Ne stiti gandurile,stati linistiti. Voi nu simtiti?

Diavolul acţionează la nivelul minţii, îndemnându-te pe o pistă greşită. O minte slabă, cu o credinţă superficială, este terenul preferat de diavol. Acolo el lucrează cel mai bine. Convingător, îmbietor, apoi îţi râde în nas, făcându-te de râs, batjocorindu-te în fel şi chip.

Nu inteleg. Te rog sa fii mai explicit. Nu pot vorbi despre atotstiinta in cazul diavolului care este o creatura. Atotstiinta este un atribut al lui Dumnezeu.

Părinte nu vă supăraţi de întrebare - dacă diavolul "nu aude ce spune penitentul" atunci de ce după spovedanie mai suntem ispitiţi cu păcatul spovedit? Îmi veţi spune poate că păcatul nu a fost spovedit complet.A fost spovedit complet şi totuşi...

Exact Dorina ! La o spovedanie mi s-a atras atenţia astfel. "Aveţi grijă că diavolul va veni cu mult mai multe cete . . ."

Tu Cristi mai ai ispite sau ai fost iertat? Eu încă mai am,diavolul încă se mai interesează de mine şi pentru ispite mulţumesc lui Dumnezeu!
Uite să-ţi dau un exemplu:Ieri am fost la cumpărături (am de ceva timp o mare jenă financiară) drămuind fiecare bănuţ mi-am făcut cumpărăturile de la un magazin mai mare.La casă când să-mi dea restul îmi dă mai mulţi bani decât am avut în portofel înainte de a face cumpărăturile.Pe moment nu mi-am dat seama dar,când am numărat banii şi am văzut am mers şi am înapoiat ce nu era al meu.
Ajunsă acasă merg la magazinul din capătul străzii să mai cumpăr ce mai trebuia şi mi se întâmplă acelaşi lucru.Mi se dă rest mai mult decât am avut eu bani.
Întrebarea mea este (căci în mod sigur a fost o ispită fiind post şi la noi în casă se ţine) a ştiut diavolul că eu nu am bani?

Evident ! ! !
 

Te "atinge"exact la punctul slab. De data asta ai învins ! Dar. . ., există un Dar mare, va încerca pe alte căi . Eu personal, am ispite de nu le pot număra. La unele fac faţă la altele cad în cursă ca un bou nevinovat. Astea ne întăresc până la urmă , dragă Dorina.

Stati linistiti,cu totii avem ispite. Important e ca daca avem credinta,nadejde in Dumnezeu,suntem spovediti etc. atunci putem vedea actiunile sale si modul in care lucreaza. Cel mai rau e ca de multe ori noi cadem in ispita chiar cu voia noastra. Ce vreti,diavolul e viclean! Important e sa vrei si sa stii sa lupti cu el,pt ca il poti invinge. El are o putere limitata asupra noastra!

Daca insotirea cu pacatul este pe zi ce trece mai mare, atunci si puterea diavolului asupra noastra va fi zilnic mai mare. Nu stiu daca din aceasta impreuna petrecere diavolul poate ajunge sa puna stapanire deplina pe om, incat gandurile si faptele acestuia sa fie lucrarea demonului, caci in acest caz - diavolul ar ajunge sa ne cunoasca si gandurile, de vreme ce omul ajunge doar un executant al dorintelor acestuia.

Deoarece el ne ispiteste cu ganduri rele normal ca le si cunoaste.Doamne du pe pustiu aceste ispite!

Eu cred ca diavolii nu ne cunosc gandurile, dar ni le pot citii din exterior.


Ce stiinta moderna citeste mintea omului? Psihologia.

Pai daca omul are la indemana cunostiinte prin care cunoaste ezitarile semenilor din pozitia piciorului, activitatea mainilor,directia privirii, modul de exprimare si tonul, atunci, necuratii diavoli, nici nu au nevoie de citirea mintii ca sa ne cunoasca gandurile.


