anului bisericesc.
De altfel, Biserica a gândit şi a pregătit prin măsuri corespunzătoare nu atât introducerea acestor precizări, cât mai ales generalizarea acelor rânduieli pe care mănăstirile, dar şi mare parte dintre preoţii de mir, cunoscători ai pravilei bisericeşti, le-au păstrat dintotdeauna, cum ar fi, de exemplu, „dezlegările la peşte“ în miercurile şi vinerile Cincizecimii, potrivit Tipicului celui Mare al Sfântului Sava.

Principiul iconomiei în Biserică

Despre „dezlegările la peşte“, indicate în aşa-numitele „rânduieli bisericeşti“, ar trebui să spunem că ele fac parte dintre acele rânduieli care au la bază în primul rând principiul iconomiei (pogorământului), pe care Biserica îl aplică în anumite împrejurări. Cu toate acestea, anumite precizări tipiconale nu au fost aplicate şi înţelese la fel în toate mănăstirile, lăsând astfel stareţilor posibilitatea de a hotărî în privinţa lor. În ceea ce priveşte „dezlegarea la peşte“ în miercurile şi vinerile din perioada Penticostarului, Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, Ceaslovul cel Mare, Penticostarul, precum şi alte cărţi bisericeşti amintesc în unanimitate că, pentru monahi, „dezlegare la peşte“ se face în fiecare luni din această perioadă, în miercurea înjumătăţirii Praznicului Cincizecimii şi la odovania Praznicului Învierii (miercuri înainte de Înălţare). Toate aceste dezlegări (pogorăminte) au la bază principiul iconomiei şi ele au fost arătate în chip limpede de Părinţii Bisericii; este vorba de ceea ce cărţile de cult numesc „mângâierea fraţilor“. În baza aşa-numitului principiu al iconomiei, dar şi al unui alt principiu („cum vrea cel mai mare“), stareţii mănăstirilor puteau „dezlega la peşte“ în miercurile şi vinerile Cincizecimii şi pentru monahi, lucru pe care, de altfel, îl exprimă lămurit şi Tipicul Sfântului Sava: „... iar unii dezleagă şi în celelalte miercuri şi vineri ale Cincizecimii“. Aceşti „unii“ îi include în primul rând pe aceia care puteau să hotărască în privinţa acestor „dezlegări la peşte“, adică pe stareţii mănăstirilor.

Tipicul cel Mare al Sfântului Sava

Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, tipărit la Iaşi, în anul 1816, în limba română, dar cu caractere chirilice (reeditat la Suceava, în anul 2002) este cea mai importantă carte bisericească în care sunt menţionate „dezlegările la peşte“ în perioada Penticostarului. De aici, aceste îndrumări liturgice vor fi preluate mai pe urmă şi de alte cărţi bisericeşti: „Iar în miercurile şi vinerile toatei Cincizecimi dezlegăm călugării la untdelemn şi la vin, iar mirenii şi la peşte. Afară de miercurea înjumătăţirii şi de miercurea odovaniei Paştilor, că în acele două zile dezlegăm la peşte şi la vin, iar unii dezleagă şi în celelalte miercuri şi vineri ale Cincizecimii“ (Tipicon, Suceava - Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Editura „Bucovina Istorică“, 2002, p. 46). „Dezlegările la peşte“ au la bază un principiu pe care îl găsim, de asemenea, în Tipicul Sfântului Sava, şi anume: „când la monahi este dezlegare la vin şi la untdelemn, la mireni este dezlegare şi la peşte“.

