![]() |
poate ca nici eu nu m-am exprimat chiar bine. sentimentul precede fapta pentru ca din dragoste il ajutam pe fratele nostru, din dorinta de a-l bucura. iar bucuria noastra urmeaza bucuriei fratelui, dar pentru el, nu pentru noi. eu daca ii dau unui sarac un banut si il vad ca se bucura, ma bucur de bucuria lui, nu pentru ca eu l-am bucurat. Dumnezeu este cel care bucura, noi doar incercat pe cat putem sa facem voia Lui. daca noi ne "bucuram" ca i-am dat unui sarac 5 lei, fara a ne gandi la acel sarac ci numai la fapta noastra asta nu mai e bucurie.
|
o mica adaugare: nu de fiecare data suntem constienti de sentimentele pe care le avem inainte de a face ceva. putem sa ajutam pe cineva chiar dintr-un simplu impuls pe care nu ni-l explicam decat dupa ce o facem. dar sa nu mai vorbim atat despre ce facem noi si ce ar trebui sa simtim caci nimic nu facem. atata timp cat mai sunt frati de-ai nostri de ajutat, de bucurat, e clar ca nu am facut destul, ca mai e ceva de facut. ne asezam pe scaun si nici nu am inceput drumul. :) sa spunem din tot sufletul "nimic nu am facut bun inaintea Ta, Doamne!", sa ne smerim astfel si Dumnezeu ne va da putere.
|
Citat:
Da, e adevarat ca din iubirea de aproapele se naste fapta, dar fapta poate sa apara sau nu...Pentru ca din setea asta de informatie, pentru a vedea daca ce faci e bine sau nu, iti amani faptele bune...Si daca mai ajungi si la o concluzie gresita in timpul acestei obsesii de a te informa(care de altfel nu va avea sfarsit) este posibil sa nu mai faci deloc fapte bune... |
sa facem foarte clar distinctia intre a ne bucura pentru ca aproapele se bucura si a ne bucura pentru o fapta. e adevarat ce spui, vorbim prea mult si facem prea putin. cati saraci nu sunt pe strazi chiar in momentul asta cand noi stam confortabil pe scaun si discutam pe forum despre ce e bine si ce nu e bine sa simtim cand ii ajutam pe altii... :) sunt unele momente in care simti ca trebuie sa ti se dea una peste ceafa, sa te mai dezmeticesti. :) Doamne ajuta!
|
Eu ajut cum pot si cat pot...dar nici nu stiu daca as avea de ce sa ma bucur ca fac fapte bune, pentru ca realizez ca orice as face nu pot schimba viata celor in nevoi asa cum mi-as dori sau atat cat ar avea ei nevoie pentru a depasi situatia dificila in care se afla :2:
|
cat despre "Dumnezeu se bucura in noi", nimic mai adevarat. nu exista nici o virtute care sa nu fie dintru inceput a lui Dumnezeu. milostenia, dragostea, credinciosia si toate virtutile sunt ale lui Dumnezeu dinainte de a ne naste noi. sa cautam sa ne aliniem si noi, pacatosii, la cele ale lui Dumnezeu. in primul rand - sa scapam de patimi si de inchipuirea ca facem ceva bun!
|
eu cred ca daca faci un bine celui in nevoie gandind doar atat: ca-i pentru Hristos ,e de-ajuns, caci El asa ne-a zis. Si Domnul se bucura atat in cel ajutat, cat si in cel ce ajuta.
|
Citat:
De aceea si spunem celor ce pleaca undeva... Cu Dumnezeu inainte!, adica le dorim bine! |
Citat:
|
Citat:
|
Sentimentele POZITIVE sunt poarta de intrare!
