Cu privire la aceasta tema:


Mantuitorul a spus:
"Nu tot omul ce striga Doamne, Doamne, va intra in Imparatia lui Dumnezeu".


Deci nu toti care cred in Hristos si propoveduesc in numele Lui se mantuiesc. Exista doar o singura cale de a te mantui : Ortodoxia cea adevarata.
Doamne ajuta!

Draga Iosif ma bucur ca existi!
Nu prea exista romani ortodocsi care sa creada ca Dumneueu nu face cum au hotarit, citit, ei! Toti uitam ca Dumnezeu este cel care gaseste rezolvare la situatiile fara rezolvare. Eu sper ca toti sa se mintuiasca si sa ne rugam cu totii pt lucru acesta. Clasificarea la pacate mari si mici este omeneasca ...Dumnezeu poate avea o alta scara de valori.
Celor care spun ca Dumnezeu il aduce pe cel care merita in BO le spun doar sa se uite ca strain la BO si sa se intrebe daca BO arata a ortodoxa! Biserica sintem noi toti (nu zidurile) iar noi nu-l primim pe strain cu bratele deschise ci primul lucru il biciuim cu ce are de respectat , de facut, cum trebuie sa se comporte .... gaseste cineva iubire de aproape in BO. Rar si pe linga ea tot felul de studiati in ortodoxie din care doar iubirea nu se arata.
Se uita ca impartasirea cu Dumnezeu nu-i doar prin gura ci si prin urechi de exemplu cu cuvintul lui Dumnezeu. Un catolic este impartasit de Cuvintul lui Dumnezeu!!!
Trebuie facuta o diferenta intre un catolic un protestant, un islamic su un satanist. Noi avem o placere diabolica sa le spunem la toti ca nu au nimic bun. Toti au ceva bun. Chiar musulmanii (prietenii mei;)) sint de admirat cum se tin de regulile lor, de rugaciune de post cum au constinta de a nu glumii despre Dumnezeu sau a injura de Dumnezeu (lucru atit de normal la romani ca nu mai deranjaza aproape pe nimeni.
Zic eu in prostia mea ca ar trebuii sa nu-i sperim pe toti dintr-un inceput...metoda asta nu-mi pare a fi dat mari rezultate! Daca omul e inselat tot degaba il terfelesti pe el.Trebuie lucrat la "telecomanda" care-l dirijaza si asta prin post si rugaciune colectiva.

In aceasta privinta iata ce am gasit la Sfantul Ignatie Brancianinov:"Un singur lucru bun ne e necesar pentru mantuire: credinta; dar credinta ca lucrare. Prin credinta, numai prin credinta putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul tainelor pe care ni le-a daruit El (…) Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina (Ioan 6,28-29), pogorau la iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta în Rascumparator!
Crestini! cunoasteti pe Hristos! (…) Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu".

:)Eu pun o intrebare ecumenistilor
: ce este mai pacat?Patimile care tin de trup sau cele care tin de ratacirea de la adevar adica de ratiune?Cine se mantuieste mai usor trupul sau sufletul?Doamne ajuta!

Dar exista oare pacat si pacatzele? Si sufletul poate fi piedica in calea mantuirii si trupul pentru ca sut in stransa legatura, e o legatura organica, ceea ce afecteaza sufletul afecteaza si trupul si invers. Niciunul nu se mantuieste fara celalalt.

Ratacirea de la adevar e grava pentru ca te impiedica intru totul de la mantuire. Dar si daca ai adevarul si nu il urmezi, e acelasi lucru!

Eu ma bucur ca existam cu totii, ca viata este un dar de la Dumnezeu si trebuie sa il pretuim si sa il inmultim precum talantii din evanghelie.

Speranta de a ne mantui cu totii este un lucru de admirat si asta arata ca in inima ta Dumnezeu isi are un loc special. In inima si in sufletul nostru o data cu Dumnezeu, trebuie sa aiba un loc special si invatatura pe care ne-a lasat-o El si aceasta nu e decat una ortodoxia, ca si invatatura deplina.

Si unele biserici crestine se bucura de adevar, dar un adevar nedeplin, partial.