Ceaslovul cel Mare

După Tipicul Sfântului Sava, Ceaslovul cel Mare este cartea de cult care lămureşte cel mai bine rânduiala „dezlegărilor la peşte“ din perioada Penticostarului: „Deci, sosind strălucita zi a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, se face dezlegare la toate cele de hrană, până în Duminica Tomei, adică monahii dezleagă la brânză, ouă şi peşte, iar mirenii şi la carne. Apoi, de luni după Duminica Tomei, până în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, lunea se mănâncă peşte, şi miercurea şi vinerea untdelemn, iar mirenii şi peşte. Iar în miercurea înjumătăţirii praznicului şi a odovaniei Paştilor, dezlegăm cu toţii la peşte. Iar din Duminica Pogorârii Sfântului Duh, până în Duminica tuturor Sfinţilor, dezlegăm în toate zilele la brânză, ouă şi peşte, iar mirenii şi la carne“. (cf. Ceaslovul cel Mare, Alexandria: Editura Biserica Ortodoxă, 2003, p. 772)
Printre cărţile bisericeşti care conţin precizări legate de „dezlegările la peşte“ în perioada Penticostarului, se numără şi cartea de cult folosită de strană în această perioadă - Penticostarul. Din păcate, el nu precizează foarte exact rânduiala cu privire la aceste dezlegări. „Miercuri, în săptămâna a patra după Paşti - înjumătăţirea Praznicului Cincizecimii“ (Penticostar, p. 150), se menţionează: „La masă se face mângâiere fraţilor“ (Penticostar, p. 165). Această precizare nu aminteşte dacă este sau nu „dezlegare la peşte“. „Miercuri, în săptămâna a VI-a după Paşti - odovania Praznicului Paştilor“ (Penticostar, p. 236), întâlnim singura menţine clară privind dezlegarea la peşte în perioada Cincizecimii: „În mănăstiri, la masă se face fraţilor mângâiere mare, cu peşte“ (Penticostar, p. 243). O ultimă carte bisericească care aminteşte de „dezlegările la peşte“ în perioada Penticostarului este Îndrumătorul bunului creştin: „2. Dezlegări la peşte (...) precum şi în zilele de miercuri şi vineri dintre Duminica Tomei şi a Tuturor Sfinţilor“ (arhimandrit Gherontie Ghenoiu, Îndrumătorul bunului creştin, Mânăstirea Sfântul Nicolae-Sitaru, 1997, p. 56). Indicaţiile Îndrumătorului sunt, de fapt, o preluare a rânduielilor prevăzute de Tipicul Sfântului Sava.

http://www.ziarullumina.ro/images/bumb.gif Rânduiala postului, în viziunea Bisericii

Rânduiala postului în Biserica Ortodoxă se fundamentează în primul rând pe îndrumările Sfinţilor Părinţi, care au căutat să pună în armonie principiile credinţei creştine cu acelea ale trăirii duhovniceşti. Această rânduială a fost aşezată şi în calendarul bisericesc din două motive: pentru a scoate în evidenţă importanţa ei capitală, dar şi din dorinţa de a-i face părtaşi cunoaşterii ei pe credincioşii Bisericii. Precizările liturgice legate de zilele în care se dezleagă la peşte ţin, fără îndoială, tot de rânduiala postului şi de modul în care Părinţii au înţeles postul, adică de faptul că el reprezintă o unitate, un întreg, care nu-şi pierde integralitatea prin aceste dezlegări. Cu alte cuvinte, nu se posteşte fragmentat. Mai mult chiar, în concepţia lor, peştele este considerat ca mâncare de post în aceste circumstanţe. Structurile actuale ale posturilor nu pot fi gândite, din păcate, în alt mod, în sensul că nu se poate afirma că postim până la o anumită dată, apoi dezlegăm postul, iar după o zi iarăşi începem a posti. Viziunea integrală asupra postului, inclusiv menţiunile legate de „dezlegările la peşte“, îşi au fundamentul în „hotărârile canonice privitoare la posturi, care nu au caracter de dogmă, adică nu trebuie privite ca nişte reguli absolut neschimbate şi eterne, ci fac parte din normele bisericeşti cu caracter moral-disciplinar care au fost formulate de autoritatea bisericească în funcţie de nevoile, împrejurările şi evoluţia vieţii religios-morale a credincioşilor şi care pot fi deci anulate, modificate sau atenuate de aceeaşi autoritate, la nevoie“, potrivit pr. prof. Ene Branişte.

http://www.ziarullumina.ro/images/bumb.gif „Mângâierea duhovnicească“ sau măsura desăvârşirii, în spiritualitatea răsăriteană

Un alt aspect fundamental al spiritualităţii răsăritene, care vine să întărească practica Bisericii noastre în ceea ce priveşte atât dezlegarea postirii, cât şi „mângâierea fraţilor“, se referă la faptul că Părinţii pustiei, care trăiau singuri şi care duceau o viaţă foarte aspră, întrerupeau ajunarea atunci când cineva venea la ei, pentru a le arăta dragostea cu care erau datori să îi primească. Toate aceste rânduieli vor reprezenta pentru mănăstirile de obşte, care vor apărea mai târziu, un model, de vreme ce acestă practică oglindea lămurit modul petrecerii Mântuitorului împreună cu ucenicii, după Înviere. Cu alte cuvinte, Părinţii pustiei nu puteau să postească atunci când fraţii veneau să îi cerceteze („Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte“, Mat. 10, 40), dat fiind faptul că nici fiii nunţii nu au postit atâta vreme cât Mirele Hristos a fost cu ei.


