Sa nu uitam ca astazi nu mai suntem la 100 de ani dupa Hristos cand apostolii au plecat sa duca adevarata credinta tuturor neamurilor. Au trecut de atunci "ceva anisori" peste omenire.
Eu una, sa-mi fie cu iertare, in nici un caz nu as astepta sa vina un apostol sa ma traga de maneca sa ma indrept spre credinta adevarata oricat de bolnava de mandrie as fi.
In ceea ce priveste preotii nostri: Multumim Doamne ca inca mai avem preoti. Slava Tie Doamne, Slava Tie si iarta-ne pe noi oamenii de astazi ca pizmuim, carcotim si uram.

Încă un mod este aici prezent de distorsionare a adevăratului creştinism de către sistemul mistificator şi falsificator al adevăratelor valori spirituale. În creştinismul adevărat accentul cade pe apostolat, în cazul celor aşezaţi de Dumnezeu, şi pe misiune, apostolii, misionarii fiind cei care în primul rând caută ucenici, ies în întâmpinarea lor, umblă mări şi ţări ca să îi găsească şi să îi aducă în adunarea lui Dumnezeu. Însă în sistemul degradat de poftele oamenilor păcătoase şi puse în prim plan, nu oamenii Duhului trebuie să îşi caute ucenici, ci bieţii de oameni, dispreţuiţii, marginalizaţii, desconsideraţii, batjocoriţii, ale căror suflete nu sunt luate în seamă de sistemul DOMNOŞILOR, al clericilor însetaţi de bani şi de viaţă uşoară şi bună, ei aceşti bieţi de oameni trebuie să meargă, să se ploconească, să se milogească, să se înjosească precum ultimii oameni ca să fie măcar băgaţi în seamă de clericii care ard gazul prin parohii. Nici preoţii nefiind născuţi cu adevărat la o viaţă spirituală autentică nu ştiu cum să îi călăuzească pe alţii şi atunci încep cu reţetarele lor de posturi, rugăciuni şi canoane. Pentru că asta este plăcerea multora să se bage în sufletele oamenilor, deşi mulţi habar nu au să o facă, ca să le "aplice" cu micimea lor sfintele canoane şi pentru ca să îşi spună ei lor cât sunt ei de nepăcătoşi în comparaţie cu aceşti păcătoşi. Asta este realitatea răsturnată în care trăim, în care apostolatul a fost înlocuit de "aşezare", iar adevărata îndrumare spirituală în Duhul Adevărului a fost înlocuită de reţetarul, pus în aplicare de nişte presupuşi cunoscători, de rugi, ritualuri şi canoane. Care naştere spirituală, care viaţă duhovnicească, de unde viaţă în Hristos? Lasă că poţi trece cu picioarele şi cu bocancii peste TOATĂ evanghelia, că îţi găseşte reţetarul o reţetă de canoane, neapărat sfintele canoane ale răsăritului, ca să te "mântuiască" de toată nesimţirea ta faţă de Hristos şi de Sfânta Jertfă de pe Sfânta Cruce.

Sophia , nu toti preotii sunt si duhovnici.
Duhovnicul (din slavonescul duhoviniku) este preotul care primeşte de la episcop, printr-o hirotesie, puterea şi permisiunea de a săvârşi Taina spovedaniei şi de a îndruma pe credincioşii parohiei sale. El devine astfel părinte duhovnicesc sau părinte spiritual al credincioşilor, a turmei încredinţate lui.

