Foarte corect Andrei, dar minţii să-i dai "combustibil" de bune calitate şi ea cu siguranţă va lucra la parametrii doriţi ! Spor duhovnicesc !

Rugăminte !
 

Dragă Sofia, te rog când ai timp şi posibilitatea să citeşti "Decalogul legii creştine" de Sfântul Grigorie Palam, îti va fi de un real folos . Doamne ajută ! +

Anna21 - fix asta este problema. Din exemplele pe care tu singura le dai reiese ca acele fapte vin din suflet. Bunica ta care venea in carje sa stea cu tine, asa avea in suflet - iubirea pentru copiii si nepotii dansei. Cel care da ceva unui sarac se diferentiaza de cel ce nu da, prin ceea ce are in suflet. Poate ca in rest amandoi au la fel de mult sau putin.
Si pacatul vine tot din suflet si nu din exterior. Eu asa fac diferenta. O femeie poate fi aranjata, parfumata, bine imbracata. asta nu spune nimic despre credinta ei, ca are mandrie, sau placere de sine. Este grija de corpul ei (si asta sta scris in scripturi, sa ai grija de felul in care arati si traiesti) si de cei din jurul ei care nu trebuie s-o vada mirosind sau in zdrente.
Ce este in sufletul ei, cata bunatate, mila, smerenie si alte simtiri - acolo este credinta ei, dupa asta se masoara.
Eu cred ca asta trebuie sa spunem preotului: ce pleaca din sufletul nostru. Simtim ura fata de cineva, sau facem rautate,etc. Acelea sunt pacate. Si daca le faci, adica da tu ai astfel de sentimente, trebuie sa spui, si daca nu le ai, atunci nu.
Da, si a nu face ceva bun, mai ales cand iti este cerut, sau vezi ca este nevoie, este un pacat. Nu stiu daca lumea le spune astea.

Faptele bune le facem si le stim. Tu nu vrei sa te lauzi aici si este bine, dar de facut cred ca le faci.

Ceea ce spune Andreicozia si spun si eu, este ca din lista aia lunga, la care putem si noi sa daugam ce ne trece prin minte, trebuie putin discernamant, pentru a vedea ce anume intra cu adeverat la pacat, este rau intr-adevar si ce nu. Sunt unele lucruri care pot avea doua fatete: pozitiva si negativa (de ex. mandria sau invidia) si trebuie sa alegem aceea care este rea si numai pe aceea so dam la o parte, nu si pe cea pozitiva.

Deruta noastra intru crestinism este de a ne "acoperi" de pacate ca sa fim mai credibili in credinta. Dar in fata cui? A lui Dumnezeu sau a oamenilor?
Daca te duci sa spui multe (si neadevarate) la preot ii impresionezi pe preot si pe cei din jur, deci pe oameni.
Dumnezeu stie precis ce pacate ai facut, nu trebuie nici sa-l minti prin tacere, dar nici sa-i infloresti.
Si Dumnezeu iti stie si sufletul si stie: omul asta nu poate sa fi facut ceea ce spune, fiindca nu sta in el asta.

Este f.greu sa definim ca pacate anumite ganduri si simtaminte, din moment ce nu le aplicam, nu am comis pacatul, ne-am impotrivit lui.
Daca toti ar analiza asa scrupulos toate, n-ar mai trebui sa existe nici un sfert dintre preoti si calugari (inclusiv din ierarhii superioare), pentru ca fiecare este om si are ganduri si sentimente si s-a uitat mai lung la o femeie, sau s-a certat cu altul. Nu mai spunde altele.
Cate lucruri nu vin si de la anatomia si fiziologia omului, fara voia lui!
Se duce vreo femeie si spune: parinte sunt gravida si trebuie sa mananc intr-una, sau sunt in anumite zile sau perioade ale vietii si sunt cu nervii prastie si deprimata pana la cer de nu suport pe nimeni sa ma atinga si ma manii din orice?
Se duce vreun barbat singur sau nu, sa spuna ce i se intampla?
Si sunt oamenii aceia pacatosi pentru ca asa i-a facut Dumnezeu cu nervi si hormoni? Si asta se intampla si preotilor si celor din manastiri (mai ci si calugari).

Deci revin la intrebare: ce spunem la spovedanie? Ce pacate am facut si ce n-am facut?

Legat de cersetori: cu cei de pe strada e bine sa fim sceptici. Sa dam celor pe care ii stim in nevoie si care nici nu vin sa ceara.