[COLOR=Red]sursa: Ziarul Lumina din data de 22 mai 2009[/COLOR]

poi Domnule, pana la inaltzare cum atzi vrea voi sa se posteasca? Poi cat este Mirele cu Mireasa Sa atzi vrea ca nuntashii sa posteasca? Poi de aia e dezlegat dar nu desfintzat ca pana la inaltzare sa se poate bea vin, undelemn shi manca Peshte caci Mirele fiind cu noi, cu nuntashii, e liber la mancare shi bautura shi veselie, dar cand Mirele va fi luat de la ei, cand se va Inaltza, atunci credincioshii vor posti post negru sau dupa putintza fiecaruia caci de aia a randuit/legat/pus in Cer shi pe Pamant, Cuvantul lui Dumnezeu, ca ultimele trei zile din Florar sa se posteasca, iar sfintzii din Cetatea Noului Ierusalim s-au pregatit shi in avans cu o luna tzinand shi in 28,29,30 aprilie... dar eu cred ca e vorba de 29,30,31 mai caci asha este scris ca in luna Florilor, iar aceea este Florar deshi Aprilie poate ca are o inainte-semnificatzie, ca sa pricepem ca asha in Mai ca in aprilie? deci mai? mai? cum? poi asha ca in Aprilie... ca in restul anului se posteshte shi lunea ca altfel ajungi sa posteshti ca fariseul, martzi shi joi iar in restul zilelor sa te imbuibi de pacate, faradelegi shi rautatzi... dar fireshte ca nu tzinea post negru nici martzi shi joi, ci doar schimba dieta... trecea pe cozonaci shi gogoshi shi legume shi sarmalutze fara carne... deci delicatesuri.... shi bineintzelest le halea fariseul imediat dupa ora 10 de dimineatza, cand se deschideau pe vremuri shi toate BAR-urile shi burdelele ca zicea ca shi taria e din orz sau din prune... deci e voie, iar tzigara, poi nu e frunza? la fel ca shi marihoana shi coca? deci post negru fara apa pana pici pe spate shi fara pita ca doar asha potzi sa spui asemenea lui David care s-a pocait de pacatul shi faradelegea Sa: "Catre Tine tins-am mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetoshat"...

dar Postul fara Povatza "Duhului Tau cel Bun care ma va povatzui la pamantul dreptatzii" adica fara povatza Ingerului Marelui Sfat, e un antrenament shi o pregatire desharta spre ApoStazie shi nu spre aPostOlIe ca sa ajungi candva sa fi de la Dumnezeu prooroc, invatzator ori mantuitor plin de daruri shi roade ale Duhului Sfant pentru ca in urma ta , la umbra ta, oamenii sa nu piara ori sa se invartosheze ci sa laude pe Dumnezeu cel Bun shi Milostiv shi nu pe tine cel c e te aratzi mereu plin de insushiul insushirilor...

"Sfintii parinti de astazi"
:: 25 Ianuarie 2008 ::

Multi ortodocsi din zilele noastre sunt tulburati de avantul ecumenismului si al secularismului care bantuie in randul ierarhilor, si nu prea stiu ce sa faca.
Zilele trecute mi-a fost dat sa primesc o lectie excelenta de neascultare fata de "sfintii parinti de astazi", o neascultare binecuvantata - zic eu - si totodata plina de sens si de putere nebanuita, continand in sine samburele dainuirii ortodoxe de-a lungul timpului: raportarea la trecut, la inaintasi, la cum a fost mai inainte si ignorand aggiornamentele.
Lectia mi-a fost data de o maica batrana care la peste 80 de ani ai sai lupta impotriva aggiornamentelor din calendar (inmultirea dezlegarilor) prin ... post. Original nu? Nu petitii online, nu manifestatii, nu proteste la ierarhi ci ... post:
- Pai ce, maica, eu asa am pomenit de cand sunt la manastire, de mica, in Postul Craciunului se dezlega la peste doar de Sf. Nicolae. Eu asa tin postul, am mancat peste doar de Sf. Nicolae, ce atatea dezlegari?
- Ei maica, - zice un frate - acum lumea merge la munca si trebuie sa manance, are nevoie de putere. Alta data taranii stateau iarna, nu munceau. De aia s-au dat multe dezlegari.
- De aia zici mata? O fi si asa, dar eu cred ca s-a cam dat drumu' la ala cu coarne in lume, de aia s-au dezlegat atatea acum.
Mintea "anacronica" a maicii, nu accepta aggiornamentele introduse de ierarhii cu multe si complexe studii mai ales in Occident, desi maica intelege si explica totul: simplu si plastic. Pentru maica, nevointa este fireasca si orice abatere de la "cum a pomenit" ea de cand era mica la manastire, nu e primita, chiar daca vine cu binecuvantare de la "sfintii parinti de astazi" - o alta expresie prin care maica in trei cuvinte descrie o cruda realitate a zilelor noastre: "sfintii parinti de azi" cam ia locul Sfintilor Parinti. Desi maica probabil nu e la curent cu toate aggiornamentele din Biserica, ea "a mirosit" miscarea si a catalogat-o. Totusi, in simplitatea ei, maica nu a incetat sa nadajduiasca ca Sfintii Parinti vor birui chiar si astazi, si ne-a pus sa cautam in calendarul de anul acesta (2008) sa vedem daca nu cumva in Postul de Craciun sunt mai putine dezlegari ca in cel din proaspatul 2007. Din pacate nu a fost sa fie asa ... poate la anu'
Am primit astfel o lectie de traire inedita a ortodoxiei, o cale de lupta impotriva ecumenismului pe care nu as fi descoperit-o altfel si pe care incerc sa o pun in fata celor care nu stiu ce sa faca in zilele noastre ca sa opreasca plaga ecumenista sa infecteze toata Biserica. Am primit astfel un raspuns cum sa luptam impotriva aggiornamentelor: pastrand cele ce am primit de la Sfintii Parinti si ignorand pe cele dezlegate de "sfintii parinti de astazi". Si nu ma refer doar la calendar sau la post, dar cel putin astea doua sunt un bun inceput.
Iar daca tot suntem in plina saptamana de "rugaciune" ecumenista, ce-ati zice de niste post cu ajunare si 2-3 catisme pe zi?