Doua exemple: un calugar si un mirean.
Diavolii vin in gand la amundoi si le zic...: "ia uite ce bine arata femeia aceia".
Mireanul, sta nitel , apoi zice ca nu curveste daca intoarce capul, si il intoarce.
Monahul, incepe sa rada si are o conversatie cu el insusi, despre ce . . . numai el stie, dar nu intoarce capul.


Dupa un timp:
Mireanul cade - pt ca a raspuns la stimulul psihologic.(diavolilor)
Monahul nu cade, pt ca nu a ezitat.



Deci in functie de raspunsurie noastre purtam mereu un razboi psihologic cu diavolii . Ne vad tot ce vorbim, tot ce ne supara, tot ce ne dorim, tot ce facem, TOT. Mai au nevoie sa ne cunoasca gandurile ?

De aceea smerenia are o valoare extraordinara?
Pentru ca cel cu adevarat smerit tine post in taina, face milostenie in taina , se roaga in taina ...nu se lauda..
Oare asa putem sa luptam cu diavolul?Il derutam foarte tare daca toate gandurile noastre bune incercam sa le tainuim cat mai mult?

• Foarte adevarat ce zici. Este o limita finuta . Nu trebuie sa luptam psihologic, dar suntem atacati psihologic. Ei (diavolii) au arma psihologiei noi avem harul si iubirea de oameni a lui Hristos. Trupul si Sangele Lui. Pe PreaCurata Maicuta si toti Sfintii.

• In spatele fiecarei ispite a gandului este o metoda de manipulare. De exemplu diavolul va incerca sa ne convinga prin frica, prin repetarea minciunii, prin presiunea celorlalti, prin exemple negative ale preotilor, prin rautatea oamenilor sa ne indeparteze de ceea ce ne duce la Dumnezeu.

• Trebuie sa stim ce vrem asemenea monahului . Nu ca ne folosim de psihologia dracilor. Folosim armele Bisericii. Post, rugaciune, curatie si curaj nebunesc !

• foarte buna interventia ta. chiar necesara. suntem destul de limitati in a exprima totul exact cum am vrea.

Este doar o parere personala.La mine exista capacitatea de a-mi privi gindurile cam tot timpul.Nu stiu de unde,nu stiu cum,stiu doar ca am aceasta capacitate.Si ca urmare pot sa va spun ca,daca privesti gindul de care o fi,nu are putere asupra ta.Gindul are putere doar daca primeste atentia ta.Altfel nu are nici un fel de putere.
Amin.

Păi tocmai te-a doborât gândul, că ai această presupusă "putere"( capcitate ) de a-ţi privi gândurile. Cât de înşelătoare sunt cele venite de la cel înşelător , cazi în capcană, şi crezi că te-ai izbăvit ! ! ! . . .

Este adevarat podolski_2 ,
aceste arme de lupta la indemna oricui:smerenia , postul , ascultarea ,rugaciunea ,milostenia sunt de o finete si subtirime a intelegerii extraordinare.
Le-am inteles dupa mult timp de infruntare si lupta cu ispitele.
De exemplu prima oara cand am reusit sa tin post negru am avut o stare de euforie ,o energie , o bucurie , pace , liniste ,exuberanta pe care nu le-am mai trait niciodata...Si toate astea dupa ce o zi am muncit din greu doar cu trei inghitituri de agheasma si o bucatica de anafura !
Nu m-am gandit ca povesind toate astea celor apropiati mie ar fi o lauda de sine !
Era o fericire care vroiam sa o impartasesc,sa le spun ca nu e imposibil ,sa le spun sa nu se mai planga ca nu pot sa tina macar un post usor (iata aici ii si judecam)pentru ca se poate , daca ai credinta si te rogi la maica domnului sa-ti ajute.
Stiti ce am patit? Unii m-au inteles dar nu mi-au urmat exemplu, altii m-au crezut nebuna (si i-am starnit sa huleaca!) ,m-am certat cu altii , iar eu dupa catva timp nu am mai putut din diverse motive(nu am mai avut putere !)sa tin post negru.Nu am mai avut niciodata acea stare de bine.In ziua in care vroiam sa tin post negru , incepand cu ora 12 sau 14 ma durea capul atat de tare incat pur si simplu nu ma rezistam trebuia sa iau pastile .Acest lucru s-a repetat de cateva ori! Si toate astea pentru ca nu am inteles ce inseamna sa fi cu adevart smerit.
Concluzia:
tot ce am crezut ca e bine si ma ajuta sa ma inoiesc sufleteste , sa lupt cu deznadejdea , cu tristetea , cu disperarea si am spus cu voce tare s-a intors impotriva mea.
Am avut totusi si un mare foloas:
am inceput sa inteleg e e smerenia
Si trebuie sa o iau de la capat.

