În prealabil postat de fallen (Post 522787)

Acum insa ca sa schimb "registrul" amuzant, nu inteleg de ce, si e regretabil , foarte multe persoane considera ca daca ai facut doi trei copii si apoi faci avorturi, nu e nici un fel de problema...ba chiar se pare ca cu cat creste numarul interventiilor, nivelul de pocainta scade dramatic.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 522789)

Mi-a atras atenția observația asta. E clar că așa este cu orice păcat: cu cât îl repetăm mai mult, cu atât ne depărtăm de har și devenim mai nesimțitori, mai împietriți, mai incapabili de pocăință. Ăsta e și unul din riscurile amânării pocăinței: nu vom mai fi capabili de ea.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 522794)

Doare atunci când îi întoarcem cu bună știință spatele. Despre cei din iad spune parcă părintele Stăniloae că vor fi chinuiți de iubirea lui Dumnezeu, de neputința lor de a-I răspunde.

În prealabil postat de Zeytin (Post 522820)

Credeti ca o doare altundeva decat in basca de perversiunile si avorturile facute inainte?

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 522821)

Momentan , nu , dar va veni si vremea cand se va cai , asa cum ne caim multi de cele savarsite in tinerete , in trecut !
Ferice de cel ce se va cai aici si nu in alta parte !
Ferice de cel ce va primi batai aici si nu in alta parte !
Oricum sa nu-i invidiem pe cei ce-i dor in basca , caci iei se aseamana ca iarba , grasa , frumoasa , stralucitoare dimineata , iar de vei trece seara dupa o zi de arsita , nici urma de acea iarba , ci doar uscaciune , praf si nimic mai mult !

În prealabil postat de Yasmina (Post 530351)

Nu se incumeta nimeni la nici un raspuns?
Credeam ca am destui prieteni pe forum,va rog spuneti ce credeti- pt mine este un subiect delicat dar si important!

În prealabil postat de Yasmina (Post 530174)

Visul doar mi-a deschis ochii ca pot face milostenie pt acel suflet catre acest baiat orfan si poate va fi primit!
Doamne Ajuta!

În prealabil postat de Zeytin (Post 522820)

O fosta prietena de-a mea... prima oara cand a fost casatorita a trait in dezmat: 2 avortori + relatii cu cumnatul ei de comun acord cu sotul. De ceva vreme e casatorita cu fiul unui preot... are 2 copii si 2 sarcini pierdute la activ. Are o viata buna, un serviciu bun si sotul ideal cu o situatie materiala mai mult decat buna. Credeti ca o doare altundeva decat in basca de perversiunile si avorturile facute inainte?

În prealabil postat de AlinB (Post 530385)

Subconstientul...

Sigur, poti face milostenie, dar nu stiu sa fie undeva in invatatura Bisericii milostenia pentru copii avortati.

În prealabil postat de adam000 (Post 518460)

Asemenea aspecte le poate cunoaste doar Dumnezeu - sa cautam noi sa facem comparatii de genul "care are efect mai mare in ochii Lui Dumnezeu" este deja o inselare si o ispita. Sa ne ferim de asemenea curiozitati si presupuneri!

Imi spunea un ieromonah odata ca ce daca un om se roaga pentru altul chiar avand rautate in suflet (de ex se roaga pt binele dusmanilor sai, dar inca are rautate fata de ei), Dumnezeu este atat de milostiv si are atata dragoste, ca va considera rugaciunea aceluia ca o rugaciune buna pentru cel pentru care se roaga, ca Dumnezeu nu baga in seama nici lipsa de dragoste, nici prostia si nici rautatea rugatorului (lipsurile sale), ci implineste lipsurile omenesti cu mila si numara rugaciunea ca fiind rugaciune, adica buna si folositoare pentru cel asupra caruia se roaga cel plin de lipsuri. Plineste, pune Dumnezeu de la El tot ce lipseste in rugaciunea omului lipsit (din cauza patimilor sale) - si isi va arata mila Sa asupra celui pentru care se roaga.

În prealabil postat de Yasmina (Post 530394)

Ba da ,este Alin :)
Canonul mamei este de a face milostenie(pt sufletul in cauza),a se ruga,a boteza alti copii sau convinge alte femei sa aduca pe lume copii pe care initial nu-i doresc!

În prealabil postat de Yasmina (Post 518477)

Si nu sunt convinsa ca rugaciunile mele o vor intoarce la credinta deoarece cum spuneam fiecare persoana este libera sa aleaga ce fel de viata doreste sa duca.
Faptul ca de atatia ani duce viata amara pe care o duce,imi da increderea ca aceasta este calea pe care vrea sa mearga netulburata.