http://www.credinta-ortodoxa.ro/spip.php?article360

Poate unii au şi început, Ancă , dar nu trâmbiţează, pentru trâmbiţarea postului , anihilează de la sine postirea . Ce ar fi să ne vedem fiecare de calea cea drepată ? Ce zici ?

Se duce ortodoxia pe apa sambetei pentru cateva dezlegari la peste in plus sau in minus? Halal credinta, daca a ajuns sa tina de atata.

Daca maicuta asta vroia sa tina mai mult post, bravo ei si Dumnezeu cu ea (daca nu o face din mandrie).
Va amintiti ce scrie sf. apostol Pavel despre post, ca este pt cei slabi, si ca cel care mananca carne sa nu-l judece pe cel care mananca lmegume si nici invers? (Romani 14, 1-10)
Dar la fariseul care se uita de sus la vames si se lauda ca el posteste?
Oare uitam noi ortodocsii sa mai citim si Biblia, de atata citit canoane?

Stiu, o sa mi se zica ca sunt ecumenista si vreaus a se desfiinteze postul.. Nu, nu vreau, Insa vreau sa va amintesc ca sabatul este pentru om, nu omul pentru sabat.
Si sa ne vedem fiecare de postul nostru.
Nu sta mantuirea intr-un peste sau doi, acolo.

Gandesti ca mine si nu pot sa nu remarc acest lucru, mai ales pentru faptul ca de multe ori am fost acuzata pentru o astfel de gandire. Ma bucur ca detii studii teologice, asta denota faptul ca stii ce vrei si ceea ce spui, iar ceea ce spui este in conformitate cu aceste studii, dar si cu viata si adevarata valoare spirituala a omului si traiului acestuia printre oameni, valori care, de multe ori se vadesc dincolo de toate teoriile despre credinta.
Nu cred ca sta cineva sa numere zilele, bucaturile din gura sau mai stiu eu ce aspect in priviinta postului...ci mai degraba ceea ce ne bate in piept, inima, ea este cea care da sens credintei mai mult decat orice indeletnicire religioasa. Nu stiu cand vom intelege acest lucru, personal vad prea mult in sanul credintei impietriri ale acestei firave inimi, impietriri mumificate cu "credinta".

Vezi Fani ceea ce este dureros !? Faptul ca a trebuit sa-ti scrii aceasta semnatura pe un forum ortodox, unul presupus a detine o conduita moral-crestina. Dar nu este astfel, asa cum nici in societatea noastra sau in bisericile noastre nu se intampla astfel. Practic, nici nu ar trebui sa se aminteasca un astfel de citat, trebuie sa se inteleaga de la sine.
Deseori ma intreb, ce inseamna credinta cu adevarat ? Nu am gasit raspuns in jurul meu, nu am gasit raspuns nici in mine insami, si aceasta fiindca exista prea, prea multa nepasare pe acest pamant.

" Odata cu lumina, Dumnezeu revarsa asupra pamantului si principiul gandirii, simtirii si cugetarii . "
Intr-un cuvant al ratiunii.

Ory dragă, dar oare nu noi contribuim din plin in a menţine şi a întări nepăsarea şi indiferenţa ast generală ?

Articolul indemna la calea cea dreapta, daca cumva nu ti-ai dat seama.

Totusi nu inteleg cine trambiteaza? era vorba de pastrarea traditiei.

Daaa, e plina de mandrie maicuta aceasta, care tine postul asa cum l-a invatat. Bine ca nu suntem noi mandri, cei care nu avem nici o retinere sa judecam pe aici...

Păi , da cam aşa este , de nu am fi mândrii din cale afară, nu am da răspunsuri la răspunsuri, dar mândria mama ei să-i fie, pace nu ne dă şi dăm răspunsuri la răspunsuri care mai de care cu Moţ. . .

