Si sa ne ierti daca din sfaturi am mai dat-o si in discutii..
Doamne ajuta!

draga Dorotei,

Daca scopul vietii tale de acum inainte este reintilnirea cu fratele tau in Imparatia Cerurilor,te-ai hotarit sa-ti schimbi viata si sa te feresti de pacate mari...eu zic ca o sa te intilnesti cu el.

Dragostea lui Dumnezeu chiar este in canoanele Sfintilor Parinti.Acestea sint medicamente pentru sufletele si trupurile noastre,chiar daca noi nu stim sau nu ne dorim asa ceva.Caci si atunci cind un medic chirurg ne anesteziaza,ne taie,ne extirpa tumorile,ne coase,ne tine cu injectii lungi,ne prescriu medicamente amare....doar nu fac aceasta ca sa ne
omoare ci tocmai ca sa ne salveze viata.

Sau daca cineva fura,sau omoara,sau incalca anumite legi...nu este recompensat,ci judecat si bagat la inchisoare...si este lucru bun,pentru ca raul sa nu se inmulteasca,sa nu gaseasca aderenti,sa se descurajeze lucrarea lui ...
Caci daca nu-l condamni pe cel care fura,mai abitir va fura,iar cel care omoara,va omori in continuare,poate si pe cei nevinovati ...etc.

Cam asa ar trebui intelese cumva canoanele,in cele 2 sensuri...parerea mea.

Dar cum noi oamenii nu sintem indivizi singulari,ci sintem ascunsi unii in altii,sintem ( sau ar trebui sa fim ) persoane in comuniune unii cu altii prin si in Dumnezeu....atunci viata ta si rugaciunea ta pentru fratele tau conteaza,dupa cum si Biserica se roaga tainic pentru el si toti oamenii.

Era o intimplare in Pateric,cu un calugar care se ruga pentru fratele sau,tot calugar, care se sinucisese parca...Dupa un an de rugaciune intensa,intr-o seara,a auzit glasul lui Dumnezeu, care i-a spus ca se bucura pentru viata lui de rugaciune,pentru asceza si faptele lui de credinta,dar i-a poruncit sa nu se mai roage pentru fratele lui,caci acesta
savirsise pacat de moarte,sinuciderea.

Dupa ce glasul Domnului s-a stins,a stat calugarul in cumpana o vreme,s-a
framintat,a inceput sa transpire a moarte,nu-i venea sa nu asculte de Dumnezeu,dar nici sa-si lase fratele in iad nu-i venea.Si a decis sa se roage in continuare pentru el.

A mai trecut un an.Si iar s-a facut glasul Domnului catre el,de aceasta data chiar cu ceva asprime,si pentru neascultare...si cu porunca repetata de a inceta rugaciunea.
A inceput sa plinga calugarul nostru,chiar deznadajduind si pentru mintuirea lui,dar dragostea pentru fratele sau si o anume credinta,sau speranta,sau o forta de dincolo de lumea noastra...l-au impins sa se roage mereu si mereu Domnului, sa-l ierte pe acela si sa-l mintuiasca...si,minune mare,dupa inca un an,i S-a aratat Dumnezeu si l-a incredintat
ca pentru dragostea lui,pentru rabdarea,credinta si speranta lui,pentru faptul ca si-a pierdut sufletul sau pentru altul....l-a mintuit pe fratele lui.
...
Cam asa...daca nu cumva gresesc,ca de obicei.

sau si mai bine...
..............
Este porunca sa nu ne rugam pentru ei," pentru cei cu pacate de moarte" - este porunca - nu zic sa va rugati .Dar ce face apostolul Stefan ?

Evreii aruncau cu pietre in el - acela ce fel de pacat este - de moarte sau nu ? - si el zice: " Doamne,nu le socoti lor pacatul acesta.

De ce s-a rugat ? Incalca porunca ? Nu.

Chiar daca noi stim ca oamenii acestia,dupa toate canoanele,n-ar trebui sa se mintuiasca,noi nu ne rugam ca sa infruntam Biserica,noi nu ne rugam ca sintem mai destepti decit evanghelistul Ioan si decit cei care au facut canoanele si au lasat poruncile,noi ne rugam pentru ca inima asta a noastra ne indeamna la dragoste.
Hristos pentru cine a murit ?
Pentru toata lumea,spune.Nu erau de moarte si pacatele noastre ? Erau.
Sfatul Sfintei Treimi care zice: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra " stia ca omul va cadea in pacat,ca va trada,dar l-a facut.Iata deci credinta si nadejdea lui Dumnezeu in om pina in ultima clipa,pina si pentru cel mai mare pacatos.
Dumnezeu stia din sfatul dinainte de veci ca el va cadea.El stia chiar ca se va pierde,ceea ce noi nu avem dreptul sa stim,noi n-avem voie sa gindim,sa stim lucrul acesta,ca macar vreunul din oameni se va pierde pentru totdeauna,dar pe noi Dumnezeu ne-a scutit de durerea asta si de cruzimea asta si noi spunem ca toti se vor mintui.
Nu sintem origenisti,stim ca nu toti se vor mintui,dar inima noastra,tocmai pentru faptul ca nu stim care dintre ei nu se va mintui ( si care da )...ii crede pe toti.......