pt.Sofia
 

Sora draga ,tu ai deschis topicul si ca atare am sa-ti spun cite ceva legat nu atit de dorinta ta de a sti cit mai ales de modul cum vezi tu starea de pacatosenie a omului si de ceea ce se spune sau nu la marturisire.
- Pacatul are multe surse,clasic teologia invata ca el vine de la ispititor,de la trup si de la lume.Deci ceea ce vine din fiziologia si anatomia omului poate fi si pacatos cum de altfel nu numai din interiorul omului vine pacatul.
- Daca o femeie este aranjata,parfumata,bine imbracata lucrul acesta spune f. multe despre credinta ei .Am putea sa spunem intr-un ton modern ca exista un limbaj non-verbal de comunicare interumana ale carui elemente tocmai asta traduce : cine este si cine vrea sa fie subiectul in cauza.Dar noi crestini mai intii,nu ne luam dupa un asemenea limbaj ci dupa faptul ca o crestina modesta,discreta,si de bun simt nu cauta sa se faca mai frumoasa decit a lasat-o D.zeu.Da, se spala si se imbraca curat dar este bine sa se limiteze la atit .Poti sa te faci cum vrei mergind pina la a arata ca o paiata tu crezind de fapt ca esti ...,mimunata.Este adevarat ca sunt barbati care apreciaza tocmai asta ! Iar vis-a-vis de ideia segalnica cum ca nu pt. altii te ferchezuiesti asa...nu se face pt. un crestin !
- Noi savirsim pacatele cu nemiluita in cursul unei zile.Chiar si cele mai banale: minia,mindria,lacomia,lenea,iubirea de arginti,zavistia,desfrinarea fizica sau imaginara sunt defapt numite PACATE DE MOARTE.Numele lor este sugestiv si arata si gravitatea lor.Pacatele de moarte sunt transgresive peste generatii tragind de ele si copii si si multe generatii de nepoti. Iata ce fel de pacate grave facem noi asa,dintr-un condei in fiecare zi.
- Deruta ,atunci cind exista,este doar a celora care o au si care se lasa atrasi intro asemenea stare,deoarece ori de cite ori o sesizeaza un crestin vigil lupta imediat sa o inlature.Retine: nu toti suntem in deruta,decit cei ce o primesc !
- La spovedanie gindul tau nu trebuie sa fie la a impresiona(deja ai facut alt pacat!)prin ceea ce spui si nici la stiinta ca D.zeu te cunoaste cu bunele si relele tale ci doar la a te marturisi cit mai bine !
- Definirea anumitor ginduri sau fapte ca pacate nu este la latitudinea crestinului.Sfintii care au facut canoanele tocmai asta au stiut si au incercat sa fereasca pe crestin, dind ei legile(canoanele)de interpretare si sanctionare a pacatelor.Aceasta bine inteles sub iluminarea Duhului Sfint.
- Scrupulos se analizeaza pacatele(exact invers decit crezi tu)pt. ca asa sunt si sf. canoane dar exista multitudinea de preoti si calugari de care amintesti tocmai pt. motivele pe care le-am aratat la topicul,,pt. ce venim pe acest forum".
- femeia care este gravida sau este intro anumita perioada ar trebiu sa-si aduca aminte ca este un om instruit,educat si pe deasupra crestina si mai apoi de modul de comportare al mucenicilor in momentele lor de chin(adica,mult mai grele decit cele aratate de tine)si sa vada atent ca nu au fost nervosi,agitati,penibili si insuportabili ci din contra ,cu multa smerenie si pace si chiar si atunici il marturiseau pe Hristos...pt. ca doar erau ucenicii acestuia !Nu este o scuza ca trecem prin acele perioade (cum ar arata lumea daca toate femeile aflate simultan in aceiasi perioada ar fi insuportabile ?)dar este sigur o incercare !
Tu poti gindi si judeca dupa propria ta vointa subiectul :ce este si ce vrea sa fie taina spovedaniei, dar sa nu crezi ca parerile tale reprezinta si realitatea crestina, firescul si normalul acesteia. Este evident ca mai avem frati care merg pe acelasi drum dar dupa parerea noastra nu este bine.Este gresit .
In schimb trebuie cu multa sirguinta sa facem citeva lucruri simple :
- sa studiem si sa ne insusim citeva indreptare de spovedanie,
- sa ne spovedim cit de des posibil si nu numai de 4 ori/an,
- sa tinem minte cit mai riguros pacatele savirsite pt. a le marturisi,
- sa ne caim cu adevarat ca le-am facut,
- sa vietuim in asa fel incit sa nu le mai repetam dupa ce au fost iertate.

Desigur ca fiecare face cum pofteste(dupa pofta fiecaruia)si nu este obligat la nimic dar cei care vor mintuire atunci trebuie sa se marturiseasca si sa vietuiasca dupa sf. canoane,altminteri viata lor nu este crestina,este altceva !

Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei . Încetaţi odată ! ( Isaia 1, 15-16 )
 

După învăţătura Sfintei Biserici , păcatul este călcarea legii dumnezeieşti, adică neîmplinirea voii lui Dumnezeu cuprinşă în poruncile Sale ( I Ioan 3, 4 ) . Citind Învăţăturile Sfinţilor Părinţi despre păcat în general, vom vedea lesne care sunt păcatele ce derivă din poruncile lăsate de Dumnezeu, nemailăsând loc la interpretări şi speculaţii de tot felul, venite doar să creeze o confuzie si o harababură în mintea unora , sau poate unii chiar doresc acest lucru, pentru a crea impresia că în Biserica noastră Ortodoxă, nu se află adevărul, sau ea este depăşită în multe privinţe. Fals , fals şi iar fals ! Să nu uităm cuvintele Părintelui Arsenie Boca : << Pe o asemenea mărită cale, nimeni nu poate merge singur, de nu va veni în obştea Bisericii şi să fie condus de mâna nevăzută a Mântuitorului prin Preoţi, ucenicii săi văzuţi , trimişi de El în fiecare rând de oameni. De aceea au zis Părinţii că, cine vrea să se mântuiească , cu întrebarea să călătorească. Aceasta, pentru că orcine s-a hotărât să iasă din calea păcatelor , care este gâlceava fărădelegilo, se va trezi deodată că i se vor ridica împotrivă trei vrăjmaşi unul după altul. Iar vrăjmaşii mântuirii sunt aceştia : lumea , trupul şi diavolul. Pe aceştia îi arată Sfinţii Părinţi . >>

@Cristi - tot incerc sa gasesc aceasta lucrare despre care vorbesti si nu resusesc.
Spune-mi te rog cum se numeste concret lucarea cu Invataturile Sfintilor Parinti.
Vorbim despre ei, dar eu nici acum nu stiu cine sunt si ce au scris.
Si ca mine or mai fi.
Se pare ca multi din tre voi stiti, le-ati citit.
Spuneti-ne si noua. Unde scrie despre pacate si altele de care voi vorbiti? Care sunt aceste Invataturi?

N-am gasit nici informatii despre Decalogul lui Grigorie Palama.
Exista asa o lucrare?

Daca cineva ma intreaba cum ma numesc, cu siguranta nu-i voi spune numele celor de langa mine. Asa si aici, la spovedanie nu vorbesc de pacatele pe care nu le-am savarsit.

Dragă Sofia !
 

La Topicul : Biserica Ortodoxă în general, în istoricul topicului la pagina 4, vei găsi un subtopic deschis de mine : Pe urmele sfinţilor. Aici vei găsi şi fragmente din această lucrare şi multe alte informaţii ce cred că îţi vor folosi. Doamne ajută !