Cristi, tocmai am mentinut faptul ca nu gasesc nici in mine sensul acestei credintei...tocmai pentru ca sunt la fel de nepasatoare ca cei din jur, contribui in aceiasi masura la decaderea acestei societati prin ignoranta.
Oricum, sper ca Dumnezeu sa ma ierte si sa-mi dea lumina in suflet si-n cuget...in minte si-n simtire.
Asa sa ne ajute pe toti, de postim , de nu postim.

...mentionat...

Multumesc, ory, pentru apreciere. Nu stiu daca eu traiesc chiar in conformitate cu ceea ce zic, fac oparte oricum dintre cei slabi care postesc (atunci cand o sa termin de alaptat, cel putin ;-)) si care vad si recunosc binefacerile postului si chiar ale regulilor, care sunt facute ca sa ne ajute in slabiciunea noastra. Dar vad si pericolele lui. Pericolele mandriei, ale autosatisfactiei, ale obsesiei regulei - (de altfel, nu bstiu daca stiti, darin fiecare biserica locala exista mici diferente... de exemplu si in asta cu pestele si fructele de mare, in tarile reci unde primavara nu sunt legume se mananca mai mult peste, in tarile mediteraneene unde fructele de mare sunt mancarea saracului, alea se mananca tot postul.. Pricnipiul conteaza, nu regula)

De asta vorbeam de mandrie, Anca. Nu ca sa o acuz pe aceast amaicuta, pe care nu o cunosc si careia ii doresc tot binele duhovnicesc pentru postul ei. Am vrut sa pun degetul pe un pericol. Pe care il vad la unii din elevii mei, care atata au inteles din ortodoxie: ca postul este o lege. De ce postim, ca binefacerea si rugaciunea si dragostea ar trebui sa fie scopul postului, asta nu stiu. Dar ca se spurca daca mananca ceva de dulce, asta stiu. Eventual nu stiu nici ce anume serbam noi de Paste.
Este si o influenta musulmana aici, caci crestinii din tarile majoritar musulmane sunt mai degraba asa, confunda postul cu ramadamul, care este o porunca la musulmani, unul din cei 5 stalpi.
Or la noi, sa fim seriosi, postul este de fapt (sau ar trebui sa fie) un mod de viata, nu un regulament, iar regulile care exista in momentul de fata sunt doar o carja a neputintelor noastre, nu POSTUL propriuzis. Postul inseamna sa il avem pe Dumnezeu mereu in inima, si lucrurile lumii asteia sa le primim cu masura si cu recunostinta.
De asta am intervenit pe threadul asta, pe care nu l-am citit in intregime de altfel.

Fani, cateodata am impresia ca ne confunzi cu elevii tai. Felul in care ai scris despre maicuta, se mai poate citi mai sus, nu este un avertisment, ci este o critica cu aer de superioritate si suspiciune.
Iar daca elevii tai atata au inteles, inseamna ca nu le-ai explicat bine si nu le-ai indicat sa citeasca Omiliile despre post, in care Sf. Vasile cel Mare explica in mod exhaustiv de ce tinem postul, de cate feluri e postul si cum sa-l tinem. Citind aceste Omilii, este imposibil sa mai greseasca sau sa îi anime un gand de mandrie, asa cum ai suspectat-o pe maicuta de 80 ani.
Dealtel postul se tine pentru a obtine propria smerenie, prin abtinere de la cele rele.

Si totusi, care este calea cea dreapta si care este traditia?

Spune maicuta ca pe vremea ei nu erau asa de multe dezlegari la peste si ca manca peste numai de Sf Nicolae si atat. Asa o fi, dar la ea acasa ma gandesc. Fiindca eu stiu ca foarte inradacinat in traditie este taiatul porcului de Sf Ignat, adica 20 decembrie, chiar in ultima saptamana inainte de Craciun, la care se organizeaza nelipsita pomana a porcului. Pai cum asa, se vede ca traditional este sa mananci carne de porc in timpul Postului Craciunului? Si asta la tara, unde se spune ca.... Pai eu care sunt crescuta si traita la oras, deci cu o mai slaba practica a traditiilor, nici nu m-as gandi sa nu tin post macar in acea saptamana, daca nu tot postul. Asta n-o spun din mandrie, ci ca sa arat ca traditia nu e intotdeauna ceea ce gandim noi ca este, sau ceea ce idealizeaza unii.

Si apoi nu inteleg ce se face acest caz de dezlegarile astea pa peste. Nu e obligatoriu sa mananci peste in acele zile. Mie de exemplu nu imi prea place pestele si il mananc rar, nu conteaza ce scrie in calendar. As prefera o dezlegare la lapte si branza, dar na, asta e.