http://www.scribd.com/doc/7837442/co...e-la-bucuresti

Si ca sa nu supar cumva pe unii dintre fratii mei,adica sa nu fiu inteles gresit....cea mai mare fapta a iubirii,vedere a ei....este marturisirea Adevarului si punerea sufletului pentru fratele nostru .

Dorotei, uite eu ma gandeam ca uneori canoanele si regulile sint prea stricte, iar in alte cazuri, sint prea usoare.

Vezi tu, parerea mea, este ca fratele tau a fost inmormintat, deci a avut slujba necesara.

El nu se paote ajuta acum pe el insusi, indiferent ce am zice noi acuma.

Insa tu poti ajuta mult de tot. Va trebui sa continui strada pe care ai inceput-o, deoarece este sufletul fratelui tau despre care vorbim noi aici.
Are nevoie asa cum Geo a sugerat aici, de slujbe cite 40 in fiecare serie.
Tu trebuie sa te rogi pentru sufletul lui, si sa faci milostenie.

Cit despre rest, doar Dumnezeu stie totul, in afara de asta vorbim doar de presupuneri.

Condoleante!:53:

Si eu am un caz de sinucidere in familie. Nu stiu prea multe detalii, dar ma gandesc des la asta...

Strabunicul meu (din partea bunicului) s-a sinucis. Razboiul il marcase prea mult, mi s-a povestit ca dupa ce a venit din razboi era foarte schimbat. Avea sanatate fizica mai mult decat altii, putea munci, insa psihic nu statea atat de bine.Se imbata si cand se imbata bolborosea chestii oribile despre razboi, care nu se intelegeau in totalitate... Intr-o noapte s-a sinucis, l-au gasit spanzurat a doua zi.

Incerc sa-mi imaginez ce urmari ar putea avea sinuciderea lui asupra urmasilor...

Ce-as putea face pt el... am citit p-aici de cela 40 de liturghii, trebuie sa ma duc la o manastire ca sa le faca? si care-i "procedura", si cat costa/ce presupune/ce trebuie sa fac?

...

Strabunicul din partea bunicii a suferit si el in razboi, avea o schija infipta in spate/picior si nu putea fi scoasa, ca daca o scoteau ramanea paralizat. Era atat de cumplit ca noaptea daca se sucea in pat schija ii trecea prin piele.
S-a chinuit asa ani buni, inecandu-si durerea in alcool (desi nu reactiona rau la bautura-nu se manifesta deloc din cate am inteles-, pur si simplu bea ca sa nu mai simta durerea) si a murit in chinuri scuipand sange... La ce chinuri a indurat ma gandesc ca el sigur s-a mantuit... Faptul ca a suferit atat si asta poate parea o nenorocire, dar daca s-a mantuit, a meritat... Mereu m-am gandit ca are de-a face cu mama sotiei lui (mama strabunicii) care a murit la nastere... poate ea din cer s-a rugat pt el, si Dumnezeu prin suferinta i-a dat sansa mantuirii...

... ma duce cu gandul la puterea pe care o are ascultarea de Dumnezeu... e ca o binecuvantare peste toti urmasii.

Spun asta pt ca mama strabunicii (strabunica inca traieste) a murit la nastere. Si sigur s-a dus in rai... Poate atunci a fost o nenorocire, insa ... toata credinta pe care o vad eu in familia mea vine dinspre ea. Strabunica tine toate posturile, e sanatoasa... face milostenie-MULTA- isi face pomana din timpul vietii cred (multi au impresia ca si-a pierdut mintile acum la batranete ca da aproape tot ce are), si m-a invatat sa ma multumesc cu putin. Mereu spunea ca daca-i pace si avem ce manca -avem de toate si n-avem de ce sa ne plangem. Tot ea e cea care se duce cel mai des la biserica... Bunica mea (adica fata ei) m-a invatat cum sa ma rog si mi-a explicat sarbatorile religioase, si ma lua cu ea la biserica. Ea m-a invatat "Tatal nostru" si sa ma inchin cand mi-e frica de ceva.

