N-ai inteles nimic din ce am spus eu! Pacat.
Ca sa iei Oscar-ul trebuie sa te DEDICI rolului. Iar un copil crestin, o societate crestina este mai mult decit Oscar-ul!
Desigur este un sacrificiu a propiilor dorinte, vise pentru la fel cum barbatul se sacrifica muncind pentru toti DAR sacrificiul asta daca ar exista s-ar schimba lumea. Asa facind ca toti o sa ajungem ca toti. E calea larga si doar care fac sacrificii intra pe Poarta. Daca un calugar (sau calugarita) isi sacrifica toate visele, de ce nu pot femeile? Multi au facultati, doctorate, au fost oameni importanti in societate, si totusi cind vine vrema le lasa pe toate!
Asta am vrut sa spun. Asta trebuia sa intelegi. Intelegi acum?

Eu inteleg ce vrei sa spui, dar cred ca tu nu incerci sa urmaresti si ceea ce spun eu.
La mine in familie de ambele parti femeile muncesc de trei generatii. Si suntem o famlilie care a dat crestini si multi oameni impliniti si echilibrati. De ce atunci eu sa cred ca nu s-ar putea?
Ceea ce descrii tu este foarte frumos, dar este prea absolutist ca solutie pentru toata lumea.

Ti-am mai spus ca esti tare multumita de lumea ta inconjuratoare!
"Si suntem o famlilie care a dat crestini si multi oameni impliniti si echilibrati. De ce atunci eu sa cred ca nu s-ar putea?"
Esti f. sigura ca s-au mintuit!?
Ca daca nu esti, atunci raspunsul daca se poate sau nu, nu mai este asa sigur cum iti place sa crezi!

Cred ca bmd vorbeste despre cum ar trebui sa fie lucrurile, iar Fani vorbeste despre ce se intampla in realitate.
Dar este o mare diferenta intre situatia ideala si ceea ce se intampla in jur.. eu prefer sa ma raportez la un ideal, nu la vecina mea.
Apropo de "normalitate", unde locuiesc eu este normal sa-ti pui copilul in cresa de la varste f mici. Cresa din cladirea mea primeste copii de la 6 saptamani! Am fost socata! Va imaginati cum e un copil la 6 saptamani? Dar bineinteles este cerere mare pt astfel de servicii, parintii se inscriu pe liste cu mult inaintea nasterii copilului!
Asta este normalitatea pentru multi.
Am o prietena romanca mai norocoasa: mama ei a venit sa stea cu sugarul si i-l aducea de 2 ori pe zi la serviciu sa il alapteze!

Traim intr-o societate profund bolnava in care mama (si familia, in general) nu este protejata.

Si n-a fost timp de 7000 de ani la fel? Totusi a functionat!
Nu-i si acum in lumea islamica? Si totusi functioneaza!
Trecind peste cit de bun sau nu este islamul, femeile din islam nasc, cresc si educa MUSULMANI!
Crestinele, cu cit sint mai emancipate...nu prea!
Sau vrei sa numesti crestini adunatura de oameni din jurul bisericilor, de pe forumul asta sau de oriunde altundeva?
Eu unul spun sincer ca mai am mult pina sa ajung crestin (cu tot botezul si Euharistia) nu am un graunte de credinta! Care din voi are?

Cine se mantuie, asta numai Dumnezeu stie. Noi judecam dupa niste criterii pana la urma subiective.
Ce este rau in a fi multumit in viata de situatia in care ai fost pus? Multumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care mi le-a dat. Care ma fac sa pot lupta mai usor cu problemele si necazurile care au venit si ele. Care si ele sunt lasate tot de la Dumnezeu, ca sa ne faca sa crestem duhovniceste.
Cred ca este mai bine sa fii optimlist si sa vezi partea buna a lucrurilor decat sa o vezi mai degraba pe cea rea (cu exceptia propriilor pacate, evident, dar nu de asta vorbim acum).
Eu sunt dintre aia care prefera sa vada paharul pe jumatate plin, nu gol.