Cind postez aici (si ma refer la mine) in cele scrise ca raspuns pentru altii,caut sa fiu inteles iar daca trebuie sa fac o comparatie (folosesc termenul de NOI) in acea comparatie ma dau pe mine ca exemplu (daca comparatia/explicatia este negativa) dar observ ca dvs,in timp ce folositi cuvintul ''iarta,iarta'' aruncati cu venin.Dar sinteti prea infierbintat ca sa observati acest lucru.

Si imi pare rau de cele postate,dar nu regret.Unii oameni,sint pietre de incercare pentru altii,si aceste pietre TREBUIE DEPASITE.Si ei au un rol pe pamint.Datorita lor,ni se ofera ocazia sa devenim mai puternici (puterea este de la Dumnezeu...forta este din lume).
Amin.

Am vazut topicul si am vazut ca are ceva pagini, dar vorbesc serios cand nu am citit absolut niciun un post in afara de primul. Nu am citit pentru ca stiu sigur raspunsul la aceasta intrebare, desi pare putin ilogic, dar mai apoi se limpezeste cu lamuririle de vigoare. Iti spun deschis ca raspunsul in aflii intr-o carte de Ilie Cleopa, nu mai stiu care, dar tu ia si sapa.

Nu, diavolul nu ne stie gandurile. Diavolul nu e parte din noi. Daca ne-ar stii gandurile, asta inseamna ca e in noi, si ca noi ne luptam impotriva noastra, impotriva trupului nostru, or Sf. Petru zice clar: lupta noastra nu e impotriva firii noastre trupesti; e impotriva stapanitorilor veacului acestuia (nu stiu exact versetul.) Prin urmare, diavolul nu este in noi, este ceva exterior noua, si nu ne stie gandurile, ni le anticipeaza si le intuieste cu o inteligenta extraordinara, de aceea ni se pare ca le stie. Nu ne cunoaste gandurile, pentru ca asta ar insemna sa ducem o lupta in care sigur am iesi invinsi, odata ce e inteligent destul sa ne poata manipula cum vrea el. Nu ni le stie pentru ca asta ar insemna ca el sa fie de vina pentru pacatele noastre. Acum iti spun un lucru si mai surprinzator pentru tine: nu diavolul e vinovat pentru pacatele noastre. La judecata de apoi, diavolul acuza: uite aici ai pacatuit, te-ai dus la bar in loc de biserica. Ingerul pazitor care te calauzeste se intristeaza si tu spui plangand: dar, Doamne, tu m-ai facut sa merg acolo. Diavolul se mira si spune:Eu?! Te-am dus eu de mana cumva? Te-am obligat eu sa mergi cumva? Tu singur te-ai dus, eu numai ti-am propus.

Sa iti dau si o comparatie. Ghicirea viitorului se bazeaza pe soaptele diavolilor. Multa lume a cazut in pacatul spiritismului, si asta doar pentru ca li s-au spus lucruri care s-au si intamplat in realitate. Diavolii nu cunosc viitorul, insa il pot ghici cu usurinta. Statisticile umane fac acelasi lucru, numai ca la un nivel mult mai prost. In asa fel diavolul ghiceste si ce gandesti. Stai in fata calculatorului, nu stie ce ganduri ai: pot sa fie ganduri bune, rele. Nu le stie, insa iti da in gand sa te joci 5 ore un joc si sa pierzi timpul aiurea, in loc sa lucrezi timpul asta. Indiferent de care este viitorul, el iti propune. Tu accepti.