Pacatul sinuciderii
 

Vai de cei ce se sinucid
mai bine sa suferim t viata spre mantuire decat vesnicin iad
chiar daca uneori s arecunoastem mai cartim pt ca suntem slabi
cine rabda pana la sf are sanse mari pt a fi in imparatia cerurilor
din cate am auzit sunt sanse dar f mici
de obicei nu se iarta asa ceva
inainte cand oamenii erau credinciosi orice se putea
daca neamul nostru care ramane este credincios pt ei poate dumnezeu sa scaota acea persoana din iad deci exista sanse
cel mai bine sa nu se intample
diamne ajuta

Of !, cata rigiditate fata de un sufletel de om.
Sunt intru totul de-acord cu Fani, pentru oameni care gandesc ca ea eu mai pot spune astazi ca adevarata credinta nu este pierduta, in rest, nici nu vreau sa ma gandesc la teoriile reci din cartile exprimate fara pic de concesie omeneasca, fara sensibilitate si ingaduinta.
Poate exista mult, mult prea multa durere in inima si mintea omului, ca sa o putem reduce la niste teorii natange si superficiale. Iar Dumneze, tocmai de aceia este Maret, pentru ca este Singurul care poate intelege aceasta durere pe deplin.
Am auzit pe undeva ideea ca ; " odata cu moartea unui om, moare o lume necunoscuta " . Asadar, fiecare isi poarta lumea lui, proprie si atat, dar atat de complexa in infinitatea de trairi si sentimente.
Dorotei, sufletelul fratelui tau nu este unul pierdut, sa ai MAREA INCREDERE ca Dumnezeu nu judeca precum o fac oamenii si tot acest Mare Dumnezeu iubeste fiinta omeneasca, dincolo de capacitatea noastra de intelegere .

Sii Cristi, ai uitat sa iei in vedere faptul ca acesta nu este decat un copil, care nesocoteste sau pretuieste lucrurile in viata la un nivel de perceptie infantil.
Cred ca este o MARE diferenta .
Eu ma amagesc mereu in filozofii desarte, daca nu as face-o nu as fi eu insami, sau poate ca nici nu as reusi sa mai izbutesc din acest hazard care se numeste viata-societate-spiritualitate...

Ai şi tu dreptatea ta !
 

Poate am fost prea categoric, prea dur în cuvinte, dar nu a fost cu intenţie de a răni , a nesocoti pe cineva , ci de a trezi la realitate ! Trezirea la realitate este cu mult mai dură decât adormirea cea înşelătoare. Sunt momente în viaţă când e bine să ai în preajma ta pe cineva să te tragă de mânecă şi să-ţi spună răspicat să te trezeşti până nu este prea târziu . Aici intervine rolul părintelui, al prietenului adevărat , al partenerului de viaţă , al celui de lângă tine până la urmă. E bine să filozofăm, să visăm , dar să nu ne rupem de realitate, şi mai ales să nu ne izolăm . Un izolat , nu-i neapărat un om singur , ci de multe ori un om neânţeles, ce nu-l ascultă nimeni în necazurile sau problemele lui .

Tie iti ramane doar sa te rogi pentru sufletul fratelui tau. Acum un an o fata de vreo 14 15 ani sa sinucis,eram la o intalnire de tineret si sa vb despre acest subiect legat de oamenii care isi iau viata. Unul dintre tineri a zis ca nu se mai poate face nimica foarte categoric la care parintele ia raspuns in felul urmator:daca ai pierde ceva un lucru la care tii foarte mult nu l-ai mai cauta?ai inceta sa il mai cauti?asa de ex si familia fetei respective, parintii ei mereu se vor ruga pentru ea ,rugaciunea poate face multe si uneori ce nu intelegem in aceasta viata ni se va lamuri in viata de apoi. Pana atunci roagate pt sufletul fratelui tau ca multe poate face rugaciunea. Doamne ajuta!

Aici ai fost filozof si mi-ai placut tare mult in gandire .
Da, ai dreptate !

salut,dorotei
 

dorotei,atat timp cat nimeni nu a depus marturie cum ca fratele tau s-ar fi sinucis,el nu poate fi considerat sinucigas iar slujba de inmormantare completa este corecta.parerea mea.
referitor la intrebare:pacatul sinuciderii nu este iertat din cauza faptului ca omul nu se mai poate cai,nu mai are cum sa se intoarca la creator,ultima sa fapta fiind omor impotriva corpului sau,care corp este defapt al lui dumnezeu.
in esenta, numai dumnezeu vede si stie,oamenii vad si stiu numai la suprafata,deci adevarata judecata dumnezeu o da.decizia ta de al bucura pe dumnezeu este corecta,iar prima persoana care se bucura de decizia ta este insusi dumnezeu.
sa fii iubit vesnic, de dumnezeu.