|
Fratii mei sa ma iertati,vad ca vorbiti si vorbiti,de fapte sentimente ,vorbe mestesugite ,dar in adevaratul sens al cuvintului ati facut ceva concret pentru aproapele vostru?Intreb in nevrednicia mea ati fi in stare sa va dati locul de munca pentru un alt frate de al vostru care este la ananghie?Daca da ,m-as bucura tare ,daca nu ,ar trebuie sa va ginditi la vorbele Mintuitorului.Eu ,recunosc am facut-o ,zilele acestea cind toata lumea se bucura de Sarbatori la noi la biserica a venit o romanca si s-a plins ca e fara loc de munca ,nu avea saraca nici macar un euro pentru as lua paine.I-am cedat eu locul meu de munca si mare bucurie i-am facut,iar altei romance i-am facut un pachet cu mincare ca acolo unde munceste ,nu prea ii dau sa manince.Asa am inteles eu ca trebuie sa imi iubesc aproapele,voi cum ginditi ?Traiesc in strainatate si nu imi este nici mie usor,asa ca as dori din partea voastra a celor ramasi acasa mai multa aplecare spre partea credintei ,mai multe fapte cu adevarat bune si mai putine vorbe mestesugite,ca la vorbe nu ne intrece nimeni ,la practica e mai greu.Daca am suparat pe cineva inca o data rog iertare si Noul An sa va aduca impliniri duhovnicesti desavirsite.Doamne Ajuta.
|
Citat:
Sa stii ca este foarte frumos din partea ta ce faci, ca imparti acea sursa de venit si cu alte romance! |
Iata un raspuns graitor din partea unui traitor:
http://www.youtube.com/watch?v=7NXIP...eature=related |
Sa stii draga ANDREICOZIA ca ceea ce am facut ,am facut cu mare drag si nu imi pare rau ,nu este prima romanca careia ii dau de munca sau ii dau de mincare.Lucrul acesta il faceam si in tara ,daramite aici .M-as bucura daca ar fi din ce in ce mai multi romani care sa faca astfel de gesturi.Din pacate.... nu sunt sau daca sunt stii si tu cer bani.Mi s-a intimplat asta mie personal.Asta e.Doamne Ajuta.
|
Sfintii Parinti considera la fel de necesare dogmele ,cat si faptele.Este greu sa facem o separare intre credinta si fapte , deoarece in procesul mantuirii ele sunt o singura realitate. Credinta este fapta in potenta, iar fapta este activitatea credintei, concretizarea ei.Iata ce spune Sfantul Chiril al Ierusalimului:"Cinstirea de Dumnezeu consta in doua parti:din cunoasterea dogmelor pietatii si din fapte bune.Dogmele fara fapte bune nu sunt placute lui Dumnezeu.El nu primeste insa nici faptele, daca nu sunt intemeiate pe dogmele pietatii."
|
Faptele bune duc la dreapta-credinta si dreapta credinta moare fara fapte bune.
Cum a mai scris si cineva aci ce a zis Sfantul Apostol Iacov: "credinta fara fapte moarta este";iata ca Sfantul Apostol Iacov marturiseste ca dreapta credinta moare fara faptele credintei. Iar ca faptele bune au dus pe unii la dreapta-credinta se vede din Sfanta Scriptura,Noul Testament,Faptele Apostolilor,Capitolul 10: "1.Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș, din cohorta ce se chema Italica, 2.Cucernic și temător de Dumnezeu, cu toată casa lui și care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. 3.Și a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el și zicându-i: Corneliu! 4.Iar Corneliu, căutând spre el și înfricoșându-se, a zis: Ce este, Doamne? Și îngerul i-a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. 5.Și acum, trimite bărbați la Iope și cheamă să vină un oarecare Simon, care se numește și Petru. 6.El este găzduit la un om oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îți va spune ce să faci." (Corneliu era roman). Mai incolo se vede cum Corneliu cu cei ai sai este botezat de Sfantul Apostol Petru: "30.Corneliu a zis: Acum patru zile eram postind până la ceasul acesta și mă rugam în casa mea, în ceasul al nouălea, și iată un bărbat în haină strălucitoare a stat în fața mea. 31.Și el a zis: Corneliu, a fost ascultată rugăciunea ta și milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu. 32.Trimite, deci, la Iope și cheamă pe Simon, cel ce se numește Petru; el este găzduit în casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare. 33.Deci îndată am trimis la tine; și tu ai făcut bine că ai venit. Și acum noi toți suntem de față înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ție de Domnul. 34.Iar Petru, deschizându-și gura, a zis: Cu adevărat înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor. 35.Ci, în orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El. 36.