Sigur, anna, ar trebui sa ne raportam si la o situatie ideala, crestinul este maximalist, el cauta sfintenia. Dar ar trebui sa fim si realisiti si sa tinem seama si de situatia data, cred.

Si pe mine m-a socat ideea sa iti dai copilul la 6 saptamani sau 2 luni la cresa, cum se obisnuieste si aici (concediul de maternitate cica cel mai scurt din Europa..) Ai dreptate cand spui ca societatea noastra nu incurajeaza familia, in general.

Societatea s-a schimbat enorm in ultimele 200 de ani. Nu putem da inapoi aceste schimbari.
Altfel suntem educate acum.
Eu nu zic ca este neaparat mai bine, dar nici in aia 7000 de ani nu au fost toate pe roze.

Situatia femeii in tarile musulmane in tarile ultramusulmane cel putin nu este de invidiat. Ea nu sta acasa pentru ca vrea, de multe ori, ci pentru ca nu are alta posibilitate.

Orice crestin care incepe sa isi ia credinta in serios vorbeste ca tine: isi da seama cat de mica ii este de fapt credinta.
Totusi, suntem crestini oricat de pacatosi si necredinciosi am fi, aunci cand participam la trupul si sangele lui Hristos sin incercam macar sa urmam calea Lui.

Mai da capoasa mai esti!:78:
Societatea s-o fi schimbat da crestinismul nu!
"Nu putem da inapoi aceste schimbari." [COLOR=red]Nu VREM! NU VREM! [COLOR=black]De putut se poate...nu erai tu aia optimista?[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=#000000]Pe roze nu o sa fie niciodata in lume, de roze am fugit prin Adam si Eva si de atunci facem tot posibilul sa nu mai apucam acolo![/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=#000000]Exista musulmance si in lumea vestica Fani sa nu crezi chiar toata propaganda cu subjugarea femeii. Pentru crestinele noatre pare asa, dar ele sint ca strabunicile noastre considerind NORMAL sa se tina de traditia , religia lor.[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=#000000]Multumirea de care vorbesti tu nu a adus niciodata progresul ori pentru o femeie care doreste emanciparea progresul trebuie sa fie o cerinta esentiala. Cind omul este multumit nu mai face nimic! Devine lenes, orb. Eu nu spun sa nu fi multumita cu cele materiale ci sa nu fi multumita de cele spirituale atinse de neamul tau facind din asta o demonstratie de conduita. Si nici de cele spirituale atinse de tine nu fi multumita.[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=red][COLOR=#000000]Hai sa vorbim pe subiect te rog, aici nu-i "cine cistiga disputa" iar tu esti prea inteligenta ca sa o scalzi cum faci acum![/COLOR]

[/COLOR]

Nu sustine nimeni aici ca tu ar trebui sa renunti la serviciu, de ex.
Este vorba doar de a recunoaste ca femeile s-au indepartat de menirea lor cea mai importanta care este cresterea copiilor. Si mai important decat cresterea fizica: cresterea lor spirituala. Scoala nu poate face asta.
Si eu fac multe lucruri care nu sunt bune. Este foarte important pentru mine macar sa le vad, sa le stiu.. daca pot apoi sa fac ceva, asta este alta discutie. Nu pot spune: s-au schimbat vremurile.. nu este o scuza. Reiau ideea lui bmd: adevarul nu se schimba.

(Eu cred ca o impartire s-a facut de la inceput: barbatul asigura painea, femeia este ajutorul barbatului. Daca ar fi fost altfel, as fi avut si eu 180 cm inaltime, forta musculara, o anumita agresivitate etc.. Dar eu sunt mica si sfrijita. Si orice mama stie ca este full time job: nu poti alapta de multe ori pe noapte, sa-l plimbi si legeni cand are colici si nu doarme etc. si in acelasi timp sa ai timp si energie sa muncesti ca un barbat. Este imposibil. Cand ai copil mic nu ai timp nici sa mananci, dar'mite sa muncesti pt a asigura traiul familiei..este absurd.)