Sfintii Parinti spun ca pacatul sinuciderii nu are iertare, intrucat sinucigasul nu mai are vreme sa se pocaiasca. Am citit aici un articol bun despre sinucidere.

Am citit marturiile GLoriei Polo, o femeie care a fost trasnita de fulger, care a asistat la judecata ei si careia Isus I-a dat harul de-a se insanatosi si de a povesti despre viata de dupa moartea fizica (v-as da link-ul, dar nu stiu cum). Ea ne vorbeste si despre chinurile cerlor care si-au luat viata, insa nu spune nici o secunda ca sint condamnati vesnic.
Cel mai mare bine pe care il puteti face pentru fratele dumneavoastra, conform celor spuse de ea si conform si altor sfinti, este sa participati la Sfinta Liturghie.
Dumnezeu e milostiv si plin de indurare. Vedem asta in Deuteronom:
10. Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

Incercati sa mergeti la biserica (daca se poate in fiecare Dumnica) si oferiti jertfa Sfintei Liturghii pentru fratele dumneavoastra.

Odihna cea vesnica da-i-o lui Doamne, si Lumina cea fara de sfirsit sa-i straluceasca lui. Sa se odihneasca in pace. Amin.

După cum ai spus, nu ştii exact cauza morţii. Singurele cazuri de sinucidere care se pot ierta, sunt cele când respectivul avea o boală psihică şi nu ştia ce face. Însă dacă n-ai certitudinea că s-a sinucis, mai bine te rogi pentru el.

Ajutati-ma va rog... Vreau sa ma duc la o manastire, sa ramin acolo, dar ce sa fac daca este o persoana in deznadejde, cu ganduri negre(inclusiv sa-shi puna capat zilelor), si ce sa fac daca as putea fi singurul care sa o ajute ? Dar pentru asta ar trebui sa ramin toata viata linga ea ?
E vorba de o fata... Ea mai merge pe la biserica, mai tine cateodata post, dar nu e chiar creshtina...

Cum ar fi corect sa fac ? Cum i-ar fi placut Domnului sa fac ? Vreau la manastire, dar nici nu pot fi indiferent la suferinta altora, trebuie sa ne gandim la aproapele nostru... Cum sa plec shtiind ca shi-ar putea pune capat zilelor...

In cazul fratelui tau, nu prea cred sa fie vb de suicid, doar daca exista dovezi certe ca se afla intr-un moment de labilitate psihica, intr-una din crizele adolescentine...
Sinuciderea este un pacat capital, dar numai DUMNEZEU poate cumpani EXACT, ce si cum si numai EL poate acorda circumstante atenuante, deoarece este Unicul ce cunoaste precis intreaga conjunctura....Noi nu suntem in masura sa judecam...si adeseori gresim....Sa ne rugam pentru toate sufletele ratacite, ca sa gaseasca indurare inaintea LUI !

ps. in vreme de razboi, multi s-au sinucis din teama de a nu trada sub constragerea torturii...asta cum vine in ochii celor grabiti sa incrimineze?

Ooo dragul meu suflet nedumerit....DACA si numai daca ar fi vorba de o chemare absoluta spre monahism(si atunci crede-ma , n-ai mai dormi, n-ai mai manca , n-ar mai conta nimic din cele lumesti si te-ai duce ca din pusca la o manastire) te-as sfatui sa alegi calea grea a calugariei...Insa simt ca mai ai multe de dat , multe de descoperit....cat despre fata...daca ii poti face un bine , se bucura Dumnezeu, insa nu vad de ce ar trebui sa fii legat de ea toata viata...I-ai promis ca te insori cu ea? Si cum adica....nu e chiar crestina? TU poti administra masura lucrurilor? Ce faci sau ai facut pt a o schimba? Cat de mult iti doresti sa o aduci pe calea buna si cat sa iti vezi doar de drumul tau? Fii sincer cu tine, priveste introspectiv, adanc, fara nici un "daca" si apoi privindu-te in oglinda da-ti raspunsul....Esti singurul care poate decide !!!