Daca in BO ar exista doar cei ce merita, probabil ca ne-am imputina cumplit. Biserica Ortodoxa este ortodoxa, adica drept maritoare in virtutea invataturilor ei drepte, precum le-a lasat Mantuitorul si Apostolii Sai. Sfintenia ei nu este data de credinciosi, ci de Insusi Capul Bisericii care este Hristos. Cine spune ca e ortodox, pentru ca merita, e in afara adevarului. Meritul nostru este moartea, caci plata pacatului este moartea si toti au pacatuit.

Eu nu cred ca un catolic este mia impartasit de cuvant, decat un ortodox, e greu de demonstrat o astfel de afirmatie. Sunt oameni si oameni. Insa asa cum ai spus, trebuie facuta o diferenta intre crestini si necrestini si anticristi. Si sa nu uitam de legea naturala a paganilor despre care vorbeste Sf. Apostol Pavel.

Si pe ma enerveaza cumplit toti cei care se apuca sa dea cu biciul, in loc sa-si vada de bucuria lor si sa lupte neincetat sa astupe discrepanta asta dintre credinta pe care o marturisesc si faptele care o contrazic. Caci de aceea suntem rusine si ocara lumii....

Telecomanda e la noi, dar degeaba....asa e cu oamenii care au de toate, nu mai stiu sa aprecieze! Se cred fiii imparatiei in virtutea meritelor personale!

Toate cele bune!

"discrepanta asta dintre credinta pe care o marturisesc si faptele care o contrazic. Caci de aceea suntem rusine si ocara lumii...."


Ai perfecta dreptate:este 6 decembrie, Sfantul Nicolae, ora 11,aproximativ. Ai scris mesajul din biserica?
Nu despre discrepanta asta este vorba?
Eu asa am inteles...

......mioara,poate este pe vechi omul si nu are nici un fel de sarbatoare astazi,te-ai gandit la asta? Deci,aparentele pot insela,dar nu-nseamna ca nu este credinta,si sa fim sinceri,nu doar prin mersul la biserica ne demonstram credinta,sunt multe alte fapte care ne-o evidentiaza,si nu in ultimul rand,calitatea de om.Pentru ca,in mod paradoxal,sunt multi crestini cu un caracter care lasa de dorit,care cred ca daca merg la biserica nu mai conteaza felul cum ai trateaza pe semenii lor....adica urat.Asa ca discrepanta exista!

Dar tu de unde stii ca era atata ceasul? Tu tot din biserica l-ai citit? Unii nu se pot duce la biserica din motive obiective, ca nu depinde numai de ei, mai depinde si de angajamentele pe care le au la serviciu si de alte contexte.

Te-am rugat doar sa gandesti un pic mai larg....

:)Mantuitorul Hristos,Sfintii Parinti erau necrutatori cu mincinosii eretici.Nu astfel se comportau cu pacatosii care erau in "staul"Noi nu suntem sfinti,dar urmam lor.Doamne ajuta!

Si incepem cu ce-i mai usor nu?;) Incepem cu biciu. Noi care n-am ajuns nici pe departe la bunatatea sfintilor , la iubirea de aproape, la iertare...
Cred ca trebuie sa ne gindim un piculet de ce facem asta?La ce o sa ajungem? Daca interesul nostru e doar sa speriem ereticii, sau ateii sau pe cei de alta credinta cu orodoxia atunci este perfect. Daca vrei sa-i indrepti sau sa le arati cit de frumoasa-i ortodoxia, biciul nu-i cel mai potrivit. O fi dat Sf. Nicolae o palma (sau doua) lui Arie dar nu erea insusirea lui caracteristica, nu umbla prin Mira impartid palme in stinga si dreapta! Si Iisus a pus o data mina pe bici dar in rest nu umbla biciuind.Nici macar cu cuvintele. Cu o singura exceptie : fariseii care stiau foarte mult, cereau de la ceilalti f. mult dar ei nu se luptau de loc sa fie cum cereau de la laici (boala care s-a transmis pina la popii nostrii de astazi) Pe astia nu-i ierta si ii biciua desii ei invatau doar lucruri bune si corecte dupa Lege.
Se pare ca Dumnezeu nu are nevoie de aparatori (ar fi culmea sa aibe) ci de traitori!:)

Pot fi mantuiti si neortodocsii? Iata o intrebare grea al carei raspuns il stie cu exactitate numai Dumnezeu.