Și El a trimis fiilor lui Israel cuvântul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este Domn peste toate. 37.Voi știți cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan. 38.(Adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere pe Acesta care a umblat făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El. 39.Și noi suntem martori pentru toate cele ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât, spânzurându-L pe lemn. 40.Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și I-a dat să Se arate, 41.Nu la tot poporul, ci nouă martorilor, dinainte rânduiți de Dumnezeu, care am mâncat și am băut cu El, după învierea Lui din morți. 42.Și ne-a poruncit să propovăduim poporului și să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii și al celor morți. 43.Despre Acesta mărturisesc toți proorocii, că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui. 44.Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei care ascultau cuvântul. 45.Iar credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat și peste neamuri. 46.Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi și slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: 47.Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi? 48.Și a poruncit ca aceștia să fie botezați în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. " Chiar Dumnezeu Iisus Hristos ne-a zis sa lucram fapte bune. Iata aci unde ne indeamna la milostenie si la rugaciune: "1.Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. 2.Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. 3.Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, 4.Ca milostenia ta să fie într-ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. 5.Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. 6.Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție." Calugarii care nu au cele materiale fac milostenie spirituala pe cat au : se roaga pentru altii,povatuiesc duhovniceste oamenii etc. Pustnicii fac milostenie rugandu-se pentru toti oamenii din lume. Maica Domnului a facut si face cea mai mare milostenie pentru lume: " Conform omiliei lui Sfantul Grigorie Palama,despre petrecerea Maicii Domnului in templu,Maica Domnului a rugat pe preabunul Dumnezeu sa vindece oamenii de pacat si de robia diavolilor. Iar despre milostenia Maicii Domnului fata de lume vedem din acest tropar: "Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu o ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te-ai la viata, fiind Maica vietii, si cu rugaciunile tale izbavesti din moarte sufletele noastre." |
Nu as fi capabil sa fac ceea ce a facut solentina, sa cedez locul meu de munca. Numai daca locul acela as fi simtit ca nu e pentru mine, dar si asa e in situatia actuala un salt in gol fara parasuta.
Ceea ce pot sa fac si deja am cativa ani buni e sa donez sange. De multe ori am luat suturi pentru asta , mai ales la inceput de la cunsocuti care ma atentionau ca o sa ma imbolnavesc, etc. Oricum, problema se pune in felul urmator: Omul ala e intins pe un pat de spital si sangele tau il poate salva. Intinzi bratul sa dai vena, sau o intorci: "sunt anemic, as dona dar nu acum, o sa donez luna viitoare, cred ca nu sunt potrivit" etc. Asta nu inseamna ca ei nu ar ajuta, dar fiecare ajuta cu ce poate... Credeti ca niste dogme citite pe patul de spital il ajuta pe bolnav cand pierde sange? Mai stii... |
Bravo Antiqu ,daca fiecare din noi am face cite o fapta buna ,macar o fapta buna zilnic,ceva s-ar indrepta ,viata noastra ar lua intorsatura normala a lucrurilor.Si sa stii ca chiar aveam nevoie de acel loc de munca si era si foarte bun ,numai cind acea persoana m-a privit in ochi si mi-a spus ca e fara nici un ban in buzunar ,in acel moment am uitat de mine ,de fiul meu ,de sot de tot ,i-am spus simplu :Suna la acest numar si dute la munca si a doua zi s-a si dus.DEVIZA MEA ESTE :"E LOC PENTRU TOTI PE ACEST PAMINT DE CE SA NU FACEM FAPTE BUNE?"Se poate daca se vrea,numai ca multi din noi am devenit prea egoisti sa ne mai gandim si la cei care chiar au nevoie.Si repet tot ce am facut ,am facut din suflet si nu e prima data cind o fac.Maine la Sf.Liturghie am sa ma rog dinou pentru toti fratii mei romani.Doamne Ajuta.
|
Solentina, faptele bune nu trebuiesc spuse public, catre toata lumea.
