Ce nu inteleg eu este ce inseamna 'Biserica este impotriva'. In Biserica ortodoxa nu exista magisteriu ca in BC, nu exista hotarari general acceptate pe teme etice recente care nu au fost transate de sinoade.

Poate ca un episcop sau altul a facut vreo declaratie, dar nu prea cred ca se poate spune ca Biserica este impotriva. Eu am auzit preoti si episcopi spunand ce spuneam eu mai sus, in linii mari.

@cristina2012 - eu nu stiu cum este in tara, dar in alte state, in momentul in care nu merge pe cale naturala (in functie de varsta intre 1 si 2 ani incercari), si te-ai hotarat sa mergi la medic in vederea alegerii unei alte cai pentru copil, se fac o sumedenie de investigatii (inclusiv genetice si etc.) INAINte de a incepe tratamentul si atunci stii de toate problemele pe care le ai eventual.
Deci persoana in cauza ar fi aflat ca nu va putea tine sarcina.
Este mai bine sa nu te duci sa te controlezi, sa ramai insarcinata si sa pierzi copilul?
Si in unele, cazuri, probabil si in asta exista o combinatie de probleme, pe de o parte nu poti ramen, pe de alta parte daca ramai, nu poti sa duci sarcina etc.
Exista si probleme genetice care conduc la infertilitate, sau pierderea sarcinii:
- probleme de coagulare a sangelui
- probleme cromozomiale
- incompatibilitate sot-sotie (sange, sperma, etc.), sau auto-imunitate
Si uitl ar fi ca fiecare om/cuplu care isi doreste copii sa mearga la medic si sa faca unele investigatii (inclusiv genetice), ca sa stie ce-l/ce-i astepata pe el/ei si pe copil, sa stie de ce poate sa nu aiba niciodata copii, sau daca poarta o boala genetica ce poate deveni fatala la copil, sau care sa ingreuieze sarcina/nasterea.
Am impresia ca inca se vad lucrurile f.simplist in acest domeniu, in tara mai ales.
Adica asa cum ramanea bunica gravida la tara, unul dupa altul si nastea la munca la camp, precum animalul.Murea copilul, sau mama, erau bolnavi, se infectau, cui ii pasa.
Am pretentia ca in sec. XXI lucrurile au mai evoluat si ne mai punem intrebari legate de civilizatie si sanatate.
Dumnezeu ne-a dat descoperiri medicale si stiintifice. Mai mult ce sa ne faca?

Si can spuneti ca "Biserica nu accepta" (indiferent ce), la cine va referiti exact:
- Dumnezeu nu vrea (se vorbeste in locul Lui, se stie voia Lui?)
(in scripturi asa ceva nu sta scris, fiindca pe atunci nu se cunosteau astfel de lucruri)
- ierarhi bisericesti nu vor
- preotii? (eu stiu preoti si ortodocsi si chiar catolici care chiar sfatuiesc astfel de cai medicale, in anumite limite, pentru ca vad sensul si suferinta cuplurilor)
- diversi credinciosi ( cum se spune "de la babe citire")

In anumite limite cred ca este permis.
Anumite tipuri de tratamente sunt mai delicate (cu celule donate), si chiar cuplurile au unele retineri in acest sens. Dar altele chiar nu au nimic rau.

Ai perfecta dreptate, si eu cred la fel. Mai cred si ca nu ne sunt cunoscute criteriile dupa care Dumnezeu ne judeca (nu toate, ca pe unele le cunoastem) si cred ca este foarte bine ca este asa.

M-ati inteles gresit!!!!
 

NU am afirmat ca nasterea de prunci este SINGURA posibiliate de mantuire a femeii si nici nu cred asa ceva!!!!!! Nu cred ca asta rezulta din raspunsurile mele.

Biserica NU este oficial impotriva reproducerii asistate (daca imi poti indica o sursa oficiala care afirma contrariul Cristina, te rog sa o faci, chiar ma intereseaza). E adevarat ca unii duhovnici sfatuiesc impotriva, la fel de adevarat e ca alti duhovnici sfatuiesc in favoare (ex. Parintele Ioan de la manastirea Recea jud. Mures - din pacate a murit anul trecut) si alti duhovnici pe care nu am sa ii insir aici (cunosc mai multi). Aici se include si inseminarea artificiala.

Sunt de acord ca nasterea de copii nu trebuie sa fie singurul scop al unui cuplu, insa NU cred ca sexualitatea nu are ca principal obiect lasat de Dumnezeu nasterea de prunci - din contra. Asta rezulta de altfel din multe pilde ale VT si nu numai. Cred ca exista multe metode prin care doi oameni care formeaza un cuplu pot trai o viata crestina, si cu si fara copii nascuti, natural sau prin RUA, si pot fi fericiti si aproape de Dumnezeu. Nu cred ca exista retete in acest sens, si de asemenea cred ca FIV si RUA nu se potriveste tuturor, asa cum nu exista medicament care sa trateze la fel toti pacientii cu aceeasi boala. Pentru unele cupluri este o solutie buna (si nu cred ca Biserica o considera pacat) iar pentru alte cupluri nu este o solutie buna (si aici nu ma refer numai la criteriile de ordin medical).