Nu omul incriminează, ci religia. Sinuciderea este păcat împotriva Duhului Sfânt. Iisus a zis "Orice pacat, orice hulire se va ierta oamenilor, dar hulirea impotriva Duhului Sfant nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie" (Matei: 12, 31-32) Înafara bolilor mentale, Dumnezeu NU mai acordă alte circumstanţe atenuante, nici slujba de înmormântare nu se mai face. Pentru celelalte păcate va exista posibilitatea iertării, sau a compensării faptelor bune, dar pentru păcatele împotriva Duhului Sfânt, Dumnezeu nu mai stă la discuţie, dacă au fost făcute în deplinătatea facultăţilor mentale.

Pentru exemplul menţionat de tine, nu există scuză în faţa Domnului.

"Am citit marturiile GLoriei Polo, o femeie care a fost trasnita de fulger, care a asistat la judecata ei si careia Isus I-a dat harul de-a se insanatosi si de a povesti despre viata de dupa moartea fizica (v-as da link-ul, dar nu stiu cum). Ea ne vorbeste si despre chinurile cerlor care si-au luat viata, insa nu spune nici o secunda ca sint condamnati vesnic."

Hahahaha, in timp ce urca spre lumina si-a zis "Pe naiba, sunt moarta". Pentru aceasta presupusa marturie:
http://2.bp.blogspot.com/_xBXo_htbsl...-h/gloria7.jpg
Nu e cel mai fericit exemplu, viata ei nu are nimic special in ea, ci din contra credea in reincarnari si tot felul de chestii, si cum sa fie ea judecata si apoi sa invie. Adica ea va fi judecata de vreo 3 ori. Cel mult ar fi putut sa apara in vis cuiva si sa povesteasca. Astea sunt tampenii.

Referitor la subiect, impartasesc ideea celor care au zis ca sinuciderea nu mai permite mantuirea. In caz contrar, Iuda se poate mantui?

Păcatul sinuciderii nu are iertare!
 

Păcatul sinuciderii nu are iertare!

de acord cu tine Fani

Dorotei, Dumnezeu sa aiba mila de fratele tau ! Pune-ti nadejdea in El !

Ce ciudat....acum un an si ceva , intr-o biserica in predica dintr-o duminica , un preot a dat exact exemplul exprimat de mine.......Si are doctorate, bla bla bla....Raman la opinia mea ca doar Dumnezeu stie cu adevarat cine va fi ori nu iertat daca s-a sinucis....Sa nu riscam sa gresim, ca vom da socoteala....Nici macar Sf Parinti nu stiu cu siguranta raspunsul corect....

Un calugar a incercat sa se sinucida ...
 

http://www.antena3.ro/romania/iasi-u...sa-117479.html (25.01.2011 - Antena 3).

Titlu : "Iaşi. Un călugăr a încercat să se sinucidă în chilia sa".

Desi eu cred ca este o greseala a jurnalistei sau a celor care au scris articolul "on-line" pt ca aceasta manastire este ocupata de ... maici, nu de calugari (ei au facut-o demult). ( http://www.mmb.ro/ro/structura_admin...ea_galata.html ). Mai de graba pare a fost unul din cei doi preoti parohi, care slujesc acolo, desi mi se pare improbabila aceasta varianta. Mai repede poate sa fi fost un calugar (asa cum a spus jurnalista, dar care era venit in vizita acolo, pt lucruri ce priveau Biserica - binenteles). Ramane ca dupa ce Politia isi va incheia cercetarea sa aflam si cauza care la adus in aceasta situatie pe acest om sa "greseasca" in fata Domnului.

Aceasta intamplare ne arata ca nici oamenii Bisericii nu sunt asa de puternici spirituali pe cat ii credem. Dumnezeu ii "incearca" si pe ei (sau mai ales pe ei) pt ca sa-i intareasca si astfel acestia sa-i poata ajuta pe ceilalti !

Revenind la aceasta stire, nu-mi ramane sa zic si eu : "Necunoscute sunt caile Domnului !"

fratele tau...
 

buna seara !...