Apoi este si mecanismul amintirii: esti baiat, vezi o fata frumoasa pe strada, iar seara, scoate amintirea la suprafata; el le foloseste pentru a te atrage in pacat sau a te sminti; ti se pare ca iti stie gandurile si amintirile; de fapt, nu le stie pe ale tale, el si le foloseste pe ale lui: era de fata cand ai vazut fata aceea; a vazut ca te uitai atent si patimas: el tine minte. Tine minte toate lucrurile care le faci, in asemenea masura cum mintea extraordina a ingerului pazitor, nelimitata de trup, tine minte toate lucrurile care le faci intr-o viata de om.

Moshule, iti multumesc pentru raspuns! Ai argumentat foarte bine, mi-a placut ce ai scris si cred ca am inteles cam cum functioneaza treaba cu ghicitul gandurilor. Intr-adevar nici eu nu dau vina pe diavol pentru alegerile mele, eu as fi putut oricand sa refuz pacatul DAR... n-am vrut! Diavolul e vinovat doar in fata Domnului, omul nu trebuie sa fie judecator al nimanui... atata timp cat nu-si vede pacatul.
E logic ca diavolul sa intuiasca gandurile mai bine decat cel mai mare psiholog si cu atat ii este mai usor daca omul se da de gol. Oricum multam, multam, multam, de 3 ori multam :D, acum inteleg mult mai bine :77:

Diavolul nu ne cunoaste gandurile, dar ne vede faptele. Si cum faptele sunt rodul gandurilor, el pleaca in a ne ispiti de la faptele noastre. Pe masura ce progresam si tactica lui de lupta e alta - te indeletnicesti cu rugaciunea inimii, va cauta sa se infatiseze sub chipul unui inger de lumina, incerci sa-ti purifici mintea, va aduce diverse reprezentari in ea, ... Stiu ca in Vietile Sfintilor se vorbeste despre un sfant care toata viata s-a lupta sa alunge din mintea sa o anumita imagine.

E dureros cand omul nu se pricepe sa deosebeasca gandurile sale de cele inoculate de diavoli, cand crede ca un anumit gand dracesc ii apartine. Si dandu-i importanta, intra in vartejul ispititorului.
As spune ca diavolul ne cunoaste gandurile rele, pe care el insusi ni le serveste. Dar gandul nascut de mintea omului nu-l poate sti; e tainic pentru el.

Si un psiholog cu experienta minima iti face o "radiografie" a personalitatii tale si iti va spune cum vei gandi si actiona in n situatii, cunoscandu-ti caracterul, temperamentul si predispozitiile. Pentru ca doar o slaba cunoastere de sine te impiedica sa distingi gandurile firesti, predictibile, (cele mai multe) de cele provenite din exterior.

Nu ! Nu ne cunoaste gandurile, de aceea se sustine ca e bine sa te rogi in gand, de ex...insa raul iti stie firea , anticipeaza reactiile si iti strecoara ispite...

Potrivit firii sale, diavolul nu ne cunoaste gandurile. Dar de mila lui Dumnezeu si de noi tine sa nu ne facem tocmai din el un confident. Sunt multe cai prin care ii putem impartasi necuratului gandurile si pornirile inimii noastre. Iar El tocmai acest lucru il asteapta, pentru ca mai apoi sa ne poata batjocori dupa cum voieste.

Nu trebuie nici sa primim de la diavol ganduri si nici sa-i oferim gandurile noastre. Cum spun Parintii, "pe cei intai nascuti" ai inimii si mintii noastre, adica simtirile si gandurile, sa incercam sa le jertfim lui Dumnezeu.

http://garduldefier.wordpress.com/20...i-ilie-cleopa/ Doamne-ajuta!

Punctul esential in Rugaciunea lui Iisus nu-l constituie repetarea in sine, nici pozitia trupului sau felul in care respiram, ci Persoana careia ne adresam: Mantuitorul Iisus Hristos, Fiui lui Dumnezeu si Fiui Fecioarei Maria.