Imi cer scuze ca am intrat mult mai rar pe forum ca sa raspund, nu inseamna ca nu ma intereseaza in continuare subiectul dar am fost mult timp in deplasare si programul absolut infernal de la munca nu mi-a permis nici o fereastra.

Am urmarit postarile voastre pentru ca am suficiente probleme medicale care pot duce la infertilitate, si este un subiect la care m-am gandit si eu indelung.

Eu cred ca traiti ignorand mana Lui Dumnezeu in viata voastra, va puneti nadejdea in oameni si nu in El..E adevarat ca in zilele noastre se poate recurge la variante neortodoxe pentru a capata o sarcina, dar totusi, cum rostesti Tatal nostru spunand "Faca-se voia Ta", daca tot voia ta te incapatanezi sa o faci? Nu il maniati pe Domnul cu increderea prea mare in oameni si in voi, lasati-va in bratele Lui parintesti, El singur stie ce e mai bine pentru noi..

Nu am nici un drept sa rostesc cuvintele astea, poate si tu, Sofia, le-ai gandit la inceput, dar treptat credinta in Domnul s-a transformat intr-un alt soi de credinta, si s-a racit,tu stii mai bine...

Rabdare si nadejde, daca Domnul stie firele noastre de par, pasii nostri, oare nu stie El si suferinta ta? Nu stie El ravna ta de a fi mama? Poate trebuie sa mai astepti ca sa fii cu adevarat pregatita pentru un asemenea eveniment, sufleteste, ca sa fii o mama mai buna ( ma refer la faptul ca poate Domnul asteapta sa iti mai slefuiesti sufletul prin durere si suferinta, ca sa ii poti da copilului tau invatatura cea buna )...

Nu deznadajdui, mai bine petrece timpuil in rugaciune, decat pe la usile spitalului asteptand...Spovedeste-te de tot ce ai facut, din copilare pana acum, impartaseste-te si nu uita sa mergi la Sfantul Maslu. In Domnul sa iti fie nadejdea, lasa-te in voia Lui,El stie ce iti trebuie cu adevarat pentru mantuire, nu tu..


Doamne ajuta!

Am o matusa care s-a casatorit la 31 de ani. Dupa casatorie, toti asteptam cu nerabdare copiii, dar nimic..

Au urmat lungi perioade de consultatii(ani), tratamente, mergeau saracii cu eprubetele cu sperma in buzunar repede la cabinet, ca sa li se faca analizele..

Dupa tratamente, rugaciuni, dureri sufletesti, framantari, reprosuri,promisiuni catre Dumnezeu, a ramas insarcinata. A nascut o fetita superba, iar in timp ce alapta fetita, a ramas inca o data insarcinata. A uitat promisiunile si a facut un prim avort...dupa asta, nu iti pot spune cate au mai urmat, a mai nascut un baietel, si altele..Acum 6 ani cand am plecat eu de acasa, erau 4 avorturi in 2-3 ani..(iar copiii sunt asa cum parintele Arsenie Boca spune ca sunt copiii parintilor cu avorturi, efectiv ti se suie in cap si copii mai galagiosi si mai rai ca ei nu am vazut)

Cred ca Dumnezeu stia de ce nu ii da copii, dar uite ce se poate intampla cand cerem cu orice pret ceva..

Un alt exemplu este cel al unei cunostinte(50 ani). S-a casatorit la 20 de ani, si 4 ani au incercat sa aiba copii, insa nici un rezultat..S-au rugat, au promis, samd..crezi ca ar fi spus ei atunci ca daca vor avea copii ii vor avorta? Au avut un baiat si in timp ce il alapta, a ramas din nou insarcinata. Acum au doi copii(26 si 25 ani) si regrete in suflet pentru sufletele pierdute, ultimul acum 7 ani..Stii ce mi-a spus? "Mai bine nu nasteam pe nici unul decat sa ajung sa pierd atatia.."

Parintele Paisie Aghiritul vorbea o data despre o femeie care isi dorea tare mult copii, dar nu a avut.Spunea ca era cea mai iubita in cartierul ei de catre toti copiii, ca era ca o mama a lor, a tuturor..Astfel, chiar daca nu a avut copiii ei, s-a bucurat si de iubirea de mama..


Dumnezeu stie suferinta ta si stie de ce deocamdata nu ai ramas insarcinata..Ai rabdare si roaga-te mult, inmoaie-ti sufletul,nu mai fi bataioasa, pastreaza rugaciunea, ca sa poti fi o mama cat mai buna..

Doamne ajuta!

E_my, ai dreptate, insa uiti ca Dumnezeu 'da, dar nu baga in traista'. adica sigur ca ne rugam sa se faca voia Sa, insa putem si noi sa lucram, chiar trebuie.

Imi amintesc de povestea cu omul care in timpul unei inundatii nu accepta nici un ajutor, ca zice ca el s-a rugat lui Dumnezeu si El in va salva. Trec vreo trei barci de salvare, el statea pe acoperisul casei, si nu vrea sa plece. Moare innecat, si cand ajunge la Dumnezeu intreaba: Doamne, de ce m-ai lasat? de ce nu ai trimis un inger sa ma salveze? Dumnezeu ii raspunde: pai eu ti-am trimis trei!