În prealabil postat de Yasmina (Post 518477)

De aceea,imi luasem gandul ca eu as putea sa fac ceva in directia asta,insa ma intrebam ce as putea face pt copilul nenascut?
Cam putine,avand in vedere ca nici macar nu are un nume dupa care sa-l pomenesti la rugaciune,la pomeni,nimic.

În prealabil postat de AlinB (Post 530570)

Mergi in fiecare zi cu masina desi nu cunosti principiul motorului termic in patru timp, sau a franarii prin convertirea energiei cinetice in energie termica, nu?
Dar stii ca merge.
Ei bine, in cazul asta neavand poate o experienta persoanala despre cazuri in care rugaciunea ta sa fi ajutat direct, e mai greu, trebuie sa "stii" prin credinta, pentru ca de fapt asta e esenta rugaciunii - credinta, daca nu este credinta, rugaciunea e goala si lipsita de sens, de efecte ce sa mai vorbim?

Daca vrei neaparat o explicatie rationala, putem sa ne gandim la faptul ca rugaciunea din inima curata, deschide un canal de comunicare intre constiinta rugatorului si a celui pentru care se roaga, canal prin care se transfera o "energie" sau "pricepre" catre celalat, prin care i se poate deschide inima/mintea spre ceea ce e bine.

Dar de asta efectele depind mult atat de caliatea duhovniceasca a rugatorului cat si a profunzimii rugaciunii.

Desigur, asta nu ii afecteaza liberul arbitru, insa ii "deschide ochii" spre alte realitati care abia daca le banuie din adancimile pacatului unde se scalda.

Si unele lucruri au nevoie de f. mult timp pentru schimbare, rabdarea este si ea o virtute.. :)

Si mai e ceva, chiar daca persoana pentru care te rogi nu are de castigat imediat ceva din asta, tu da.

Pai uite, tot legat de ce ai zis mai sus, daca n-ai sti nimic de persoana respectiva, ar fi intr-o tara departe si nu poti lua legatura, dar STII ca rugaciunea pentru altii functioneaza (avem marturia Sf. Scripturi, Sf. Parinti, invatatura Bisericii, etc.) nu te-ai ruga pentru ea?

Gandesti oarecum paradoxal, pentru ca intr-un caz unde ai un instrument functional (rugaciunea) nu ai nici credinta nici speranta nici elan insa intr-un domeniu unde practic nu stii nimic, pentru ca nu avem nici o revelatie si practica existand deci o indoiala rezonabila ca sta in puterea muritorilor de a face ceva, ai si elan si tragere de inima si speranta de a face ceva ...de ce?
Doar pentru ca nu poti avea sub ochi ceea ce ar putea fi esecul rugaciunilor/incercarilor tale, ca in cazul de mai sus?
Sau poate e un sentiment matern care iti da aripi? Poate in cazul asta ar trebui materializat altfel :)

În prealabil postat de Florin-Ionut (Post 530576)

Yasmina,

Interesează-te de orice nume al unui adormit din familia celui nenăscut și dă pomelnice pentru acela specificînd neapărat la sfîrșit:

„Cu tot neamul lui cel adormit.”

Așa îl vei pomeni indirect pe cel avortat.

Dumnezeu știe cel mai bine ce se poate face pentru acel suflet, noi însă trebuie să avem credința că se poate face ceva, să dăm dovadă de dragoste interesîndu-ne dacă putem ajuta cumva în direcția asta și să ne punem nădejdea în nesfîrșita milă a Lui Dumnezeu pentru creaturile Sale.

În prealabil postat de Yasmina (Post 518426)

Am o intrebare cu care traiesc de multi ani,de cand am aflat ca o ruda de-a mea a facut un avort.
Din pacate,mi-a marturisit dupa eveniment si nu inainte,poate as fi reusit sa-i spun o vorba buna sau sa-i fac vreo propunere de intrajutorare.

Nefericirea este cu atat mai mare cu cat ea nu este credincioasa si nu doreste sau nu gaseste de cuviinta sa inceapa cu o spovedanie si cu un canon de pocainta,incercand sa-si spele pacatele dar sa si roage pt salvarea sufletului copilului avortat.

Nici eu nu am deschis acest subiect dureros cu ea(am banuieli ca-si regreta foarte mult fapta) si nici nu ma simt in stare sa-i fac alte recomandari pt ca si asa suntem intr-o relatie destul de tensionata si din alte aspecte ale vietii.

Intrebarea care nu-mi da pace este daca EU as putea face ceva pt acest suflet din neamul nostru?As putea?
Ce ar trebui sa fac in mod concret?Sau numai mama in discutie este cheia dilemei?

În prealabil postat de Yasmina (Post 518426)

Am o intrebare cu care traiesc de multi ani,de cand am aflat ca o ruda de-a mea a facut un avort.
Din pacate,mi-a marturisit dupa eveniment si nu inainte,poate as fi reusit sa-i spun o vorba buna sau sa-i fac vreo propunere de intrajutorare.