Si apoi, mancarea conteaza? Cui nu i s-a intamplat, si inca mie destul de des, sa postesti de alimente o zi intreaga ca pana la urma sa reusesti sa te certi sau sa te enervezi pe cineva, si iaca, s-a dus postul cel adevarat.

Am folosit exemplu maicutei ca tine: ca sa exemplific o idee. La tine era 'cum se impotriveste un om simplu si bun ecumenismului' (desi nu vad ce are dezlegarea la peste in unele zile din postul bocuriei care este postul Craciunului; NB la greci se mananca peste inb toate zilemle acestul post in afara de miercuri si vineri.. nu de azi de ieri). Eu, ca sa exemplific ideea ca nu regulile trebuie sa stea pe primul loc si ca exista un pericol si in proptirea in ele.
Nu o criticam cu aer de superiritate ci suspiciune, am zis asa: 'Daca maicuta asta vroia sa tina mai mult post, bravo ei si Dumnezeu cu ea (daca nu o face din mandrie).' Deci, 'daca'.

E usor de zis ca nu le-am explicat eu bine elevilor. Asta nu o fi aer de superioritate si suspiciune la tine, hm? ;-)
Inainte sa le explic spun astfel de lucruri, dupa ce mle-am explicat poate cvine stie, or sa retina ceva, poate nu. Pentru ca oamenii destul de simpli cu idei din astea de obicei sunt suspiciosi pentru ce nu este cum au auzit ei de acasa, mai ales daca vii tu care nu esti din neamul lor sa le spui.

Elevii mei in general abia reusesc sa inteleaga un text din Evanghelii, o parabola (uneori nici pe aia), foarte putini sau inexistenti sunt cei cu care te poti avanta sa citesti sfantul Vasile. (Nu ca asa ar fi toti elevii din Belgia, dar m-am nimerit eu la scoli foarte slabe, majoritatea; unii abia stiau sa citeasca.. sa vad cum o sa fie la anul, ca anul asta am facut pauza).

Dar nu despre asta era vorba... Sigur ca postul se tine si spre smerenie, spre oprirea de la rau, insa ce incercam eu sa zic este ca daca ne proptim atata in reguli si regulite, uitam sensul adevarat. Adica, vad ca nu numai tu ci si altii fac aici caz de nu stiu ce dezlegari prapadite la peste. De parca in asta ar sta postul...

La manastire nu se incalca postul si nu cred ca se taie porcul.
Iar pe cei din afara manastirii, care mananca la pomana porcului, sa nu-i judecam, caci cine mananca pentru Dumnezeu mananca; iar cine nu mananca, pentru Dumnezeu nu mananca.
Iar in post ispitele sunt f mari; nu e de mirare, ca te straduiesti, si in finalul zilei gresesti. De aceea Sfintii Parinti ne atrag atentia sa ne folosim de paza gurii:dintii si buzele, si nimic sa nu raspundem la provocari. Poate tocmai de aceea mergem la spovedanie la inceputul si la sfarsitul postului.

Se face caz de dezlegari, caci unele au aparut mai nou in calendarul bisericesc, si lumea adevenit atenta; prefera sa tina mai multe zile de post, decat prea putine.

Conteaza si mancarea, ca ajutor pentru sfintirea noastra. Un corp caruia nu-i dai de mancare cat ar vrea el, nu mai e dispus la pacate, ca atunci cand ii dai din belsug de toate.
Deci, ca sa poti sa te abtii dela ispite, posteste si trupul te va urma ca un slujnic devotat.

Pentru ca ai vorbit despre tine in legatura cu postul iti voi spune si eu, ca am invatat doar de putini ani sa tin postul. Nu numai ca nu imi este greu, dar ma bucur cand vad ca se apropie postul. Ma bucur mai ales de Sf. Impartasanie care il insoteste.

Nu, ca tu ai zis...
Omul mandru nu suporta nici o critica, iar cu mandria trebuie sa ne luptam.

Aha! reciteste te rog, deci, ce scriai pe threadul despre ecumenism despre judecata celor cu alte idei.

Suport critici, sigur ca da. Nu pretind ca sunt o profesoara perfecta si multe lucruri, probabil, le-as putea explica mai bine decat am facut-o pana acum. Insa nu despre asta era vorba in propozitie. Vroiam sa accentuez faptul ca multa lume intelege gresit postul, pt ca elevii mei sunt reprezentativi pentru o anumita intelegere superficiala, foarte raspandita. Nu era vorba de cum ies ei din scoala dupa ce le explic eu. In caz ca ies..

Cum sa uiti sensul adevarat al postului, daca il stii? Tocmai pentru ca nu stim, trebuie sa ne ajutam de reguli. Altfel ajungem sa luam exceptía drept regula, doar pentru a ne face voia.