Părintele Teofil Părăian despre ce este duhovnicul:

"Domnul nostru Iisus Hristos a dat puterea legării şi dezlegării păcatelor după Sfânta Sa Înviere, chiar în ziua Învierii Sale, zicând către ucenicii Săi: "Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20, 22-23). Prin aceasta a împlinit Domnul Hristos o făgăduinţã pe care a dat-o mai întâi Sfântului Apostol Petru, când i-a zis: "Şi-ţi voi da cheile împărăţiei Cerurilor, şi oricâte vei lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte vei dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer" (Mt. 16, 19). Apoi, tot în Sfânta Evanghelie de la Matei avem o făgăduinţă dată de Domnul Hristos ucenicilor Săi, când le-a zis la fel: "Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer" (Mt. 18, 18), iar făgăduinţa aceasta a împlinit-o în ziua Învierii Sale. Deci, în lumea aceasta există oameni pe care Domnul Hristos i-a rânduit să fie iertători de păcate. Pentru a primi cineva iertarea păcatelor trebuie să meargă la oamenii lui Dumnezeu, hotărâți pentru iertarea păcatelor. Iar ca să poată primi iertarea păcatelor, în condiţiile în care merg la duhovnic, trebuie să-şi mărturisească păcatele, să se mărturisească în primul rând pe ei înşişi ca păcătoşi, să-şi recunoască partea de vină, în aceasta făcând o dovadă că recunosc că au greşit înaintea lui Dumnezeu şi că sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu şi că doresc să fie iertaţi de păcatele pe care le-au făcut. Preotul care primeşte mărturisiri de păcate şi care are puterea iertării pãcatelor se numeşte preot duhovnic; se numeşte duhovnic, spre deosebire de preotul care nu este duhovnic şi care n-are această calitate de a asculta spovedanii şi de a da iertare de păcate. Duhovnicia nu se dă o dată cu hirotonia, ci se dă printr-o rânduială numită hirotesia de duhovnic. Preotul primeşte puterea iertării păcatelor şi primeşte calitatea de ascultător de mărturisiri. Acesta este duhovnicul din punctul de vedere al dreptului bisericesc şi din punctul de vedere al situaţiei lui faţă de cei care nu au această situaţie, chiar preoţi fiind."

Nu toti calugarii au voie sa fie duhovnici ci doar cei care sunt ieromonahi adica preoti calugari. Nu toti ieromonahii sunt duhovnici.

La duhovnic nu gasesti rezolvare in probleme materiale ci sufletesti. La duhovnic te duci pentru ca ai hotarat sa spui stop pacatului si doresti sa iti cureti sufletul de pacate. Nu mergi ca sa iti faca slujbe sa primesti bunastare, sau bogatii.
Pe masura ce sufletul tau se curata de pacate si viata ta se indreapta spre adevarata traire crestina, primesti de la Dumnezeu harul discernamantului in viata de zi cu zi care te va feri de rele. Devii cu alte cuvinte mai intelept si mai smerit si constati ca framantarile tale de odinioara cu privire la saracie, boli, etc erau desertaciune. Nimic nu conteaza decat iubirea lui Dumnezeu si atunci viata ta va fi lina si frumoasa chiar daca ai numai un rand de haine sau chiar daca suferi de o boala grea. Simtindu-l pe Dumnezeu cu tine vei avea toata alinarea si fericirea din lume. Toate acestea le dobandesti punand inceput bun ascultarii de duhovnic, cu rabdare.

Greseala multor oameni este aceea ca nu renunta la pacate, merg la duhovnic, marturisesc ce marturisesc si se intorc la viata cu pacate. Si apoi vin peste ei necazuri, boli, si spun, nu e bun preotul ca uite rugaciunile lui nu dau rezultat , dar la ei, bietii oameni, nu se uita ca sufletul lor la fel de pacatos a ramas.

Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru acest cuvant intru Hristos, surioara! AMIN+

La multi ani cu multa sanatate si mantuire! Multe bucurii duhovnicesti sa ai parte in noul an ce se apropie!
Dea Domnul ca harul şi binecuvântarea cerească să ne însoțească şi să ne lumineze şi mai departe viața noastră.
Întru mulţi şi fericiţi ani!

Ochelarii fermecati - film ortodox

Pentru o sumă mare de bani un nobil devine proprietraul unor ochelari magici, prin care are posibilitatea de a vedea toate laturile sufletului uman ...

Deci exista preoti care nu au voie sa spovedeasca? Poate ca aceia atunci nu au parohie? Sau si dintre parohi nu sunt toti cu aceasta hirotesie.
Sunt uimita!
Si oamenii atunci de unde stiu la care nu trebuie sa se duca, cine nu poate fi duhovnic?