am citit cu emotie ceea ce ai scris despre fratele tau...este adevarat ca este pacat sa te sinucizi...dar poate fratele tau a avut un accident...sau a fost o crima...nu te pripi in a trage concluzii...iar faptul ca parintele i-a facut slujba completa este de laudat...noi ne pripim si vedem in Dumnezeu o entitate razbunatore...il umanizam !...nu , nu este asa...Dumnezeu este iubire...si acest lucru este mai presus de intelegerea noastra , a muritorilor de rand...
tu , va trebui sa-ti continui viata...asa cum este ea...si sa nu ti-o schimbi din cauza fratelui tau...ai inteles !!!....si tu ai dreptul la viata...viata este frumoasa...sa lasi ceva in urma ta...o familie...copii...o casa...un pom...o urma !...dar sa nu uiti niciodata de fratele tau...sa tii legatura permanent cu el...prin ganduri...prin rugaciune...prin amintiri...de multe ori ai sa zambesti...amintirile sunt frumoase !...dar sa nu uiti niciodata de el...
si eu am avut un frate mai mic...cu 12 ani...si el s-a innecat...acum mai bine de 8 ani...si tare ma mai doare sufletul de el si acum...deseori ma gandesc la el...ce fericiti mai eram...
sunt preot de peste 19 ani...si pastreaza-i amintirea frumoasa fratelui tau...lasa mortii in pace...sa se odihnesca asa cum a randuit Dumnezeu...

pr.Danut

Tocmai ca viata ei nu are nimic special. A fost o mare pacatoasa care fost trasnita de fulger, a murit si a ajuns la judecata; iar Dumnezeu i-a dat harul sa se intoarca si sa ne povesteaca cum este aceasta judecata. Link-ul pe care l-ati dat nu reprezinta decit o pagina din toata marturia ei si sint curioasa daca ati citit-o. Ar fi pacat va spuneti parerea despre un om sau o intimplare, fara sa fiti informata. Cert este ca, conform acestei marturii, Dumnezeu care este iubire, iarta si acest pacat daca noi ne rugam si oferim slujbe pentru acei nefericiti.

Nu fac parte din acele persoane care consideră că studiile şi cărţile religioase nu sunt importante, ba din contră, dar doctoratul în teologie nu garantează şi autenticitatea trăirii sale creştineşti. Poţi fi un bun teolog şi un prost creştin, ba chiar poţi să nu fii de acord cu ce ai învăţat.

Aaaa scuze, nu am vazut ce link am dat. Am citit tot eu, asta era: http://mmarysplendoareaiubirii.blogs...ui-si-ale.html
Eu nu zic ca nu a vazut ceva, dar sunt extrem de sceptica. Sunt multe, multe chestii care contrazic credinta ortodoxa, de exemplu, drumul suflterului spre rai, purgatoriul si nu reprezinta nimic pentru mine aceasta marturie. Sper ca-mi intelegi punctul de vedere.

Singurul lucru din marturia ei, care contrazice credinta ortodoxa, este Purgatoriul. In rest, in analiza celor 10 porunci nu cred ca exista nimic care sa contrazica ortodoxia. Deci daca e sa dam crezare acestei femei (si nu vad motivele pentru care nu am crede-o), vedem ca cei care se sinucid sufera enorm, insa cu toate acestea pot fi ajutati de rugaciunile, faptele bune si sfintele liturghii pe care le oferim pentru ei.

Ca si in atunci cand e un om in viata si in moarte clinica pot avea revelatii de la Dumnezeu sau viziuni de la vrajmasul. Eu am cazut mai multe astfel de marturii care nu prea aveau de-a face nici cu crestinismul.

Ba da, in credinta ortodoxa exista treptele spre rai povestite de Fericita Teodora parca Sfantului Grigorie. Nu un tunel de lumina. Cum sa mergi spre lumina si sa-l pomenesti pe vrajmas. E deja un start extrem de prost.
Judecata particulara in credinta ortodoxa este diferita. Momentul in care sufletul se poate prezenta in fata Lui Dumnezeu. Daca vrei pot sa iti transcriu exact sau daca te intereseaza poti sa cauti tu.

Treptele spre rai, in credinta catolica, se numesc Purgatoriu. Referitor la tunelul de lumina, mai multe persoane care au fost in moarte clinica au vorbit despre acest tunel (inclusiv ortodocsi). Viziunea catolica referitoare la parcursul sufletului dupa moarte e similara cu cea descrisa de Gloria Polo: exista o judecata dupa moarte, judecata in urma careia sufletul merge in Rai, Iad sau Purgatoriu. In cazul ortodocsilor este aceiasi judecata, dupa care sufletul merge in Rai sau Iad, iar in iad sint niste trepte pina ce sufletul ajunge in Rai. In cazul marturiei Gloriei Polo nu e important tunelul de lumina (dupa parerea mea) ci felul in care se face judecata.

Uite, ca sa eliminam orice urma de confuzie am sa-ti dau eu informatiile exacte.
http://bisericaromanaortodoxalessand...icita-teodora/
Numai ca nu sunt explicate treptele, pe rand si cu ce pacate. Cartea am imprumutat-o cuiva, cand intru in posesia ei am sa scriu de acolo.

