Acest topic m-a pus pe ganduri.
Imi amintesc de senzatiile de bine, "acasa", de ocrotire si apartenenta pe care le aveam cand luam masa in familia mea. Simplul fapt ca mama si tata isi spuneau probleme, planuri sau glumeau.. ma faceau multumita.
Citisem undeva ca buna intelegere dintre parinti contribuie enorm la fericirea copiilor (m-a mirat acest fapt: degeaba fiecare parinte in parte arata dragoste copilului, daca ei nu se inteleg intre ei.. Copilul simte dragostea dintre parinti si-si hraneste fericirea din ea).

In familia mea de azi nu exista acea masa comuna. Spun aceasta pentru ca m-a uimit fiul meu in varsta de cinci ani care i-a spus tatalui sau: "hai sa mancam astazi impreuna!". El saracu', a simtit nevoia de asa ceva.. a simtit, a constientizat, s-a exprimat.. Multi adulti nu simt aceasta lipsa.

De ce nu se petrece acest moment odihnitor? Mai ales din moment ce insusi copilasul simte aceasta nevoie?
Sunt atat de ziditoare momentele petrecute impreuna, si mai ales cele in care nu pot aparea tulburari majore (planuri, contraziceri, etc). Masa luata in comun este unul dintre aceste momente.

Este greu de explicat. Noi traim in sua. In Romania eram o familie normala.. aici relatiile dintre noi s-au schimbat radical. Familia este in suferinta. (Stiu ca multi au trecut prin asta.. aici ajungi sa fii tulburat, sa-ti pui intrebari existentiale, sa cauti sa descoperi cine esti si unde mergi etc.. Sotul meu inca mai cauta.. Este cunoscut, de fapt, ca femeile se adapteaza mult mai usor. Dar nu este vorba doar de "adaptare", este un termen prea superficial.)
Imagineaza-ti ca-ti doresti ceva mult, muncesti, realizezi (este vorba de el, ca dorintele lui ne-au adus aici, a muncit enorm), esti apreciat, ai un viitor in fata.. dar realizezi ca asta a fost doar un balon de sapun: esti fundamental nemultumit! Si nu mai ai nici alte planuri. Unde mergi mai departe? Imi spune: "lumea asta este mult prea mica". Se izoleaza in munca.
In goana dupa exceptional, senzational, iesit din comun nu mai apreciem lucrurile simple. Eu nu-mi amintesc din copilarie nici cate ciocolate am mancat, nici ce hainute am purtat.. imi amintesc momentele traite cu parintii sau cu bunicii. Nimic "exceptional". (Astept sa realizeze si el ca alte lucruri conteaza; presupun, insa, ca este prea dureros pt. el sa admita ca alearga dupa himere.. nu zic ca o cariera nu este importanta, doar ca alte lucruri aduc multumire omului, nu "reteta" actuala a succesului social).

Am vorbit prea mult.. aici este un forum crestin, oamenii traiesc dupa alte coordonate. Dar experienta familiei mele este destul de comuna, am prietene care trec prin lucruri similare.. daca razuiesti un pic spoiala de multumire gasesti altceva.

neimplinirea sufleteasca...
 

Anna,

daca-mi dai voie sa intervin,
cred ca pricina pentru care -desi esti implinita profesional,asa cum zici si ai alte sanse in SUA-in schimb,nu te simti total implinita,tu si familia,
eu cred ca in alta parte si anume,
in faptul ca nu aveti o viata spirituala-duhovniceasca CONSTANTA,in sensul Impartasaniei si spovedaniei dese,regulate.

Trebuie o mai mare apropiere de Dumnezeu prin spovedanie si Impartasanie.
Crede-ma ca stiu despre ce vorbesc si am destula experienta in acest domeniu.
Eu asa te sfatuiesc.Daca ai parohie romaneasca ortodoxa acolo,mergi spovedeste-te si Impartaseste-te cat mai des si discuta cu duhovnicul problemele sufletesti.

