Omul ...frumos este cel in al carui ochi toate chipurile celorlalti sunt frumoase...

omul frumos=prietenul bun
 

Atât de mare lucru este un prieten bun, încât de dragul lui sunt iubite şi locurile şi vremile [legate de el].
Căci după cum corpurile strălucitoare îşi lasă lumina să cadă în locurile din apropiere, aşa şi prietenii îşi lasă harul [farmecul] în locurile în care au fost prezenţi
Şi adeseori stând fără prieteni în locurile acelea, am lăcrimat şi am suspinat, aducându-ne aminte de zilele în care eram [acolo] dimpreună cu ei.

Sfantul Ioan Gura de Aur - despre prietenie

Ba da. Si ca sa raspund si la intrebare, eu nu pot sa definesc omul frumos. E ... probabil cineva care iti aduce liniste.

E acel om in prezenta caruia te simti bine.

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!
 

Frumusetea adevarat a unui om vine din dragoste pentru Dumnezeu, si apoi pentru aproapele. Fiindca, daca iubesti Dumnezeirea, iubesti si tot ce Dumnezeu a creat ,si esti bun si frumos si pentru oameni, indiferent cum ai arata la chip.
Si mai sunt de parerea ca omul cu adevarat frumos este acel om care iubeste dezinteresat, si il mangaie pe aproapele cazut cu dragoste, fara sa-l judece, si mai si contribuie la tamaduirea ranii lui.

Pai ca sa-l iubesc pe Dumnezeu nu trebuie sa-mi iubesc aproapele mai intai ?

Sunt si situatii in care aproapele iti este indiferent sau il urasti si atunci trebuie sa inveti sa-l iubesti prin Dumnezeu. Iubind pe Dumnezeu, iubesti pe toata lumea si toata creatia Lui.

Nu.Trebuie sa-l iubesti pe Dumnezeu mai intai asa cum poti,ca sa-ti dea, apoi, sa intelegi ce inseamna cu adevarat iubirea. Atunci o sa stii sa o daruiesti (inapoi lui )Dumnezeu si aproapelui .

7. Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
9. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem.
10. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
11. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul.
12. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită.
13. Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său.
14. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii.
15. Cine mărturiseşte că Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu.
16. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.
17. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.
18. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.
20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său. (Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, cap. 4)

In Biblie este scris, Si sfintii Parinti spun sa Il iubim mai inta pe Domnul Dumnezeu nostru din toata inima, din tot sufletul ,si din tot cugetul nostru si apoi pe aproapele nostru ca pe noi insine,, caci nu putem pune pe om mai presus de Dumnezeu in dragostea noastra.

Exista iubire fireasca - pentru parinti, rude, prieteni, binefacatori si iubire duhovniceasca prin care iubim pe tot omul. Daca pe prima o putem avea fara sa-L iubim pe Dumnezeu, la a doua nu putem ajunge decat prin El.

In Dumnezeu ne regasim deopotriva atat pe noi insine cat si fiecare faptura, fara exceptie,
fiecare om care a fost, este si va fi.

Nu este vorba de mai multe iubiri ci de una singura.

Iubirea nu este impartita ci unitara si nemarginita.

Printr-o singura iubire atingem totul.

„Circuitul binelui în natură"
 

Unei tinere i-a înflorit cactusul.
De patru ani stătea pe pervaz posomorât şi „nebărbierit", dar uite că pe neaşteptate a făcut un asemenea cadou!
Cufundată în cugetarea la cactus, femeia a călcat pe picior în metrou un bărbat cu înfăţişare mohorâtă, dar nu a reacţionat cu enervare când acesta i-a făcut observaţie (de pildă, „dacă sunteţi atât de delicat trebuia să mergeţi cu taxiul"), ci i-a zâmbit: „Pentru numele Domnului, nu vă supăraţi: n-am avut de ce să mă ţin. Dacă vreţi, călcaţi-mă şi dumneavoastră pe picior, şi o să fim chit."
Bărbatul a înghiţit ceea ce îi stătea pe limbă, a coborât liniştit la staţia unde trebuia să coboare şi n-a ocărât-o pe vânzătoarea de la chioşcul de ziare, care-i dăduse greşit restul: „Nu-i nimic grav, mai număraţi o dată. Nici eu nu sunt azi prea tare la socotit" - iar vânzătoarea, îmbunată vizibil, nu s-a apucat să dea la scădere presa nevândută, ci i-a dăruit unui bătrân două reviste şi un teanc de ziare. Acestuia îi plăcea foarte mult să citească, dar cumpăra ziare mai ieftine. El a plecat acasă mulţumit, cu vraful de ziare sub braţ, şi când a întâlnit-o pe vecina de la etajul de sus nu i-a făcut scandal ca de obicei („copilul dumneavoastră sare prin casă ca un cal, de ce nu-l educaţi cum trebuie?"), ci a exclamat: „Ce a crescut fiica dumneavoastră! Nu-mi dau seama cu cine seamănă mai mult: cu dumneavoastră sau cu soţul? O să fie o frumuseţe, credeţi-mă, am ochiul format!"
Iar vecina şi-a dus copilul la grădiniţă, după care a dat fuga la serviciu, la policlinică, unde n-a certat-o pe femeia zăpăcită care se înscrisese pentru consult la neuropatolog pentru ieri, dar a venit astăzi: „Lăsaţi, nu vă necăjiţi, şi eu mai uit! Staţi puţin, că mă duc să-l întreb pe doctor dacă vă primeşte." Iar femeia, la rândul său, n-a început să ameninţe cu reclamaţii în toate instanţele, inclusiv tribunalul de la Strasbourg, pretinzând să i se prescrie medicamentul-minune care nu a fost încă inventat, ci şi-a cerut scuze: „Să ştiţi că nu m-am prostit de tot, înţeleg că bătrâneţea nu se vindecă. Să mă iertaţi, domnule doctor, că v-am făcut capul calendar! Vin la dumneavoastră ca la serviciu."
Iar doctorul s-a dus seara acasă. Pe drum i s-a făcut milă de băbuţă, s-a gândit: „Uite-aşa trece viaţa pe lângă noi", şi pe neaşteptate i-a cumpărat soţiei un bucheţel de flori şi un tort. „Ce ne tot dondănim mereu, parcă suntem copii! - i-a zis, sărutând-o şi îmbrăţişând-o. Uite, ţi-am cumpărat un tort, numai că am pus din greşeală mapa pe el. Dar nu-i nimic, asta nu influenţează calităţile gustative! Şi flori ţi-am cumpărat - ce-i drept, şi pe ele le-am cam turtit cu mapa, s-au şifonat. Poate o să se învioreze."
„O să se învioreze! - a zis cu încredere soţia. Le reanimăm noi. Imaginează-ţi: astăzi când m-am trezit, m-am uitat - şi ce crezi? A înflorit cactusul! Vezi?"

o povestire de Konstantin V. Zorin

Superbă! Absolut superbă!
Mulțumim, soră!
Care om e cu adevărat frumos? Cel care Îl primește pe Dumnezeu în sine.

Doamne ajută!
 

Asa este. Si cel care isi iubeste aproapele.. căci dacă nu-ti iubesti aproapele, cum poti spune că-l iubesti pe Dumnezeu?

Ce frumos!! Lucrurile astea chiar se intampla :)
God bless you!