Sa vedem insa ce intelegem prin mantuire. Mantuirea inseamna (una dintre posibilele definitii) a avea partasie (a fi in comuniune) cu Dumnezeu, a ne impartasi prin har de viata divina, sa dobandim prin har ceea ce Dumnezeu are prin fire. Adica (de) Adevar, Bunatate, Intelepciune, s.a.m.d. (atributele divine).

Cum ne mantuim? Fiecare confesiune crestina are propria varianta (cel putin ca nuante). Ortodoxiei ii este specific caracterul ontologic al mantuirii, spre deosebire de juridismul conceptiilor occidentale. Daca judecam din perspectiva ortodoxa, atunci judecata lui Dumnezeu va fi un fel de constatare: se va vedea (constata) in ce masura fiecare om a reusit sa transforme chipul lui Dumnezeu in asemanare cu Dumnezeu, in ce masura ne-am lasat transformati de har (i.e. in ce masura am cooperat cu Dumnezeu).
Lucrarea lui Dumnezeu are insa mai multe aspecte. Dupa cel mai general, nu exista creatura a lui Dumnezeu care sa nu beneficieze de sustinerea divina (prin simplul fapt ca exista). Dupa intelesul cel mai restrans, a dobandi harul inseamna intimitatea cu Dumnezeu, la care sunt chemati oamenii, inseamna a primi "Duhul infierii". "Scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant" - spunea Sf. Serafim de Sarov.

In Sf. Scriptura se gasesc pasaje ("calea cea stramta", "turma mica") din care se poate trage concluzia ca "extra Ecclesiam nulla salus" (Sf. Ciprian). Aceasta este invatatura traditionala a Bisericii, care pretuieste la adevarata valoare lucrarea mantuitoare a Domnului Hristos si implinirea celor poruncite de El.
Dar sunt si cateva pasaje din care rezulta o conceptie mai elastica:
La "Romani" se vorbeste de legea (constiintei) sadita in inima omului.
La "Corinteni" de lucrul fiecarui propovaduitor, care va fi cercetat in foc.
In cer sunt "multe locasuri" si nu sunt doua stele care sa straluceasca la fel.
Sfantul Nifon de Constantiana a avut o vedenie a judecatii. El vorbeste de niste oameni orbi care "stau de-a dreapta", dar nu se pot bucura deplin de lumina din rai.
Exemplele pot continua.

In ceea ce ma priveste, nu ezit sa critic o anumita cale gresita (heterodoxa), dar nu ma pot pronunta asupra soartei unor heterodocsi. Este drept ca partasia cu "Duhul Adevarului" o are numai cineva care traieste in adevar (de fapt relatia cauza-efect este tocmai invers: cine are comuniune cu "Duhul Adevarului", acela traieste in adevar), numai ca Dumnezeu stie mai bine inima fiecaruia si nu putem pune noi granite. "Duhul sufla unde vrea".

Apoi, daca suntem sinceri, trebuie sa privim si in propria ograda. Este drept ca in problemele fundamentale de credinta noi am pastrat credinta Parintilor, insa cand e vorba de unele detalii (mai ales in viata practica), lucrurile nu stau asa de roz. Intr-un anume sens si noi cei "oficial" ortodocsi suntem putin departati de ortodoxie, fie datorita influentelor straine pe care le-am acceptat, fie propriei comoditati duhovnicesti.