Pentru ca eu daca zic: WOW, ce fapta buna ai facut... Si cu totii aici te laudam, iti luam din plata ce o vei avea de la Domnul. Desi sunt convins ca tu nu ai facut ceea ce ai facut pt a te lauda noi. Dar de ce sa umbresti faptele tale bune cu laudele noastre? Auzi ce zice Mantuitorul Citat:
|
Draga Bmadalin tot ce am spus nu am facut-o sa ma laud ci asa am simtit ,daca tu ma judeci asa e doar problema ta,eu am fost sincera si stiu ca din cauza sinceritatii mele,am pierdut.Discutia a fost alta ,iar eu am vrut sa arat ca toti stim sa transmitem mesaje ,vorbe mestesugite legate de credinta ,dar fapte ,nu am vazut nimic,polemica da.,asta a fost si motivul pentru care am dezvaluit ,fapta mea.totul a venit din suflet,daca tu nu vrei sa te bucur de un frate de al tau cind face o fapta buna , e doar problema ta.Si fii sigur ca nu ma voi opri sa fac bine ,cit am sa traiesc pe acest pamint asta am sa fac si nu o spun pentru a ma lauda ,ci pentru a face si pe altii sa simta si sa faca la fel.Daca nu comunicam intre cum putem merge inainte?Ramind muti si inchisi in noi,eu asta vad in tara acum egoism ,putin mai sunt care gindesc si cu sufletul.Asta este parerea mea ,daca tu ai o alta parere,e a ta si gata .Dumnezeu sa ne lumineze pa toti si sa ne ajute sa ne gasim pacea si calea spre credinta adevarata.Rog iertare .Doamne Ajuta.
|
,,comunicarea intre nevoie si osinda"
Duhul lumii actuale si zbaterile ocultei mondiale este din ce in ce mai staruitor si mai inventiv in tot felul de notiuni si inchipuiri care trec drept stiintifice si care au ca ,,scop declarat" buna covietuire si armonie dintre semeni . Dar aceasta aparenta este defapt uzurpatoarea si otrava vietii crestine si a valorilor duhovnicesti aratate si invatate de parintii bisericii din toate timpurile . Asa se face ca lumea duhneste astazi de dorinta de ,,comunicare" si de ,,socializare" fara a sti ca aceasta dorinta este fara temei si fara rezultat . Ati vazut de exemplu ca ONU sau OMS sau FAO sau alte organizatii mondiale sa foloseasca ceva din comunicarea si socializarea proferata ? au ajuns la vreun rezultat clar si notabil ? Vedeti astazi ca in Romania intr-un mod stiintific sau popular sa se obtina ceva din socializare sau din comunicare ? Nu, pt. ca secretul vietii nu este multa si indelunga socializare si comunicare ci total din contra : sa taci in fapt dar sa cauti comuniunea in duh ! De cite ori era intrebat despre care este secretul vietii pt. mintuire gheronul Cleopa spunea unul din 3 feluri : sa taci , care era mai inti de toate ; alteori spunea ,,gindul permanent la moarte" iar alte ori ,,rabdare". Imprastierea duhului in multa comunicare si socializare , pierderea linistii interioare si a concentrarii permanente pe rugaciune, portita deschisa ispititorului prin senzorialul permanent antrenat la orice fel de receptari ispititoare duce incet-incet la racirea sufletului si la adormirea duhului . Deci in putine cuvinte vreau sa spun ca nu ,,comunicarea" si vorbirea multa este secretul binelui , nu explicarea intentiilor mot-a-mot si a ,,deschiderii" totale in fata celuilalt este de apreciat . Iar cit despre aratarea propriilor fapte bune este bine sa fim chiar rezervati nu neaparat pt. ca ,,nu trebuie sa stie stinga de ce face dreapta" ci mai ales pt. ca nu stim noi cum o fapta pe care noi o credem buna esten privita la fel si de D.zeu.