Eu, in totala mea ignoranta, pentru a sti ce sa spun la spovedanie am alergat tot la Dumnezeu. Si I-am zis cat e El de absurd si ce batuti in cap trebuie sa fi fost cei care au scris Indreptarele de spovedanie. Insa in acelasi timp i-am promis ascultare de duhovnic si incredere totala in el. Si asa, incet, incet, cu multa rabdare din partea duhovnicului, cu multa rugaciune am constientizat multe pacate, am scos altele care apareau in indreptarul meu dar care in momentul in care mi-au fost explicate mi-am dat seama ca nu are sens sa le trec, si tot asa...
Insa eu cred ca cel mai important la spovedanie e sa fii tu insuti, sa iti exprimi gandurile si parerile asa cum sunt...bune, rele, adevarate, false...si sa il lasi pe Dumnezeu sa lucreze in inima ta prin Duhovnic. Sa devii iarasi lut pe care Dumnezeu sa il modeleze dupa vointa Lui, asa, ca pe Adam. Nu stiu daca rostul spovedaniei este sa ne luam viata la puricat si sa ne pierdem in detalii sau acela de a nu ne mai ascunde ca Adam ci de a ne infatisa asa, goi si vinovati inaintea Lui, cerand iertarea si milostivirea Lui...

Draga Sophia
 

Spovedania este un subiect foarte delicat, dar este esentiala in viata crestinului. Imi dau seama ca esti intr-o cautare dupa Dumnezeu si te inteleg, fiecare experimentam aceste stari in anumite momente cand nu prea intelegem ce e cu noi...
Cum a spus cineva, nu toti care se spovedesc si se impartasesc se mantuiesc. Depinde de fiecare cum ne spovedim, daca intr-adevar facem o cercetare amanuntita a sufletului nostru si ne vedem toate greselile si patimile. A mai zis cineva ca simpla enumerare ale unor pacate, fara parere de rau si dorinta de indreptare, nu are nici o valoare.
Cred ca Zaharia ti-a dat niste repere destul de importante. Derutarea ta e o stare negativa, pe care cred ca vrajmasul ti-o da ca sa te impiedice sa actionezi spre folosul sufletului tau. Dar scrierile Sfintilor despre spovedanie si pocainta sunt foarte multe si ar trebui sa te ajute, de exemplu aceste sfaturi de la parintele Paisie Aghioritul:

Iti recomand sa citesti cartile "Nevointa duhovniceasca" si "Patimi si virtuti" ale parintelui Paisie, vorbeste foarte frumos despre pacate, probleme sufletesti si urmari ale pacatelor. Despre partea cu depresia, mostenirea pacatelor de la parinti si inaintasi, cred ca la pr Arsenie Boca vei gasi multe lamuriri.

"Si pacatul vine tot din suflet si nu din exterior. Eu asa fac diferenta."
Pacatul vine de la diavol, de la trup si de la lume, acestea sunt "sursele". Chiar si o ispita venita din exterior se materializeaza in pacat datorita predispozitiei noastre spre pacat, deci a patimii. E adevarat ce spui tu, ca pacatele vin din inima omului (de la patimile care sunt in inima lui), dar multe din ele se pot manifesta trupeste, exterior, cum ai dat exemplu cu farduri si haine elegante. Sa fim sinceri, o femeie parfumata, fardata si imbracata elegant sigur va atrage atentia mai ales barbatilor, iar gandurile lor vor fi concetrate pe un singur lucru: dorinta trupeasca. Normal ca nu trebuie sa te imbraci in zdrente sau sa mirosi urat ca sa-ti arati credinta, dar asta e deja un caz-limita. Daca te imbraci cu haine curate, decente si arati prezentabil, eu cred ca e suficienta grija pentru trup. Chiar Sf. Apostol Pavel spune ca grija pentru trup sa nu o facem spre placeri. Deci atentie unde se termina decenta si necesitatea si unde incepe pofta, placerea si slava desarta, e foarte usor sa ne pacalim!

Trebuie inteles ca pacat este ce e impotriva voii lui Dumnezeu, nu ce credem noi ca e pacat. Asta e abordarea corecta la spovedanie. Eu cred ca indreptarul de spovedanie explica foarte bine care sunt pacatele, de cate feluri sunt si in ce forma pot fi facute, iar crestinul se poate ajuta de indreptar ca sa-si vada toate problemele sufletesti. Esenta este, cum a spus pr Paisie Aghioritul, smerenia si pocainta.

Eu zic sa discuti cu duhovnicul tau absolut tot ce te framanta legat de suflet. Sf. Antonie spunea "cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca" - mie mi se pare foarte incurajator indemnul. Cand mergi la spovedanie, daca stii ca nu ai alt prilej sa mai stai de vorba cu duhovnicul tau, intreaba-l orice iti este neclar, chiar si de situatiile cand nu stii daca ai procedat bine sau rau. Nu este pierdere de timp, este un mod de a te ajuta pe tine insati si de a consolida legatura cu duhovnicul. Pentru ca daca nu poti comunica cu parintele si nu iti poti deschide sufletul, asta e o piedica pentru vindecarea problemelor tale. Sfatul meu este sa mergi la duhovnic ori de cate ori simti nevoia (nu doar in Posturi, cum ai spus chiar tu la inceputul subiectului), pentru ca odata ce ai simtit ca ai cazut sau ca ai o problema, e bine sa mergi cat mai repede sa cauti tamaduire.

Maica Domnului sa te calauzeasca si sa gasesti raspunsurile pe care le cauti!

Cred ca exista un indreptar de spovedanie pentru cel care duce mai mult o viata adormita. Un om care nu e rupt de viata din Biserica, simte cand a gresit si merge la duhovnic sa se marturiseasca. Sincer, nu-i vad pe crestinii adevarati bifand pe o hartie ce pacat au facut. Ii vad alergand la marturisire, ca pacatul sa nu prinda radacini.

Dar Sophia, de ce sa inventezi, si in consecinta sa iti mai adaugi un pacat mintind? Daca chiar te simti prost ca vii tot cu aceleasi chestii marunte, si ca preotul se plictiseste -- inainte de spovedanie fa cateva noi. Vezi si tu care sunt posibilitatile de pacatuit locale, sa nu fie pacate chiar mari, dar sa fie asa, sa te scoata din monotonie, acolo o barfa, furi un lucrusor din supermarket, pe care il si restitui dupa o vreme, chestii din astea, poate chiar o injuratura daca te pricepi... :D Si iaca, ai ce sa spui: ai vorbit de rau (care poate fi incadrat la incalcarea poruncii a 6-a, deci poti sa spui ca ai avut o tentativa de a ucide sufleteste pe cineva :D, ai furat (poate supermarketul da faliment, si poti sa spui chiar ca ai furat de la saraci) si ai blasfemiat. Deja este mai interesant. :D

Mai in serios: doar nu te asteptai ca forumistii o sa isi scrie pe aici pacatele pe care le spun la spovedanie ca tu sa te insipri si sa o mai diversifici pe a ta. :D

Pai de ce sa spui ce n-ai facut? In afara daca marturisesti pacate prin omisiune...

Da, dar Dumnezeu vrea ca noi sa ne analizam viata, si sa ne gandim la ce am gresit si sa ne dam seama cum sa ne indreptam. Sigur, toti suntem oameni, si facem pacate obisnuite. Dar asta nu inseamna ca sunt neinsemnate. Mie nu mi se pare lucru mic a judeca pe cineva, sau a barfi, sau a fi invidios, sau a minti, sau a fi egoist, sau a nedreptati pe cineva, sau a insulta, chiar daca sunt lucruri absolut obisnuite si pe care le vedem la noi si la altii in mod obisnuit. Mai rau este cand nu iti mai pare rau de pacatele tale, chiar si alea neinsemnate si obisnuite cum sunt, (cum ni se intampla la multi)...

Apoi poate preotul ti se pare ca e neatent sau plictisit si nu are chef de dialoguri-- dar daca a mai spovedit 20 de oameni inaintea ta, cum sa fie sarmanul? Si daca fiecare ar veni cu povestile lui in care incearca sa isi explice si justifice pacatele, ar avea capul cu totul tehui, poate si de asta nu se da in vant dupa spovedanii lungi si sporovaitoare. Spuneai ca ai vrea ca preotul sa te intrebe el, ca sa stii si tu la ce sa raspunzi si sa nu mai fie asa de stresanta situatia, sunii preoti care chiar asa fac, dar nu el trebuie sa stie cam cu ce ai gresit lui Dumnezeu, ci tu trebuie sa stii cu ce te simti vinovata.

se pot da note la comentarii pe forum?

Sofia, tu ai citit Biblia? Poti sa spui cui au fost date cele 10 porunci - evreilor sau crestinilor? Poti sa spui ce alte porunci a mai dat Mantuitorul crestinilor?


Daca tu consideri ca acestea sint pacate "marunte" (apropo, pentru ine "marunte" inseamna ca nu mai trebuie sa le indrepti sau marturisesti?), de ce nu ii spui preotului la spovedanie ca tu consideri ca acestea sint pacate marunte sa vezi ce te indruma? Eventual sa-i spui si care este pozitia ta sincera fata de ase pacate - daca ai de gand sa nu le mai faci sau daca i de gnd sa ai o atitudine toleranta, autosuficienta sau sa te complaci in ele pe motiv ca "astea-s marunte, toata lumea le face", daca consideri ca omul mandru si invidios e vrednic de a primi Trupul si Sangele Lui Hristos prin impartasanie? De ce nu ii expui parerile tale preotului la care te spovedesti?


In mod normal ar trebui nu doar sa le marturisesti mereu pe alea pe care le faci, dar mai ales sa te lupti mereu cu ele, ca sa ajungi sa nu le mai faci (asta bineinteles daca doresti sa nu mai faci pacate, nu doar sa te vaiti de ele in timp ce le consideri prea marunte ca sa merite osteneala de a te lupta cu ele).

Te-ai gandint vreodata ca poate preotul a spus asta ca tu sa constientizezi ca repetand mereu un pacat mic, de fapt aceasta repetare reprezinta un pacat mare pentru ca devine patima?

Ai curajul sa iti intrebi duhovnicul dca e asa? Daca lui i s par prea mici si nu le mai asculta? Ti se pare corect sa faci tu presupuneri (crezi ca stii tu mai bine decat el ce-i in mintea lui), in loc sa-l intrebi?

Spune-mi si mie CE te impiedica (sau CINE te opreste) sa te duci la preot si sa-i pui exact intrebarile astea? De ce nu faci exact asa, ca sa primesti indrumare de la preot?

De ce nu mergi tu la spovedanie cat mai des (si in perioadele cand nu este post) si sa ii spui preotului exact asa cum ne-ai spus noua? Spovedania NU este urmata neaparat de impartansanie in sensul ca poti sa te spovedesti de cate ori simti nevoia sau simti ca te apasa ceva sau ai o framantare, dar dezlegarea la impartasanie nu tu o hotarasti ci preotul care te spovedeste. Deci de ce nu esti tu sincera cu preotul la care te duci sa te spovedesti si sa-i spui ca de fapt habar nu ai ce pacate ai, sa cum ne-ai spus noua?

Asta este o intelegere gresita a ta referitoare la Sfintele Taine. Nu te pune nimeni sub forta. Este normal sa te spovedesti cat mai des, dar nu tu decizi cand ai voie sau nu sa te impartasesti ci doar preotul iti da dezlegarea in functie de pacatele tale si de credinta ta. Daca tu nu ii spui sincer TOT ce gandesti tu referitor la pacatele tale si referitor la credinta (de ex cum pe unele - si le enumeri: mandrie, lacomie, etc - le consideri "marunte" si ti-e jena sa le marturisesti si astfel tu nu te simti pacatoasa, cum ca de fapt nu ai chef sa te spovedesti decat daca te impartasesti, cum de fapt tu nici macar nu stii ce pacate ai, etc), daca nu ii spui toate preotului atunci cand te spovedesti atunci e aproape ca si cand l-ai minti pe preot prin omisiune pentru ca preotul te evalueaza numai in functie de ce ii spui tu lui, ca nu are de unde sa stie ce ne spui tu noua pe forum sau ce e cu adevarat in mintea ta daca tu nu spui.

Iar o luam de la capat. Tu ai citit Biblia? Care este poate cea mai importanta porunca pe care a lasat-o Mantuitorul oamenilor referitor la semenii nostrii? Care este porunca cea mai inalta pe care ar trebui s-o respecte un crestin fata de semenii sai?

De ce nu ii spui tu preotului la care te spovedesti aceste opinii ale tale asa cum ni le spui noua aici?

Pai daca e pacat sa nu te rogi, dar nu sii ce pacate ai, de ce nu te rogi tu la Dumnezeu sa-ti lumineze mintea si sufletul si sa-ti arate ce e pacat si ce nu e pacat, sa-ti descopere ce pacate ai?

Pentru ca Dumnezeu Fiul a spus: "Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu." (Luca 18:19). Sofia, tu il crezi peDumnezeu cand spune asta?

Dar cand preotii spun ca numai Hristos a fost singurul om fara de pacat, ii crezi Sopia?

Cunosti tu vreun sfant care sa se fi crezut fara de pacat, care sa fi facut vreo astfel de afirmatie despre ei? Si ia n consideratie ca e vorba despre sfinti, nu despre noi.

In definitiv, de ce nu il intrei tu pe duhovnicul tau de ce nu e posibil sa fi fara de pacat?

Mai ce chestie, crestinii astia se cred pacatosi (chiar Sophia, tu cum te consideri?), numai tu nu crezi asa. Pe de-o parte pe undeva cam simti tu ca e ceva neinregula ca numai tu gandesti intr-un fel si ailalti se considera pacatosi, deci pe undeva parca parca simti ca nu e in regula gandirea asta, dar pe de alta parte nu stii daca ai pacate si care ar fi acelea. Oare o fi pt ca tu consideri unele pacate (prea) marunte si nu constientizezi gravitatea lor?

Sophia, tu ai citit Biblia? Stiai ca Mantuitorul spune: "Oricui îţi cere, dă-i" ?

Sophia,iata un indreptar de spovedanie (nu este al par. Cleopa!), gasesti acolo o mare insiruire de pacate.http://www.parohiamacin4.org/ghid_spovedanie.htm


Si acum o sa citez din carticica mea de rugaciuni:
"Inainte de a porni catre parintele duhovnic, socoteste cu chibzuiala daca n-ai calcat vreuna din poruncile cele dumnezeiesti sau din cele bisericesti sau daca n-ai savarsit vreunul din pacatele grele ce le insemnam aici..."

sunt citate apoi:
- cele 10 porunci,
- cele 9 porunci bisericesti, uite-le aici - http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...ci-bisericesti
- cele 3 pacate impotriva Duhului Sfant - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...duhului-sfant/
- pacatele strigatoare la cer - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...atoare-la-cer/
- pacatele de capetenie (tot grele) - MANDRIA, IUBIREA DE ARGINTI, DESFRANAREA, LACOMIA, INVIDIA, MANIA, LENEA.

"Intreaba-te apoi si adu-ti aminte daca n-ai vazut cumva pe altul facand pacate grele si tu i-ai ingaduit sa faca ori te-ai facut ca nu le vezi, caci de s-a intamplat aceasta, ai luat parte la pacatul aceluia si raspunzi de el inaintea lui Dumnezeu. si mai cerceteaza daca ti-ai indeplinit slujba, lucrul sau orice erai dator sa indeplinesti, asa cum se cuvenea, lucrand ca pentru Domnul, nu pentru oameni (Col. 3,23). Si te mai cerceteaza daca ai indeplinit faptele cele de milostenie, pe care ni le-a cerut Dumnezeu sa le facem (Mt, 25, 31-46) si daca le-ai facut sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta". Apoi sunt citate:

- faptele milosteniei trupesti - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...niei-trupesti/
- faptele milosteniei sufletesti - http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortod...i-sufletesti/:

1. A indrepta pe cel ce greseste.
2. A invata pe cel nestiutor.
3. A da sfat bun celui ce sta la indoiala.
4. A ne ruga pentru apoapele.
5. A mangaia pe cei intristati.
6. A suferi cu rabdare asuprirea si a intari si pe altii la rabdare cand sunt asupriti.
7. A ierta pe cei ce ne-au gresit.

Mai este citata si spovedania omului launtric - http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...mului-launtric

"Poreste catre parintele duhovnic, gandind intru tine: cum te-ai duce la judecata lui Dumnezeu cea groaznica si infricosatoare, asa te du la duhovnic, cu frica si cu cutremur, cu smerenie si infrangerea inimii. inaintea duhovnicului sa ingenunchi, sa iti faci cruce, sa iti pui mainile crucis pe piept si sa zici:
Binecuvinteaza, parinte, ca sa imi pot marturisi deplin toate pacatele!"

Sper sa iti fie de folos!

Despre pacatele cele mari
 

Pacatele si faradelegile pe care le facem, sunt multe si de multe feluri; si toate se cuprind in aceste sapte, adica: mandria, iubirea de argint, curvia, mania, lacomia pantecelui, zavistia si lenea, care sunt pacate de moarte, caci sunt capete, radacini si temelii din care ies celelalte si ne omoara sufletul nostru. Cu aceste sapte, ne dau razboi, trei vrajmasi mari si de moarte: trupul, lumea si diavolul.
Trupul ne indeamna , ne sileste si ne atrage i curvie, lacomia pantecelui si lene.
Lumea ne trage spre iubirea de argint si pofta nesaturata a lucrurilor celor pamantesti.
Diavolul ne impinge la mandrie, la manie si lazavistie. Diavolul macar ca este pricinala toate faradelegile, inca mai mult se nevoieste sa ne arunce in mandrie, ca sa nefacem lui imitatori si urmatori.
(din " Mantuirea pacatosilor" de monah Agapie Criteanu)

Sa nu uitam ca pacatuim cu toate cele 5 simturi, deci numarul pacatelor este f mare. doar faptul ca nu le constientizam, ne face sa credem ca avem pacate putine.

omul ca lacrima, lacrima precum moarea !
 

Un distins frate spunea mai deunazi , in gluma desigur, ca datorita vietii cotidiene plina de stress, de grija si de munca, omului nu-i mai ramine timp sa faca pacate . Un alt coleg si prieten de-al nostru Sf. ap. Pavel spune ca de ar trai omul chiar si numai o zi acesta nu ar fi fara de pacat ! Na, pe cine sa mai crezi ? In viltoarea asta ,,informatica" nu stim pe cine sa mai credem sau sa marturisim . Ba un frate mai cult si mai aplecat spre traire chiar lasa sa se inteleaga ce aversiune are impotriva prezentarii la spovedit cu o lista de pacate si ca daca ai face asa nu te-ai spovedi din suflet ci din ...splina sau din...lista . Pareri , care mai de care !
Sora Glykys a enumerat mai sus toate categoriile de pacate pe care le poate face omul dar care , mare atentie, sunt isvorul a altor numeroase pacate. Deasemenea , sora Miha-anca a aratat bine despre pacatele de moarte fara insa a talmaci de ce se numesc ,,de moarte" , lucru care le arata cel mai sugestiv gravitatea . Eu adaug ca pt. minora MINDRIE ispititorul a fost alungat din ceruri ! Deasemenea ca acest gen de pacate si cele pe care le genereaza in secundar se canonisesc cel mai greu, cu ani si ani de neimpartasanie si pravila serioasa. Dar gravitatea acestor pacate mai rezulta f.f. bine si din faptul ca noi le comitem cel mai des si cel mai usor.
Si atunci, revenind, cum poti spune frate crestin ca tu nu mai ai ce sa marturisesti la spovedanie cind tu esti atit de inglobat in pacatele de moarte de la care nu vrei sa te opresti si tot le faci de la o marturisire la alta iar duhovnicul tau, care in scoala nu a avut un mare maestru care sa-i trezeasca atentia fata de acestea ca nu sunt de gluma, te tot iarta ...spre ''progresul" tau duhovnicesc si pt. impartasirea cu mare ,,curatie" cu sfintele taine ? Cind eu am spus despre mine ca nu astept de la scaunul spovedaniei sa mi se vorbeasca cu respect si consideratie si sa mi se dea sfaturile cele mai intelepte m-ai apostrofat ca sunt plin de mindrie considerindu-ma ,,prea pacatos " Pai tu acum, la rindul tau, te vezi cumva ca ai fi mai nemindra decit mine , sau chiar crezi ca esti mai ,,curatica" nefiind constienta de ce faci si mai ales de gravitatea celora pe care le savirsesti ?
Am mai spus-o si o repet, daca de la o perioada la alta (de exemplu, de la 5 la 5 ani)facindu-ti un bilant propriu si intim nu simti ca macare f. putin ai sporit duhovniceste (adica : nu mai faci la fel de multe pacate, te rogi mai bine si mai mult, patrunzi mult mai mult slujbele bisericii, esti mai milostiv, iti iei din ce in ce mai multe nevointe pe care le implinesti cu dragoste crescinda, s.a.m.d.) fata de anii trecuti atunci trebuie sa te gindesti serios la duhovnicul tau . Nu relatiile amiabile, prietenesti, vesnic si neconditionat iertatoare, canoanele mici si neseninficative, lipsa cititului ziditor de suflet ca rea obisnuinta, impartasania deasa si oricum , atitudinea tagaduitoare fata de canoane, necunoasterea permanenta a dogmelor ortodoxiei, etc, etc, sunt cele care ne fac sa ,,avem o relatie buna cu duhovnicul nostru" . Se stie de exemplu ca parintele Arsenie Boca , pe Athos fiind, dind peste un calugar ,,imposibil" pe care l-a primit spre ascultare a exclamat : ,,acesta este de mine " bine stiind ca ,,buna carte o inveti cu profesorul exigent" si nu cu zimbete si glumite !

Si daca ar fi sa fim atenti , ceea ce rar se intimpla pt. ca altminteri nu ar mai fi aparut acest thread de discutie, numai la sumedenia de pacate enumerate in molitva de spovedanie vom avea cu virf si indesat ce sa spunem la spovedanie, deoarece cel care a facut aceasta s-a dovedit a fi un excelent cunoscator al caderii de zi cu zi al omului.
Dar, dar... tu omule atit esti de mindru incit nici macar sa-ti recunosti pacatele nu esti lasat ; ti se ingaduie doar sa vezi mindria altuia .

Draga Sophia.. marturisirea pacatelor este un lucru f important si pentru mine.
Doar ca vad lucrurile din alta perspectiva.

Eu ma gandesc cu toata seriozitatea astfel: ce nu spun duhovnicului se va auzi tare in vremea judecatii de apoi!
Aceasta este spaima mea: daca eu spun ca am dreptate, ma voi judeca chiar cu Dumnezeu in fata Caruia eu ma indreptatesc singura astazi!
Daca vezi lucrurile asa, vei gasi si pacatele!

Adevarata mea problema este urmatoarea: stiu ca am multe pacate, dar de ce nu ma dor ele, asa cum ar fi firesc sa ma doara.? De ce nu-mi plang pacatele asa cum ar trebui sa mi le plang?
Pai daca pacatele mele nu ma dor, dupa logica unora, ar insemna ca sunt inventate? Ca nu le-am facut? Ca pun de la mine..etc.?
Ba le-am facut!
Dar faptul ca mi se par minore si nu le vad in adevarata lor hidosenie este doar din cauza ca sunt departe de Dumnezeu, deoarece am gandire si simtire lumeasca..
(Ca si cum as fi moarta duhovniceste.)
Stiu ca nu am cum sa gasesc solutie "practica" pentru pocainta.
Aceasta vine doar de la Dumnezeu, cred eu. Si trebuie sa ne rugam pt ea.

Si ca sa-mi sustin punectul de vedere.. un citat (care pe mine m-a inspaimantat cand l-am descoperit):
"Pentru că zici: "N-am greşit", de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca." (Ieremia 2:35)

Vai, am vrut sa fac o mica gluma pe seama Sophiei, si iata ce a iesit....

Aproape totul despre Sfânta Spovedanie
 

Arhimandrit Atanasie Anastasoiu - Stareţ al Sfintei Mănăstiri a Marii Meteora : "Spovedania "- întdrumar : http://www.scribd.com/doc/411371/Spo...ie-Anastasoiu-

Bun linc si interesant ai recomandat ! Pacat ca cei ce ar trebui sa-l invete il vor amina pina la neglijare !

Multumesc tuturor ca se straduie sa-mi raspunda.
Sa va raspund si eu la niste intrebari ale voastre:

1. Cum ma consider eu? Sunt convinsa ca fac pacate, dar nu stiu care.
De aceea as fi preferat ca preotii sa-ti spuna ei, sau cel mai bine sa te intrebe ei la spovedanie. Nu stiu daca ma pot incadra in inderptare. Acolo toate lucrurile de pe lumea asta sunt considerate pacate si eu nu cred asta.
Nu stiu cum ma vede Dumnezeu. Si nu stiu ce considera El pacat.
Am mai spus si repet: nu am incredere in ce scriu oamenii.
Mai stiu si ca fac lucruri bune, pe care insa se pare ca nu trebuie sa le luam in seama. Nu conteaza. Asta ma doare cumplit. Cum sa mai ai curajul sa faci ceva bun, cand esti "desconsiderat" si "batut" in continuare ca ultimul rau-facator.
Voi asa considerati pacatosii din cate observ.
Eu chiar asa rea nu ma consider. Ma stradui, dar nu sunt singura pe lumea asta si viata este asa cum este. Nu depinde totul numai de mine, din pacate.

2. Daca as avea un duhovnic adevarat l-as intreba multe si n-as mai avea nevoie poate de acest forum. Dar preotul meu nu are timp.

Sincera sa fiu sunt socata de cat de bine si clar vedeti voi pacatele (mai ales ale altora).
Exista si lucruri care nu vi se par pacate pe lumea asta? Dati-mi exemple in acest sens.
Ceea ce faceti voi imi aminteste de farisei (vor fi si Duminica viitoare). "Eu sunt bun credincios pentru ca imi vad mereu toate pacatele (multe, multe), ma spovedesc si fac si dreg, tu nu..."
Eu nu pot sa stiu cum sunteti voi, dar asa scrieti.

3. In felul meu nu ma consider nici departe de Dumnezeu, dimpotriva. Asa cum sunt si ma indruma El, sunt fiica lui.

4. @glykys - exact asta incerc eu sa fac: citatul tau din carticica de rugaciuni imi este model. Are tot ce trebuie. Alea sunt pacatele numite de Dumnezeu, nici mai multe, nici mai putine. Eu asa stiu.

5. "Pentru ca Dumnezeu Fiul a spus: "Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu." (Luca 18:19). Sofia, tu il crezi pe Dumnezeu cand spune asta?". Il cred si asa este.
Si atunci nu inteleg toata discutia cu pacatele, de aici. Nu suntem buni si nici sfinti si nu vom fi vreodata. Astia suntem toti. Si Dumnezeu stie asta, ca El ne-a facut asa. Daca vroia altceva ne facea direct sfinti si gata.
EL nu ne vroia sfinti?

Si cei care au devenit sfinti, au fost tot prin voia Lui. Le-a aratat acest drum.
Noua ne-a aratat sa invatam, sa traim cuminti dar normal, sa ne casatorim, sa facem copii. Pe unii i-a condus la manastire (stia tot EL pe cine...).
Sunt multe lucruri care nu le stim si nu le simtim. Si atunci cum sa le inventam?
Eu asta nu pricep. Daca mi-ar insira un preot si m-ar intreba, as spune: da, sau nu. Si cred ca asta tot dupa sufletul si mintea mea. Altfel de unde?

Am senzatia ca vorbim in paralel. Eu nu spun ca voi gresiti. Pentru voi asa o fi bine. E bine (am mai spus asta) ca voi aveti totul atat de clar si perfect in minte.
Eu nu, eu va sunt inferioara in credinta. Asta este concluzia mea.

Amânarea până la neglijare . . .
 

Da, frate Zaharia , se confirmă cele pe care le-ai scris ! Avem confirmarea din partea @ sophia , drept pentru care îi mulţumesc în numele tuturor ce s-au străduit să-i răspundă aici şi nu numai . Avem confirmarea ! @sophia a recunoscut că trăieşte într o lume paralelă nou , nevăzută şi neânţeleasă de noi . Avem confirmare ! @sophia a recunoscut că mintea ei lucrează şi le-nţelege foarte bine pe cele din propria-i lume paralelă nouă . Sunt oameni ce trăiesc în lumi paralele şi afecţiunea este cunoscută în lumea medicală, dar nu aceasta este tema topicului de faţă . O noapte liniştită !

@ Sophia
 

Te rog sa nu te plangi iar ca esti atacata.
Imi consum din timpul meu si cu risul sa te intristez, simt ca trebuie saz-ti scriu asta.
Ca sa nu te superi, voi descrie alta persoana reala care are comportament similar.
Sotia ii spune lui: du-te si cumpara niste lapte, avem neparata nevoie.
El zice: ce fel de lapte? 2% frasime, 1%.. degrasat total.. sau lapte integral?
Ea: oricare.. ia cu 2%
El: la cutie sau la punga?
Ea: of, nu conteaza, ia la punga.. ba nu, la cutie ca data trecuta era expirat cel la punga.
El: de unde? Sa merg la magazinul X sau y?
Ea: mergi la X, ca imi plac patronii.
Dupa jumatate de ora el vine fara lapte! Spunand ca nu a gasit lapte 2% la cutie desi a fost la ambele magazine.
Ea: dar de ce nu ai luat alt fel de lapte?
El: pai nu ai spus tu ca nu este bun?