In plus, experienta noastra directa cu crestini de alte confesiuni ne spune ca acolo unde exista credinta sincera in Hristos, atunci aceasta nu este in zadar. Sa ne aducem aminte ca in unele manastiri sunt pictati chiar niste filosofi greci pagani, care s-au impartasit si ei de Ratiunea (Logosul) divina intr-o oarecare masura (v. Sf. Iustin Martirul si Filosoful). Daca acestia au o oarecare partasie cu Dumnezeu, cum nu vor avea mai mult niste oameni care il accepta pe Hristos ca Mantuitor, i se roaga, doresc mantuirea, duc o viata morala. De pilda, cunosc pe cineva care s-a facut calugarita catolica. Imi pare rau ca e catolica (asa s-a nascut) si nu ortodoxa, dar a crede ca un om bun cum este ea ajunge in iad este greu sa accept.
Poate ca folosirea acelui criteriu amintit mai sus (judecata lui Dumnezeu va fi o constatare a gradului in care am transformat chipul in asemanare) este mai linistitoare pentru constiinta noastra si ne fereste si de pacatul judecarii aproapelui.

Chiar si intrebarea mi se pare trufasa…O fi mantuirea doar pentru crestinii ortodocsi? Cat de amar mi-e sufletul… Nu ca as fi mai buna… Va vorbeste un pacatos… (suna mai bland decat …pacatoasa). De cate ori mi s-a intamplat sa vad intransigenta, rautate, exclusivism, extremism, ingamfare, ura, invidie….am crezut eu ca, sunt insusirile oamenilor care nu-l cauta pe Hristos. Dar daca il si marturisesti pe Iisus, cum se poate sa gandesti asa?
- Nu cred ca daca ne-am nascut crestini ortodocsi suntem automat si “traditional”mai buni, mai iubiti de Dumnezeu, mai acceptati de Dumnezeu, decat altii. Mai "gata de matuire". TOTI suntem fii Lui, Lucrurile mainilor Lui. Mantuirea nu poate sa fie numai a noastra… Si nici Dreapta Judecata.

- Oricare dintre noi (buricii pamantului) se putea naste in Gaza sau Tel Aviv, la Sapporo sau Beiijing, in Pamir sau New Jersey, in Honduras sau Calcutta, in Callabria sau Covilha, in Madagascar sau Tara de Foc. Ce ne faceam atunci? Cum mai stateam cu mantuirea?
- Cand ne repezim la bolovani sa-i lovim pe pacatosi, poate ar trebui sa ne gandim ca homosexualul e fiul/tatal/fratele nostru… Poate ucigasul, betivul, ucigatoarea de prunci, sunt fiul/tatal/mama noastra/sora noastra…Poate hulitorul de Dumnezeu este un om pe care l-am certat sau l-am pus la punct cand a indraznit saracul sa intre in biserica (BO) si ne-am repezit sa-l invatam intr-o clipa , ce noi poate n-am reusit intr-o viata.
- Nu cred ca exista porunca mai mare decat “sa-l iubesti pe Dumnezeu” “..si pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Scrie in Legea lui Hristos dar nu prea da navala lumea sa si aplice).
- Cred in puterea rugaciunii, in curatia rugaciunii si in Dreptatea lui Dumnezeu. Nu pot sa cred ca Dumnezeu le asculta doar pe ale noastre , ale privilegiatilor doar prin nastere(Crestinii ortodocsi).
- Cred ca o vaduva care creste in greutate doi, trei copii, cred ca un om care reuseste sa nu se lase ispitit in lumea dura in care traim, care se roaga si nadajduieste in Mila si Dreapta Judecata a lui Dumnezeu, care se spovedeste si se lupta macar sa nu mai repete pacatele deja marturisite… Cred ca acesti oameni sunt cel putin la fel de placuti lui Dumnezeu ca un calugar/calugarita, care de bunavoie si-a ales drumul. Drum care nu stiu daca e mai greu sau mai usor ca al nostru.
- Mi-e frica de ipocrizie, de fatarnicie. .. Pentru ca important este sa te lupti cu tine sa nu pacatuiesti. Sa-l iubesti pe Dumnezeu, sa-ti fie rusine de Dumnezeu si pe urma de oameni. Sa nu pacatuiesti… nu neaparat de frica de pedeapsa Lui….sa nu-l superi, sa nu-l intristezi pe Dumnezeu, pentru ca Il iubesti. Intâi, si mai intâi IL IUBIM pe DUMNEZEU si de aici pornetse totul.Dumnezeu trebuie sa fie tare indurerat cand ne apuca rusinea chiar la spovedanie… nu atunci cand pacatuim. Dumnezeu stie cum gandesti, stie ce faci, n-are rost sa te prefaci ca esti modest, smerit, bun, bland…. Dumnezeu ne intinde mana. Nu ne lasa. Dar nu pot sa cred ca e asa numai cu crestinii ortodocsi.
- Nu trebuie sa promovam extremismul. Nu trebuie sa uitam ca poporul ales a facut aceeasi greseala pe care o fac crestinii ortodocsi acum. La biserica la care merg eu de prin ’92, (o biserica mai in centrul Bucurestiului), de mai multe ori pe parcursul a doi sau trei ani, s-a intamplat ca niste maicute (imbracate dupa canon, fusta, basma…) sa stea la slujba si clipa in care preotul in fata altarului, cu Sfintele Daruri se ruga pentru…Prea Fericitul Parinte Teoctist… ele sa explodeze cu vorbe nepotrivite. Pai in Biserica? Erau mi se pare de la Vladimiresti.
- La Sfanta Liturghie preotul se roaga pentru …” Unirea credintei si impartasirea Duhului Sfant”… Site-ul crestinortodox.ro se declara antiecumenic, … nu permite promovarea ecumensimului… Bine. Cred ca am inteles. Inca ma mai documentez. Invat. Dar asta e cu totul altceva decat ….UNIREA CREDINTEI SI IMPARTASIREA DUHULUI SFANT…Din ce am citit pana acum….nu prea vad cum se va realiza Unirea Credintei. Nu aud sa se faca propaganda pentru Unirea credintei. Bineinteles ca Dumnezeu stie cand va fi aceasta. Dar n-ar trebui sa-I facem voia si sa ne rugam Lui sa ne lumineze sa infatuim Unirea Credintei?… ..si poate in felul asta se deschide mai larg calea spre manuire pentru mai multi.... Cat de mult se bucura Dumnezeu cand se in toarce la El un pacatos!? Daca ne-am intoarce ACASA mai multi?! Ca poate am obosit... si El este odihna...