In rest sunt de cord cu ce scrii foarte frumoas (adica de fapt Parintele Teofil), desi sunt destui care se duc la duhovnic pentru orice lucru. Si atunci nu stiu cine greseste: omul sau duhovnicul.

La multi ani si tie Mihaela si bine ai revenit printre noi :)

E suficient că știe preotul.

[quote=sophia;172357]@costel - chiar nu-ti inteleg ultimul mesaj.
Duhivnicul este sau nu psiholog?

Eu ma rog si Dumnezeu nu ma lasa, asta simt si stiu.
Dar dupa anumite probleme si fiindu-mi totusi rau, am cerut sfatul unui psiholog. Acela mi-a inteles cu adevarat problemele, inclusiv conflictul cu preotul si stie ce as avea nevoie.
Si atunci? Eu ce sa inteleg?
poate ca videoclipul pe care ti-l ofer te va ajuta mai mult sa intelegi decit vorbele!...are un capitol intitular MEDICUL SAU PSIHOLOGUL?

http://www.youtube.com/watch?v=rQghQaakyqQ

[quote=sofiaiuga;491770]Multumeasc Sofia. Asa este si la mine.

Mai ales in manastiri sunt preoti care nu sunt duhovnici. sunt calugari preoti, poate 3 sau mai multi intr-o manastire, dar se poate ca nu toti sa fie si duhovnici.

Cei care slujesc in orase si sate, toti sunt duhovnici pentru ca este absolut necesar de preot duhovnic. Episcopul are grija ca in parohie sa numeasca preot cu hirotesie care sa poata spovedi. Episcopul nu va lasa niciodata oamenii unei parohii fara preot duhovnic.
Sunt parohii cu 2 sau 3 preoti de exemplu, sau mai multi in care unul este si duhovnic. un exemplu in orasul Hunedoara la una din parohii au fost la un moment dat 3 preoti din care unul fara spovedanie. Acesta fiind tanar iesit de pe bancile facultatii, uns preot aici avea nevoie de experienta pentru a deveni si duhovnic. Ceilalti 2 spovedeau.
In general duhovnicii sunt facuti dupa un nr. de ani de slujire la altar pentru a capata experienta insa cum in multe parohii la sate e nevoie de preot vom intalni si preoti duhovnici tineri.
Daca un preot spovedeste atunci sa fii sigura ca nu spovedeste fara hirotesie de la episcop pentru ca preotii nu se joaca de-a credinta nici cu Dumnezeu si nici cu oamenii. Nu uita ca responsabilitatea unui duhovnic este foarte mare in fata lui Dumnezeu pentru fii sai duhovnicesti. Eu zic sa mergi cu incredere sa te spovedesti la preot pentru ca daca spovedeste atunci cu siguranta este si duhovnic. Nu are rost sa stai sa cercetezi daca e sau nu e pentru ca faci pacat punand la indoiala harul preotului respectiv. Nu ai sa intalnesti niciodata un preot fara hirotesie de la episcop sa spovedeasca. asa ceva nu exista si nici nu am auzit vreodata sa se fi intamplat.

oamenii merg la preot pentru multe lucruri. uneori unii oameni gresesc cand merg la preot cu diverse cerinte care nu fac cinste unui crestin ortodox. preotul primeste pe toti si ii sfatuie pe fiecare dar deseori vedem oameni nemultumiti pentru ca nu au primit raspuns de la preot asa cum ar fi fost placul lor. si atunci spun, nu e bun caut alt duhovnic.

Bine v-am gasit. Tuturor, multi ani fericiti cu bucurii de la Domnul!

o perioada nu am avut net, intre timp Domnul m-a incercat cu o boala care nu se va mai vindeca decat daca Domnul va voi, insa Slava lui Dumnezeu , toate cu bucurie. Voia Domnului cu noi!
LA MULTI ANI !

Poate ca, intr-adevar, nu inteleg pana la capat ce spuneti (sau ce transmiteti dincolo de ceea ce scrieti...). Imi asum asta si, renuntind din start sa mai inteleg, las gandul sa ma poarte pe fagasul unor amintiri care ma asalteaza acum... Aleg sa ma las dus prin amintirile mele catre oameni pe care i-am cunoscut, oameni cu mari necazuri, de tot felul, unele greu de imaginat...

Concret, spunea un om drag mie, un om aflat o vreme "pe Muntele Ebal": ce pot sa faca acum preotii pentru mine? Sunt in puscarie, dorm aproape dezbracat, pe niste scanduri reci la gramada cu inca 4 insi aflati in cripta asta tot de vreo 5 ani, e ger de crapa pietrele, sunt foarte bolnav, nu am copii, nici nevasta, prietenii m-au tradat la proces si astfel sunt acum in temnita, serviciu nu am, bani nu am, sunt umilit si batut zilnic doar pentru vina ca exist si ca nu mint, viitorul meu e in cel mai bun caz sa mor mai repede si sa scap de chinul asta insuportabil, credinta mi-am pierdut-o, atata cat era... Si chiar daca ar fi aici, acum, un preot, ce ar putea sa imi spuna? Cum sa ma ajute concret?

Omul gandea cu glas tare, de fapt delira un pic, in sensul ca nu mai avea control deplin constient asupra starii sale si iata, sufletul sau isi exprima starea launtrica de extrema tensiune chiar in aer, pana la urechile unui coleg de celula, care era "intamplator" preot al lui Hristos.

Ce a urmat e cunoscut din toata literatura care marturiseste despre sfintii inchisorilor comuniste.
Nu doar ca oamenii aceia au rezistat, practic miraculos, insa ei s-au intarit unii pe altii in credinta, s-au sprijinit si au trait o asemenea mangaiere si fericire incat unii au scris "Jurnalul fericirii" sau "Binecuvantata fii, inchisoare!".

Poate va ajuta acest documentar, pentru evaluarea propriilor necazuri printr-o noua "lentila" si pentru imbarbatare: http://www.youtube.com/watch?v=VFZ5aVTsN1Q
Desi aici e vorba mai ales despre viata femeilor din temnita, iar nu despre barbati, sunt sigur ca ne ajuta pe fiecare dintre noi, cand ne comparam dificultatile resimtite in viata personala cu experienta de viata a acestor oameni din pantecul temnitelor comuniste.
Desigur, noi nu suntem in temnita comunista. Suntem insa in trup, inca in viata, supusi tuturor ispitelor si incercarilor, fiecare in felul sau personal, asa cum ingaduie Bunul Dumnezeu din Mare Mila Lui!

La multi ani, frate Decebal!
Multa sanatate si implinire personala (si obsteasca) iti doresc in noul an!

Despre partea distorsionarii, insa, frate, sa ma scuzi...
Nu-mi clarificasi nimica, in abisuri ma scufunzi.
O naluca e spovada?
De-i asa: unde-i dovada?

Bine ai revenit , Mihaela si ani buni si binecuvantati sa ai , caci cuvantul tau merge mereu spre inima , spre suflet . Se simte cuvantul tau ca-i pornit din inima si multa sinceritate .
La multi ani binecuvantati !:6:

“Astăzi oamenii sunt obosiţi, ameţiţi şi întunecaţi de păcat şi de egoism. De aceea este trebuinţă mai mult decât în orice altă vreme de duhovnici buni şi experimentaţi, care să se apropie de oameni în mod simplu şi cu dragoste adevărată şi să-i povăţuiască cu discernământ, ca să se liniştească. Fără duhovnici buni bisericile se golesc şi se umplu psihiatriile, închisorile şi spitalele. Oamenii trebuie să conştientizeze că se chinuiesc pentru că sunt departe de Dumnezeu, să se pocăiască şi să-şi spovedească cu smerenie păcatele lor.

Lucrarea duhovnicului este o lucrare de tămăduire lăuntrică. Nu există vreun medic mai presus de un duhovnic experimentat, care insuflă încredere prin sfinţenia sa, care îndepărtează de la făpturile cele sensibile ale lui Dumnezeu gândurile ce li se aduc de aghiuţă şi care vindecă suflete şi trupuri fără medicamente, doar cu harul lui Dumnezeu." Nevointa duhovniceasca - Par. Paisie Aghioratul

Nici eu nu am inca Duhovnic. Si am multe intrebari, dar inca nu sunt decisa daca sa mai raman in acest oras sau nu. As vrea un om tare special si intelegator...

eu nu inteleg de ce nu vrea sa asculte duhovnicul tot ce am de spus si crede ca numai el are dreptate.cum sa mi usurez astfel sufletul si sa i urmez sfaturile...pe care ar trebui sa mi le dea?imi taie vorba din prima...si uit tot ce vreau sa spun.of...unde e rabdarea?

Poţi să-ţi notezi ce ai de spus, ca să nu mai uiţi.
Când mergi la duhovnic, mergi cu gândul că într-adevăr ştie ce spune, iar tu vrei să-l asculţi. Crezi că vei primi cuvântul de ajutor, pe care trebuie doar să-l urmezi.
Poate nu ai găsit încă pe părintele duhovnic potrivit, am înţeles că eşti foarte tânără. Însă nici nu poţi să îl schimbi prea des.

stiam ca nu poti "sa negociezi" cu Duhul Sfant pe la diferiti preoti pt ca vom fi trasi la raspundere la judecata si pacatele nu ne vor fi iertate.asta am aflat de curand.normal e sa ma spovedesc la parohia de care apartin,dar frecventez alta biserica.
iar daca mi am lasat doctorul de suflet pt altul,indiferent de problemele aparute e mai greu sa inteleaga ce vreau sa spun,cred eu.mai intai trebuie sa se formeze o baza de incredere.
am avut un duhovnic rabdator,dar au aparut probleme pe parcurs si acum nu stiu daca l deranjez.problema e ca nu vreau sa l supar nici pe cel la care merg acum.cred ca s a bucurat ca ma spovedesc la el,parerea mea.am auzit ca se simt ofensati daca i schimbi.asa e cand isi baga aghiuta coada :|

Nu sunt de acord să mergem din duhovnic în duhovnic, dar până l-am găsit pe părintele meu, am mai trecut şi pe la alţii. Până acum vreo 10 ani.

Am auzit şi eu ideea că trebuie să ne spovedim (şi să frecventăm) la biserica din parohia de care aparţinem. Sper să nu aibă temei acestă idee, pentru că eu nu pot să o respect.

daca am dileme ma gandesc ca pot sa vb pur si simplu cu amandoi si sa ma spovedesc doar la unul.pt ca putin ajutor pt zidirea sufleteasca nu strica.ma gandesc ca problemele trecute se vor rezolva si nu vor aparea alte impedimente.
si nu stiu ce ar putea fi rau sa merg la alta biserica de care nu apartin.iisus nu poate fi numai intr un singur loc,sau mai mult intr un loc si mai putin in altul.oricum cand de sarbatoarea hramului merg la cea de care apartin.

am observat ca unii iti pun pe cap la spovedit patrafiru sau epitrahilu si altii nu.pana la urma cum e bn?si de ce nu toti fac la fel?

Aceasta intrebare sa i-o adresezi lui, duhovnicului. Iar daca te va repezi, sau daca nu te va lamuri, spune-i deschis: <<Parinte, n-am inteles nimic. Imi pierd timpul aici. Va rog sa imi dati binecuvantare sa-mi caut alt duhovnic!>> Este bine sa nu fugi pe furis, ca si cum ai fi furat ceva. Tu nu ai facut ceva rau, ca sa te feresti de el. Deci, indrazneste!... Intreaba-l!

Epitrahilul nu e pentru spovedanie, este pentru dezlegare. Cand se citesc molifte sau cand se face dezlegarea de pacate de la finalul spovedaniei. Atunci ar trebui sa fie musai, daca este de unde si daca nu sunt cazuri de forta majora. Oricum ar fi, acesta nu este un criteriu in alegerea duhovnicului. De regula, la un duhovnic trebuie sa te spovedesti macar de 3 ori, pentru a-ti face o parere.