Concluziile le trageti singuri.

Totusi ca sa nu va lipsesc de explicatii.. este un comportament tipic pasiv agresiv.

El are parere buna despre el, dar crede ca nu este suficient de apreciat.. Ca urmare, vrea sa se razbune!
Nu poate face lucruri negative in mod direct deoarece trebuie sa mentina parerea buna despre el.
Dar indirect se razbuna si creaza sicane celor din jur.
Ce-i poti reprosa? A fost sa ia lapte, a mers la ambele magazine (deci pare a-si da interesul), dar vine fara lapte (ca sa pedepseasca sotia) si cumva este tot vina ei.

Sophia te rog sa intelegi ca nu din rautate scriu aceste lucruri.
(Cazul prezentat este real si pot descrie multe situatii similare. Impactul asupra celor din jur este dezastruos, totusi el reuseste sa puna vina tot pe cei din jur).

Anna, n-am prea inteles care-i faza in povestioara ta.

Sophia, nu te necaji prea tare, fa-ti o analiza de constiinta, si cu asta basta. Sunt sigura ca nici Zaharia, nici Anca, nici Anna, si care sunt care se dau mare cu talentele lor in arta spovedaniei nu-s mai putin pacatosi, asa ca....

Asa este si taica-meu! :38: dar exact asa! Dar sa stii,Anna, ca aici nu e vorba despre comportament pasiv agresiv, nu, nici vorba, cel putin nu la taica-meu! El vrea numai sa faca ceea ce i se spune si se teme sa nu faca altfel. Si stii de ce? Pentru ca daca sotul din povestea ta ar fi cumparat alt fel de lapte, tot i-ar fi sarit sotia cicalitoare in cap: De ce ai luat lapte din asta? Mai bine nu mai luai nimic! :104: Deci nu, problema nu e la el, sau nu e numai la el, e si la ea. Ea de ce ii da lui ordine si nu se duce sa isi ia singura, cand barbatii habar nu au de chestii din astea (drept dovada, trebuie sa ii spui ca unui copil mic, cu de-a amanuntul, ce sa cumpere!) Oricum, scena e foarte hilara. nu stiu ce ai vrut tu sa sugerezi in legatura cu Sophia, eu as vedea-o in rolul sotiei din povestea ta.

Noesis, iarta-ma ca iti spun, dar ai uitat sa te enumeri pe tine...

Sigur ca da. Scobitul in nas!

Cat de sigura esti cand e vorba de ceilalti?

Ea nu face parte din categoria care recomanda indreptare ultraamanuntite de spovedanie.

Ea face parte dintre intriganti ... o atitudine straina de ortodoxie , dar desprinsa din marea lume-lume !
Atit a putut ea intelege : ca unii ne dam mari talente ! ,,Asa turc, asa pistol"

Nu mi se pare de loc.
Oricum, Zaharia, tie multe ti se par straine de ortodoxie, care altor crestini ortodocsi li se par firesti.

Zaharia, poti sa renunti la remarcile foarte rautacioase? Nu stiu daca in sensul asta nu esti si tu strain de ortodoxie...

DECI: eu am dezgropat topicul asta in care nu s-a scris de asta vara, intr-un moment de amuzament si oarece plictiseala, si am scris o postare mai mult in gluma decat in serios despre cum sa-si "diversifice" Sophia spovedania in caz ca preotul este atat de plictisit ca aproape cade de pe scaun. Scopul nu a fost nici pe departe sa o pun pe Sophia la zid. Mie mi se pare ca pune intrebari normale, se confrunta cu probleme normale... Nu stiu ce mi-a fost in cap, mai bine imi vedeam de treaba.

indreptatul pt spovedanie este bun ca sa ai in fatza unele pacate pe care poate nu le considerai pacate. mie mi-a folosit. in momentul in care faci un lucru, dar ai dubii, te macina intrebarea daca e sau nu pacat, noteaza-l, ca sa poti intreba.
1. preotul nu are de unde sa stie ce pacate ai tu, si daca poate sa-ti puna 1000 de intrebari si sa uite una, si aceea sa fie esentiala, si sa ramana nerostita. si ce-ai facut? daca din indreptar crezi ca ar mai fi si altele spune-le preotului si el iti va spune daca erau pacate sau nu. Ce considera El pacat scrie in Sfanta Scriptura, dar tu cum tu nu ai incredere in oameni, pierzi nestiind Cuvantul Domnului. as putea sa te intreb de ce crezi in Dumnezeu?
eu nu mi-as face atatea probleme in ce parere au altii despre mine, si ma uit la cei care pun mana pe piatra sa arunce... toti pacatuim, si avem cucuie.... :23: viata este si cum ne-o facem, si cu credinta in Dumnezeu pare mai usoara.
2. trebuie sa-ti gasesti un duhovnic care sa aibe timp, altfel n-are rost, mai mult te amarasti decat te curatesti. duhovnicul nu trebuie sa fie neaparat de la parohia carere esti arondata, si cauta sa te spovedesti in alta zi decat duminica sau de sarbatori, pentru ca e mai liber.
cum spuneam mai sus de insirarea intrebarilor de catre preot, nu poti lasa totul pe umerii lui. poate considera ca te-a intrebat cam tot, si pe urma te lasa sa te impartasesti. iti dai seama ce pacat ar face, daca te-ar lasa sa te impartasesti cu pacate nespuse? impartasanie poate fi miere sau foc.
nu stiu daca exista grade de comparatie, sau de inferioritate/superioritate in credinta. esti sau nu esti credincios, punct. in schimb poti avea mai multe sau mai putine pacate decat altii, asta da.