Eu ti-am raspuns la intrebarea asta:

Cind formulezi a doua intrebare abuzezi "rascumparare" si, prin extensie, "mintuire" pentru ca nu se refera la rascumparare individuala, caz in care raspunsul la intrebarea ta ar fi categoric NU (pacatele celor care au trait inaintea Sa nu au fost iertate apriori, fara judecata, si nici nu ofera "un cec in alb" pentru cei de dupa cu care ei sa-si plateasca pacatele, oricare ar fi ele), ci la rascumpararea omenirii din robia Mortii. Prin patimile, moartea si invierea Sa Mintuitorul a scos sufletele celor adormiti mai inainte din casa mortii, ii aduce la sine pe dreptii de dupa si ofera garantia invierii celor care se muncesc in viata inspre mintuire.

@Fani71
Referitor la întrebarea 3 spui: da, Iisus a răscumpărat păcatul strămoşesc, dar nu putem să stăm cu mâinile în sân şi să aşteptăm să fim luaţi în rai. Adică noi ce trebuie să facem, să mai facem un botez prin care să mai ştergem în că o dată (de ce ?) acest păcat strămoşesc pe care spui că Iisus l/a mai răscumpărat o dată !
În legătură cu reconfirmarea răspunsului la întrebarea 2, mulţumesc, îmi este mult mai clară poziţia ortodoxă.
Cine ştie, poate voi citit vreodată şi cartea aceea, dacă spui că este de catehism (dacă o voi găsi şi voi avea timp).
Câteva fraze sunt binevenite (condiţionae de concizie), însă nu o pagină.

@Orthodoxia.i.thanatos
Deci răscumpărarea este exclusiv universalizată, generalizată ... pentru omenire şi nu individuală.
..................

Să văd dacă am înţeles bine:
Iisus s/a răstingnit (murit) pentru posibilitatea de mântuire a noastră.
Iisus a luat asupra Sa tot blestemul şi păcatul care căzuse pe seama omului (nu a individului), oameni care au trăit atât până, cât şi după El.
Până la moartea lui Iisus, omul nu putea ajunge la Dumnezeu, decât prin jertă divină, ceea ce şi făcut El, permiţând ascederea directă şi nemijlocită a oamenilor spre Dumnezeu după anul 33. Dar până atunci ?!
Toţi care cred în Iisus care a înviat, ajung să poată călca moartea în picioare, şi să “învie” la sfârşitul veacurilor pentru judecată. Dar toţi oamenii trebuie să “învie” pentru judecată, pentru că nu pot fi “direcţionaţi” spre cele două căi fără a trece prin “bilanţ”.
Iisus desăvârşeşte răscumpărarea omului de păcatele înaintaşilor (până în anul 0), care stricaseră puritatea iniţială a chipului omului, păcate care generic au inclus şi pe cel originar, iar după moartea Lui trebuie făcut Botez pentru a spăla individual acest păcat moştenit.

A patra întrebare:
Este adevărat faptul că Biblia pe care o ţinem azi în mână (pe lângă faptul că este considerată “cuvântul lui Dumnezeu”) este o antologie, colecţie, însumare de texte compuse, revizuite, ajustate, îmbinate de către zeci (poate sute) de autori (oameni) anonimi, copşti, scribi, copişti, necunoscuţi (unii poate chiar nouă), dar şi nici între ei (mulţi dintre ei) toate acestea realizându/se pe multe secole (7,8 sau 9 secole) ?

Nu mi se pare ca am reconfirmat ce au scris altii, poate ce am scris eu inainte, cu complectari.

Intrebarea 3: nu exista decat un singur botez. Insa noi mai pacatuim si dupa botez, pentru ca Dumnezeu vrea ca noi sa facem sa rodeasca botezul in noi, constient. Pentru pacatele de dupa botez exista taina spovedaniei, care continua botezul, ca sa zic asa.
Pacatul stramosesc este rascumparat in sensul ca prin botez (care este participarea la moartea si invierea lui Hristos) noua ni se da posibilitatea sa invingem ispitele si sa ne apropiem de Dumnezeu, nu mai suntem sub robia mortii, El ne-a eliberat. Acum 'mingea este la noi' ;-)
Este si un paradox aici: in acelasi timp suntem deja cu Dumnezeu si trebuie sa ne apropiem de l, in acelasi timp suntem rascumparati si trebuie sa lucram ca sa fim, in acelasi timp Hristos este in noi si noi trebuie sa ii deschidem sa intre.. Asa e crestinismul, plin de paradoxuri, pentru ca intrece ratiunea umana.

Urmeaza...

Botezul reprezinta MOARTEA omului pentru aceasta viata si INVIEREA PT VIATA INTRU HRISTOS.
Nastere in Duh.
Iisus a spus f clar: nasterea "de sus" este o conditie pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Copiii nu sunt "condamnati" cum spui tu. Pacatul stramosesc inseamna firea pacatoasa, predispozitia noastra spre rau. Asta se mosteneste, nu un pacat in sine, ci EFECTUL lui.
In acest sens, botezul devine o eliberare de efectul pacatului lui Adam. La botez omul primeste Har din plin, ceea ce este foarte important deoarece "inarmeaza" omul in lupta cu pacatul. Iisus a fost ispitit in pustie dupa botez. Noi toti suntem ispititi si trebuie sa luptam cu pacatul..
Un om neglijent, care nu se ingrijeste in permanenta de sufletul lui, care nu lupta cu ispitele, nu va fi mantuit, chiar daca a fost botezat.
Viata dupa botez trebuie sa fie a lui Hristos, nu a noastra, din moment ce El ne-a rascumparat.

Trebuie sa intelegi ca omul nu poate fi rupt de Dumnezeu. Omul a fost creat pt. comuniune cu Dumnezeu. Starea lui fireasca este cunoasterea si ascultarea lui Dumnezeu.
Toata creatia exista doar prin si pentru Iisus Hristos (Coloseni 1:15-17)

Nu revizuita si nu ajustata (nu iau in calcul bibliile neoprotestante)! Cel mai vechi exemplar pare sa fie Codex Sinaiticus, datat 300 -350 AD. Nu exista diferente fata de textele folosite pentru compilarea versiunii King James (1611), considerata astazi de referinta in limba engleza.

(Cu toate că am spus că nu/mi voi împărtăşi în acest topic opiniile personale, încalc această făgăduială cu bunăvoinţa dumneavoastră, pentru a aduce o lămurire în plus a imboldului care m/a determinat să pornesc acest demers de informare certă şi justă.)

Această hotărâre a mea de a/mi astupa golurile sau a/mi reconfirma ceea ce ştiam sau intuiam deja în ceea ce priveşte doctrina ortodoxă a pornit dintr/un singur lucru.
Iubesc prea mult oamenii pentru accepta ideea că nu toţi vor ajunge la Dumnezeu.
Şi când zic asta îmi închipui atât copiii africani care mor la vârste fragede (care nu au auzit de doctrina ortodoxă), cât şi pe Dalai Lama (care cunoaşte mai bine decât mine această doctrină, însă nu a acceptat/o).
Mă tot gândesc la ce ar fi un creştin/ortodox dacă l/ar auzi pe Ghandi spunând: “Eu sunt hindus, sunt musulman, sunt evreu, sunt creştin, sunt budist”. Nu ştiu, oare l/ar considera eretic, gândindu/se, după cum îi “dictează” doctrina că poteca lui s/ar bifurca descendent cu mult înainte de a ajunge la Dumnezeu. Eu nu pot accepta asta.
Nu pot accepta un Dumnezeu care a spus lucrul acesta, dacă l/a spus. Atunci eu nu cred în Dumnezeul ortodox.
Nu pot accepta faptul că după doctrina ortodoxă cei mai aproape de Dumnezeu v/or sta doar cei 150 de milioane de ortodocşi, iar celelalte miliarde de oameni vor sta pe la etajele 2,3,4,5,6 dacă ar fi să ne imaginăm un bloc cu 10 etaje drept raiul sau ce va fi după moarte.
Nu pot accepta faptul că ateii care au dus o viaţă în spiritul moralei, au respectat codul penal şi civil, cu toate că nu au crezut în Iisus Cristos, vor ajunge la subsolul acelui bloc (în iad).
Nu pot accepta un Dumnezeu părtinitor, care ţine doar cu creştin/ortodocşii şi îi lasă la etajul 9 pe catolici, la 8 pe protestanţi.
Nu pot accepta o doctrină care ne învaţă că miliardul de indieni trăiesc în minciună şi nu vor ajunge lângă Dumnezeu.
Nu/mi pot închipui un preot de altă religie, care după moarte, va sta pe etajul 8 şi nu lângă Dumnezeu, pentru că ortodocşii consideră că dintre toate religiile de pe planeta Terra ei sunt posesorii şi păstrătorii adevărului absolut, în forma lui imuabilă, iar cine a cunoscut acest adevăr şi nu l/a adoptat, nu l/a îmbrăţişat, nu va ajunge lângă Dumnezeu, ci mult mai departe de El.

Sa-ti spun un secret, nici eu nu pot accepta.
Sa se arunce acum pe mine toti fundamentalistii de pe forum, daca vor.
Trebuie sa distingi intre crestinismul adevarat si fundamentalism, ca sa-ti poti face o parere, Bogdan.

Nu scrie nicaieri ca cei care nu sunt ortodocsi nu vor ajunge la Dumnezeu nicodata, ca nu au nici o sansa de mantuire. Se spune doar ca crestinismul in varianta ortodxa este calea cea mai desavarsita spre Dumnezeu. Pentru cca Dumnezeu s-a facut om pentru noi - cum poate fi Dumnezeu mai aproape de noi decat atata? Toate tainele intrevazute inainte de alte religii si pe urma au fost aduse sub nasul nostru, ca sa zic asa, au fost aduse chiar in trupul nostru.

Personal, il admir mult pe Gandhi. Unul ca el dovedeste ca pana la urma, caile se pot intalni.
Calea lui nu e a fiecaruia, bineinteles.

Asta nu inseamna de loc sincretism. Inseamna respectul tainei lui Dumnezeu. El ne-a dat noua o cale, sa o urmam si sa-i lasam pe ceilalti sa o urmeze poe a lor. Putem sa facem si misiune, caci ccredem ca a noastra e cea mai buna, dar sa nu-i condamnam pe ceilalti.

Chiar parinti aspri ca p. Cleopa (cu care nu sunt intotdeauna de acord) spun ca fiecare va fi judecat 'dupa legea lui'.

Este si asta o ispita, a te considera mai milostiv decat insusi Dumnezeu...
Dumnezeu vede in sufletul fiecaruia si judecata este personala, si dreapta, prin urmare nu este motiv de ingrijorare.
Nu e destul sa fii botezat ortodox ca sa ajungi in Imparatia Cerurilor, trebuie sa fii ortodox cu sufletul, si numai Dumnezeu stie cum stau lucrurile. la fel, in cazul celorlalti, de alta religie, sau confesiune crestina, vede sufletul fiecaruia.
Dar e destul de clar, ca cineva care il respinge pe Hristos, si nu Il cauta si nu Il iubeste, inca de aici, nu va VREA sa stea alaturi de El nici dincolo. sufletul lui nu va tinde catre Dumnezeu.

Crestinismul NU prezinta lucrurile ca mai sus!
Sa o luam logic: "daca A, atunci B" nu inseamna implicit ca "daca NU A, atunci NU B"!

Daca-L accepti pe Iisus te mantuiesti (dar nu automat, ci trebuie sa-I urmezi Lui in fapte si credinta). Acesta este mesajul crestinismului si fiind un mesaj de dragoste, nu este coercitiv.

Nu se spune nimic despre copii sau despre copii nenascuti (avortati, da), despre cei care nu au auzit de Iisus sau nu au avut sansa sa invete despre El.. Biserica nu are o pozitie clara. Nu este o invatatura care poate fi inteleasa de oricine, poate. Sau poate nu este necesara mantuirii. Aici ai incredere doar in judecata lui Dumnezeu, care va fi dreapta (individuala, bazata pe faptele/gandurile/trairile fiecaruia)

In plus, zic eu, un asa punct de vedere denota ipocrizie (nu vreau sa te jignesc, vorbesc din experienta mea): imi spun unii "uite, de ce nu-l vindeca Dumnezeu pe acel copil bolnav sau de ce nu-l ajuta pe acela care sta in strada?" Si eu raspund: daca tu consideri ca esti drept (mai drept decat Dumnezeu, adica) de ce nu-i ajuti tu? Dar de multe ori astfel de persoane nu sunt dispuse sa ajute. Vorbeste doar orgoliul si mandria in ei, dar nu mila!

Cu referire la celelalte credinte.. si eu gandeam ca si altele sunt bune cat timp stiam despre ele doar din carti de istoria religiilor. Dar contactul cu o persoana care a trait intre musulmani, de ex. a fost de natura sa-mi schimbe radical perspectiva asupra islamului, despre care Biblia spune : "Dar chiar dacă noi sau un INGER DIN CER v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! "
Iar despre religii orientale: informatiile din cartile Ierom. Seraphim Rose sunt foarte interesante. Pe scurt: sunt religii demonice, idolatre.
Dar aceste lucruri devin clare abia dupa ce te familiarizezi cu credinta ortodoxa.

Respectarea codului moral sau civil si penal NU ESTE SUFICIENTA. Nici macar in lumea oamenilor! Nu poti sa pretinzi mantuire doar pt. ca ai avut o conduita acceptabila social.
Cred ca esti de acord ca un om poate sa nu incalce nici o lege si totusi sa fie corupt sufleteste, sa traiasca in minciuna, provocand suferinta siesi si celor din jur (chiar daca nu incalca reguli morale).
Moralitatea nu poate surprinde esenta pacatului, nu "vede" pacate din mandrie, din parere de sine, care pot fi ucigatoare de suflet.

Inainte de Iisus exista o singura directie: sheol (asta am inteles eu din cat am citit.. eu sper ca ma corecteaza cineva cand gresesc)

Te corectez un pic: TOTI vor invia pentru judecata.
Iar moartea fizica nu este o perioada in care "dormi" sau stai suspendat in neant. Daca ai citit despre experiente de moarte clinica, probabil stii ca moartea este doar fizica (eu recomand "Sufletul dupa moarte" a Ierom. Seraphim Rose.. precis se gaseste pe scribd.com)
Pana la judecata exista o mare posibilitate sa nu asteptam intr-un loc cu verdeata :(.

Mi-a placut asta!! O sa o tin minte. Bun argument.

In principiu, da.
Dar treci prea usor peste partea cu "Cuvantul lui Dumnezeu"

Vad ca esti sceptic in ce priveste puterea Sf. Duh.
Ti-am dat citat din viata Mariei Egipteanca - ea stia Scripturile desi nu stia sa citeasca si traia singura in pustie. Cine o invatase?
In Biblie scrie: "Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, ACELA VA VA INVATA TOATE şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. "

Sau alt exemplu: Evanghelia dupa Ioan a fost scrisa de.. un pescar.
Da, Sf. Apostol si Evanghelist Ioan a fost un pescar sarac. Cu greu imi pot imagina o origine sociala mai modesta decat aceasta.. crezi ca era pregatit in scoli sau a studiat retorica undeva?
Si totusi a scris o Evanghelie de o profunzime si o frumusete extraordinara. Cum este posibil?
Duhul Sfant este "autorul" intregii Scripturi.

Vorbind mai intai despre NT:
Cum si-a spus si Thanatos, sunt dovezi ca textul pe care il avem noi acum corespunde cu textele de la inceput, deci nu a fost modificat de copisti. Sunt cateva mici diferente intre manuscrise, dar neesentiale.
In afara de ce a spus el, mai exista si fragmente de manuscrise gasite la marea Moarta si nu mai stiu pe unde care corespund cu cele de dupa.
Ce s-a realizat in decursul a mai multe secole (de fapt, doua) este adunarea acestor etexte din Noul Testament intr-un volum care s-a numit astfel, sau 'canon'.

A cincea întrebare:

Este adevărat faptul că Dumnezeu aşa cum este El re(prezentat) în Vechiul Testament pare: gelos, misogin, nedrept, răzbunător, rasist, homofob, "ucigaş" de copii ?

Din perspectiva unui ateu, da, din cauza ca are o gindire “defectuoasa”, dar introducind urmatoarele corectii raspunsul este [SIZE="4"]NU[/SIZE]:

1. Omul este o fiinta creata. Dumnezeu isi justifica gindurile si faptele Sale in fata creatiei numai acolo si cind considera El necesar.

2. Mintea lui Dumnezeu nu este si mintea omului. Tot ce creatia nu poate deslusi are sens deplin in logica lui Dumnezeu.

3. Creatia nu este complet libera pentru ca face parte din planul lui Dumnezeu. Viata nu este un scop in sine, ci un mijloc de inaltare spirituala.

4. Dumnezeu este infinit mai mult decit creatia, de aceea nu poate fi redus la descrieri care definesc caracterul creatiei, chiar daca El alege sa se manifeste si la nivelul creatiei pentru a se face inteles.

5. Sufletele sint nemuritoare. Dumnezeu le creaza si ele se intorc la Dumnezeu cind omul moare in trup. Moartea pentru cel care crede in Dumnezeu nu are nimic de a face cu tragedia pe care o cunoaste ateul.

Deci :
 

"Cum un Dumnezeu al milei şi al iubirii de oameni, aşa cum îl prezintă Scriptura, a putut dispune exterminarea opozanţilor poporului Său, dispunând scene de o cruzime atât de mare ?" . Pentru a găsi o explicaţie la această întrebare , am apelat la cartea părintelui profesor Petre Semen, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi " Aşteptând mântuirea", o carte ce o recomand tuturor credincioşilor şi nu numai. Reproduc un scurt fragment, dar indicat şi cu folos, este citirea integrală a acestei cărţi.
". . .Pentru a înţelege acest lucru, se impune a ne transpunem în contextul istoric şi mai ales în mentalitatea timpului. În primul rând, nu trebuie să surprindă comportamentul, uneori prea brutal, din partea unui popor care se situa în faza incipientă a civilizaţiei, iar perioada grea a deşertului îl abrutizase. Pe de altă parte, se pune problema acută a supravieţuirii, cu orice preţ, ca naţiune şi mentalitate. Trebuia să se aleagă, acum , între religia relevată, purtătoare de adevărate valori spirituale. Fiii lui Israel n-ar fi putut menţine credinţa relevată atâta vreme cât contactul permanent cu credinţa idolatră a canaaniţilor punea serioase probleme pentru nişte oameni cărora abia li se revelase credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţă care nu era bine consolidată. Se punea deci problema unei alegeri extrem de importante şi cu serioase perspective de viitor. Israeliţii trebuiau să aleagă acum între adevărata religie relevată de un Dumnezeu ce îşi dovedise din plin puterea ocrotitoare , o religie purtătoare de incontestabile valori spirituale , şi religia unor popoare păgâne cu vădite şi condamnabile manifestări imorale. Motivaţia exterminării popoarelor băştinaşe era, într un fel , justificată şi pregătită de autorul cărţii Deuteronom : << Nu pentru fapte tale bune, nici pentru credincioşia inimii tale tu intri să iei în stăpânire ţara lor, ci pentru fărădelegea popoarelor acestora, Domnul Dumnezeu le-a alungat din faţa ta, întărind făgăduinţa pentru care Domnul s-a jurat strămoşilor tăi , lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov >> ( cap. 9,5 ) . Era prin urmare, o hotărâre divină de a-i pierde pe unii oameni care s-au dovedit incorigibili, iar Dumnezeu dispune de modul de pedepsire. Uneori, a bătut păcatul prin apă ( potopul ) , alteori prin foc ( cetăţile Sodoma şi Gomora ) sau prin sabia invadatoare ". Înţelegerea cu adevărat a Sfintei Scripturi nu o putem realiza pe deplin decât prin Sfintele Învăţături şi citind unele studii teologice. Aici pe forum putem doar indica sau comenta pe cât se poate , un fapt, o frântură, dar baza rămâne studiul şi lectura individuală. Spor !

Şi , iar deci :
 

Împărţirea pământului făgăduinţei s-a realizat numai în urma cuceririi acestuia prin lupte sângeroase purtate de băştinaşi. Ceea ce crează un sentiment de derută în mintea unui cititor modern al Sfintei Scripturi este multitudinea şi intensitatea cu care sunt prezentate scenele devastatoare din momentul confruntării fiilor lui Israel cu băstinaşii pământului Canaan, cât şi imaginile sângeroase create de masacrele în masă ce rezultă di rândurile scripturistice. De aceea luate doar ca nişte simple fapte, fără a cunoaşte momentul istoric respectiv şi fără a ne completa cât de cât lectura, duc la interpretări nedorite , neavenite până la urmă.

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

Cred ca faci foarte bine punand intrebarile asa, cum iti vin, fara falsa smereinie si perdea!

Ma gandeam sa incep un thread asemanator dar fara sa studiez mai intai nu o voi face, pentru ca vreau sa fiu absolut sigur ca nu fac greseli.
Anyway, ideea ca viata nu este tocmai libera si ca depindem de Dumnezeu si ca nu putem sa facem nimic fara El, si ca ii datoram Lui totul nu este palatabila pentru multa lume, in special tineri.Oamenii vor spune "am cerut noi sa fim creati?" si "ce viata de sclav este aceasta, in care am ca singura alternativa la obedienta totala a unui Dumnezeu care isi forteaza calea asupra mea, tortura eterna"?
Si o intrebare de-a mea este : inteleg ca iadul este o pedeapsa pentru neascultare.Ce sens are o pedeapsa daca cel pedepsit nu se poate indrepta?Ma gandeam ca il putem considera o consecinta a actiunilor cuiva si o stare de suferinta a sufletului determinata de ruperea de divinitate, totala si definitiva, pentru ca mirosul cumplit al iadului cum ar putea fi simtit de un spirit, care nu are simtul olfactiv?Si focul, care este material, de suflet care este nematerial?Iar modul in care este descris diavolul, este similar cu imaginea zeului pagan Pan.Chiar ma gandeam sa incep un thread despre influientele religiilor pagane asupra crestinismului.Pentru ca singura religie adevarata, cu o dogma dictata direct de Sfantul Duh, cum ar putea avea ceva comun cu paganii?

Tu ai familie?
O astfel de intrebare presupune sa intelegi lucrul la care au renuntat ei.

Nu te supara, dar asta este din nou o intrebare "ipocrita" (nu te acuz pe tine de ipocrizie, nicidecum, ci doar vreau sa arat cum se opereaza cu un dublu standard cand sunt analizate astfel de aspecte). Daca familia ar fi atat de importanta, atunci omul de ce nu o cinsteste (adulter, umilinta, abuz, copii neglijati sau crescuti doar trupeste..)


Credinta vine inainte de orice.
Renuntarea a fost una mult mai profunda, ei au renuntat la EI INSISI, de fapt, pentru a-L primi pe Hristos. Asta inseamna sa renunti la tot ce tine de propriul ego, sa renunti la propriile dorinte, vise, la lucrurile in care crezi (adica la "intelepciunea lumii acesteia", care este nebunie in ochii lui Dumnezeu).. la tot.
Si in final au si murit pentru Hristos.

Si tu consideri ca au facut rau familiilor lor? Pai prin ei s-au mantuit si cei din jurul lor (inclusiv familia).

Nu, nu este asa. Le-a cerut unora sa-l urmeze si ei au plecat de acasa o vreme, dar nu inseamna ca le-a cerut sa-si paraseasca familia definitiv. Se stie de ex. ca Petru dupa aia si-a luat si sotia dupa el (spune sf. Pavel intr-o epistola). Nu s espune de fiecare, dar prin aluzii facute oin alte locuri se intelege ca il urmau de ex. si femei pe Hristos, unele libere, altele poate sotii.
Oricum, apostolii duceau o viata nomada impreuna cu Iisus, faceau inconjurul tarii care nu era mare, deci nu s epoate spune ca si-au parasit tara si au plecat departe, in acei trei ani cat l-au urmat.

Ce le-a cerut, a fost sa il puna pe Dumnezeu pe primul loc (cine nu ma va iuibi mai mult decat pe mama sa, tatal si copiii sai... NB e interesant ca aici nu spune de soti si sotii; relatia cu acestia este privileaiata; nu ca ar trebui pusi inaintea lui Dumnezeu, dar ma gandesc ca nu se zice de ei pentru ca relatia dintre soti o oglindeste intr-un mod special pe cea a omului cu Dumnezeu)

A şaptea întrebare:

Este adevărat faptul că Iisus nu a râs niciodată ?

Oau!
Si eu m-am intrebat uneori daca Iisus a ras vreodata!
Tu unde ai gasit informatia asta (in afara de Umberto Eco)?

Asta de unde ai mai scos-o?? ;-)
Ca nu scrie in Biblie ca ar fi ras? Dar nu scrie nici ca nu a ras.
Scrie odata ca a plans. (la moartea lui Lazar)
Eu personal cred ca Dumnezeu are simtul umorului cat cuprinde.

E o întrebare cât se poate de normală.
Multă lume crede că Iisus n/a râs niciodată, deşi nu se specifică acest lucru în Biblie. Cred că orice persoană credincioasă din jur ar răspunde că Iisus n/a râs, dacă ai întreba/o.
Mult timp a fost sobru, uneori plângea, însă nu ţi/L poţi imagina pe Iisus râzând. El a spus numai povestioare cu tentă moralizatoare, deloc poznaşe, ci cât se poate de grave. Iar dacă un practicant ar vedea o imagine religioasă cu Iisus râzând (căci există) ar crede probabil că este erezie.
Am auzit din surse nesigure că există texte apocrife în care se spune că Iisus n/a râs (de exemplu textul lui Publius Lentullus).
Apoi, orbul Jorge care păzea secretele din finis Africae.
Or, dacă Iisus a fost şi om, e logic că a trecut şi prin fazele copilăriei şi ale adolescenţei.
Pare aproape imposibil să nu fi zâmbit măcar vreodată.
Nu mai zic că există mulţi credincioşi practicanţi care au convingerea că a râde este un lucru diavolesc, şi nu se cade să fie făcut. Şi nu mă refer la a râde de altul (în batjocură), ci de a râde de o glumă normală.

Ei, Bogdan, dar noi nu am zis ca intrebarea e proasta. Insa eu nu am mai auzit sa se vorbeasca despre asta si m-a amuzat.
Intr-adevar, sunt unii crestini moralizatori si incruntati care pot spune astfel de lucruri, dar crestinii care imi sunt mie model nu cred ca ar spune asa ceva. Uite de ex. Steinhardt, care a spus ca un ascet incruntat nu este cu adevarat ascet. Deci daca si ascetii rad.. Ori, Iisus spune chiar despre el insusi ca oamenii il criticau ca este 'bautor de vin' si nu tine sambata etc, deci atunci cand mergea la casele oamenilor care il invitau oare nu a ras cu ei?
Un argument teologic:
Dumnezeu s-a facut om, deci a asumat tot ce este omenesc. Parintii spun ca ceea ce nu este asumat nu este mantuit. deci, rasul nefiind rau (decat daca este de badjocura sau rautate etc) a trebuit si el sa fi fost asumat in mod logic de Dumnezeu facut om ;-)
Ar fi interesant de vazut ce spune parintele Teofil Paraianu despre asta, ca el pune mult accent pe importanta rasului si zambetului pentru crestin.

Apocrifele sunt apocrife - nu au intrat in canonul NT pentru ca contin si idei dubioase si false.

Este un thread depsre ras, unde sunt spuse tot felul de pareri..

Chiar nu tinea sambata?!? De unde reiese?
In ceea ce priveste râsul, drept sa va spun, nu Il prea vad razand pe Domnul, caci era constient de toata suferinta de care era inconjurat. El le vedea pacatele, le vedea fiecare ungher al sufletului; cum sa-i arda sa rada?
Cand intra cineva intr-un spital cat ii mai arde de ras? Eu nu prea am vazut oameni razand prin spitale... iar lumea e plina de oameni bolnavi, caci bolnavi suntem cu totii, chiar daca unii doar instare incipienta...

Pai nu tinea sambata in sensul in care vroiau evreii de pe atunci. Se stie ca evreii aveau un anumit numar de pasi maxim pe care il puteau face, de exemplu. Apoi Hristos a fost criticat ca a vindecat oameni in zi de sambata, sau i-a spus slabanogului sa isi ia patul tot in zi de sambata....Problema era ca evreii nu intelegeau ca fapta buna si placuta lui Dumnezeu nu trebuie sa tina cont de ziua saptamanii.

Eu asa cred ca un om (si Hristos a fost om) care plange, e imposibil sa nu si rada/zambeasca. Cum putea sa nu zambeasca cand vedea copilasi in jurul lui? Cum putea sa mearga la nunta din Cana fara macar sa zambeasca si sa spuna cteva cuvinte bune mirilor si familiilor lor?

Si chiar si sa mergi la spital, sigur, cand te gandesti la suferinta si necazurile din jurul tau iti vine a plangi. Dar unui bolnav nu ii face bine sa te vada plangand, ci mai bine spui cateva cuvinte bune, eventual usor glumete si poate poate, pentru cateva secunde reusesti sa mai alini suferinta.

Imi pare rau dar nu am inteles explicatia cu tinutul sambetei. Stiu ca a vindecat sambata; oare la asta se refera cand spune ca nu tinea sambata?
Una e sa zambeasca si alta e sa rada.
Mersul la spital era doar o comparatie...si apoi noi suntem numai oameni, nu si Dumnezeu.
Iisus, fiind si Dumnezeu, cuprindea cu mintea mai mult ca noi; simtea suferinta multora.
Ma gandesc, ca daca biblia nu are versete in care se vorbeste despre ras, inseamna ca acesta nu are valoare duhovniceasca. Asta nu inseamna ca noi nu avem voie sa radem; doar ca nu ne foloseste in acelasi fel ca plansul.

A opta întrebare.

Este adevărat că Dumitru Stăniloae a afirmat că “ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului XX” ? (în paranteză fie spus bucurând şi întristând deopotrivă)

Este adevărat că un ortodox autentic consideră citatele următoare o erezie şi o minciună sfruntată ?

“Lefegiii BOR îi smintesc, plătiţi din banii noştri, ai contribuabililor, pe viitorii preoţi, încă de pe băncile seminarului, inculcându-le falsuri pe bandă rulantă. Pomelnicul diferenţelor “insurmontabile” dintre catolici şi ortodocşi, poate fi desfiinţat printr-o informare cinstită. Caii de bătaie ai ortodoxismului biruitor rămân, în continuare, Imaculata Concepţiune; pâinea azimă; Filioque; infailibilitatea Papei. Orice creştin cât de cât luminat ezită înainte să de a înşira aceste aşa-zise “piedici”.”

“Ce deranjează în discursul aparent serios al politicienilor noştri sinodali este excesul demagogic. Se repetă nişte slogane penibile, dar care prind la poporul “provoslavnic”, se invocă nu ştiu ce disensiuni teologice când, în fond, totul ţine de orgolii şi ambiţii strict omeneşti, de ignoranţă şi, nu în ultimul rând, de încăpăţânare prostească.”

“Orice român trebuie să ştie că invitarea Papei Ioan Paul al II-lea în România i s-a datorat exclusiv primului ministru al vremii, Radu Vasile, care a trecut cu o îndârjire vrednică de toată preţuirea peste “nietul” obstinal al lui Teoctist Arăpaşu.”

“BOR zace de peste o sută de ani sub o crustă enormă de aluviuni care n-au nicio legătură cu spiritul evanghelic şi patristic.”

Mai spune că fără bună-credinţă, credinţă simplă nu valorează cine ştie ce. Ridicolă, pe de altă parte, este obsesia “ortodoxului” pentru “demascarea şi distrugerea celuilalt”, a catolicului, în speţă.

(Citatele de mai sus sunt luate din cartea “Orthodoxie versus ortodoxie de Cristian Bădiliţă, Editura Curtea Veche, 2009)

Este adevărat că singurul argument pe care ortodocşii îl pun în calea ecumenismului este faptul că Biserica Ortodoxă este Unica, Sfântă Biserică a lui Christos şi păstrează intactă învăţătura apostolilor, spre deosebire de celelalte ramuri ale creştinismului care ar fi decât divagaţii ale cuvântului originar, de unde rezultă iarăşi credinţă subsidiară că respectivii nu ar ajunge lângă Dumnezeu ş.a.m.d. ... ?

Simplifici prea mult.
Adevarul este unul si unitar/intreg (nu multe adevaruri relative cum ar crede omul crescut in spiritul materialismului stiintific). Orice modificare adusa adevarului, ii schimba esenta (calitatea lui de adevar, il transforma in minciuna).
O unire a bisericilor implica compromisuri, deci o alterare a adevarului.

Pe puncte, diferentele dogmatice intre ortodoxie si alte confesiuni, pot fi sustinute cu argumente biblice si din Traditie (cel putin, in cate probleme m-au interesat pe mine, perspectiva ortodoxa mi s-a parut mai buna, dar evident eu am inca mult de citit..). Confesiunile crestine care se bazeaza doar pe Scriptura, au renuntat la scrierile sf. parinti tocmai din cauza ca invatatura lor este in contradictie evidenta cu a acestora.

Aaaa, unde ajung "aceia"! De unde sa stim noi unde ajung? Dumnezeu cu mila.
Dar cred ca pe ei ar trebui in primul rand sa-i intereseze unde ajung. Si eu m-am intrebat daca ortodoxia este dreapta. Am citit, m-am informat.. cat am putut, cat am inteles. Eu am ajuns la concluzia ca da, ortodoxia este adevarata. Pe altii ce-i impiedica sa cerceteze?
(Dar sa stii ca nici ortodocsii nu se considera mantuiti. De aceea a judeca ce se intampla cu altii este lipsa de smerenie, cred eu.)

A vindecat sambata, dar de ex. el si apostolii au culesc spice de grau ca le era foame sambata; Iisus i-a zis slabanogului sa-si ia patul in spinare si sa umble etc. Si cand a fost criticat a zis ca 'nu omul este pentru sabat ci sabatul este pentru om', si 'Fiul Omului este domn si al sabatului'. A vrut sa le arate ca nu in tinerea unor reguli tine dragostea de Dumnezeu si credinta, pana la urma.
Orice asemanare cu diversele discutii actuale pe acest forum este, nu-i asa, o pura intamplare. ;-)

Daca nu scrie in Biblie nu inseamna ca nu a ras. Nu putem decat specula, evident.

Ce zice Noessisaa este adevarat despre spitale. As mai adauga: Eu stiu din proprie experienta ca se pot face glume cand esti bolnav grav si chiar in pericol de moarte, si poti si sa razi de asta (chiar cel de aproape drag poate). Daca nu intelegi, Anca, nu iti pot explica.
In plus, da, El vedea tot raul si toata suferinta, dar fiind Dumnezeu vedea si tot binele si manturiea si Imparatia. Care castiga. Invierea se vede din persopectiva crucii. Deci..

Nu. Eu nu cred ca este adevarat. S-a dus despre asta o discutie pe alt thread despre ecumenism, in care eu am adus citate din carti publicate. cel mai important este cel dintr-o carte publicata in chiar anul mortii sale, 1993, si in care vorbeste foarte bine de ecumenie.
O sa caut iar sursa sa o pun si aici.
Aceasta afdirmatie care se gaseste peste tot este dintr-un interviu dubios, care nu apare decat pe internet si cuprinde si alte greseli. Nu este nici stilul parintelui Staniloae sa vorbeasca in acest fel.

Nu prea inteleg unde bate??

Drept satti zic nici pe asta nu prea inteleg, e prea scoasa din context.

? Mie mi s-a parut ca a venit din partea ierarhilor BOR. Si cred ca a fost un lucru bun vizita papei.

Nu cred..
Sau daca vrei, se poate critica orice biserica locala si se pot gasi lucruri care sunt impotriva spiritului evanghelic si patristic, precum se pot gasi si lucruri care sunt conforme.. din fericire.

Cred ca asta cam asa este, daca inteleg eu bine. ;-)

Nu est adevarat, astfel spus.

Antiecumenistii sunt chiar mai duri decat atat, unii dintre ei, dar exista ortodocsi care cred in rostul miscarii ecumenice si considera ca si ceilalti crestini au pastrat multe lucruri bune si adevarate desi da, in general ortodocsii considera ca ei au pastrat cel mai bine credinta apostolica.

Eu fac parte dintre cei care sprijina miscarea ecumenica (s-a discutat mult dxespre asta in topicul 'Argumente pentru miscarea ecumenica'..) si cunosc multi altii.
BOR participa activ la ea, si episcopii sunt de acord, exista in Romania insa din cate vad o miscare anti, care vine din anumite medii calugaresti.

Nu cred ca are mare importanta daca ceea ce scrii tu vine din mintea unui ateu sau numai a unuia care neaga Dumnezeul iudeo-crestin, cel putin nu pentru mine. Afirmatiile tale, “celelalte aspecte vitale şi esenţiale”, sint cam hazardate, evident, o spun din punctul de vedere al unui crestin, chiar daca tie ti se par pertinente, pentru ca nu impartasim aceeasi conceptie despre lume, conditia umana, aici, in particular. Pentru un crestin nu exista “celelalte aspecte vitale si esentiale”. Singurul lucru vital il reprezinta mintuirea. Si acuma pot sa-ti raspund si la a sasea intrebare: Foarte adevarat! Daca exista credinta, cel chemat gaseste forta sa rupa legaturile pamintesti cind Creatorul i-o cere, iar durerea despartirii o atenueaza siguranta ca Dumnezeu va purta de grija celor ramasi si imensa fericirea de a sluji Domnului in mod ales, chiar si atunci cind aceasta inseamna persecutie si moarte. De partea familiei crestine exista aceeasi intelegere. Apostolii sint exemplul cel mai direct, insa si martirii de mai tirziu ai Bisericii, precum si simplii parinti si maicute care au luat drumul manastirilor de-a lungul veacurilor marturisesc aceeasi mare dragoste pentru Cristos.

Raspunsul meu vine numai in completare, si nici nu sint prea convins ca nu intervin gratuit, la cele spuse de anna21.

Omul facind greseli invata multe lucruri. Unul dintre ele este umilinta, fara de care nu poti sa-l intelegi pe Dumnezeu. Mai bine studiaza si intreaba inainte de a fi “absolut sigur” ca nu gresesti, tocmai ca sa gresesti si sa exersezi umilinta. Nu-i numic rau in a fi umil.

Mindria vine de la diavol si te face sa negi Creatorul punind in loc teorii iluzorii. Stiinta nu-ti ofera un raspuns cu privire la originea lumii si a vietii, ci “speranta” intr-un astfel de raspuns prinzindu-te intr-un alt sistem religios care iti confera mai multa libertate aparenta si care iti hraneste copios mindria punind omul in locul lui Dumnezeu. De-aici se iese insa foarte greu, numai dupa ce inaintezi in viata, si doar cel care ajunge sa inteleaga lovindu-se de greutati cit de neputincios este omul, si cel care descopera studiind cit de caraghioase sint pretentiile lui de a intelege lumea, si cel care vede ca viata se termina si ca el si-a pus speranta in lucruri desarte. Cu alte cuvinte, numai dupa ce inveti ce inseamna umilinta.

Trecerea prin lume se face dupa regulile lui Dumnezeu. Ai liberatatea de a nu le accepta sau chiar de a-l refuza pe Dumnezeu, dar aceasta liberatate nu vine gratis. La incheierea socotelilor va trebui sa platesti pentru ea. Poti sa-ti spui ca nu-i adevarat, dar ar fi bine sa te gindesti de doua ori inainte de a-ti asuma riscul atita timp cit tu nu pui in loc nimic concret, doar niste iluzii (in locul altor iluzii, daca vrei, daca te ajuta, in prima instanta).