In primul rand trebuie sa vezi cum te simti dupa spovedanie.
Apoi conteaza daca ti-a dat niste sfaturi utile, folositoare, despre cum sa te porti in momentele de ispita despre care ai vorbit.
In al treilea rand trebuie sa vezi daca te schimbi cu ceva, daca ti se indreapta comportamentul duhovnicesc.

Din experienta mea putina, dar, totusi, existenta, stiu ca sunt si preoti care nu iti spun nimic sau mai nimic la spovedanie, doar asculta, dar apoi vezi ca problemele pe care le-ai spovedit se potolesc, se rezolva cumva de la sine...

Si mai ales nu uita,
atunci cand un duhovnic in timpul spovedaniei te intrerupe si iti vorbeste, inseamna ca are CEVA DE ZIS!:1:
Doamne ajuta!

asta e logic.nu poti intrerupe preotul cand vorbeste,pt ca ar trebui sa ne gandim ca vorbeste Duhul Sf.atat omul-preotul are o autoritate cat si Dumnezeu,mai ales.este vorba de educatie,bun simt si respect.dar knd eu ma pregatesc sa i spun ceva si el tot timpul se grabeste,imi taie firul si mi uit ideile...ce sa mai spun,asta e!

asta da problema!daca as spune asa ceva s ar simti ofensat si nerespectat,chiar daca nu este asa,aparentele si parerile gresite o iau inainte.uneori si din pacate lumea judeca dupa ele,fara sa mai asculte ce are de spus omul.din pacate suntem obisnuiti sa traim intr o lume plina de neadevaruri si judecam pe nedrept.decat sa supar pe cineva,mai bine tac,raman cu problemele nerezolvate si mi pun speranta in Dumnezeu.

Si totusi rolul duhovnicului nu este numai de a spovedi. Eu cel putin asa am inteles.
La spovedanie iti spui pacatele, dar nu si problemele, nu ceri sfaturi.
Cred ca ar fi bine de stiut si ce alte lucruri mai poate face un duhovnic. Cu ce te mai poate ajuta si pana unde.
De aia a fost deschis acest fir.

Da, mai exista o problema pe care o ridica si alte persoane mai sus.
In general apartinem de o anumita parohie. Deci ne ducem la preotii de acolo.
Totusi multi isi cauta duhovnic in alta parte, inclusiv la manastiri.

Unii spun ca trebuie sa-ti cauti duhovnicul potrivit si ca Dumnezeu te ajuta in acest sens. Este posibil sa-l gasesti in alta parte decat in parohia ta.
Si trebuie totusi sa existe o potrivire, pentru ca asa colaborarea va functiona.

Altii spun ca nu trebuie sa cauti tu, ca ti-l da Dumnezeu. Dar cum? Stai si astepti?

De multe ori lumea confunda preotul cu duhovnicul, in sensul ca se duce la biserica, se spovedeste la un preot sau altul, sau isi rezolva (in parohie) anumite probleme (inmormantari, nunti, botezuri, sfestanii etc.), dar duhovnicul tine/se ocupa totusi mai mult de partea sufleteasca/spirituala si atunci iti alegi unul cu care sa poti "lucra".
Deci sunt doua lucruri distincte. Ah, uneori pot sa coinicida, sa fie aceeasi persoana si duhovnic (pentru suflet) si preot paroh pentru restul treburilor.

Citind aici pe forum, mi s-a confirmat o idee. Fiecare om are alte asteptari de la un duhovnic si ii trebuie altceva. M-am cutremurat citind despre duhovnici care se amesteca profund in viata oamenilor, care aduc tulburari mari (interzic casatorii, sau trimit oameni la manastire despartind familii, sau mai stiu eu ce lucruri grave).
Pe de alta parte vezi mereu fraza: "du-te si intreaba-ti duhovnicul!", de parca acesta ar trebui sa stie totul, in orice domeniu si sa-ti decida fiecare miscare.