Doamne ajuta!
pr.ioan.

ps. Daca vrei imi poti scrie pe prv.

Daaa! Masa este locul intalnirii si al comuniunii. Sa poti lua zilnic masa in familie este un dar. Deja gandul mi-a fugit in copilarie, cand, desi nu pricepeam eu prea bine darul acesta, aveam parte in fiecare zi de el. Si ce bine era. Insa vremurile alea sunt acum departe, drumul meu s-a departat de cel al familiei, iar masa in familie se intampla mult mai rar. E bine ca totusi se intampla.

Doamne-ajuta!

Interesant acest articol;
Comunicarea in familie
Traim intr-o societate in care mediul conversational este tot mai sarac, cu toate ca acest cuvant “comunicare” il auzim la colt de strada, la birou, in autobuz etc. Il auzim in familie in replici de genul: “se intampla... daca nu exista comunicare”, “eu si sotul nu mai comunicam”. De ce?
Din cauza ca ne urmarim propriile idei, din cauza calculatorului, din cauza televizorului, a radioului, prin care descoperim ca mult prea multi oameni isi petrec enorm de mult timp captand mesaje mecanice si care, nu-si gasesc timp sa faca schimb de mesaje ca niste finite vii, iubitoare si afectuoase cu membrii familiei.
Daca mama si tata stau in fata calculatorului sau a televizorului, in medie, cam 7 ore pe zi, la care se adauga timpul in care luam masa, drumul la/de la serviciu, orele de somn, aproape ca nu ne mai ramane timp pentru vorbit. Cand si cum sa facem, sa ajungem sa intelegem cat de importante sunt intr-o familie aceste discutii, aceste schimburi de idei. Exista multe ocazii cand ambii parteneri isi petrec timpul impreuna (dimineata la cafea, inainte de culcare). O discutie cat de mica este extrem de importanta pentru sanatatea relatiei lor si pentru dezvoltarea echilibrata a copilului...
[COLOR=Red]continuare aici:[/COLOR]
http://www.garbo.ro/articol/Familie/...n-familie.html

Da, [COLOR=DarkRed]este esential ce facem in timpul zilei[/COLOR]. Un om care sta numai in calculator si la TV, ori numai in vreo pasiune care'l izoleaza comuniunii cu ceilalti nu se va putea simti niciodata odihnit la o masa luata in familie, unde monitorul lipseste, zgomotul sportului este absent, stirile si emisunile nu se mai aud, iar singurul lucru care ramane de facut este mancatul si privitul celor adunati laolalta.

[COLOR=DarkRed]Daca am umple ziua cu lucruri bune[/COLOR], intalnirea la masa ar fi o urmare fireasca a acestora, un moment de impartasire a celor bune facute de fiecare. Cum ar fi masa daca fiecare ar injura si ar spune numai stiri si sport, numai accidente si drame ale star'urilor lipsite din ce in ce mai mult de orice valoare reala? Ar fi o parodie ciudata a ceea ce ar insemna de fapt "luarea mesei in familie".

Cele facute in zi, de fiecare, atrag dupa sine cateva clipe odihnitoare (sau nu) aproape de cei ai casei.

Multumiri pt articol.
Nu ca sa ma plang, ci sa arat ca exista si un alt mod de viata inca necunoscut in Romania (sper!), spun ca nu exista nici macar acele 10 minute de la cafeaua de dimineata! Nu mai vorbesc de timp pt. televizor (de altfel, ca sa nu am pb cu copiii, am renuntat de mult la abonament TV, prefer sa le cumpar filme sau desene, decat sa vada toate aberatiile necenzurate de la televizor)
Locuiesc langa un spital universitar (de fapt un complex urias cu multe spitale), iar multe familii pe care le cunosc sunt in aceeasi situatie: copiii nu-si vad tatii (medici sau rezidenti in medicina), sotiile nu petrec timp cu sotul.. Am o prietena al carei sot ajunge acasa doar dupa ce adorm copiii (deci petrece timp cu ei doar la sfarsit de samptamana), alta care petrece concediile fara sot (el nu are timp) etc. Ajungi sa comunici cu sotul prin mesaje pe telefon sau e-mail.. :(.
(mi se pare interesant ca ei par anesteziati de munca lor.. nu-i "doare" nimic. cand se intalnesc intre ei in timpul "liber" si discuta frenetic despre problemele de la sital, realizezi ca de fapt acel timp liber nu exista. Profesia i-a acaparat total: nu exista nimic in afara ei)