Deci nu vorba multa si pe fata este cheia succesului intelegerii dintre noi ci vorbirea si comuniunea in duh este cea care da roadele mintuirii . |
Draga frate Zaharia ,ai mare dreptate in ceea ce spui si ca ce se intimpla in tara noastra acum nu se mai poate discuta ,dar stau si ma intreb in nevrednicia mea ,daca nu este binevenita socializarea ce rost mai are acest forum?Cine l-a deschis nu pentru acest lucru l-a facut sa ne faca pe noi care ne simtim mai aproape de DUMNEZEU sa ne apropiem mai mult?Si in felul acesta sa dam exemplu celor care sunt departe de Dumnezeu sa se aproprie si ei ,iar asta se face prin socializare,comunicare ,daca eu gresesc ,rog sa ma iertati.Sincer mi-as dori mai multa apropiere intre noi ,mai putina polemica si mai putina judecata ,ca are cine sa ne judece pe toti.Tu esti foarte intelept si poti veni cu multe sfaturi sa ne ajuti pe toti .Asta daca vrei si tii la noi fratii tai.Nu? Toti gresim.Doamne Ajuta.
|
Eu cred ca credinta inseamna indeplinirea datoriilor! Sa-i dai ficaruia ce i se cuvine, Bisericii, familiei, societatii, propriei persoane. Dumnezeu vede si atunci ia decizii!
|
Citat:
Citat:
Normele civice si traditiile erau pana la Iisus in mare parte religioase, dar erau motiv pentru oamenii de atunci sa si pacatuiasca. Iar de impotrivit nu S-a impotrivit decat pacatului. Citat:
Uite cum sta treaba, din punctul meu de vedere. Ajutorul care se da, oricum s-ar da, se cheama pana la urma ajutor. La inceput mai greu, dar la urma din ce in ce mai usor. Problemele expuse nu au nici un rost cand doresti sa dai un ajutor, e ca si cum te impiedici pe loc drept. Ecumenic, neecumenic, daca judeci de la bun inceput pe cel care vrei sa ii dai ajutor, atunci nu faci nimic. Cum vine asta sa ajuti numai pe cei buni? Vezi, deci cum se impaca? Faptul ca cineva plange langa tine, in biserica, nu e mare lucru. Acela plange pentru el, pentru Dumnezeu si nu ca sa il bagi tu in seama, iar daca il bagi in seama, atunci roaga-te pentru el, acela ii ajutorul lui in biserica. Daca plange pe drum, sau cine stie unde, atunci da. Faptul ca te doare mai mult sau mai putin, se datoreaza in principal starii pacatoase in care ne aflam toti. Citat:
Calea bisericii e zidita de dogme, pe de o parte, pe de alta parte de credinciosi. Am putea spune ca e calea catre Dumnezeu. Pentru ce crezi in Dumnezeu? Nu pentru viata vesnica? Nu pentru a iesi din starea de pacat? Nu pentru dragostea catre Dumnezeu? Nu pentru desavarsirea noastra? Iata ce vrem cu credinta. Care e scopul nostru final. |
Citat:
Gandul este expresia intentiei. Fapta este prelungirea gandului. Toata faptura este judecata dupa intentie. Dogma isi pierde relevanta cand intentia si gandurile asociate sunt de calitate. De la gand la fapta este o distanta initial mare, dar care se micsoreaza pe masura ce mintea devine puternica si matura in virtute. Cand actiunea virtuoasa este completa, - intentie -gand - fapta-, faptuitorul primeste o cununa de lumina interioara. Infaptuirea mai multor fapte virtuoase fortifica in mod gradat sufletul. Sunt cinci stadii ale urcusului catre Dumnezeu: 1. acumularea ... cununilor care curata progresiv ochii sufletului 2. pregatirea ... pentru vederea profunda 3. vederea profunda 4. rugaciunea curata (ingereasca) 5. libertatea ...sau mantuirea |
Eu cred că aici avem o problemă prost pusă. Întrebarea topicului se bazează pe o prezumpție, anume că ar exista o antinomie între doctrina credinței și faptele de credință. Doxă și praxis par nu numai disjuncte, ci de-a dreptul antinomice autoarei. Precum cele două brațe ale unei balanțe, când excesul dintr-o parte înseamnă deficit în partea cealaltă.
Or, acest lucru nu corespunde adevărului. Ca să Îl iubim pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să Îl cunoaștem. Să știm Cine este El, ce fel este (ce atribute), să știm ce ne-a spus nouă (Revelația), să aflăm despre faptele Lui și oamenilor Lui (Biblia, Tradiția) să prețuim ce ne-a dat nouă (suflet nemuritor, rațiune, libertate, etc). Și invers, "credința fără fapte moartă este". Nu ni s-ar părea ciudat ca cineva să ne spună de dimineața până seara ce mult își iubește tatăl, dar să nu dea niciodată un telefon, să nu treacă pe la el ca să vadă dacă are ce mânca, să nu îl caute de sănătate, să nu îl ajute la nevoie ? Dar tot așa e și cu Dumnezeu. Mai vedem o a doua disociere, care apare mult mai subtil decât prima. Este disocierea dintre iubirea de Dumnezeu și iubirea de oameni. Aici, trebuie mereu avut în vedere că legea iubirii e una singură. Să Îl iubim pe Domnul mai mult decât pe noi înșine și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. De fapt, a doua se reduce la prima (dar nu și invers). Putem spune că avem un singur comandament: iubirea de Dumnezeu. Iar iubirea de aproapele este corolarul. Stau și mă întreb: cum ar vrea cineva să învețe franceza, altfel decât învățând cuvintele acestei limbi, apoi regulile ei, făcând progrese în ceea ce am putea numi "doctrina limbii" ? Pe de altă parte, nu cunosc un mai trist eșec decât acela al cuiva care o viață întreagă a tocit cuvinte franțuzești și regulile gramaticale le știe pe de rost, dar nu a vorbit niciodată franțuzește. Teribilă ratare ! Măcar ignorantul în franceză nu s-a străduit atâta, pe când celălalt s-a străduit fără niciun folos. |
Citat:
|
Citat:
Dupa ce am marturisit credinta noastra trebuie s-o dovedim prin faptele credintei. Care sunt faptele credintei? Fapte ale credintei sunt toate faptele ce le facem: lucruri marunte sau lucruri mari, nu conteaza, dar toate cate le facem sa le facem pentru Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu. "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti" ( Corinteni) Sf Ioan Gura de Aur mai zice:"De ne rugam, de postim, de invinovatim, de iertam, de laudam, de mustram, de venim acasa, de plecam, de vindem sau cumparam, de tacem sau de vorbim TAOTE spre slava lui Dumnezeu sa le facem" "Asadar, nu numai prin cuvinte ci si prin fapte sa-L slavim pe Dumnezeu necontenit, impreuna cu Hristos Dumnezeul nostru, ca Lui se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin" Prin urmare, nu trebuie sa ne necajim ca nu putem face lucruri marete pentru aproapele. Dumnezeu ne cunoaste neputinta... O rugaciune, un gand bun, o vorba de mangaiere spuse cu dragoste si spre slava lui Dumnezeu, sunt de mare folos pentru aproapele, iar noi, mare slava dobandim de la Domnul si in viata aceasta si cea de dincolo. |
Credința este unirea armonioasă a celor două, în Duhul Adevărului.
Dacă ar fi suficiente numai faptele, atunci pentru ce S-a întrupat Domnul? Ca să credem în El, ca să ne dea credința cea adevărată. Asceți și moraliști au existat și pînă atunci. Dacă ar fi suficientă numai dogma, atunci n-ar fi fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să ne fi dat exemplul propriei Sale vieți - ascultarea, smerenia, dragostea și toatele celelalte virtuți pe care ni le-a înfățișat în chip minunat. Nu există mîntuire dacă lipsește măcar una din cele două: păstrarea nealterată a dogmelor dumnezeiești și trăirea sinceră în Duh ortodox - asta-i învățătura Sfinților și asta o mărturisim. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 06:40:34. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.