Ma mira ce spui de Sf. Vasile; omiliile lui sunt scrise pentru toti, si pentru elevul din clasa întâi, si pentru adult, intr-un cuvant pentru toti. Nu are fraze grele, intortochiate; dimpotriva, stilul lui simplu si elegant ne intra la inima si ne face sa intelegem. Sunt convinsa ca elevii ar intelege daca le-ai citi textul, iar ei sa asculte. Omiliile au insa cateva zeci de pagini!
Sa inteleg ca elevii nu sunt ortodocsi, daca zici ca acasa aud altceva? Ma intreb ce sanse au atunci sa inteleaga, caci ortodoxia se practica ?!?
Evangheliile sunt mai grele; in functie de varsta lor, eu in locul tau le-as povesti, ca sa inteleaga si sa capete o privire de ansamblu.
Iarta-ma ca m-am bagat in problemele tale de scoala...

Si in final: da, postul consta in ce mancam, ca sa putem sa ne infânam si de la restul.

Elevii mei sunt in general ortodocsi. Mai am si precalcedonieni, adica armeni si siriaci (care in cartile lor au desigur aceeasi doctrina despre post ca noi). Se mai intampla sa am si catolici sau musulmani sau chiar atei, dar mai rar.

Tocmai, ca ortodocsii au auzit de acasa lucruri din astea false despre post, vazandu-l ca pe o lege si nestiindu-i sensul profund. Si nevrand sa auda de el ca nu asa au apucat ei de la mama lor. Tu, mergand la biserica si fiind angajata in lucrurile astea, uiti cum sunt majoritatea oamenilor botezati care nu prea merg sau merg din an in Paste.

Asta e realitatea de pe teren, fie ca ne place fie ca nu. Majoritatea tinerilor NU merg la biserica, nu citesc zeci de pagini despre un subiect religios (de fapt, ai mei nu citesc despre nimic, marea majoritate).
Astia sunt majoritatea tinerilor. Sa nu ne amagim. Pe ei trebuie sa-i catehizam mai intai. Daca incepem cu zilele in care se ananca peste si in care nu, nu cred ca o sa ajungem prea departe. da, stiu ca aici era vorba de cei care sti mai multe, totusi.

In fine, am deviat de la subiect. Merci insa pt sfat. O sa vad daca cu unii elevi s-ar putea citi fragmente din aceste omilii.

Fani, efortul tau va fi rasplatit; daca copilul intelege, va cere si parintilor sa faca cum e corect. Nu odata am auzit de parinti, care au urmat copiilor la biserica.
Ca nu iti este usor, inteleg prea bine. Cat mai simplu si pe inteles!

Sa te auda Dumnezeu!

Adica eu! Eu fac intradevar caz de aceste dezlegari. Sa nu inteleaga nimeni ca eu sint marele ascet. Nu sint si multele mele kg vorbesc despre lacomia pintecelui nu despre ascetism. DAR (unul mare) faptul ca eu nu sint un mare postitor ma face sa incerc pina voi reusii (daca voi reusii). O cerinta mare face valoroasa chiar o realizare mica (in raport cu aceasta cerinta) Desigur postul este mai mult decit a minca sau nu, dar si el are rolul lui de care fiecare sfint s-a convins.
Dupa principiul tau fani le putem pe toate lasa de-o parte ca doar una trebuie "IUBITI_VA unii pe altii!"
Stiu si eu cum arata realitatea, dar ea arata asa pt ca noi sintem caldicei.
La musulmani arata altfel pentru ca ei in nebunia lor numai caldicei nu sint. La pocaiti la fel.
A cauta scuze pentru toate metodele de "usurare" a trairii crestine, a lua masuri pt aceasta usurare nu duce la nimic bun. Avem exemplu bisercii catolice, protestante.
Daca inainte dupa trei absente din biserica erai scos din rindul crestinilor acum nu mai este asa. Acum sintem bucurosi de fiecare care intra in biserica de 2 ori pe an si atunci inainte de ultimul AMIN!
Desigur venitul la biserica dupa principiul tau nu-i totul, si nu ar trebuii sa facem caz de el.
Inainte se impartasea fiecare credincios acum doar copiii dar nici impartasitul nu-i totul si sa nu facem atita caz!
Spoveditul era public, acum daca este este inainte sa inchizi ochii, dar nici de spovedit sa nu facem caz!
Sa nu facem caz nici de rugaciune, nici de milostenie, nici...de nimic! Sa spunem ca sintem ortodocsi si sa credem ca asta ne mintuieste si totul va fi bine!
Sincer eu imi doresc regresul istoric in trairea in biserica si nu acest progres accelerat!