Din nefericire eu stiu multe femei care cred ca a avea copii este doar o "realizare" alaturi de altele (cariera, casa, vacante etc.)

Pai, mi s-a parut ca Marius asta propune, sa renuntam la servicu de tot!
Altfel, sigur, recunosc si eu ca femeia moderna s-a departat de menirea ei, si ca si eu probabil sunt contaminata intr-o oarecare masura.
De altfel daca traiam in alta epoca la 35 de ani nu ma mai 'lua' nimeni, eram fata batrana condamnata si nu ma mai casatoream. ;-) Nu as fi facut atatea studii, as fi fost educata altfel, m-as fi maritat la 16 ani soi acum as fi avut cativa nepotei.
Dar lucrurile nu s-au petrecut asa, sunt rezultatul unei educatii si al unei epoci chiar fara sa vreau, si trebuie sa construiesc viata crestina cu ce mi s-a dat si sa scot de aici ce este bun.
Vorbesc despre mine ca exemplu, dar este valabil pentru multe dintre noi.

Sigur, dar adevarul se poate manifesta altfel pentru noi. Adevarul nu este 'femeie, nu te du sa lucrezi in afara casei' ci este acela ca o femeie daca este mama trebuie sa-si asume acest rol in primul rand. Acest lucru se poate trai altfel in sec. 21 decat in sec. 15.

Da, o stiu pe propria-mi piele, ca baietelul meu si acum la un an se scoala de vreo 3 ori pe noapte si cere lapte.
Da, ar trebui sa incercam macar un an sa stam cu ei acasa, pana se termina perioada mai grea. Sau unii zic: trei ani. Am vrut dce altfel la un moment dat sa fac asta, dar din motive independente de vointa mea nu se poate.

Totusi, uiti muncile intelectuale, care se pot face si fara sa ai 180 cm si muschi...

Si inca ceva, uitati amandoi, si tu si Marius, ca in toate epocile trecute in majoritatea claselor sociale femeile munceau si ele pe branci alaturi de barbat, la camp, la vite, in atelierul familial, etc. Nu numai in casa. E adevarat ca lucrau probabil mai aproape de casa si de copii. Dar cred ca idealizati acele vremuri.

Multumesc ca ma consideri desteapta. Dar ai dreptate, sunt si capoasa.
Repet ca refuz sa vad lucrurile in alb negru. Ti-am dat dreptate pana la un punct, dar mai mult de atat nu pot.

Nu e vorba aici de multumire care te face lenes, este vorba de recunostinta ca ai primit ce ai primit. Asta nu impiedica progresul spiritual.
Nu pretind DE LOC ca am ajuns pe o treapta foarte inalta si nu vorbeam aici de duhovnicie, spuneam doar ca sunt multumita ca am avut o mama care a stiut sa si lucreze si sa ma si inconjure cu atentie si iubire. O copilarie fericita este foarte importanta pentru echilibrul psihic, iti da o baza solida pe care poti sa construiesti. Chiar cu defectele ei - caci oamenii fiind cazuti, fac intotdeauna si greseli de educatie si le transmit copiilor si probleme.

Da, sunt optimista, in sensul ca eu cred ca Dumnezeu ne-a dat tot ce trebuie ca sa ajungem la El in orice situatie, fara sa schilmam ordinea sociala. Pe primii crestini sf. Pavel ii sfatuia chiar sa accepte sclavia...

Si cred ca idealizezi si situatia femeii musulmane, in aceeasi masura in care occidentalii exagereaza in rau situatia ei.