Sinucigașii, nu vor fi înmormântați de către Biserica Ortodoxă Rusă!
 

Părintele Sava (Tutunov) Adjunctul șefului Afacerilor Interne a Patriarhiei Ruse, a respins ideia conform căreia Biserica Ortodoxă Rusă intenţionează să introducă practica de înmormântare a sinucigașilor. Făcând totalurile Soborului Arhieresc de la Moscova, el a spus că Biserica nu şi-a schimbat atitudinea Sa faţă de sinucidere, şi înmormântarea acestora rămâne în continuare imposibilă. ”Nu a fost vorba de o rânduială specială pentru sinucigași. Era vorba despre o anumită rugăciune, care ar fi fost concepută pentru a ajuta rudele celor care au comis sinuciderea” - a spus părintele Sava, luni, la Conferinţa de presă ce a făcut totalizările Sinodului de la Moscova. Potrivit Sfinției Sale, Patriarhul în discursul său de la Soborul Arhieresc din Moscova a făcut trimitere la dezvoltarea anumitor rugăciuni pentru rude. Astfel de ritual de rugăciune, a fost compus în timpul Mitropolitul Filaret pentru rudele persoanelor decedate de altă credință, care însă nu a fost definit drept un Prohod deplin. Rânduiala rugăciunilor date sunt în proces de lucru. Scopul lor este - de a ajuta rudele indoliate, a spus părintele.

Canoanele Sfinților Părinți, din Pravila Bisericească care ne vorbesc despre sinucide
 

1849. -Sinuciderea este curmarea vietii proprii. Animalele nu se pot sinucide, caci ele n-au un trup incredintat spre pastrarea unei ratiuni, adica un suflet constient de misiunea fata de trupul in care traieste si de rostul sau in aceasta lume si in viata viitoare. Sinuciderea este cel mai mare pacat fata de sine, caci prin ea omul isi inchide definitiv calea spre pocainta. Sinucigasul da dovada de necredinta sau o credinta bolnava (Jud. 9, 54-57; I Regi 31,4-6; F. Ap. I, 28); pacatuieste contra trupului sau care este biserica Duhului Sfant (I. Cor. 6,19; Matei 27,5; Rom. 14, 8-12), si deci nu mai are iertare nici in lumea aceasta, si nici in cea viitoare, de aceea, sinucigasului nu i se mai poate face nici un fel de slujba, si nici nu se ingroapa in cimitir cu cei credinciosi (V. Miridele).

1850. -”Daca cineva fiind iesit din minte, se sinucide, sau se arunca in prapastie se poate face liturghie pentru el sau nu ?
-R: Cu privire la sinucigasi clericul trebuie sa se lamureasca daca s-a sinucis fiind cu adevarat iesit din minte (adica nu a avut intentiunea, sau intamplarea l-a dus la moarte). Rudele celui sinucis, mint si spun ca era iesit din minti, ca sa se obtina pomenirea lui la rugaciune si jertfa miridelor. Insa uneori sinucigasii fac aceasta din pricina persecutiei oamenilor, sau necaz mare, si astfel, nu trebuie sa se aduca jertfa (miridelor), caci isi este sinucigas. Deci, clericul trebuie sa cerceteze cu bagare de seama ca sa nu cada sub osanda” ( aruncarii margaritarelor inaintea porcilor). (Matei, 7,7) Timotei 14.-

1851. -”Sinucigasul de buna voie nu trebuie sa fie slujit sau pomenit la vreo slujba, caci si-a dat sufletul satanei ca si Iuda Iscarioteanul. Cel ce s-a sinucis fiind bolnav si iesit din minti, poate fi slujit. Sinucigasul care s-a omorat din imputinarea sufletului, adica din frica de oameni, sau de persecutii, sau de boala, care nu-i atinge mintea, acela nu poate fi pomenit”. -ILT, 250.

1852. -”Cine se va ucide singur de buna voie, acestuia sa nu se cante nici sa i se faca pomenirea lui niciodata, iar de va cadea fara voia lui, si se va ucide, si va muri, acestuia sa i se cante si sa i se faca pomeniri”. -PBG, 40; Trebnic p. 527.

1853. -” Orice om de voia lui de se va arunca pe sine dintr-un tarmure jos si va muri, sau intr-o apa, sau dintr-o piatra sau se va junghia pe sine insusi, sau in orice fel de moarte, sau cu o funie se va spanzura; unul ca acela sa nu se ingroape ca crestin, nici sa-l prohodeasca, ci sa-l lepede pe dansul ca pe un spurcat. Iar de va fi facut aceasta pentru Dumnezeu sa nu se crute, fiindca niste bunatati ca acelea si fel de moarte n-a invatat Dumnezeu pe nimenea. Iar de-i va fi facut lui altcineva aceasta, pe acela sa-l cante si sa-l ingroape si pomeniri sa-i faca ca si la tot crestinul”. PBG, 143.