Poti, de asemenea, sa-ti irosesti viata incercind toate religiile pamintului, dar ar fi o mare risipa pentru ca tu te-ai nascut cu darul primului nascut: portile cerului ti-au fost deschise prin botez si ai Biserica ca sa inveti Adevarul si sa iti lumineze calea. Tot ce-ti trebuie e doar umilinta ca sa accepti si sa pornesti descult la drum.

Intrebi cum poate spiritul sa simta arsura focului. Nu cred ca durerea este de natura fizica la inceput, dar lipsa lui Dumnezeu il va face oricum sa sufere cumplit. La inviere si sufletele celor condamnati prin judecata particulara sint reintrupate, dupa care se intorc in iad in trup, iar durerea va fi si fizica de asta data.

Influente pagine exista. Unele sint inofensive, altele sint condamnate de Biserica. Paginii cind s-au crestinat aveau obiceiurile lor impamintenite poate si de mii de ani si nu trebuie sa mire ca unele s-au perpetuat, mai ales acolo unde nu exista credinta puternica. Iar daca te referi la "influente" in credinta, gen Mithras, acelea sint supozitii fara fundament serios si, dupa parea mea, nu merita sa-ti pierzi vremea cu ele. Mai spui si ca "dogma a fost dictata direct de Duhul Sfint", insa gresesti. Dogma se bazeaza pe Sfinta Scriptura si pe consensul scrierilor Sfintilor Parinti care au fost inspirati de Duhul Sfint.

@Fani71
Citatele sunt scoase din diferite capitole ale cărţii şi le/am ales pe aceste deoarece sunt foarte pertinente şi univoce. Poate că scoase din context (ul care le susţinea) pot părea dure şi grave.
Nici eu nu înţeleg prea bine unde bate ideea autorului, însă cred că se referă la faptul că diferenţele dintre catolici şi ortodocşi nu sunt deloc “insurmontabile” cum se predă în şcolile de profil din România (seminarii şi facultăţi), ci mult mai laxe, pentru că reprezintă nişte adăugiri făcute de oameni de/a lungul timpului şi deci nu este ceva de neînlăturat. Dar nici ortodocşii să nu reclame la adunările ecumenice că vor ecumenism însă exclusiv pe “scheletul” doctrinei lor, să fie puţin mai îngăduitori, mai toleranţi, să nu ridice din start zidul “dacă nu ca noi, atunci nu”, căci catolicii nu cred că s/ar opune dacă ar trebui să renunţe la câteva din aceste “neconcordanţe” dacă finalitatea ar fi reunificarea Bisericii, doar atât noi, cât şi ei credem în acelaşi Dumnezeu, suntem într/un fel fraţi (vitregi ar spune unii), iar Dumnezeu s/ar bucura să vadă un pas sincer în reîntâlnirea copiilor Săi demult pierduţi. Asta cred că a fost ideea autorului.

A noua întrebare:
Este adevărat că prin misionarism (a răspândi religia în patria celor care nu o au), creştinii consideră că urmează voinţa lui Dumnezeu, deşi de/a lungul a peste o mie de ani misionarismul a îmbrăcat următoarele forme: la început creştinismul a fost răspândit de romani, când Constantin l/a declarat religie oficială, apoi a urmat războaiele cruciaţilor, apoi faptele conchistadorilor şi a alor invadatori, şi în cele din urmă activitatea coloniştilor europeni – toate aceste acţiuni misionare fiind însoţite strâns de moartea multor oameni ?

Fany ,care este scopul miscarii ecumenice ,sa-i aducem pe ceilalti la ortodoxie?
Daca par.Staniloaie a afirmat asta , desi nu prea cred , nu trebuie sa consideram ca este si folositor pentru noi.
Mantuirea este o problema personala ,cand vor veni vremurile vor trece neamuri intregi la ortodoxie fara atata discutie si tratative cu alte credinte.
Par.Arsenie Boca spunea ca la crestini ,si aici inteleg ca se referea la ortodocsi ,faptele sa vorbeasca.
Pai cum sa vorbeasca faptele daca noi ne pierdem in discutii sterile si interminabile cu alte confesiuni ?
Par.Staniloaie incerca sa ii aduca pe catolici la ortodoxie ,sa ii faca sa renunte la anumite erezii .Era un idealist si probabil ca varsta isi spunea cuvantul.
Ma gandeam la Valeriu Gafencu ,el spunea in inchisoare sa nu cumva sa inlocuim ateismul cu ceva mai rau ,care te macina pe dinauntru ,adica ecumenismul.
Pe de alta parte din ce spui tu ,ca sprijini miscarea ecumenica ,eu inteleg tu ca vrei ca ortodoxia sa se schimbe dupa buna voie a altor credinte ,ghiveciul ecumenic ,cum spunea un calugar la manastire.
Ortodoxia a durat 2000 ani ,nu vad pentru ce atatea intalniri cu alte credinte ,nu tocmai pentru a o distruge ,pentru a introduce o biserica universala ?

Eu nu am intalnit nicaieri o obligatie de a face munca misionara!
Apoi, lucrul cel mai important, te rog sa observi, ca pe cei care au raspandit credinta dupa inviere i-a chemat Dumnezeu. Nu a fost initiativa lor personala. Ci Dumnezeu i-a ales si i-a trimis in lume, ceea ce inseamna ca a fost cu ei permanent, iar cuvintele lor au fost date de Sf. Duh (nu au vorbit de la ei).
Noua ni se cere pocainta si smerenie in primul rand.
Daca mie mi se nazare ca stiu ceva (da, chiar cazul de fata!) si ma apuc sa invat pe altii crezand ca fac bine, deja am cazut in mandrie.

De asemenea, te rog sa observi ca ortodocsii NU au facut cruciade si "misionariat" cu forta.