Fani71 a scris:

Si, cum-necum, astfel au reusit doamnele si domnisoarele, indemnate initial de miscarea feminista care facea apologia egalitatii din toate punctele de vedere cu barbatul, sa intre pe piata muncii, acceptand salarii inferioare fata de cele ale barbatilor si in cele din urma tragandu-le in jos si pe acelea ale barbatilor angajati, ca deh, acum (ma refer la momentul in care femeile au decis ca vor neaparat un loc de munca...) exista forta de munca excedentara si ca atare, aceasta trebuie si poate fi mai prost platita.
Iar miscarea feminista (deviza = "vrem egalitate cu barbatul"), este nimic altceva decat sora mai mare a miscarii hipiote (deviza = "vrem sa facem dragoste, nu vrem razboi!", superba deviza, care indeamna la promiscuitate fara limite), ambele avand aceiasi parinti, care se trag din
M A S O N E R I E.

O sa intru acum intr-un subiect delicat.. sper sa nu fiu foarte prost inteleasa.
S-a facut un idol din "educatie".

Sa va dau un exemplu (cred ca l-am mai spus): sotul unei prietene isi vede copiii doar in weekend deoarece in fiecare zi ajunge acasa dupa ora lor de culcare. Este chirurg, dar aparent asta nu este suficient, mai are un alt serviciu la un laborator.. nu stiu detalii. Si o intreb: "merita? Adica inveti atat ca sa ai o viata asa de proasta?" Ei sustin ca fac asta pentru "educatia copiilor".. liceul costa mult, facultatea la fel... trebuie sa stranga muuuulti bani.
In numele educatiei se destrama familii, se renunta la copii (cat nu am auzit ca au avortat ca sa-si termine studiile!).
Da, cam asta a ajuns educatia in ziua de azi.

Eu credeam ca educatia foloseste in primul rand persoanei.. deschide orizontul, capacitatea ei de intelegere si cel mai important, o apropie de Dumnezeu.
Daca nu face cele de mai sus, este doar un "dresaj" costisitor si sofisticat.

Este adevarat ca se face un idol din educatie, in anumite medii sociale. Nu in toate. Eu vad alta fata a medaliei, pentru ca sunt profesoara mai ales la scoli d copii necajiti, care nu sunt spirjiniti prea tare in educatia lor.

Ce vroiam eu sa spun este ca noi, femeile, suntem si produsul unei educatii, unei formari, in momentul in care suntem adulti si vrem sa traim in mod constient ca niste crestine. Si atunci, trebuie sa facem asta cu 'datele problemei' - cu educatia si formarea pe care o avem, nu cu o idee abstracta de cum ar trebui sa fie o sotie si o mama.
A fi sotie si mama nu este posibil intr-un singur mod, batut in cuie de la inceputul timpului. Este posibil si in epoca noastra, in alt mod decat acum o suta de ani.

Ei, da, ca atunci cand femeile nu lucrau, nivelul de viata era mai ridicat si forta de cumparare mai mare?? Este exact pe dos.

Si sigur, tot masonii, omuletii verzi invizibili, sunt de vina si aici..

PS
 

Am uitat emoticonul.
Nu vreau sa te jignesc, razvan.

Interesant este, ca credinta este invers proportionala cu forta de cumparare.
Ca doar se spune: mai degraba trece camila prin urechile acului, decat bogatul pe poarta raiului...

Da, din pacate se poate observa ca credinta a scazut odata cu marirea bunastarii in sec. 20. Omul il uita pe Dumnezeu mai usor cand ii merge bine dpdv material.
Pentru ca este slab si nu stie sa traiasca multumind, si sa se foloseasca cu masura de bunurile materiale, nepunandu-le pe primul loc.

Nu ma jignesti si nici nu ai cum.
Acesta este un adevar crud si doare, fie ca il accepti, fie ca nu.
Dar atunci, Fani, ar fi interesant de aflat chiar de la tine, de unde isi trage miscarea feminista seva? Ca si miscarea asa-numita flowers-powers [mai cunoscuta sub denumirea hippie], cu care s-a intrepatruns mai mereu in deceniile 1960-1970.:21:

Sincer raspunzind, habar n-am de unde a inceput.
Vag, imi amintesc ca din socialism.
Nu sunt feminista... si nu agreez feminismul prea mult. Au fost totusi niste lucruri nedrepte care se intamplau ins ec. al 19 lea si care au fost inreptate si datorita feminismului.

Am citit ca femeia avea mult mai multe drepturi in evul mediu occidental decat in secal 19lea industrializat.

Sa-ti spun sincer: mama miscarii feministe este o activista evreica, nu am retinut numele pentru ca nu ma interesa (insa poti cauta pe net) si stii de ce? Pentru ca femeile evreice sunt net discriminate de barbati, fiind considerate fiinte de rang inferior.

Iar masoneria a observat doar ca miscarea feminista ar putea fi un punct de plecare in subrezirea bazelor pe care e cladita familia traditionala. Le-a incurajat pur si simplu pe femei sa se emancipeze. De cine? Normal, de barbat, de copii si de treburile zise domestice ale casei.

Plus ca le-a incurajat sa-si ia aproape fiecare dintre ele un job. Ori acest aspect a dus la cresterea numerica a cererii de forta de munca in conditiile in care oferta pe aceeasi piata [a fortei de munca] a ramas practic constanta. In momentul in care cererea pentru oricare produs sau serviciu este suficient de mare ce pot face ofertantii acelui serviciu sau produs decat sa-i creasca pretul si sa-i pacaleasca pe cei care s-au ingramadit in numar foarte mare sa li-l cumpere.

Asa si cu piata fortei de munca: masa femeilor, incurajata de anumite cercuri, observa cat de mari sunt salariile barbatilor angajati. Insa atunci cand doresc si ele in numar mare sa se angajeze le asteapta o piedica neprevizibila pentru ele, insa previzibila pentru cei care au cunostinte elementare de economie: in acel moment cererea de forta de munca depaseste [evident, din cauza doamnelor si domnisoarelor care s-au lasat ademenite de astfel de cercuri de influenta] oferta pe piata de profil si ca urmare, actionariatul/asociatii/membrii Consiliului de Administratie sau Consiliului Director decid in mod cat se poate de normal reducerea salariilor unei forte de munca excedentare, pentru a nu diminua indicatorul de productivitate a muncii.

Si asa, fara suparare, doamnele si domnisoarele care s-au lasat educate in spirit feminist sunt mai mult sau mai putin vinovate la momentul actual ca in majoritatea familiilor moderne salariul sotului este insuficient pentru intretinerea intregii familii.

Cata vreme, in cazul in care aceleasi doamne si domnisoare nu s-ar fi lasat influentate de promisiunile de emancipare ale unor activiste feministe si unor cercuri cu interese oculte [facand parte, evident din randurile masoneriei], salariul sotului ar fi fost mai mult decat suficient pentru intretinerea unei familii...

Se pare ca astazi job-ul si studiile de dragul studiilor au devenit adevarati idoli pentru doamne si domnisoare, care se incapatineaza sa incalce ceea ce Dumnezeu a randuit prin Moise si prin restul profetilor lor: nasterea si cresterea copiilor si administrarea afacerilor zise domestice ale casei, pervertindu-si cu adevarat sufletul si renuntand la menirea lor.

Razvan

satul avea alta ordine
dar nici acolo nu era tocmai mama cu copilul acasa...
femeia participa cot la cot cu barbatul la muncile campului
copiii mici ramaneau cu bunicii, de multe ori neputinciosi ei insisi
copii mai mari mergeau la camp sa dea o mana de ajutor

da, se idealizeaza mult
cand barbatii au inceput sa munceasca in industrie, s-au destramat multe familii iar rolul parintilor a fost preluat in totalitate de mama
de ce au plecat barbatii la munca in fabrici?
sunt ei mai putin vinovati de de-crestinare?!?
ei nu si-au pervertit sufletul renuntand la menirea lor?
menirea barbatului care este?

Sa lucreze sa aduca bani pentru familie - pare-mi-se asa vorbea si proorocul Moise despre menirea barbatului - prin cuvinte inspirate de Dumnezeu. Iar a femeii - nasterea si cresterea pruncilor/copiilor si administrarea treburilor case [sau afacerilor domestice ale casei, ca sa uzez de termeni la moda].

menirea barbatului este: despre ce fel de bani ar fi putut vorbi Moise?
despre barbatul care aduce bani in casa au vorbit altii: Marx, Engels...
doar ca noua acum ni se pare ceva atat de normal ca barbatul sa mearga la lucru in afara casei, incat uitam ca treburile domestice erau in ritmul naturii (al naturii umane) cand barbatul si femeia munceau impreuna in casa, la camp... (sigur ca nu facand amandoi acelasi lucru in acelasi timp...)


spuneti ca barbatul e menit sa mearga sa faca bani
dar gardul cine il indreapta cand l-a aplecat vaca venind de la camp?
sau cine repara/schimba priza la frigider?
si alte asemenea...
sa plateasca sotia pe altul cu banii adusi de sot?
si pentru ce sa il mai plateasca pe altul?
ca sotul, ocupat sa aduca bani in casa, abia daca isi mai vede casa, sotia, copiii...

Foarte adevarat!
Se idealizeaza niste lucruri aparute in epoca industrializata.. Nicidecum in cea crestina.

Daca sotul are timp [si chiar ar trebui sa aiba dupa numai 8 ore de serviciu, nu mai multe, caci nu trebuie sa devii nici sclav al serviciului, al sefilor sau al sistemului in general...], atunci poate schimba si priza la frigider. Nu ma refer la indreptarea gardului daramat de vaca familiei sau de altele, pentru ca presupun ca la tara sotul nu prea are serviciu [rata somajului e cu mult mai mare in mediul rural decat in urban] si are tot timpul din lume pentru astfel de ocupatii.

In regula, Fani. Proorocul Moise nu vorbea ca barbatul tar trebui sa aduca bani in casa [ei, defect profesional al unui [viitor] economist contabil !], ci doar ca, prin ceea ce i s-a dat de la Dumnezeu, e necesar si poate sa-si aduca o contributie esentiala la intretinerea familiei.

teoretic, da!
practic, unde ati vazut "8 ore de serviciu, nu mai multe"?



da, daca nu aduce bani in casa, sotul are tot timpul din lume pentru astfel de ocupatii
dar sotia ce face?!? tot astfel de ocupatii - dupa cum spuneam
merg impreuna la muncile campului, ridica impreuna gardul cazut...
si copiii? pe langa casa, fratilor! cu pisicile, gainile...
educatia acestor copii nu este asigurata de mama, ci de gradinita - daca o frecventeaza
inteleg ca se doreste ca fetele sa nici sa nu aiba studii (eventual sa nu stie nici sa citeasca sau sa numere), tocmai pentru a se ocupa nestingherite de bucatarie, rufe murdare si facut copii, dar in curte, copiii nu se deosebesc in fete si baieti - daca fetele nu au parte de educatie, baietii de asemenea
si apoi, cum o sa faca baiatul bani cand va fi mare, daca a fost crescut pe langa fusta mamei ca si fetele?!?


bine spus
dar chiar ii reuseste?

daca lucreaza impreuna la muncile campului, banii ii aduce de fapt femeia
ea merge la piata sa vanda ce a crescut prin gradina, in timp ce el strange in continuare recolta si aduce la piata ce mai poate aduce...
ce fac copii in acest timp? stau pe langa casa (eventual cu bunicii care nu mai pot munci - bunicii apti de munca sunt la camp la strans recolta)

daca doar barbatul are un job si aduce bani in casa (la sat), femeia face toate treburile prin gradina ca sa aiba ce sa manance toata familia - bani sunt pentru utilitati (lumina, gaze, biletele de transport ale barbatului...)