Aici ai mai multe detalii

Diavolul slavei desarte poate transmite unui frate gânduri pe care să le descopere apoi altui frate, iar acesta să spună apoi fratelui cele ce sunt în inima lui, crezând că este văzător cu duhul (diavolesc).
http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor1.htm

Părintele Arsenie Papacioc: VIDEO - Cu dracul nu se sta de vorba!

Se stie ca diavolul, uneori poate transmite inclusiv ganduri aparent bune.
Multe cazuri de acest fel sau intamplat cu unii calugari pe care dracul ii trezea chiar in timpul noptii ca sa-si spuna rugaciunile. De fapt, scopul principal este ca sa te lasi condus de astfel de ganduri, fara ca tu sa stii de unde vin, deoarece chiar daca la inceput acele ganduri par bune, mai apoi daca vede ca faci ascultare stie el exact ce are de facut cu tine.

Vorbirea cu gândurile
 

Vorbirea cu gândurile

- Părinte, sufăr atunci când îmi vine un gând de mândrie.

- Îl ţii înlăuntrul tău?

- Da.

- De ce îl ţii? Închide-i uşa. Dacă îl ţii înlăuntrul tău, te vatămi. Gândul vine ca un hoţ, iar tu îi deschizi uşa, îl bagi înlăuntru, începi dicuţia cu el şi dupa aceea acela te fură. Discută cineva vreodată cu hoţul? Nu numai că nu discută, ci încuie şi uşa ca să nu intre înlăuntru. Se poate să nu discuţi cu el, dar de ce îl laşi să intre înlăuntru? Să dăm un exemplu; nu spun că ai astfel de gânduri, dar să presupunem că îţi vine un gând că puteai să fii tu stareţă. În regulă, a venit gândul. Cum a venit, spune-ţi ţie: “Foarte bine. Vrei să fii stareţă? Fă-te mai întâi stareţă pentru tine”, şi aşa imediat tai discuţia. Ce, vom discuta cu diavolul? Vezi, atunci când diavolul s-a dus să-L ispitească pe Hristos, El i-a spus: “Mergi înapoia Mea, satano”. Dacă Hristos i-a spus diavolului “haide, pleacă…”, noi ce să discutăm cu el?

- Părinte, este rău să discut cu un gând de-a stânga ca să văd de unde vine?

- Răul este că nu discuţi cu gândul, aşa cum crezi, ci cu tangalachi. În clipa aceea simţi plăcere, dar după aceea te chinuieşti. Să nu discuţi deloc cu astfel de gânduri. Apucă grenada şi arunc-o în duşman, ca să-l omori. Grenada este astfel construită încât să nu explodeze imediat, ci după 2-3 secunde. Tot aşa şi gândul cel de-a stanga, nu te poate vătăma daca îl alungi imediat. Dar tu de multe ori nu eşti trează, nu spui rugăciunea şi nu te poţi apăra. Vine telegrama diavolului de afară, o iei, o citeşti, o reciteşti, eşti de acord cu ea şi o pui în arhivă. Aceste dosare le va prezenta diavolul la Ziua Judecăţii, ca să te acuze.

- Părinte, când devine cădere atacul unui gând de-a stanga?

- Vine gândul şi-l alungi imediat. Asta nu este cădere. Vine şi discuţi cu el. Asta este cădere. Vine, îl primeşti puţin şi apoi îl alungi. Asta este o jumătate de cădere, pentru că şi în cazul acesta te vatămi, fiindcă diavolul ţi-a întinat mintea. Adică este ca şi cum ar veni diavolul şi tu i-ai spune: “Bună ziua. Ce faci? Bine? Ia loc, să te cinstesc cu ceva. A, eşti diavolul? Pleacă.” Dacă ai văzut că este diavolul de ce l-ai băgat înlăuntru? L-ai cinstit şi va reveni.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoinţa Duhovnicească)

http://acvila30.ro/vorbirea-cu-gandurile/