Nu, bmd, nu zic ca toate astea nu sunt importante si nu indemn la caldicie. (iar am inventat un cuvant, mi se pare)
Insa orice lucru, daca este absolutizat, chiar o virtute, chiar si unele din exemplele pe care le dai, poate deveni rau. Numai Dumnezeu este absolut.
Cu atat mai mult o regula. Regulile sunt pentru noi, ele ne ajuta, daca nu ar exista am pierde postul, cum s-a intamplat la catolici dupa Vatican II. Este un echilibru foarte greu de pastrat, dar care tine pur si simplu de intelepciunea si dreapta socotinta ortodoxa, intre regula si duh. Sa nu alunecam nici prea spre derapta, absolutizand niste reguli, nici prea spre stanga, relativizandu-le prea tare. Asta incercam eu sa zic.

Daca s-au introdus dezlegari noi pt postul Craciunului (eu nu stiam;
, la mine in cartea de rugaciuni dinainte de 89 scrie de mai multe zile in care se mananca peste in acest post, toate sambetele si dumninicile si alte zile de sarbatoare), nu mi se pare chiar asa o problema; pt ca nu e acelasi lucru sa zici, ca in BC dupa Vatican II, ca nu mai exista reguli, si sa mai dai drumul la peste cateva zile. De altfel, intotdeauna au existat schimbari, postul asa cum il stim este rezultatul unei indelungi evolutii. De ce s-ar opri ea, daca Biserica e vie? In plus, mi se pare logic ca postul Craciunului care epost de bucurie sa fie mai putin sever.
Se uita din pacate adesea ca in timpul postului ar trebui nu numai sa mancam numai anumite lucruuri dar si sa mancam mai putin, si din prisos sa dam saracilor.. Asta se spune mult mai rar decat ar trebui, dupa parerea mea.

Fani eu nu vorbesc de Postul Craciunului!
Intre timp am intrebat un Prof. universitar de la teologie (e drept ca din Ardeal) si dinsul mi-a spus ca nici el n-a pomenit asa ceva.
Iar chestia cu bucuria si pestele se poate aplica si in fiecare duminica din [COLOR=red]orice[/COLOR] POST (ca [COLOR=black]doar[/COLOR] duminica este Invierea) si totusi nu se aplica!!!! Nu-i culmea ca sintem atit de largi multe saptamini dupa Sf. Pasti dar cu ziua de Pasti a saptaminii nu?
Putem despica firul in 4 cit vrei tendinta generala este falsa!

Drept sa-ti zic, si eu am invatat asa de la parintele meu si de la familia nailor mei din Romania, ca miercurile si vinerile din timpul perioadei pascale sunt cu dezlegare la Peste. Este perioada anului cand se serbeaza Invierea in mod special, bucuria.. Da, ar fi poate logic sa se manance atunci peste chiar in duminicile postului mare, dar atunci se pune mai mult accent pe post ca de obicei si de asta poate nu s-a introdus regula asta.

Si postul sf. Apostoli este destul de culant cu pestele, de altfel.

Asa scria deci in cartea mea de rugaciuni editata mai demult.

Acu, ca or fi diferente intre asta si alte reguli, merita oare sa ne batem atata capul? In loc sa ne bucuram in mod special de perioada pascala... Bucuria si recunostinta isi are si ea locul in asceza, nu numai postul; Avem destule zile de post in an, cam jumatate din zilele anului sunt de post! Nici vorba sa mearga tendinta spre desfiintare. Nu mi se pare de loc ca intracolo se merge.

Daca e pe asa, daca incepem sa discutam despre sensul regulilor, poate ca ar trebui sa se puna din nou acent ca atunci cand s-au facut aceste reguli pe ce este mai ieftin, mai putin luxos, in post. De ex. fructele de mare sunt admise in multe zile (cel putin dupa greci), dar in lucrile unde marea e mai departe ele sunt un produs de lux. Ar fi culmea sa ne indopam cu stridii si caviar pt ca asa scrie la carte...
E numai un exemplu.
Sa nu uitam duhul cand respectam regula. Asta e mai important de retinut poate.

Nu merge spre desfiintare, ci spre banalizare. Merge de la duhovnicesc la trupesc.
Mai multe zile de post, dar cu "carne", "lapte" si "branza" de post. Fara milostenie, fara rugaciune, un fel de cura de slabire ortodoxa.

Din pacate mi se pare ca ne apropiem din ce in ce mai mult de crestinismul trupesc (nici macar caldicel, ci rece) profetit, chiar si de Pr. Serafim Rose, nu de mult.

Sfantul Grigorie de Nyssa explica ca viata noastra - si aici e vorba de toate clipele existentei - se misca intre departarea si apropirea de Dumnezeu. Din perspectiva asta iti dau dreptate cand zici ca trebuie sa te apropii de fiecare pe masura lui, dar nu trebuie uitat ca scopul este sa-i aducem pe ei aproape de Dumnezeu, nu sa ne departam noi. Daca noi ne facem ca ei - duhovniceste - ne pierdem si pe noi si pe ei.

Hristos intre noi!