daca doar barbatul are un job si aduce bani in casa (la oras), femeia face copii si traiesc din alocatia copiilor
cum traiesc copii, se stie, nu mai vorbim!
se mai poate si ca barbatul sa aiba un salariu bunicel cu care sa poata trai decent el, sotia si copii - dar cazurile acestea sunt foooarte rare

eu stiu un sigur caz printe cunoscuti
si-au construit o casa in Bucuresti si au scapat de chirie in bloc
el este contabil, iar ea sta acasa cu copilul
se descurca foooarte bine
numai ca amandoi au studii superioare contabile
el este angajat contabil cu carte de munca si program zilnic (niciodata doar 8 ore!)
ea nu este angajata, are grija de copil, dar tine si contabilitatea la mai multe firme - sunt luni in care ia mai multi bani decat sotul...

MariaB a scris:
Stiu ce se practica in contabilitate, doar si eu am licenta [examene ] plus prezentarea lucrarii in acest domeniu.

Mai stiu ca in contabilitate, daca esti angajat al unui singur om [patronul] si data fiind intinderea lucrarilor contabile, da, esti la cheremul lui, daca el vrea sa le faci pe toate, inclusiv atributii care nu sunt specifice profesiei, macar 10 ore pe zi.

Dar, ca sa fentezi sistemul [asta nu inseamna ca nu vei lucra in cele mai multe cazuri peste 8 ore, dar macar le vei lucra exclusiv pentru tine, nu pentru altii [patron], ai putea incerca sa ai colaborari, in calitate de contabil liber-profesionist [PA, persoana autorizata] sau chiar si la negru cu mai multe firme carora sa le tii contabilitatea, nu sa lucrezi pentru un singur patron.

Cazul cel mai fericit pentru tine [fiind propriul tau stapan], dar care iti mananca si cele mai multe ore pe zi este sa ai propria firma de contabilitate.

Insa pentru a putea detine o astfel de firma trebuie sa ai si calitatea de expert contabil.

exact asta spuneam ca face sotia contabilului
care este si ea contabila si cu toate "gradele" luate (adica are drept de semnatura...)
in plus, sotia se ocupa continuu si de educatia copilului

Nu PA (persoana autorizata), ci PFA (persoana fizica autorizata), ca sa te poti diferentia fata de persoanele juridice (cinci forme de societati comerciale: societati in nume colectiv, societati in comandita simpla, societati pe actiuni, societati in comandita pe actiuni si societati cu raspundere limitata, iar in afara societatilor comerciale mai exista ca si persoane juridice regiile autonome, care orice s-ar spune, niciuna nu are si nici nu va avea vreodata profil de servicii contabile).

Referitor la Fratia Pius
 

Avem si noi catolicii ratacitii nostri dar pe care-i asteptam sa se corecteze si sa inteleaga ca Biserica este una si pe tot globul. Nu ai cum sa te trezesti peste noapte ca faci de unul singur sau cu cativa prieteni sau chiar cu o natie o biserica. Pentru paranoia mistica exista specialisti pe la Obreja. Acuma nu o sa fie numai la BOR uscaturi.

În data de 14 septembrie, superiorul general al Frăţiei Pius, Mons. Fellay se va întâlni la Roma cu prefectul pentru doctrina credinţei, card. Levada. Sunt speranţe că Frăţia Pius va redobândi un statut canonic în Biserică, probabil în forma unui Ordinariat, formă folosită recent şi în cazul anglicanilor şi, mai demult, al ortodocşilor.

Întâlnirea a avut loc. Frăţia Pius a primit, din partea Romei, spre semnare un scurt document doctrinal, al cărui conţinut exact nu a fost revelat publicului. La rândul ei, Roma a recunoscut dreptul legitim ca actele Conciliului Vatican II să poată fi discutate în Biserică. Cele două părţi par a fi angajate în mod ireversibil pe drumul reconcilierii. Frăţia Pius înseamnă 4 episcopi, 516 preoţi, mii de seminarişti, călugări şi măicuţe şi cca un milion de credincioşi cu intensă viaţă de credinţă şi solidă ancorare în tradiţia Bisericii. Dacă, aşa cum este de prevăzut, se va ajunge la reluarea legăturii canonice a acestui grup dizident cu Biserica, ar înseamna încă o piatră mică, dar foarte preţioasă, montată în coroana triregnă a Papei, spre mai marea glorie a lui Dumnezeu.