1854. - Unii sunt de parere, ca s-ar putea face o slujba sumara cu aprobarea episcopului, numai la mormant, fara a fi dus in biserica, preotul fiind imbracat numai cu epitrahilul, a celor sinucigasi a caror moarte ar avea motive de ingaduinta, cu conditia, ca preotul sa nu faca necrologul, ci numai sa vorbeasca de pacatul sinuciderii cu scop moral si pastoral (Sirah 30,17; Filip. 1,21-30; II Regi 1,1-27).

Deci, precum afirmam odata, sinucigasii nu trebuiesc bagati in aceasi oala cu totii, deoarece cauza gestului lor poate sa difere si exista circumstante in care ei vor fi iertati...Dumnezeu sa-i ierte!

Este evident că sinuciderea e o materie gravă. Adică un lucru care, dacă este făcut cu deplină intentie si deliberare suficienta, duce la caderea din starea de gratie, iar cei care mor in stare cazuta suferă damnarea perpetuă. În cazul celor care în mod sigur au suferit damnarea perpetuă este înţelept ca Biserica să nu se roage, cel puţin în mod public, acest lucru fiind perfect inutil celor morţi şi putând fi pricină de sminteală celor vii.

Aşadar, practica neacordării funeraliilor celor ce se sinucid are în vedere două prezumţii:
1) că sinuciderea s-a făcut cu deplină intenţie şi deliberare suficientă
2) că făptuitorul nu a avut o perfectă căinţă faţă de fapta sa.

În realitate, noi rareori putem fi siguri că prezumţia 1 este adevărată şi practic niciodată că prezumţia 2 este adevărată. Altfel spus, eu pot să iau două flacoane de Fenobarbital fiindcă sunt dus cu capul, caz în care vorbim de nebunie şi nu de deliberare suficientă. Sau, pot să am deplină intenţie şi să aleg liber să mă omor, dar imediat după comiterea actului suicidar să-mi pară rău că mă lepăd de Cel care mi-a dăruit viaţa, să cer ajutor, adică să mă căiesc în mod perfect.
Prin urmare, nu este greşit ca Biserica să se roage şi pentru cei care se sinucid, aşa cum se roagă pentru cei care fac orice alt păcat de moarte. În practică, în special când există unele indicii că prezumţia 1 sau 2 nu este sigură, episcopii obişnuiesc să acorde cu generozitate dispensă canonică (pogorământ). Biserica menţine această regulă, probabil din motive prudenţiale, pentru ca toţi să ştie că sinuciderea face parte dintre păcatele cele mai grave, fiind păcat teologic, ca şi schisma, erezia, apostazia, sacrilegiul sau avortul.

Pai e clar ca pacatul sinuciderii nu este un pacat ca oricare altul, iar pomenirea sinucigasului, potrivit BO este interzisa, cu exceptia cazurilor prezentate mai sus. Nu facem decat sa ne dam cu presupusul, cand pozitia bisericii e clara.
Care este pozitia BC referitoare la sinucigasi? Ii pomeneste pe sinucigasi?
La faza cu cainta imediat dupa comiterea actului, mi se pare asemanatoare cu situatia in care cineva incearca sa se sinucida si nu reuseste. In ambele cazuri, nu gasesc o explicatie. In primul caz, cum de pe final exista cainta si e voia lui Dumnezeu sa moara, iar in al doilea caz, desi nu e cainta, Dumnezeu nu voieste ca acel om sa moara.
Nu incerc neaparat sa gasesc o logica, ci ca sunt multe lucruri care nu ne sunt descoperite, dar totusi, pana le aflam ar trebui sa respectam deciziile bisericii.

Eu zic ca judecata , masura cu care sau dupa care se face judecata este a Domnului...cred ca EL cunoaste perfect sufletul celui ce a procedat astfel...Si oricum ca se face slujba aceea sumara, ca nu , dincolo TOATA puterea deciziei este a LUI ! Doamne ajuta si ne iarta !:53:

Sunt de acord.
Dar asta nu inseamna ca BO ne duce pe cai gresite. Cred ca au decis ca sinucigasii sa nu se pomeneasca cu un motiv intemeiat.

Eu iubesc "vocea" lui Dumnezeu ...in rest e numai murmur....dar il ascult din respect pt aceasta lume......:53: