Universal valabila, da.
Dar de ce crezi ca si universal inteleasa?
Invatatura lui Hristos este una, dar secte sunt mii. Asta arata ignoranta si mandria oamenilor. Scripturile nu pot fi intelese de oricine. Cum nu au fost intelese in timpul lui Iisus, nu sunt intelese nici astazi.

Andrei, intre timp a aprut biblia, care ne ajut sa stim cine e Iisus Hristos, de ce a fost rastignit si de ce S-a lasat rastignit. El i-a iertat pe faptasi, asa cum si Sf. Stefan i-a iertat pe cei, care l-au omorat cu pietre si asa cum si noi suntem datori sa-i iertam pe cei, care ne fac rau.
Sf Apostol Petru in a II. sa Epistola spune despre treptele virtutilor: se incepe cu credinta, apoi se adauga faptele bune; apoi, inarmati cu credinta si faptele bune trebuie acumulata cunoastere.
Dealtfel despre iertare exista un articol scris de Pr. Galeriu:
http://www.crestinortodox.ro/diverse...tantin-galeriu
"In sensul divin, iertarea inseamna vindecare. Cand patru barbati il aduc pe un paralitic la Iisus Hristos, Domnul ii zice: "fiule, iertate iti sunt pacatel tale". Atunci, precum ne incredinteaza Sfanta Evanghelie, unii car*turari de fata cugetau in inimile lor: "Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu. Si indata cunoscand Iisus cu Duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis: de ce cu*getati acestea in inimile voastre? Ce este mai usor a zice slabanogului: iertate iti sunt pacatele sau a zice: scoala-te, ia-ti patul tau si umbla! Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogu*lui; zic tie: scoala, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si slabanogul - s-a sculat indata" (Marcu: 2, 3-12). - Rezulta de aici limpede ca iertarea in duhul adanc si deplin al Evangheliei inseamna vindecare...

Cu iubirea Lui divina iarta pe prigonitori de la inaltimea crucii, precum iarta si pe cei ce, in minciuna, "isi prigonesc" semenii, in timp ce pe "prigoniti ii fericeste" (Matei 5, 11). Harul iertarii se revarsa din oceanul iubirii vindecatoare si eliberatoare. Pen*tru aceea a venit Fiul lui Dumnezeu in lume, pentru a ne vindeca prin iu*birea divina absoluta, prin Jertfa Crucii. De aceea pe Cruce El se jertfeste iertand, si alege crucea, precum observa Sf. Atanasie Cel Mare, pentru a muri cu "bratele intinse", deci imbratisand lumea.


Dar atunci, mantuirea ca iertare si vindecare, ca restaurare a firii, repe*tam, este un act care cere conlucrare pentru a se implini, un dialog intre Dumnezeu si faptura sa. Eu te iert, zice Hristos, dar daca tu insuti nu te ierti, daca tu nu vrei sa primesti harul, daca tu nu vrei sa intri in dialog, sa raspunzi, sa te deschizi, inseamna ca tu nu vrei iertarea, vindecarea. Raul pe care tu Mi-l faci mie, Eu ti-l iert, aceasta depinde de Mine, vrea sa ne spuna Mantuitorul. Dar raul pe care ti-l faci tu tie insuti si care lucreaza din tine si in tine cine ti-l va putea ierta fara propria ta vointa, fara constiinta si li*bertatea ta?"

Nu am gasit nici un cuvant despre iresponsabilitatea omului.

Da! Asa este!! Ar fi trebuit poate sa postezi asta la threadurile despre cumenism. Poti sa o postezi si acolo? Eu am tot zis de cel din inchisori dar la asta nu mi-a raspuns nimeni diun antiecumenisti.

Ba nu este deloc asa. In inchisoare s-au vazut evrei trecuti la ortodoxie, nu ortodocsi trecuti la alte culte. Ortodoxia a invins prin suferinta, cum spune Ierom. Petroniu Tanase.
Tare am impresia ca discutam cu catolici, nu cu ortodocsi. Parerea mea.

dar tu de ce crezi ca nu? oi fi tu aia cea mai desteapta si restul lumii sunt niste tembeli nu?
cu ce crezi ca esti mai deosebita decit un pigmeu?

.[/quote]
Invatatura lui Hristos este una, dar secte sunt mii. Asta arata ignoranta si mandria oamenilor. .[/quote]

Din ce se vede in fara mai degraba arata ignoranta si aroganta noastra nu a lor
In caz ca nu stiai noi traim intr-o lume foarte diversificata in intelegere si varietate de specii.
Oare a spus vreodata Dumnezeu ca o specie este mai dobitoaca decit alta
sau o floare este mai prejos decit alta, sau vre-un om mai slab de minte si mai incet in intelegere decit altul?

In comentariul asta esti pe linga subiect draga Anca. Cine a zis ceva de trecut la alte religii?
Raporteaza-te strict la ce este scris nu la universul tau

@Andreicozia

1.Ma intrebi ce citesc – daca te referi la lucrari religioase, atunci iti raspund ca citesc lucrari ortodoxe (desi eu n-as fi asa exclusivista), dar ma straduiesc sa nu gresesc. In rest citesc literatura universala, nu ma uit la religia autorilor, nu fac discriminari de nici un fel. Din toate ai de invatat in viata.
La ora asta citesc articole de acest site si sunt interesante.
2.Cand spun ca aflu la biserica, atunci nu pot sa ma refer decat la preoti, si noi nu putem decat sa luam de buna ce spun ei, nu putem intreba (discutii de cateheza nu prea esista in bisericile ortodoxe, la predica numai asculti, etc.)
Si trebuie sa te contrazic : unii preoti spun ca Dumnezeu a creat totul, inclusiv raul, ca din ingeri s-au facut diavoli etc. Altii spun ca si tine, ca raul a existat intotdeauna. Si, pe cine credem noi? Argumente nu prea exista.
Si tot preotii spun ca Dumnezeu ne stie din pantecele mamei si stie totul despre noi, intotdeauna.
Spui de alcool, poate nu stii, majoritatea lucrurilor sunt programate genetic in om.
Imi este greu sa inteleg ce anume poate alege omul cu adevarat, cand nimic pe lume asta nu este creat de el.
Nu va pot nici contrazice. Tocmai asta este problema, ca nu cred ca stie cineva cu adevarat raspunsul la aceasta intrebare.
In aparenta avem ratiunea de a alege. Dar ma mai gandesc si ca totul este ireversibil, ca avem un singur drum in viata.
Revin la intrebarea mea: cum se face atunci ca oricat ne-am ruga sau ne-am dori ceva anume, in multe cazuri, nu primim de la Dumnezeu?
Si preotii nu stiu, nu pot sa explice sau sa dea raspunsuri la intrebari ca:
1. de ce nu-mi da copii?
2. de ce ni-l ia pe cel iubit (sot, mama, copil, etc.)
3. de ce eu, de ce mi-a dat mie boala asta, sau de ce copilul meu, etc.
4. de ce nu ma pot marita/insura (inn general, sau cu persoana iubita)
etc. si spun : asa este voia Lui.
Si va reamintesc si ca nici credinta nu ne-o alegem singuri ci o primim prin botez. Unii o mai schimba ulterior, desi nu este bine pentru nimeni sa-si schimbe credinta data prin botez si comunitate.
Eu nu stiu de unde sunteti toti asa siguri pe stinta si infailibilitatea voastra. Eu nu sunt.
Si credinta mai merge si prin suflet, la unii din noi. Si unii simt pur si simplu.
O fi gresit, iar nu stiu. Atata vreme cat eu nu am clare explicatiile si fiecare spune altceva si cat eu am limite umane de intelegere, atata pot spune.
Sunt artatea lucruri pe care daca am fi putut le-am fi facut altfel in viata. Dar nu depinde numai de noi. Cum lucreaza Dumnezeu in deciziile noastre nu stiu.
Si Iisus a avut de facut voia Tatalui sau, planul facut de acesta. Ar fi putut sa-l schimbe ?
Mai mult nu mai spun. Mai rau ne incurcam in filozofii si presupuneri.
Eu una ma rog sa ma ajute sa nu fac pacate...si tot le fac. Si iar ajung de unde am plecat: care sunt de fapt pacate in fata lui Dumnezeu? Si ce este rau pentru noi oamenii ?

Invatatura lui Hristos este una, dar secte sunt mii. Asta arata ignoranta si mandria oamenilor. .[/quote]

Din ce se vede in fara mai degraba arata ignoranta si aroganta noastra nu a lor
In caz ca nu stiai noi traim intr-o lume foarte diversificata in intelegere si varietate de specii.
Oare a spus vreodata Dumnezeu ca o specie este mai dobitoaca decit alta
sau o floare este mai prejos decit alta, sau vre-un om mai slab de minte si mai incet in intelegere decit altul?[/quote]

Acum am vazut mesajul tau.
Discutia era despre intelegerea scripturilor, nu despre mine, nici despre varietatea oamenilor.
Or fi oamenii variati, dar invatatura adevarata este doar una!
Adevarul este unul... nu exista cate un "adevar" pt. fiecare cultura sau secta.
Am mai avut discutia aceasta.

Tu faci confuzie intre intre Adevarul unic care exista independent de mine sau tine si PERCEPTIA adevarului.
Perceptia adevarului poate fi orice, dar nu este adevarul.
Pt. ca doar Iisus a fost singurul de pe aceasta planeta care s-a aflat in posesia Adevarului (El fiind de fapt Adevarul). Noi nu suntem decat niste nevolnici care incearca sa vada un pic de lumina, dar propriile noastre pacate nu ne dau voie sa ajungem la vederea adevarului. Si avem ajutorul Sf. Parinti si ajutorul Bisericii in acest demers. Dar cine nu asculta glasul Bisericii NU ARE CUM SA CUNOASCA ADEVARUL!

Adevarul divin se dezvaluie! Tu nu poti cunoaste nimic prin forte proprii, fara ajutorul harului. Nu are nimic de a face cu nivelul de inteligenta.

Bun, ca am lamurit problema, sper, sa trecem la cealalta: ce ai cu mine? Ma ataci pe fiecare topic, dar nu IDEILE mele, ci pe mine.
Inteligenta mea, la care faci referire, este masurabila. Ai dubii? Daca vrei, te invit pe situl High IQ Society, ne inscriem acolo, aplicam acele teste (care nu masoara nivelul de cunostinte, sunt teste de logica, in principal), vedem scorurile, le comparam.. ca sa nu mai aud aluzii privitoare la inteligenta mea!!!

Sofia
 

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...zviei-in-lume/

Cu drag! Cu răbdare , calm și rugăciune din inimă se va face lumină în neliniștile dumneavoastră!

Doamne ajută !!!

Desigur, problema este daca ceea ce inveti este ziditor si ai puterea de a te feri de ceea ce este rau (avand binenteles, discernamant in primul rand pentru a realiza ceea ce este rau)

Eu stiu vreo doua biserici la mine in oras unde se face cateheza in fiecare duminica, poate sunt mai multe, dar intr-adevar, din pacate, nu este o regula.

Parerile de mai sus nu sunt ortodoxe.
Daca ai Internet, poti cauta si alte pareri.

Este un topic deschis despre relatia dintre atotcunoastere si predestinare si pe undeva am dat o explicatie despre cum se pot impaca una cu alta.

Impresia asta o ai din cauza unor ziaristi care citeaza in necunostinta de cauza parerea unor geneticieni care nu sunt autoritatea ultima si definitiva in domeniu.

Daca tie iti place varianta asta, n-ai decat sa-i dai crezare si atunci te lasi la voia intamplarii, ca e mai comod decat sa lupti cu ceea ce pare destin.

Cand te duci la piata sa cumperi mere si ai de ales intre 10 soiuri de mere, faptul ca n-ai cultivat nici una din ele, te pune in imposibilitatea de a alege ceea ce cumperi?

Il ai mai sus.

Intr-adevar, cand te incadrezi pe drumul pacatului, traiesti mereu cu senzatia damnarii si ti se pare ca nimic nu se poate schimba.
Si asta deoarece pe de o parte s-ar putea ca diavolul sa te impinga in deznadejde insa pe de alta parte este lucrarea pacatului care asa cum am mai spus intr-o postare anterioara, te lipseste de libertatea de a alege binele. Nu intr-un mod total, dar pe masura ce avanseaza in fiinta ta, te face din ce in ce mai neputincios, expresia maxima a acestei senzatie de fatalitate fiind in cele din urma deznadejdea, respingerea directa a lui Dumnezeu si sinuciderea.

Probabil confunzi credinta crestina cu Mama Omida.

Preotul nu e ghicitor in stele, ambitia de a sti cu exactitate DECE se intampla anumite lucruri denota o sincopa in relatia cu Dumnezeu.

Din pacate multi crestini au ambitia de a vedea in Dumnezeu un fel de palariutza magica din care ei ar putea si trebuie sa poata sa scoata tot ce-si doresc. Iar cand lucrul asta nu functioneaza ca in mintea lor, protestaeaza incepand sa faca afirmatii mai mult sau mai putin directe ca palariutza e defecta pe undeva, are o problema, ei nu...

In primul rand, prin botezul ortodox nu primesti "credinta" ci primesti Harul. Si nu de la "comunitate"' ci de la Dumnezeu.
Credinta ti-o alegi mai tarziu si se reflecta in fapte.
Iar de schimbat, o schimbi intr-un fel sau altul daca nu ti se potriveste.

Si nu este "o greseala" sa o schimbi daca te-ai nascut intr-o comunitate care impartaseste un crez gresit.

Din pacate n-ai inteles un lucru foarte important, si anume ca explicatiile care le-ai primit pornesc de la credinta ca Dumnezeu este drept si bun.
Restul lucrurilor se inteleg de la sine cu timpul, pe masura ce iti practici credinta.

Daca aceasta credina a ta are doar o latura filosofica, iar practica este una formala, anumite lucruri n-ai sa le poti intelege niciodata.

Sf. Scriptura spune ca Dumnezeu indruma pe cei credinciosi si ii invata tot ceea ce le este de folos.
Dupa anii petrecuti in pustie, Sf. Maria Egipteanca stia Sf. Scriptura desi nu o citise niciodata. Si exemple mai sunt..

Nu la unii, la toata lumea, dar in functie de sufletul fiecaruia poate capata aspecgte particulare.

Depinde ce e in sufletul tau, acolo pot fi unele lucruri gresite si atunci si credinta insusita si manifestata poate fi una gresita.

[quote] Atata vreme cat eu nu am clare explicatiile [/quiote]

Eu cred ca explicatiile sunt destul de clare, eu cel putin m-am straduit sa le fac destul de clare si am vazut ca la ultimele ai evitat sa mai raspunzi.
De ce?

http://www.crestinortodox.ro/forum/member.php?u=3749


TOTI avem limite "umane" insa cu limitelem noastre alegem lucrurile in care sa credem si care nu.
Si tu faci alegerile astea, problema e ca bazele pe care le faci nu sunt crestine.
Si cu toate ca ai primit niste explicatii, preferi sa le ocolesti in loc sa le examinezi cu atentie.

Si eu cred ca poti sa-ti faci o idee chiar daca explicatiile sunt contradictorii, cu conditia ca in primul rand sa-ti clarifici starea spirituala si mai ales cred ca totul porneste despre cum te raportezi tu la Dumnezeu in viata ta de credinta.
Chiar, care este imaginea ta despre Dumnezeu?

Nu doar de tine, ci in cea mai mare masura de tine.

Conteaza cum? Sau conteaza ce decizii iei tu?

Daca ai sa te obosesti sa citesti Sf. Scriptura ai sa vezi ca da, chiar a dat glas temerilor sale.

Pai tu te incurci pentru ca refuzi sistematic sa te raportezi la invatatura crestina, sub diverse pretexte si desi aparent manifesti un anumit agnosticism, pana la urma preferi in mod destul de evident sa te raportezi la niste idei care sunt departe de a te ajuta, ci mai degraba dimpotriva..

Aici sunt doua aspecte:
In primul rand cat de activa este pozitia ta fata de pacat, cat de dispusa esti sa lupti cu pacatele pentru ca nu e de ajuns sa te rogi doar ca Dumnezeu sa faca ceea ce tu trebuie sa faci efectiv.

Iar celalalt aspect este legat de faptul ca desi poti pierde batalii, important este sa NU pierzi razboiul.

Si iarta-ma te rog, dar dupa cum vorbesti semeni cu o persoana pe cale sa piarda razboiul.

Cred ca ar fi suficient pentru raspunsul la intrebarea asta sa consulti Catehismul ortodox cu dorinta sincera de a nu-l supara pe Dumnezeu si a face voia Lui in viata ta.

Iar voia Lui nu este o ambitie oarecare ci este mantuirea ta.

Eu nu inteleg ceva: de ce unii oameni se nasc rai, iar altii buni? Ca unii inca de mici fac rautati... asta n-am putut sa o inteleg niciodata. Unora poti sa le explici ore in sir, ca aia-i alba, aia-i neagra, cu lux de amanunte si tot nu inteleg.... de unde lipsa asta acuta de discernamant?

Nu cred ca se nasc rai, cred ca este vorba de ce le transmit parintii. Nu neaparat prin vorbe, ci prin existenta, prin fiinta lor lor, prin unele lucruri cateodata ascunse, dar care exista in adancul sufletului si apar la copii, ca tarele genetice in biologie.

Se spune in psihglogie ca o problema nerezolvata a unuia din parinti se manifesta la copil - adesea fizic (printr-o boala), sau un deranjament psihic de ex. (teoria lui Francoise Dolto de ex.). Tot asa se poate spune, poate, ca rautatea nerezolvata, adica pacatul, mai ales cel inconstient, panatosenia, se transmite daca parintii nu lupta impotriva lui, mai rau, sunt inconstienti de ea. Se poate transmite din generatie in generatie si inrautati chiar... dar nu este imposibil de a iesi din acest cerc vicios, caci mare este Dumnezeu si ne da intotdeauna sanse de iesire din el.
Ce vina are copilul? Nu e vorba de vina, este vorba de 'solidaritatea' neamului omenesc. Nu ne mantuim singui, se spune. Intotdeauna faptele noastre, ba chiar si gandurile, influenteaza alti oameni in bine sau in rau. Dostojevski zicea ca ar trebui sa ne simtim vinovati pt tot rau din lume, dar pe de alta parte la noi se zice si ca cativa sfinti 'tin lumea'.
Niste idei doar...

Siguranţa drumului pe care merge şi credinţa în Dumnezeu fac din Sfântul Pavel unul dintre cei mai optimişti oameni. Nici umbră de îndoială, nu îşi pune întrebări când suferă, priveşte cu detaşare când este lăudat. De fapt, a şti că în fiecare încercare îţi este spre mântuire este dătător de nădejde. Încercarea are acel gust amar, precum un medicament ce-l luăm spre vindecare, iar atunci când încercarea apare trebuie să o acceptăm ca pe un tratament.

@cristiboss - poate sa fie si cum spui tu, cu medicamentele.
Numai o observatie - mi-a spus un preot batran cu multi ani in urma ca noi nu putem sa ne comparam cu cei din vremea lui Iisus, mai precis cu sfintii. Ei aveau alte puteri si un avantaj - il cunoscusera pe EL si maica lui, cunoscusera indeaproape vremurile si lucrurile descrise in scripturi. Noi suntem pur si simplu alti oameni.

@Alin - jignesti, contrazici preoti ortodocsi,gresesti etc.. Pe scurt: in exemplul tau nu pot sa aleg dintre soiurile de mere fara sa le stiu. Ori ma sfatuieste cultivatorul, ori trebuie sa le gust pe rand, in timp.
Spui de Maria Egipteanca si altii care practica o credinta fara a sti scripturile. Pai, sa stii ca asta este adevarata credinta de fapt si asta incerc si eu. Important este ce, cum traiesti si ce faci. Cine poate intelege scripturile? Dar sunt oameni care traiesc asa cum stiu ei de la biserica, de la parintii, adica respecta niste reguli elementare si isi iubesc aproapele, il ajuta. Si exista si unele lucruri inascute, sau care se intampla dupa o puternica zguduire in viata. Important este omul si simtirea lui.
Eu stiu ca prin botez capeti credinta (devii ortodox, sau catolic, sau ce botez primesti). Nu prea stiu la ce te referi cu Harul in cazul botezului. Stiu cam ce ar fi harul in cazul preotilor sau calugarilor.
Mai mult nu vreau sa intru in polemica cu tine.

@zoridezi - si eu ma intreb adesea ca si tine. Si mai grav decat la copii este ca multi adulti nu au discernamant. cand ma uit ce se intampla in lume si totul este considerat bun, pozitiv, chiar ma apuca deznadejdea, fiindca alaturi de ei suntem obligati sa cadem si sa suferim si noi (doar trebuie sa ne adaptam, sa ne integram etc.)

@Fani - exact, ai dreptate. Conteaza si parintii, familia, mediul in care traim. Nu ne putem mantui singuri decat daca ne ducem in pustie, singuri. Altfel depindem de altii mereu.
Si aici ma gandesc la parabola cu femeile cu candelele care il asteapta pe Mirele lor. Nu reusesc sa inteleg in ea ( si sa fiu de acord), de ce nu au voie sa le ajute si pe celelalte in credinta. Cumva nu este crestinesc ce se spune acolo, este o contradictie: nu-ti dau tie, nu te ajut, ca sa-L intalnesc numai eu, sa ma mantuiesc numai eu. Daca poti sa ajuti pe altul, fa-o, chiar daca tu ramai la urma. Vei avea si tu locul tau, Dumnezeu te va aprecia si mai mult.
O sa spuneti ca trebuie sa fim toti pregatiti - teoretic da, dar practic nu suntem toti la fel, ca asa suntem facuti, fiecare in altfel.

Eu cred ca in parabola asta este vorba de momentul sau situatia, in care nimeni nu ne mai poate ajuta, stam in fata lui Dumnezeu si trebuie sa dam seama de ce am facut NOi cu cele ce ni s-au dat inainte, de El sau de altii. Exista un asemenea moment, totusi. Ca de obicei este vorba de un paradox: pe de o parte nu ne maituim singuri, pe de alta suntem judecati personal.
Nu este o situatie normala, in care ceilalti pot sa ne ajute. Vrea sa ne arate Hristos ca nu pe utem BAZA pe ajutorul celorlalti. Adica este scrisa pentru fetele fara ulei, nu pentru cele cu ulei. :-)
Este insa adevarat ca se zice si ca noi putem ajuta un om chiar si in iad cu rugaciunile noastre.
Stiti povestirea din Dostoievski cu firul de ceapa?

Daca citim versetele respective, se da si o explicatie:

Matei, Capitolul 25
1. Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte.
3. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.
5. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.
6. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!
7. Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.
8. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.
9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.
10. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.

Si acum ce e de fapt acest untdelemn: sunt faptele noastre de milostenie, pe care le facem in timpul vietii si care ne duc pana la usa raiului. Nu e niciodata prea tarziu sa ajutam un sarac, un bolnav, un batran: adunam in acest fel untdelemnul de care vom avea nevoie.
Sa nu spunem "Nu prea stau bine cu banii", ci sa dam ultimul banut, precum vaduva, care a dat toata avutia ei: o mica moneda, dar care a fost apreciata de Domnul Iisus Hristos. Nu scrie nicaieri cat sa dai, numai ceea ce dai sa fie dat din toata inima.

Poate explica cineva parabola cu smochinul; pentru mine e vorba de nesupunere in fata lui Dumnezeu, ceea ce se soldeaza cu lipsa de roada. O viata traita dupa propria dorinta si placere, fara a tine cont de Dumnezeu, e o viata lipsita de roadele, care ni se vor cere la judecata, si noi nu le vom avea.

Sa vedem ce srie pe aceasta tema Sf. Ioan Gura de Aur:
http://www.scribd.com/doc/6373931/Sf...a-i-Milostenia

Poate gresesc, Anca Miha, dar eu ma gandesc uneori ca untdelemn= Har.
Ma gandeam ca lumina este credinta, iar untdelemnul este Harul care-l "umple" pe cel cu adevarat credincios. Nu stiu daca am dreptate, repet, nu sunt eu foarte in masura sa comentez versete.. este mai mult ceea ce simt.
(Iar cum este posibil sa "cumperi" untdelemn, nu stiu exact, dar ma gandeam ca trebuie sa dai tot ce ai - nu ma refer la partea materiala, ci la mult mai mult -, sa renunti la tine in sens lumesc, pentru a-L dobandi)

Nu stiu povestirea lui Dostoievski.
(Relateaza tu, daca vrei. Imi place mult Dostoievski, mi se pare un scriitor profund crestin)

Ai dreptate, Sfantul Serafim de Sarov a zis la fel:
"In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.
"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adacul iadului."

http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

Nu vreau sa comentez parabola cu smochinul, pentru ca nu sunt eu in stare sa fac asta. Dar as vrea sa spun ce m-a impresionat mult, va rog sa o luati doar ca o opinie personala, ca din nou, nu stiu cat am dreptate.
Iisus si-a aratat aici puterea (faptul ca i s-a dat putere sa judece.. ), dar in marea Lui iubire de oameni, El "judeca" un smochin. Poate ca existau in jurul lui multi oameni cu pacate grele (desi pilda smochinului cred ca se refera la roadele harului) care ar fi putut fi judecati, dar El nu judeca pe nimeni. Judeca un pom. Este un avertisment, desigur, dar iubirea Lui de oameni se arata clar si aici.

Cu siguranta si solidaritatea neamului omenesc are o mare influenta in formarea caracterului. Dar totusi... inteleg, ei preiau de la parintii anumite hibe morale, ascunse, neascunse, dar le preiau... altii se nasc ca niste ingerasi, stiu sa faca deosebirea intre bine si rau inca de cand sunt mici. Ce vina au aia care se nasc intr-o familie de betivani, iar ce merit au cei care se nasc intr-o familie de crestini cu traire duhovniceasca? Ca un om care se naste puhav la suflet, de obicei asa ramane toata viata, indiferent cati sfinti i-ar iesi in cale. Acum ma intreb daca Abel ar fi fost in locul lui Cain, l-ar fi omorat pe Cain? Nu cred... atunci Cain, de unde s-a 'virusat' asa de urat? A fost el oare predestinat sa procedeze astfel?
Nu mai inteleg nimic :46:

Indiferent din ce familie provenim Dumnezeu ne cheama la iubirea Sa. Si o va face potrivit starii in care ne aflam. As indrazni sa spun ca nu "ne cheama" pe toti folosind aceleasi cuvinte, momente, etc... Si face chemarea atunci cand omul are posibilitatea de a-I raspunde. Nu striga doar de dragul de a striga. Asa ca nu trebuie sa ne intristam ca venim dintr-o familie decazuta si nici sa ne bucuram ca venim dintr-o familie cuvioasa, caci si ispitele sunt pe masura cresterii noastre duhovnicesti.

Cat despre judecata, ce bine ar fi de n-am uita la noi ca si cand ar fi ultima zi pe care o petrecem. Asa am ajunge sa ne dam si noi seama de suntem vrednici sau nu de Imparatie. Am intalnit persoane care imi spuneau ca daca ar afla ca astazi e ultima lor zi in aceasta viata, s-ar lua la bataie cu cateva persoane, altele ar fura, alte ar manca peste masura.... si altele si-ar plange pacatele. Din nefericire multi sunt incremeniti in diverse pofte, nepregatiti sa salasluiasca in Imparatie si putini sunt cei ce traiesc fiece zi ca si cand ar fi ultima, adica neincetat pregatiti de a intra in Imparatie.

Si eu m-am intrebat ceva asemanator.
Imi spunea cineva mai demult ca de ce am preocupari religioase, ca eu nu am pacate (stiu, este de ras-plans, dar asa gandesc multi crestini de ocazie). Da, nu am facut nici aia, nici ailalta, dar eu nu am fost ispitita sa fac acele lucruri. Daca eu nu am simtit nevoia sa beau sau sa fumez, pot sa ma consider mai buna decat unul care face acele lucruri? De unde sa stiu eu cum este ispitit acela si care sunt lucrurile cu care se lupta altul?
(Nu vreau sa creez confuzii: este scris negru pe alb ca cei care fac acele lucruri nu vor intra in Imparatie.)
La fel si in alte situatii.. nimic din ce avem nu este al nostru, de aceea nu trebuie sa ne mandrim sau sa judecam. Cunosc multe persoane care chiar considera ca intr-un fel sau altul merita ceea ce au (spun ca au invatat, au muncit..etc.) Chiar asa sa fie? Nu Dumnezeu le-a dat ceea ce au, inclusiv un bagaj genetic de invidiat, sanatate, oportunitati? De aceea trebuie sa ne oprim in a ne atribui merite sau in a judeca pe altii.

Doar alegerile ne apartin.

Exact, pentru-ca altfel cadem in slava desarta, despre care am vorbit la Topicul POCAINTA.

Cred că în acel moment diavolul l-a ispitit pe Cain cu invidia, i-a arătat chipul acesteia și Cain s-a înverșunat, a început să gândească natura umană din el, nu cea a sufletului. A dat curs gândului invidios crezându-l drept, logic... De aici avem de învățat că logica noastră nu are nicio legătură cu voia Domnului...

Si mie imi place foooarte mult.

Povestirea e asa: o femeie foarte rea lmoare si ajunge in iad. Ingerul ei pazitor se roaga lui Dumnezeu sa il ajute sa o scoata. Si isi aminteste de o fapta buna, singura neegoista, pe care a facut-o candva femeia: a dat un fir de ceapa unui sarac. Dumnezeu ii spune: bine, poti sa o scoti din iad cu acel fir de ceapa! Ingerul se duce, si ii spune sa se agate de fir ca sa iasa din iad. Ea incepe sa urce, sa urce, sa iasa din foc.. Atunci, alti oameni din iad cand vad ca ea scapa, se agata de picioarele ei. Femeia insa incepe sa se scuture si striga: nu! este ceapa MEA!
Imediat, firul se rupe si femeia cade inapoi...

Am povestit-o cam pe scurt, poate gasesc sursa si v-o dau. Mi se pare ca exprima foarte bine ideea ca nu ne mantuim singuri.

Egoismul anulează orice șansă de mântuire...

Da...
Mai este o povestire, nu stiu de unde:
Cineva merge in iad, si vede numai oameni lihniti de foame. Toti aveau in fata farfurii pline cu cele mai bune mancaruri, dar nu puteau manca, pentru ca aveau linguri foarte lungi si nu reuseau sa isi puna mancarea in gura cu ele.
Dupa asta se duce in rai unde toata lumea era indestulata. Insa si acolo erau aceleasi linguri lungi. Cum faceau? Fiecare ii dadea sa manance vecinului...

Probabil ai uitat de pilda cu talantul, de la cei care au primit mult, mult se va cere, de la cei care au primit putin, mai putin se va cere.

Nu cred ca esti Dumnezeu ca sa poti afirma asta..
Insa faptul ca nu multi ci putini se mantuiesc este o certitudine, asta da, a spus-o chiar Dumnezeu.

Liberul arbitru e un mister, nimeni nu poate spune de ce un om ia decizii bune si altul proaste, chiar pornind de la un numitor (aproximativ) comun.
Dumnezeu a facut pe toti ingerii la fel, nimeni nu poate spune de ce o parte din ingeri au cazut si ceilalti au refuzat razvratirea lui Lucifer.

Dar de cinzecime ai auzit?
Vezi vreo legatura intre cinzecime si statutul tau de crestin?
Sau crezi ca Duhul Sfant este exclusivist si nu s-a dat decat Apostolilor?

Pai cred ca ii contrazic daca la randul lor contrazic invatatura ortodoxa sau lasa anumite lucruri in deriva pentru ca nu sunt pregatiti si prefera sa mearga pe ideea ca oile oricum cred, indiferent ce le-ai spune.

Daca Tatal tau iti spune ca un soi de mere nu e bun, ci e otravitor, nu cred ca e asa greu sa alegi.
Daca tu crezi ca trebuie sa gusti ca sa vezi ca e otravitor si otrava este mortala, nu ai decat, dar nu e dovada de intelepciune ci de nerozie si arata ca relatia ta cu Tatal e una defectuoasa si nu bazata pe incredere si respect.

Si desi poate nu ti se pare atat de grav, pe Adam si Eva acest handicap i-a costat scump, si prin ei, ne costa si pe noi, pentru ca in loc sa ne bucuram aici si acum de lumina Raiului, ne spargem capetele si sfasiem sufletele prin hatisurilor acestei lumi.

Eu cred ca oamenii din ziua de azi nu sunt in stare sa manifeste atata renuntare si pocainta cat acei oameni, de aceea trebuie sa imbine si una si alta, viata duhovniceasca cu cunoasterea, la inceput intelectuala iar cu timpul va deveni si duhovniceasca.

Cine urmareste invatatura Bisericii, citeste Sf. Parinti, etc.

Da, dar nu trebuie absolutizate, mai ales omul cu acele "reguli elementare" ajunge sa se departeze de invatatura Bisericii pentru ca el considera ca moralitatea sa e suficienta si poate sa-si construiasca propriile principii si dogme, unele chiar in conflict cu cele ale Bisericii.

Sf. Serafim de Sarov spunea ca scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant.
Incearca sa-l citesti.

Nu consider asta o polemica ci lamuririle pe care le-ai cerut.
Sau acum nu le mai vrei?

Vad ca nu mai ai asa multe nelamuriri, ma bucura lucrul asta.

Exista o perioada de "agonisire" a Harului (uleiul din candele), o data ce vine noaptea, aceasta perioada se incheie, omul traieste cu ce a agonisit.

Practic vorbind, problema nu cred ca sta in faptul ca nu ar fi vrut ci practic vorbind, este imposibil sa "transferi" harul celor care nu s-au invrednicit sa-l agoniseasca.

Parabola nu spune ca nu au avut bani sa-l cumpere (toti primim talanti) ci nu au vrut (incapatinarea, comoditate, etc).

Momentul in care au devenit constiente ca uleiul care il aveau nu le va fi suficient a fost tarziu, au plecat sa-l cumpere dar desi parabola nu spune e putin probabil ca mai aveau de unde sa ia la acea ora tarzie.

Egoismul de care vorbesti nu exista, daca ai observat, refuzul are in vedere un aspect foarte practic, se pare ca exista riscul ca la acea ora tarzie din istorie umanitatii, a intinde o mana celor care nu s-au ingrijit de mantuirea lor, este nepractic si chiar riscant pentru propria mantuire ("sa nu ne ajunga nici noua, nici voua").


Da, dar si judecati vom fi dupa ce am primit fiecare. Am primit mult? Se va cere mult..

@AlinB
1. Marturisesc ca nu sunt lamurita cu acest Har si cincizecimea. Este o sarbatoare care imi place mult poentru rugaciunile ei speciale de la slujba, cand si preotul se roaga cu noi in genunchi (mi se pare ca singura data). Semnificatia sarbatorii nu am inteles-o pe deplin.
Nu stiu, poate s-a dat numai Apostolilor ca sa duca invatatura in lume. Eu asa am inteles.
Rusaliile si Schimbarea la fata sunt doua sarbatori a caror semnificatie nu o inteleg, fiind prea profund spirituala si ne-explicata pe intelesul oamenilor.

2. Evrica! Ai inteles acum sensul intrebarii mele din acest fir! Tatal iti arata care este marul bun! Nu alegi tu de la tine! Tu nu stii care este marul bun.
Si eu nu m-as ghida dupa Adam si Eva in locul tau. Lor li s-a spus si au fost pedepsiti imediat ce au facut prostia, nu dupa sute de ani dupa ce au murit.

3. Iti spun eu - oamenii din ziua de azi au prea multe ispite, au prea multe in jurul lor. Cei dea acum 2000 ani nu aveau nimic la ce sa renunte si deci nu aveau asa probleme sa mearga in pustie. Si nici scoli n-aveau si biblioteci. Stiau dupa sufletul lor si de sus de la invataturile lui Iisus (pe care l-au vazut si auzit). Noi nu le stim direct ci prin diverse interpretari si traduceri si doar partile care s-au scris.

4. Ce spui tu cu candelele (Harul) nu e chiar asa. Adica eu am inteles de la biserica altceva, si anume ca mai ales cel ratacitor si pacatos trebuie sa fie luat/dus la biserica si ajutat. Pentru ei s-a sacrificat El pe cruce. Deci trebuie ajutati si cei care n-au (nu stiu daca neparat pentru ca nu vor ei), eu zic ca trebuie sa ne ajutam unii pe altii ca toti sa ne mantuim (daca vorbim de mantuire si har).
Prin pilda cu fiul risipitor se spune exact asta. Adica sunt doua pilde cam contradictorii.
Nu stiu, dar sunt derutata si poate ma insel, eu nu cred ca Dumnezeu ne indeamna la egoism in credinta.
Si talantii pot fi folositi si inmultiti in multe feluri, chiar ajutand si pe ceilalti.

Nu poti sa ajuti pe nimeni care nu simte NEVOIA de ajutor. Nu poti aduce pe nimeni la credinta cu forta.. nici macar propria persoana, spun eu. Oricine a vrut sa-si schimbe viata, probabil ca s-a ciocnit de acest fapt: este imposibil. Doar Dumnezeu te schimba (daca evident simti durerea/disperarea despartirii de Dumnezeu si ceri ajutorul Lui).

De aceea, ajutorul spiritual acordata altora este un subiect foarte sensibil. Adica intr-adevar "m-am imbogatit" si am de unde sa dau altuia?
Sau sunt eu cel sarac si orb si gol?

"Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.
Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol! " (Apocalipsa 3: 15-17)


Nu stiu daca ma fac inteleasa, dar ca sa dai ceva, trebuie sa ai de unde. Daca eu ma clatin in credinta nu este mandrie si lipsa de intelepciune sa incerc sa ajut pe altul?
Apostolii aveau Har, era o certitudine. In plus, Iisus Insusi ii trimisese la lucru. Eu nu am nimic si nu m-a trimis nimeni sa strang oi ratacite.
Pe fiul ratacitor L-a ajutat insusi Tatal.
Evident ca trebuie sa ne iubim si sa ne ajutam intre noi. Dar in chestiuni de credinta risc sa-mi pierd sufletul din mandrie (crezand ca as avea ceva) si sa mai trag si pe altii dupa mine.

Dumnezeu e un atrenor care ne ajuta sa atingem standardul de sfintenie
 

Ceea ce vrea Dumnezeu de la noi este ceea ce vrea orice parinte. Sa isi vada copilul crescand frumos, maturizandu-se si sa il vada ca ajunge un om cu adevarat intelept. Noi suntem copii ai lui Dumnezeu. Lucrul cel mai de pret pe care il putem dobandi pe pamant este mantuirea.