Sa nu va imaginati ca eu stand la masa am un intreg ritual. Suntem firesti. Nu locuiesc in castel. Nu masor distanta dintre furculita si farfurie, nu am candelabru, nu am servitor, in schimb am oameni pe care vreau sa-i aud si dornici sa ma asculte. Suntem si noi raniti de cuvintele altora, de anumite situatii, ... si stand la masa, vorbind, ne ridicam de multe ori vindecati.

Cred ca e timpul ca si la masa, omul sa nu bucure doar pantecele, ci si inima. De aceea este de dorit sa fie "servit" si un cuvant ce cheama la viata.

[COLOR=darkred]Cel ce nu a simtit nici macar pentru o singura data odihna mesei luate in familie[/COLOR], ori impreuna cu cei iubiti ai sai, nu intelege niciodata sfatul/indemnul de a nu trece cu vederea acest izvor de intarire a unitatii familiei, de impacare cu cei de langa noi, de solidaritate si comunicare.

Nu mai stiu unde am citit ca [COLOR=purple]familia este biserica cea mica[/COLOR] , mi-a ramas in suflet, pentru ca
[COLOR=purple]unde este Hristos este si biserica Lui.[/COLOR]

[COLOR=purple][COLOR=black]Din familie primesti multe si importante lectii de viata .. Eu asa am pomenit la mama si ea de la mama ei ..[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=purple][COLOR=black]nu doar de sarbatori se mananca in familie. In familia mea este obiceiul de a chema la masa.[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=purple][COLOR=black]Sunt casatorita de aproape 30 de ani ,sunt la casa mea si mama ne cheama (invita) si acum la masa .[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=purple][COLOR=black]Asta fac si eu ,mi se pare de neconceput sa nu-i chem pe copii la masa , macar duminica.. vorbesc de fiul meu si fata mea (nora) care sunt casatoriti , la casa lor. [/COLOR][/COLOR]
[COLOR=purple][COLOR=black]Este o sarbatoare sa fim toti ,sa ne povestim ce-am mai facut sau ce avem de facut ..sa ne bucuram unul de altul..[/COLOR][/COLOR]

In jurul mesei isi aduna omul pe cei dragi in cele mai importante zile ale vietii sale, nunta ,botez , moarte ..dar nu trebuie sa asteptam evenimente importante sa fim impreuna nu ?
putem face ca oricare zi din viata sa fie speciala .
Masa in familie e de la Dumnezeu, haideti s-o cinstim cum se cuvine ,sa ne bucuram impreuna ..cat mai suntem toti ..ce n-as da , sa-l mai vad pe tata in capul mesei .. . :6:

[COLOR=darkred]Sfantul Ioan Gura de Aur[/COLOR] spune: "Familia este o mica biserica." Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in numele lui Hristos, acolo este si El, in mijlocul lor. Familia este locul ideal, ca si Biserica. Iar masa este locul in care omul [COLOR=darkred]multumeste lui Dumnezeu[/COLOR] pentru roadele pamantului, iar [COLOR=darkred]oamenilor de langa el[/COLOR] pentru munca depusa in culegerea si pregatirea acestor roade.

Inainte de toate masa in familie este prilej de comuniune, partasie, companie. Un exemplu evocator, in acest sens, este originea termenului companie, care s-a format din cuvintele latine "cum" (impreuna cu, odata cu) si "panis" (paine). Este minunat cum "painea noastra cea de toata zilele", pe care o cerem in Rugaciunea Domneasca, devine imagine a insotirii si relatiei.

Daca nici in familie nu mai ne putem aduna, rabda, bucura unul de celalalt, ce pretentii sa mai avem de la restul lumii.

Cum sa ne adunam cu totii, in Biserica lui Hristos, in duh de pace, daca in familie nu mai reusim sa fim una ?!
Din familie incep toate, din familia in care se odihneste Hristos.

Cat de greu este a'L pastra pe Hristos in familie, in inima, in minte.

Soluţia Dorin ?

Foarte frumos topic!
 

Intr-adevar familia este (sau ar trebui sa fie) o biserica in miniatura. Iar servirea mesei in familie nu face decat sa cimenteze relatiile dintre componentii familiei. Scrabble sau trandafiralb (cei doi care nu vad nimic inaltator in acest act sau il considera demodat) sunt la varsta rebeliunii. Sa nu uitam fratilor ca si noi am avut acea varsta si am fost si noi mai mult sau mai putin rebeli. Pe de alta parte este salutar ca ei doi afla de la noi cam cum trebuie sa arate o familie crestina si ma simt obligat sa-l felicit pe windorin pentru ideea acestui topic si pe toti ceilalti care au contribuit.

N-am citit chiar tot topicul dar indraznesc sa-mi spun si eu opinia. Masa in familie nu poate fi apreciata daca nu ai trait-o frumos candva. Daca pentru cineva masa luata in familie era o tortura, nu cred ca ii aduce multa bucurie aceasta idee. Si daca relatiile din familie sunt tensionate, si masa in familie va fi tensionata. Cred eu...
De aceea, hai sa vorbim despre cum ar trebui sa fie o masa in familie. Sau cum au fost mesele voastre in familie? Ce ati experimentat atunci?

A tacea si a facea !
Cunoastem calea, trebuie doar sa mergem pe ea, impreuna cu Hristos. Avem nevoie de toata vointa.

Cu toate ca sunt pareri care zic faptul ca la masa nu se vorbeste, precum este randuiala la manastiri, indraznesc sa spun ca nu sunt de acord cu acestea. Manastirea are unele lucrusoare care nu sunt pentru lume, iar lumea altele care nu merg in manastire.

La masa se vorbeste, se comunica, se povesteste ceva, fiecare simtindu'se iubit de ceilalti. Asta pentru ca, pentru multi, masa este singurul moment al zilei in care iau pauza, se aseaza langa cei dragi si comunica cu ei. In rest, fuga, munca, treaba, grija. Asa a ajuns lumea. Era mai bine sa se manance in liniste, iar apoi sa se stea de vorba, asezat. Insa aceasta nu mai e cu putinta multora.

Dorin, la manastire cuvantul este prezent la masa, caci cineva citeste din vietile sfintilor. Ceilalti tac, ca acest cuvant sa prinda radacina in ei.

Ei nu tac pentru ca nu au ce sa-si spuna, ci tac pentru ca doresc sa asculte cum sfintii au implinit voia lui Dumnezeu. Aceasta tacere ii invata sa nu le vorbeasca altora despre ei, ci doar despre cei ce s-au nevoit sa implineasca voia dumnezeiasca.

Deci masa trebuie luata in liniste (in sensul de "fara stres", "fara griji"), asezat, fara graba. Hmmm, dar daca membri au totusi probleme? Sa nu le comunice?

cina
 

De o masa in familie este legata ultima amintire despre tata, inca in viata. Seara de mai, arome de bucate gatite cu grija si savoare, miros de copaci infloriti in curtea bunicilor, la sat, sub a caror umbrare era intinsa masa de sarbatoare (se implineau cativa ani de mariaj ai parintilor). Voie buna, glume tihnite, vin pe alese, tort mare, imparatesc. Ii aud vocea, ii vad gesturile delicate de aristocrat care stie sa aleaga cu precizie cuvintele si momentul rostirii lor. Apoi, cu mine de mana si cu sora mai mica in brate, s-au asternut povestile pentru somn... Si vocea-i scadea incet, incet, tot mai incet pana i s-a facut lumanare...

Dumnezeu sa-l odihneasca
 

Este in ton cu topic-ul - o comoara (ne)uitata...

nici putinul care putem
 

Da, din pacate. Nu ne bucuram nici de putinul care ne-a ramas. Familia nu mai este familie. Hrana nu ne mai zideste, ci ne omoara!

Astazi, tocmai din cauza faptului ca am pierdut sensul sau ratiunea hranei, am ajuns sa traim sub tirania ei. Unei lumi intregi, care parca traieste pentru a manca, ii raspunde oferta din ce in ce mai generoasa a industriei ce speculeaza aceasta necesitate naturala a omului. Insa, de noi tine sa nu transformam acest act firesc in patima. Avem nevoie de mult discernamant caci nu stim unde si ce sa cautam. Daca am sti ca in Biserica aflam acel Izvor din care daca bem, nu vom mai inseta si acea Paine din care daca vom manca, nu vom mai flamanzi...

uite,daca nu se deschidea acest topic,nici nu ma gandeam ce importanta este masa in familie,atat de mult mi-a intrat in obisnuinta.seara de seara stam mult in bucatarie -eu si sotul meu-dupa ce mancam.vorbim nimicuri-despre ce am facut,ce vom face maine,intamplari razlete.dar se termina ziua cu acea senzatie de liniste.si e bine.

Eu nu inteleg de unde s-a ajuns la concluzia ca luarea mesei in familie ar fi o pasare rara :39::21: Mi se pare ceva absolut normal, dar totusi imi vine chiar greu sa cred ca pentru membrii unei familii e aproape unica oportunitate de a mai comunica sau ca pentru toti oamenii aceasta masa in familie ar fi singurul lucru important de peste zi...sau e ca si cum nu s-ar comunica in rest si masa e singurul lucru care mai indeamna la comunicare?

Masa in familie se poate lua si la restaurant, si la gratar, si la iarba verde, si in concedii, si in excursii...iar de comunicat cand eram la parinti, comunicam si la o cafea, si in timp ce pregateam masa ( deci si inainte) si cand venea tata cu sacosele pline de bunatati si ne adunam cu totii in bucatarie ( si pisicile..deci chiar intreaga familie, fiecare comunicand in graiul lui, dar cu mult entuziasm)...si ma rog, o groaza de alte momente ale zilei...astfel incat chiar masa in familie mi se pare pur si simplu unul dintre momentele frumoase din zi, dar nicidecum cel mai frumos sau sfant...practic depinde de fiecare familie si de stilul lor de viata.

Ieri de exemplu una dintre mesele in familie am servit-o intr-un port, pe o banca si a fost ceva inedit...iar in rest imi place foarte mult sa iau masa si la restaurant :5:

Asa e pana si mie mi-e dor sa am un astfel de eveniment in familie, nici nu mai stiu cand am luat masa asa sa fim toata familia dar chiar toata nu eu tu taticu mamica shi mamaie cu tataie, ma refer aici la toate rudele inclusiv toate de la fii pana la verisori de rangul al 3lea.Chiar ar fi un beneficiu sa stam la masa sa ne vorbim despre noi si ale noastre.Pe curand

Din pacate, aceasta a ajuns "o pasare rara".

1. Din ce in ce mai putini se bucura de o masa in tihna casei lor, impreuna cu familia. O parte nu mai au timp, o alta parte prefera sa stea cu prietenii decat cu familia, iar o alta parte comporta rusinea de "a fi invechit". Masa este una dintre bucuriile reale ale inimii omului, de cand lumea. Din pacate insa, din ce in ce mai putine familii calca pe urmele bine batatorite ale familiei traditionale. Toti vor sa fie moderni... din pacate.

2. A lua masa, impreuna cu familia, la un restaurant sau intr'o cine stie ce locatie aleasa nu este totuna cu a pranzi acasa. Diferentele sunt multe si consistente. Cu toate ca aparent, mancarea e mancare, iar oamenii sunt aceiasi, lucrurile nu se pot insa compara. A merge intr'un loc exterior vietii de zi cu zi nu este totuna cu a ramane in casa. In casa, atentia si ritmul cade pe persoana, iar nu pe loc ori alte detalii exterioare. Cam asa vad eu lucrurile. Poate nu stau chiar asa.

Noapte cu pace, tuturor... si cat mai multe mese in familie.

Nu ai inteles bine despre ce masa in familie este vorba.Fratele Windorin(frumos subiect ai deschis)Cred ca pe undeva Windorin se refera si la acea masa binecuvantata de Dumnezeu,unde familia adunata in jurul mesei si al bucatelor multumeste lui Dumnezeu pentru bunatatile daruite pe masa,iar "cina cea de taina"se desfasoara intr-o liniste si o armonie deplina ,cu pace si multumire sufleteasca.Eu personal iubesc foarte mult agapele.I-mi da asa o stare de multumire si bucurie,cand ne adunam mai multi dupa slujba si ne punem la masa,nu mai conteaza ce bucate sunt pe masa,conteaza starea in care te afli,comuniunea cu Iisus Hristos si cu cei de langa tine.Este o mare diferenta intre picnic,restaurant, si cina in familie acasa.

Cred că exagerăm puţin cu omorătul asta

Poate că în cazul tău totul e cool dar multe familii nu mai au masă în familie. Mama cu o parte din copii sunt la masa că restul sunt Dumnezeu ştie pe unde prin oraş cu fel şi fel de prieteni dubioşi iar tata stă la birou pănă la 22:00 în încercarea lui de a căştiga un sac de bani pe oră uitând că nu ia nimic cu el pe lumea cealaltă. Acesta e un exemplu trist şi te rog să mă crezi că sunt foarte multe familii în situaţia asta. E tipul de familie modernă.

O fi cool, nu o fi cool...ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca orice familie are momentele ei frumoase, iar masa in familie mie nu mi se pare ceva ce poate face diferenta intre familii, ca fiind mai unite sau nu, mai fericite sau mai triste :67:...e chiar hilara aceasta constatare subiectiva, sincer!

Astazi, avem tendinta de a manca singuri. Am renuntat demult la bucuria comuniunii meselor de grup. Ne mai raman doar filele de literatura, care surprind fragmente din cina unei familii de tarani romani: "Cat ieseau din iarna si pana aproape de sfantul Niculaie, Morometii mancau afara in tinda la o masa joasa si rotunda, asezati in jurul ei pe niste scaunele cat palma. Fara sa se stie cand, copiii se asezasera cu vremea unul langa altul, dupa fire si neam. Cei trei frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, stateau spre partea din afara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara. De cealalta parte a mesei, langa vatra, jumatate intoarsa spre strachinile si oalele cu mancare de pe foc, statea totdeauna Catrina Moromete, mama vitrega a celor trei frati, iar langa ea ii avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca si pe Tita, copii facuti cu Moromete... Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare. Toti ceilalti stateau umar langa umar, inghesuiti, masa fiind prea mica. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui casatorii, desi numarul copiilor crescuse. El sedea bine pe pragul lui, putea sa se miste in voie si de altfel nimanui nu-i trecuse prin cap ca, ar fi bine sa se schimbe masa aceea joasa si plina de arsurile de la tigaie". (Morometii, Marin Preda)

se vede ca esti necoapta. din toate punctele de vedere. are dreptate johnda... lipsa de la masa in familie a membrilor sai e primul semnal de alarma in ceea ce priveste comunicarea... tocmai aceste lucruri simple, care tie ti se par hilare, iti pot destabiliza rozul si fericirea pe care le ai acum. esti la inceput de drum dar ai sa vezi mai tarziu ca exista si altfel de culori intr-o casnicie... ai tot timpul. si Dumnezeu sa-ti ajute sa ai parte de rozul pe care-l traiesti acum toata viata.

Noi mancam aproape intotdeauna impreuna seara, nici nu concepem altfel (exceptia de la regula este data de situatia in care unul din noi a facut o promisiune de post pentru cine stie ce pricina).
Daca unul din noi vine mai devreme, oricat ar fi de flamand, ba chiar lesinat de foame, il asteapta pe celalalt.

De ce sunt necoapta pentru ca nu inteleg asa lucrurile??? Am mai spus, printr-o masa in familie lucrurile pot ramane la fel de proaste...nu cred ca acest eveniment rezolva totul, cati oameni deschid subiecte existentiale in timpul mesei, cati comunica in adevaratul sens al cuvantului??? A spune ce ai facut la servici si cat de buna e salata, sau cat de buna a iesit friptura...nu poate denota o relatie solida...parerea mea.

De ce as fi necoapta?... pentru ca eu am purtat cele mai frumoase si luuungi discutii in familie in living room, fara sa stau la masa, sau la o cafea in bucatarie ascultandu-mi parintii cat de frumos pot vorbi???? ei hai....

Da, pentru mine masa in familie cu siguranta nu ocupa un loc important, asta este...eu in familia mea comunic cu sotul meu si cat e la servici, si cand intra pe usa, si in masina, si la cumparaturi, si in timp ce vizionam un film...deci in continuu, si chiar nu vad cum ar putea rezolva lipsa de comunicare dintre noi o simpla masa in familie!!???:1:

Edit: O fi unul dintre lucrurile frumoase, dar nu poate trage in balanta cel mai mult ...asta e ideea.

Familia mea nu prea obisnuieste,( pentru ca doar eu frecventez biserica din familie..) dar stiu ca atunci cand voi fi destul de mare si voi avea o familie frumoasa asa voi face...:)

...
 

ma vad nevoit sa te intreb, din nou, cati ani de casnicie zici ca ai? unul sau doi pare-mi-se... crezi ca mai e nevoie sa-ti raspund? eu nu. insa mai vorbim peste cativa ani... sa aud tonul tau de atunci... iti doresc sa fie acelasi...

si cand spun ca esti necoapta... O, Doamne, da, grozav inca... dar asta nu e de rau. pari pur si simplu nevinovata. de parca acum deschizi ochii... in fine. nu trebuie sa te ingrijoreze. o sa cresti mare...

Pai bine, Costel, tocmai pe morometi ii alegi ca exemplu al comuniunii de familie? ;-)
Daca imi poti zice unul din ei care il iubea pe celalalt - sotia sotul, invers, fratii intre ei ... este un contraexemplu ce spui tu aici.
Deci, sa nu idealizam obiceiurile traditionale de a lua masa impreuna. Ele sunt bune, dar nu in mod absolut, ca orice pe lumea asta.
Si eu am apreciat, am avut parte, apreciez si am parte de aceste momente, dar ceva ma deranjeaza in idealizarea lor. Masa poate fi, in unele familii, si prilej de dominare a unora asupra altora, de manifestare a urii, a neintelegerii etc. Am vazut un film facut dupa un autor clasic (am uitat cine), in care era vorba de o mama care isi ura copiii (si reciproc, apoi), si care isi manifesta ura cel mai bine la masa, obligatoriu comuna.

Asa ca mie nu mi s epare de loc naiv ce scrie Andrusca. Din ce scrie ea, se vede ca a avut parte de o copilarie fericita, multa dragoste, mult respect. Si astea isi gasesc intotdeauna calea de manifestare, in timpul si in afara mesei comune.