Pentru nume de forum Iosif.

Va multumesc pentru ce am invatat de la dumneavoastra. Sunteti printre putinii de pe forum care reusesc sa dojeneasca cu blandete, sa-i invete pe altii cu intelepciune, nu cu superioritate. In mesajele dumneavoastra se simte asa un suflu de iubire si intelegere crestina care e tamaduitor pentru multe. Dumnezeu sa va lumineze si sa reusiti in ce v-ati propus.
Nume de forum Volga

Cu adevarat, nu ne este noua dat a mantui pe nimeni si nici a sti cine se mantuieste. Nici despre noi insine nu stim asta, pentru ca nu se stie pana la final. Suntem intr-o continua nadejde si osteneala.

Insa bucuria noastra cea mai mare este ca suntem mostenitorii fideli ai unei credinte autentice, asa cum ne-a incredintat-o Hristos prin apostolii Sai si prin Sfintii Parinti. Meritul Ortodoxiei este acela de a fi pastrat aceste invataturi si practici, este un dar de mare pret incredintat din generatie ni generatie. Prin Ortodoxie ma inrudesc direct cu Hristos, pentru ca Ortodoxia este deplina!

Insa si evreii ca mostenitori ai imparatiei au pierdut mantuirea pentru ca nu au cunoscut adevarul, pentru ca nu au vrut adevarul, din pricina orbirii si neintelegerii lor, din pricina impietririi inimilor.

Nu e suficient sa ai adevarul, trebuie sa il intelegi, sa-l traiesti si sa-l marturisesti!

Oare ce intelegem prin mantuire?
Cu cat stau mai mult sa ma gandesc cu atat imi dau seama cat de departe sunt.
Cu cat afirmam cu glas tare ca suntem mai aproape de calea cea dreapta, cu atat ne indepartam mai mult de ea.
Ce suflete impietrite se ascund in spatele celor cu nume de forum Negroponte si cei asemenea lui care, la glasul semenilor, glas bland si intelept, nu se pot apleca pentru a asculta macar si in nici un caz pentru a incerca sa inteleaga aproapele.
Am apreciat deosebit glasul celui numit Iosif si ma bucur ca exista si altii asemenea lui.
Si cred ca acesta este cel mai important castig al discutiilor de pe acest forum, ca oamenii au ocazia sa se gaseasca si sa se cunoasca asa cum sunt ei, frumosi si buni.
Si ma intreb, pentru cei care nu au ocazia si nu se mantuiesc in aceasta viata, ce vor face ei, ce se intampla cu sufletele lor, sunt asa de multi. Ce facem noi (vorbim ca si cum am aranjat deja mantuirea prin contract cu Dumnezeu), ii condamnam irevocabil la nu stiu ce pedepse si chinuri, nu le oferim nici o sansa, nici macar o umbra de speranta.
Si atunci, unde este iubirea de aproapele, ce ramane din ea?

Mantuirea nu inseamna nimic altceva decat apropierea continua in gand si in fapta de Hristos, prin urmarea chemarii Sale, prin impreuna lucrare cu EL spre bucuria noastra si a celorlalti. Mantuirea inseamna salvare, iesirea din robia pacatului. Mantuirea este totuna cu libertatea in adevar si in iubire.Aceasta nu se poate obtine in afara unei relatii reale cu Dumnezeu prin Hristos in Duhul Sfant.

Cei ce nu se mantuiesc sunt cei care nu vor sa il primeasca pe Dumnezeu in inima lor, cei care sunt indiferenti fata de Hristos si chemarea Lui, fata de Jertfa si dragostea Lui. Acestia vor dobandi acel loc unde este intristare si suspin, pentru ca acolo unde nu exista Dumnezeu, nu exista implinire, nici bucurie, nici nimic care sa mangaie sufletul.

Bunatatea si dreptatea Lui Dumnezeu nu se contrazic. E bun si iarta pe toti cei ce vin la El si se indreapta, dar in acelasi timp ii lasa pe fiecare sa aleaga sa fie cu El sau sa traiasca fara El si acum si in vesnicie. E drept si atunci cand ne iarta, e un act de dreptate care isi are izvorul in bunataea Lui, si tot drept este atunci cand ne respecta libertatea de a-L respinge si de a trai fara noi.

Eu cred ca Dumnezeu nu face altceva decat sa ne respecte libertatea pe care ne-a daruit-o pentru a ne putea iubi deplin, pentru ca fara libertate iubirea se transforma intr-o tiranie. Dragoste cu forta nu se face, vorba poporului nostru.

Sansa de mantuire exista! Neincetat trimite Dumnezeu cai de intoarcere, de pocainta, fie prin evenimente miraculoase, pana in momentul mortii, moarte care nu se stie niciodata cand vine. . Dar o inima care nu deschide usa sa intre Hristos, tot in surzenie ramane din pricina impietririi.

Si Dumnezeu respecta vointa omului, el insusi isi alege locul in vesnicie: cu sau fara Dumnezeu! Mi se pare extraordinar ca Dumnezeu, Atotstapanitorul si Atottiitorul, sa respecte atat de mult libertatea unei creaturi.

Cata durere exista in inima Lui pentru cei ce intorc spatele Iubirii, acest lucru se vede in Jertfa de pe Cruce!

Daca mintuirea insamna a face bine, ea nu implica ideea ca zeul trebuie crezut realitate, iar profetii ca fiind urmasii lui.

Daca citeai cu luare aminte si iti pasa de definitia reala a mantuirii, ai fi inteles ce am vrut sa spun. Mantuirea nu inseamna a face bine, ci a avea o relatie cu Dumnezeu, Datatorul a tot binele. Cunoscandu-L pe Dumnezeu si apropiindu-ne de El, invatam noi insine sa facem acest bine, niciodata insa fara ajutorul Lui, fara darul Lui.