Superiorul general al Frăţiei Pius a semnat protocolul cerut de Roma, astfel încât sunt îndeplinite toate condiţiile pentru care această societate apostolică să îşi reia legăturile canonice cu Roma, legături întrerupte în anul 1988 prin consacrare de episcopi fără mandat papal. Modalitatea concretă de reintegrare a Frăţiei Pius în viaţa Bisericii va fi aceea a unei prelaturi personale, modalitate folosită cu succes în cazul Opus Dei. Prelatul va răspunde numai în faţa Sfântului Părinte, ca şi în cazul Opus Dei conducând o structură autonomă transversală peste dieceze.
Reintegrarea acestor catolici tradiţionalişti, care înseamnă 4 episcopi, 527 de preoţi, mii de călugări şi seminarişti şi aproximativ un milion de credincioşi va întări Biserica Catolică mai mult decât simpla aritmetică ar sugera-o.

Magnificat anima mea !

Astăzi, E.S. Mons Fellay, superiorul general al Frăţiei Pius, a fost chemat la Roma, unde va primi răspunsul oficial al Scaunului Apostolic (probabil că l-a primit deja la această oră). Zilele trecute, Sanctitatea Sa a avut o întrevedere cu principalii doi cardinali ai Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei ("marele inchizitor" şi adjunctul său), dându-le instrucţiuni pentru întâlnirea de azi.

In "catosfera" se vehiculeaza o stire care ar putea fi de importanta majora: vorbind in numele Sanctitatii Sale, arhiepiscopul Pozzo, care se ocupa, in cadrul Curiei centrale, de comunitatile traditionaliste din intraga lume, ar fi propus, iar episcopul Fellay, superiorul Fratiei Pius al X-lea ar fi acceptat ca Fratia sa aiba statut canonic in Biserica sub forma unei prelaturi personale.

Prelaturile personale au fost prevazute, pentru prima data, in actualul cod canonic. In prezent, singura institutie care functioneaza ca prelatura personala este Opus Dei, infiintata de Sf. Josemaria Escriva. Poate ca ei i se va adauga si FSSPX (Fratia Pius).

Prelaturile personale au un mare grad de autonomie, desi nu atat de mare ca patriarhiile. Acest statut ar da posibilitatea Fratiei Pius practic sa nu interfere cu episcopii locului, dintre care multi sunt rezervati sau chiar ostili fata de ea.

Sursa germana
Sursa engleza
Sursa franceza

Sa dea Dumnezeu! Fratia Pius este, de departe, cea mai numeroasa comunitate traditionalista din Biserica si singura care are episcopi. Dar nu avea statut canonic, iar episcopii ei erau nici macar "in partibus", ci episcopi fara titlu.

Pe de alta parte, cele trei surse mentionate sunt, de fapt, una singura: un interviu al Mons. Pozzo, care vorbeste de niste detalii ce raman de stabilit. Am pus sampania la rece, dar nu o desfac de pe acum, fiindca ma tem sa nu trebuiasca, precum de atatea ori, sa pun dopul la loc.

Doamne ajuta.
Auziti, dar acum ca baietii astia-s sunt (probabil) inapoi in comuniune, ce fac cu FSSP-ul ?
Ca fusesera creati ca alternativa "politically correct" dpdv canonic pentru catolicii care nu vroiau sa cante in latina la limita schismei

Probabil ca cei mai multi din FSSP vor adera la Prelatura, fiindca motivul invocat cand au iesit din FSSPX a fost tocmai lipsa comuniunii. Dar, intr-o prelatura personala, se poate intra numai pe baza personala, nu ca grup.