Nu stiu daca asa trebuie sa fie. Cred ca inca nu este clar definita aceasta institutie/persoana si atributiile ei si cred ca sunt multi cei care nu stiu si nu folosesc asa cum trebuie un duhovnic.

Din experienta mea proprie pot sa spun ca exista multe probleme in a gasi/avea un duhovnic potrivit.
Pe de o parte trebuie sa ne adresam preotului paroh, dar daca conlucrarea nu functioneaza, gasim pe altcineva mai potrivit. Acesta poate insa fi : preot in alta biserica si daca nu apartii acolo este problematic, calugar intr-o manastire (si e departe, sau nu are timp, are multa lume etc.). In general preotii nu prea au timp de discutat. In diaspora abia daca ai un paroh, daramite de unde sa alegi un duhovnic si esti nevoit sa te descurci cu preotul pe care il ai, chiar daca nu functioneaza (bine).

Mi-a placut mult un preot pe care l-as fi dorit duhovnic, parintele Galeriu. Nu eram in parohia lui. Si totusi am mers de multe ori la el si am discutat. Din pacate era deja in varsta si bolnav si l-am apucat doar putina vreme.
Era si suprasolicitat de lume. Asa oameni/sfinti sunt f. greu de gasit si de aceea sunt foarte asaltati.

Mai la inceputul acestui fir, cineva mi-a dat un raspuns interesant: ca exista si maici care pot fi un fel de duhovnic, adica nu pot spovedi, dar te pot sfatui. Asta ar fi minunat mai ales pentru femei.

o parte ai inteles bine,alta gresit.ce spui tu tine de psiholog sau psihiatru pe care eu nu i recomand.vorba aia "s au umplut spitalele si s au golit bisericile".psihologii/psihiatrii amelioreaza ranile,dar ele se reintorc ca n au nici o putere de vindecare.de ce sa dam curs raului?asta vrea vrajmasul sa l luam pe duhovnic drept un psiholog care stie carte dar isi face serviciul strict pt bani!eu nu abordez astfel problema.
bun.iti spui pacatele,dar iti trebuie si canon.altfel cum zici? "lasa ca Domnu e bun si ma iarta"?...ii intoarcem spatele repetam pacatele si spun o rugaciune trasa de par si hai la spovedit ca Domnu e milostiv si ne iarta.parca asa zicea si Iuda"ma spanzur ca oricum stiu ca Domnul va invia si va scoate toti mortii din iad,L am pacalit si am scapat"...asta e revoltator!asta e spovedanie de forma si dezinteresata si cum vom da socoteala la judecata?nici atat sa nu fim in stare sa profitam de sansa de a fi iertati doar prin marturisire?
ar trebui sa ne spunem TOATE pacatele(ranile) si preotul ar trebui sa ne dea sfaturi eficiente ca noi traim in societate mergem cu mai multe griji si responsabilitati la un loc si nu ne putem nevoi dupa niste carti scrise de calugari,pt ca nu putem,vom cadea in deznedejde si ne vom vatama si mai rau decat sa ne vindecam.trebuie sa fim vrednici de impartasanie,nu niste prefacuti si inconstienti care credem ca ne am facut datoria.lupta nu se termina la ora cutare,data cutare,anul cutare,roadele le culegem dupa moarte.dar trebuie sa avem un echilibru cat suntem captivi aici.

unde ai gasit asemenea comoara? :(

Pai... tu ai nevoie de un doctor care sa te vindece sau de cineva caruia sa ii pupi mana? Lasa-l sa se simta ofensat daca e vanitos si mandru. Oare oile poarta grija pastorilor sau pastorul pe a oilor?

Ar putea sa existe si varianta in care duhovnicul chiar iti va da binecuvantare sa mergi la alt preot, sau dimpotriva, iti va explica de ce se poarta asa si poate vei pleca lamurita. Lasa-l pe el sa decida.