Jeniffer, draga mea, nu vei intelege niciodata nimic daca inima ta nu traieste din sinceritate. Lasa inima ta sa priceapa, ea are aceasta chemare si capacitate sa experieze bucuria relatiei cu Hristos. Tu insa o opresti si traiesti intr-o adanca nefericire, pentru ca nu esti in cautarea adevarului, ci in cautarea propriului tau adevar. Si acela este unul construit de tine.

Noi credem in ceea ce vine de sus, tu crezi in ceea ce vine din tine insati, produs al mintii tale. De aici, intreaga "disensiune" dintre noi. De fapt, avem doua surse de cunostinte diferite. Cand vei reusi sa iesi din tine insati, din neputinta gandirii umane, atunci vei reusi sa lasi si inima ta libera si o vei pune in slujba adevarului si in lucrarea Duhului Sfant.

Deocamdata, te incurajez sa ceri cu SINCERITATE SI STARUINTA acestui Dumnezeu despre Care ai auzit deja, sa iti descopere cunostinta cea adevarata. Nu ai nimic de pierdut.

Mult succes!

Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, primeste aceasta putina rugaciune si o du Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa mântuiasca si sa lumineze, pentru tine, sufletele noastre

Miturile evreilor sint de neinteles, pentru ca in relatie cu inchipuiri despre om care pot destabiliza viziunea. Chiar crezi ca zeul face, deci poate mintui, cind el este doar o inchipuire, iar istoriile despre el si oameni doar fictiune?

Da, eu chiar cred si tocmai de aceea bucuria mea e deplina. Nu ma mira ca tu nu poti intelege! Tu nu cauti adevarul, tu iti creezi propriul adevar!

Adevarul este unic despre ce s-a intimplat sau ce este pozitiv si cel cunoscut din evolutie, nu din legende. Daca mintuirea tine de zeu, ea nu exista, el fiind doar un personaj imaginar printre altele.

Iosif draga,
Din cate spunea parintele Cleopa, ne rugam in camara inimii noastre, acolo unde ne intalnim Mirele, adica pe Hristos. Deci intalnirea se face in inima fiecaruia din noi, nu vine de sus sau de jos, din dreapta sau din stanga, pentru ca este pretutindeni. Dumnezeu este o fiinta necuprinsa, este tot ce a creat, este pretutindeni in jurul nostru si in fiecare din noi, in acelasi timp, este necuprins si ma repet totodata.
Nu-L putem cuprinde in cuvinte, il putem simti in sufletul nostru.
Poti sa te nasti prost si naiv, sa fii nestiutor de carte, sa nu ai ocazia sa asculti frumoase prelegeri, dar, daca ai inima curata, El este in inima ta indiferent daca-i stii numele sau nu.
Aici ma refer la cei care nu-s crestini.
Si mai este ceva.
Noi definim mantuirea fara a avea cunostiinta practica de ea.
Practica ne omoara, cum se spune.
Putem insira vorbe frumoase fara sfarsit, sa umplem forumul de ele, dar, daca nu exista si in realitate vorba este desarta.
Tu Iosif te consideri deja mantuit?
Caci daca este asa, as dori foarte mult sa-mi impartasesti din experienta ta personala.
Carti am citit destule, dar oameni care au ajuns la mantuire nu am cunoscut.
Sa nu iei in nume de rau ce-ti spun dar, lumea este plina de datatori de sfaturi, mai putin de traitori.
Si se vorbeste aici pe forum foarte mult din carti.
Mai putin din experienta fiecaruia.

Mantuirea este un proces, el se finalizeaza la sfarsitul vietii. Mantuirea este legata direct de transformarea noastra prin conlucrarea cu Dumnezeu!
Insa exista insa si semne importante si incurajatoare ca suntem pe calea mantuirii. Nu mergem pe o cale nesigura! Si de aici vine bucuria mantuirii. Noi traim cu adevarat intre deja si nu inca. Adica il avem pe Hristos Mantuitorul in inimi, dar mantuirea deplina vine la sfarsitul vremurilor.

Daca Dumnezeu ne-ar fi lasat intr-o nesiguranta totala a mantuirii, probabil ca nu am mai merge pe cale. E foarte greu, El insa ne daruieste semne de incurajare prin harul Lui mangaietor. Mergem la sigur, facand ce depinde de noi, lasandu-L pe El sa face ce depinde de El!