Nefericirea este cu atat mai mare cu cat ea nu este credincioasa si nu doreste sau nu gaseste de cuviinta sa inceapa cu o spovedanie si cu un canon de pocainta,incercand sa-si spele pacatele dar sa si roage pt salvarea sufletului copilului avortat.

Nici eu nu am deschis acest subiect dureros cu ea(am banuieli ca-si regreta foarte mult fapta) si nici nu ma simt in stare sa-i fac alte recomandari pt ca si asa suntem intr-o relatie destul de tensionata si din alte aspecte ale vietii.

Intrebarea care nu-mi da pace este daca EU as putea face ceva pt acest suflet din neamul nostru?As putea?
Ce ar trebui sa fac in mod concret?Sau numai mama in discutie este cheia dilemei?

În prealabil postat de fallen (Post 522787)

Hai ca mi-am amintit de o istorisire cvasi-amuzanta: se plangea o doamna in varsta (sa zic la vreo 60?) ca ori pe dansa ori pe sora dumneaei, nu mai stiu exact, in anul respectiv nu a mai vrut preotul sa le impartaseasca, pe una pentru ca fuma (desi stia ca fumeaza de ani de zile) iar pe alta pentru ca facuse avorturi (desi trecusera ani multi decand se intamplasera). Acuma nu stiu care ar putea fi explicatiile: ori s-a trezit parintele sa-si faca datoria mai constiincios, ori s-au trezit doamnele sa-si marturieseasca pacatele cu intarziere (de cateva decenii), ori cine stie, poate ca acum a considerat dansul ca e momentul sa le trezeasca la pocainta, pana nu e prea tarziu...

Acum insa ca sa schimb "registrul" amuzant, nu inteleg de ce, si e regretabil , foarte multe persoane considera ca daca ai facut doi trei copii si apoi faci avorturi, nu e nici un fel de problema...ba chiar se pare ca cu cat creste numarul interventiilor, nivelul de pocainta scade dramatic. ba chiar lumea considera mai "crima" sa faci acei copii si "sa-i condamni la saracie si o viata grea" decat sa nu ii faci (probabil sunt aceiasi oameni care zic "mai bine nu ma nasteam nici eu" sau "mi-a ajuns viata asta cu greutatile ei, nu am nevoie de viata vesnica, cand oi muri, vreau sa se termine de tot "- de te fac sa te gandesti serios daca facandu-le pomeniri dupa ce n-or mai fii nu cumva savarsesti un abuz).

Iar pe vremea comunismului, e un paradox, ca desi era incurajata natalitatea, totusi se intampla un adevarat carnagiu... (o parte "oficial", caci femeile care nasteau de 3-4 ori, eventual cu cezariana, aveau "dreptul" sau chiar indicatia medicala sa faca intreruperi de sarcina, iar sotii lor ziceau "daca tot ai voie..."), iar o parte, si mai grav, in conditii absolut "sangeroase" si inumane...

În prealabil postat de Yasmina (Post 530174)

Va mai amintiti ca ma intrebam ce pot sa fac pt un suflet avortat in familie,de care am luat cunostiinta?

Nici nu m-am rugat pt acel suflet decat foarte putin,mai mult m-am gandit la el dorindu-mi sa-i fie bine.
Acum cateva zile,am cumparat un tricou pt un baietel orfan de mama-in cercul meu de prieteni,de care eu m-am atasat foarte mult.Am tricoul in debara,asteptand momentul sa I-l dau.
De dimineata,cand am deschis debaraua sa-mi iau incaltarile,am dat cu ochii de tricou si dintr-o data mi-am amintit visul pe care l-am avut noaptea trecuta.

Persoana care a facut avortul venise la mine in vizita iar eu ma pregateam sa-i fac ceva bun de mancare stiind ca nu are job si posibilitati pt un trai decent.
Dintr-o data s-a dus undeva si a aparut cu un baietel foarte simpatic de mana;sa fii avut baietelul vreo 5-7 ani,zambaret nevoie mare si cu o claie de par brunet care ii statea in toate partile.
Mi l-a prezentat mandra,ca o mama:"uite mai,baiatul meu!"iar eu m-am aplecat sa-l imbratisez si sa-i spun cat este de frumusel.Am avut o impresie foarte buna cunoscandu-l,era un copil placut.
Imediat in vis,mi-am amintit ca am un tricou de baiat in debara si am sa-l dau lui si nu baiatului orfan de mama,pt care il cumparasem.
Am gandit asta,apoi visul s-a desfasurat sub alte aspecte si in final m-am trezit fara sa-mi amintesc visul,pana cand am deschis debaraua...

Visul doar mi-a deschis ochii ca pot face milostenie pt acel suflet catre acest baiat orfan si poate va fi primit!
Doamne Ajuta!