Eu, cand merg la doctor el imi spune : ia pastilele astea 10 zile. Eu ma duc dupa 10 zile ca nu m-am vindecat, atunci el imi spune, mergi la cardiologie sau la ORL... Poate la fel e si la preoti. Gandeste pozitiv si fa cum ti-am sugerat. Altfel iti vei rata mantuirea.

Exista duhovnici si exista povatuitori. Spovedania este o randuiala bisericeasca in care esti dezlegata de cele spuse. Aceasta dezlegare nu o poate face decat un preot duhovnic. Nu orice preot este si duhovnic. In acelasi timp, nu este suficient sa fi duhovnic, adica sa poti face dezlegari, pentru a fi un bun povatuitor. Din acest motiv, ai spus bine ca si maicile adica monahiile, pot fi bune calauze.

pana la urma,asa e

În ea însăşi, în propriul suflet, în propria dăruire mai întâi...

Apoi, îţi propun să cugeţi, dacă voieşti, la câtevaîntrebări:
Pe cine bănuieşti mai mult de nereguli: pe duhovnic, sau pe tine? Ridici piatra înainte să te asiguri că eşti fără de păcat?...
Cui atribui neregulile mai întâi: sfatului duhovnicului sau propriilor tendinţe?
Pe cine crezi mai mult? Pe duhovnic sau pe tine?
Pe cine te sprijini mai mult? Pe duhovnic sau pe tine?

Un răspuns la astfel de întrebări poate aduce oarecare lumină... O spun doar din experienţa mea. Poate mă înşel, iertare!

ma bucur ca ti ai dat seama.te iert

prin /comoara/ era o lauda nu jignire.oricine si ar fi dat seama.suntem inzeastrati cu ratiune.

Abramburico, lasă ţigările şi alcoolul măcar când intri pe forum, că te zăpăceşti de tot la conştiinţă. Zău aşa, micuţo...
Uite, când te trezeşti din intoxicaţie (Doamne ajută!) caută să citeşti ce îţi scriu aici:

În relaţia cu duhovnicul, pentru a căpăta un oarecare folos, primul pas e să te aşezi într-o poziţie de receptivitate a celor cu folos. Adică, mai întâi îţi face curăţenie în tine, te aşezi în "inima înfrântă şi smerită" şi, cu foamea şi setea credinciosului de Hristos, mergi aşa la duhovnic. Te raportezi la duhovnic aşa cum te-ai raporta la Dumnezeu.
Dacă ţi-ai făcut în prealabil loc în sufleţel pentru cuvântul Domnului, atunci vei găsi că duhovnicul e minunat, că vorba lui e tămăduitoare şi sfântă, că duhovnicul e blând şi bun chiar când te mustră, spre folosul sufletului tău, că, în fine, eşti copilul protejat şi iubit de un adevărat părinte.
Dar dacă te duci ca o capră în sfânta biserică, dacă ai inima învârtoşată şi împuţită de la amestecul greţos al prostiei şi mândriei, dacă te crezi luceafărul zilei şi piatra preţioasă a lumii, dacă îl vezi pe duhovnic ca pe un ins oarecare, atunci, Hristos Însuşi de ti-ar apărea înaintea ochilor, vei zice că-i un oarecare iar tu eşti prea-lumina lumii.

Asta spuneam acolo, copilă, că modul cum îl vezi şi cum îl resimţi pe sfinţitul slujitor al Domnului, trece mai întâi prinlăuntrul tău, prin starea de curăţie (mai mare sau mai mică) a cugetului şi inimii tale.

Când priveşti printr-un ciob noroit, până şi soarele îţi pare negru.

Sora care povestea mai sus a avut parte de frumuseţea relaţiei duhovniceşi pentru că a păşit în biserică aşa cum se cuvine unui creştin: cu gând de pocăinţă, cu smerenie, cu duhul umilit, inima înfrântă şi smerită.

Acum ţi se pare mai pe înţeles, oare? Are sens pentru tine? Eu unul m-aş bucura să ţi se pară cu înţeles bun.
Doamne ajută, păpădie firavă! Caută să fii mai cuminte, copilă...