Dumnezeu nu vrea sa judece pe nimeni pentru ca ne iubeste pe toti, asa cum suntem. Iubeste pe pacatos, dar uraste pacatul. Scopul lui Dumnezeu nu este sa pedepseasca, ci sa antreneze, sa ne antreneze spre sfintenie, de aceea nu pedepseste in mod brutal decat atunci cand noi intentionat, desi stim clar ca nu e bine ce facem, ajungem sa facem mult rau celor din jur si nu regretam asta sau atunci cand acea pedeapsa e o motivatie. Dar pentru unii pedeapsa e smintire, asa ca Dumnezeu iarta sa obtina efectul renuntarii la pacat. El stie ca fiecare dintre noi intampinam obstacole si de aceea e intelegator. Unii sunt mai indemanatici si le inving mai repede, altii se antreneaza mai mult, pentru ca au mai putina experienta sau mai putina vointa. Dumnezeu ne stie neputinta fiecaruia. Unii uita sa mai priveasca la Dumnezeu si asemeni copiilor mici care invata sa mearga, atunci cand isi iau privirea de la Parintele Ceresc se impleticesc si cad: din frica. Dar Dumnezeu e intelegator si ii ajuta sa se ridice si ii sprijina pana cand invata sa mearga si se maturizeaza si se fac din copilasi cu dinti de lapte ai lui Dumnezeu fii ai lui Dumnezeu, maturi si cumpatati.
Dumnezeu nu ne spune in mod explicit ce vrea, pentru ca stie ca noi putem mai mult de atat: vrea sa ne ascutim auzul, sa ni-l dezvoltam si nu numai auzul ci toate simturile noastre duhovnicesti, pentru ca numai simturile dezvoltate corespunzator pot sa il perceapa cat mai corect si mai deplin pe Dumnezeu.
Si acum tocmai aici este marea putere a lui Dumnezeu. Ca El le stabileste pe toate in asa fel incat se potrivesc ca piesele unui puzzle corect reconstituit. Noi nu ne facem rau intre noi, ci din greselile altora avem de invatat, depinde de noi daca dorim sa invatam sau nu. Multe de spus despre intelepciunea lui Dumnezeu, caci ea e mare.

Cat despre intrebarea "de ce nu ne arata ca gresim", eu stiu din experienta ca ori de cate ori m-am rugat la Dumnezeu sa imi arate daca gresesc sau nu, mi-a aratat: un cuvant citit pe un forum, o predica unde Domnul m-a facut sa imi tresara inima la o anumita fraza, un cuvant aruncat in treacat de un prieten si prin care am facut legatura cu greseala mea.
Dumnezeu nu mi-a aratat in mod brutal, insa, ca sa imi respecte libertatea de a alege. Mi-a dat de inteles unde gresesc, dar m-a lasat pe mine sa hotarasc daca accept ca acolo a fost greseala sau nu. E atat de smerit incat ma corecteaza cu blandete de fiecare data.

De aceea nu ne pedepseste in adevaratul sens al cuvantului decat la Judecata de Apoi. Dar si atunci, nu vom vorbi de pedeapsa, ci de consecintele alegerii noastre: optiunea de prezenta sau absenta a lui Dumnezeu. Daca noi nu L-am vrut, conform faptelor noastre, Dumnezeu ne va respecta decizia si se va retrage dupa Judecata de Apoi si atunci iadul nostru vor fi toate pacatele si patimile care ne vor roade, pentru ca nu mai e Dumnezeu sa le tina in frau. Daca L-am vrut ne vom bucura de prezenta Lui.

Şi totuşi :
 

Mai cam în toate ne asemănăm slăbănoguli, numai că, în locul neputinţei trupeşti, avem o infirmitate infinit mai mare : aceea de a nu- L recunoaşte şi de a nu-I cere ajutorul lui Dumnezeu. Cunoaştem ricurile, ştim primejdiile, conştientizăm efectele negative ale bolilor sufleteşti. Dar ce facem pentru a le trata ? Uneori, nu facem nimic, iar acest lucru e grav, pentru că putem pierde fericirea veşnică. Atunci intervine strigătul de îndreptare, un strigăt al conştinţei noastre. Despre acest strigăt , atenţionare a propriei conştinţe, am vorbit pe alt topic, unde am arătat, conform invăţăturilor Sf. Părinţi, că vorbirea şi legătura noastră neântreruptă cu Dumnezeu se realizează la nivelul conştinţei fierăruia dintre noi. Doamne fereşte de întreruperea acestei legături, sau cum se mai spune , de adormirea conştinţei. Atenţionaţi şi povăţuiţi de El, dobândim curajul de a ne mărturisi neputinţa cauzată de păca şi primim medicamentul care vindecă orice boală sufletească : Sfânta Euharistie. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! +

Ca sa ii contrazici pe preoti, trebuie mai intai sa fi facut tu insusi teologia. Ai studii teologice, sau e doar tupeu din partea ta, de a-l vorbi de rau pe Pr. Iustin, si nu numai pe el, in problema cipurilor, ca sa dau si un exemplu?!?

Afurisirea :
 

Este excluderea clericului sau a Credinciosului din Biserică, când nu vor să se supună superiorilor lor sau calcă învăţăturile Bisericii din rea voinţă . Afurisirea are şi înţelesul de oprire de la Sf. Împărtăşire. Pentru cei care au îndemnat ( prin cuvân sau faptă ) la necredinţă sunt opriţi 10 ani să se împărtăşească. ( Anicra 9 ) . Când ne spovedim trebuie mărturisit atunci când ai judecat un slujitor al Bisericii şi ai hulit Biserica , cu voie sau fără voie. ( cap. Apostazia ) . În general este bine a nu ascunde nici o faptă, vorbă, gând, la Mărturisire, pentru că toate cele nemărturisite vor veni înzecit peste noi.

Ascultarea se face NUMAI intru Iisus Hristos!

Se face si catre episcop. Se mai face si catre duhovnic. Se face si catre Biserica in general (Biserica, trupul lui Hristos). Ascultarea se face si in cuplu, unul de altul. Se face intre membri bisericii.. etc

Cristi - mi se pare un termen oribil, egal cu blestemul si nu pot sa cred ca se face asa ceva in biserica. Am vazut si eu exprimarea din unele canoane.
Nu mi se pare deloc crestin.
Poti sa pedepsesti intr-un fel, dar sa blestemi? Da, sunt fapte grave ce spui tu, dar exista si alte cai si mai trebuie vazute si cauzele.
Pentru cleric nu se spune "caterisire"?

Si inca o intrebare: ce se intampla in cazul invers? Nu cere nimeni iertare credinciosului nedreptatit si ranit.
Dar nu asta era subiectul de discutie aici.