Lumea e plina de datatori de sfaturi, si de putini traitori. Intr-adevar, dar aceia putini mai indruma altii putin si tot asa,caci nimeni nu s-a nascut traitor al credintei, ci fiecare a invatat sa traiasca. Noi invatam sa traim atunci cand avem dorinta de a creste, dorinta de a ne apropia de Hristos si prin aceasta apropiere de mantuire.

Hristos nu imi este strain, El este cel mai important in viata mea si tot EL ma va ajuta sa dobandesc aceasta mantuire, care ,pentru mine, inseamna nedespartirea de EL si de dragostea Lui.

In lumea de dincolo, iti voi putea da raspunsul definitiv la intrebarea ta. Deocamdata iti marturisesc bucuria de a ma afla pe calea mantuirii pe care sper ca mergem laolalta cat mai multi!

"prin conlucrarea cu Dumnezeu", mintuirea nu este in relatie cu zeul evreilor, el nu este fiinta, ci simbol, deci nu poate face. Discursurile religiosilor sint in relatie cu imaginarul, deci ca o viata fictiva inventa

... o viata inventata. Cum se poate avea un acord cu cei care cred omul altceva decit este?

Acuma tu ai venit aici pe un forum crestin ortodox, nu ne-am dus noi pe un forum... de filosofie, sa zicem. Macar din curiozitate, ca poate asta te-a indemnat sa vii, puteai sa-ti mai moi conceptiile personale ca sa ai ceva de castigat din dialog.
Daca te gandesti ca toti d-aici vorbesc din imaginatie, ca despre un film sa zicem, si ca tu stii dinainte cun sint lucrurile, atunci vei pleca exact cum ai si venit.

Poate ai nevoie de dovezi despre actiunea Duhului asupra materiei, motiv pentru care Sfintii au facut minunile, chiar daca nivelul material e cel mai de jos, pe care in simt si celelalte vietuitoare ale pamintului. Noi ne-am ridicat mai sus, macar prin stiinta, arta, si nu numai. Pentru un animal sa stii ca si electricitatea e "fictiva", asta poate pana da de-un gard electric la vreo gospodarie

"Ne-am ridicat mai sus" prin dezvoltarea gindirii, legata de mediul inconjurator, in care unele cataclisme naturale au avut un rol. Miturile religioase sint imaginatie, povesti despre natural personificat. Materia din univers nu este condusa de un duh, ci de legi fizice si energii, dar nu spirituale, ele fiind legate creierului. Oamenii de astazi nu au evoluat de la un cuplu, ci de la grupuri care au rezistat in fata naturii.

:)Ce creier trebuie sa aiba un om sa guverneze legile universului?De mamut de maimuta?Dumnezeu cu mila!

Postarea initiala a acestui topic este inexacta. Catolicii si-au "indulcit" foarte mult pozitia in ultimul secol. Ei vorbesc de o "Biserica deplina" (BRC) si de "Biserici nedepline", dintre care cele mai apropiate sunt Bisericile ortodoxe. Acestora le lipseste un singur lucru (in opinia lor): comuniunea cu urmasul Sf. Petru. Insa nici un catolic contemporan nu pune la indoiala mantuirea ortodocsilor. (De fapt, mai exact spus, nu pune la indoiala puterea mantuitoare a ortodoxiei. Doar apartenenta formala la o confesiune nu mantuieste pe nimeni).

Mai zi ceva Jennifer.Cum iti vei petrece Craciunul?

"sa guverneze legile universului", oamenii nu sint capabili de asa ceva, ele apartin materiei.

Asta e axomatic, evident sau ai o demonstratie de netagaduit ?

Eu zic ca merita sa mai cercetezi lucrul asta, poate sa mai fie ceva si ti-a scapat, poate ca nu merge chiar totul asa cum spui acum.
Chiar merita sa faci efortul asta !

Zeul este doar o inchipuire, nu poate fi cercetat.

Si atunci tu ce vrei sa stii ? ce ai dori sa afli ?

Ce legatura cu duhurile?