Sau cel care se tot ruga sa castige la loto, ani de zile. Intr-o zi, rugandu-se cu fervoare sa capete un raspuns, aude o voce din ceruri: Fiule, eu te ajut, dar bilet cand ai sa cumperi?

Asa si cu procrearea asistata... Medicina este o stiinta nascuta din mintea omului, care este data de Dumnezeu. de ce sa n-o chemam in ajutor?
Dar sigur, Dumnezeu stie mai bine. Si este o chestiune de echilibru duhovnicesc sa stii ce sa ceri si cat sa-i 'fortezi mana'.

Atenţie mare a cui voie o facem ! A Tatălui sau a diavolului , în asta stă echilibrul duhovnicesc. Spui că putem şi noi lucra, dar fără Voia Sa nimic nu putem face. Mar atenţie în ce direcţie forţăm lucrurile. Oricum voia lui Dumnezeu nu va fi nici când în jocurile de noroc şi în "jocurile" de laborator . Deci mare atenţie la nuanţă şi la îndemnurile tale , dragă Fani !

Este adevarat ce spui, de aceea ziceam si eu ca trebuie sa fim atenti cat sau mai bine zis SA nu 'fortam mana' lui Dumnezeu, asa cum reiesea si din exemplele lui E-my. Stiu si eu de cupluri care incearca cu dispoerare sa aiba copii si devine o obsesie care le poate distruge familia, si nu se stie cum va fi daca le au.
Cred ca hotararea daca si cat sa incerce aceste metode ramane hotararea fiecarui cuplu in parte. Fiecare sa cantareasca si sa-si cerceteze inima. Parintele duhovnic poate ajuta in luarea acestei hotarari, bineinteles.
Eu ma opuneam numai la ideea ca este rau in principiu si ca sa il lasam pe Dumnezeu 'singur' sa ne dea copii.
Inca un gand: oricum, daca nu vrea Dumnezeu, care este Datatorul de viata, nu avem copii oricate metode naturale si medicale am folosi.

Exact !
 

Plus de asta , femeile ce nu au copiii trebuie să înţeleagă că nu sunt cu nimic mai prejos decât cele ce au copiii. Personal nu încurajez metodele de laborator , ci mai degrabă recomand înfierea de copiii , mult plăcută cu siguranţă lui Dumnezeu .

Foarte bine punctat!

Am intalnit oameni care sustin ca daca nu ar fi vrut Dumnezeu, nu s-ar fi descoperit pilula contraceptiva, pilula de a doua zi, nici steriletul (etc.) si/sau nu ar avea efect in anumite cazuri. Eroare oribila! Nu stiu ce cuvant ar putea descrie faptul ca-I punem Lui Dumnezeu in carca toate nenorocirile create de om!
Apropos, tocmai s-a inventat o noua pilula de a doua zi, care poate fi luata timp de 5 zile dupa contactul neprotejat, spre deosebire de ce exista pana acum in farmacii, care era eficienta doar in primele 3 zile. Unii cu siguranta zic: "slava Domnului!"

Ma gandesc la o pilda cred ca din Lavsaicon, cand un ucenic cuprins de pofta, ii vine in cap sa coaca un ou sprijinindu-l pe cheia din usa si punand o lumanare sub el (ca o spirtiera)... vine batranul si vazand cu durere ca ucenicul a cedat poftei, i-a zis cu lacrimi in ochi, vaaai ce te-a mai invatat diavolul sa faci! Atunci diavolul se arata staretului si ii zice "Nu, nu, nici noua nu ne-ar fi trecut asa ceva prin minte!. Adesea omul reuseste sa-i dea lectii diavolului in ingeniozitatea raului... uneori se justifica chiar prin inspiratia divina.

Părintele Epifanie - "Garanţiile vieţii"
 

Vă recomand cu multă căldură o carte a Părintelui Epifanie , "Garanţiile vieţii", unde la pagina 172, am găsit ceva interesant pentru mămimici şi nu numai : << Cei căsătoriţi nu trebuie să evite numai anticoncepţia, dar şi programarea copiilor. Să se lase cu încredere în mâinile lui Dumnezeu si să perceapă sosirea fiecărui copil ca pe un mare dar dumnezeiesc. Copii nu sunt cozonaci ca să-i comandăm la cuptor oricând vrem noi şi precum vrem. Nu trebuie nicicând , nici o clipă , să uităm faptul că omul aducând pe lume copii devine împreună- creator cu Dumnezeu, precum şi cei ce nu au copii , tot voia Lui este>> .

Interesanta viziunea paritelui referitoare la cozonaci. Pentru un barbat cozonacii se comanda, pentru multe femei asemenea. Si totusi in mentalitatea noastra inca nu total pervertita, pentru o femeie un cozonac e ceva indelung pregatit. Spre exemplu aduni petale de trandafir si le bati cu zahar in luna mai ca sa ai o aroma speciala pentru cozonacii de la Craciun. Ai grija ce faina si ce drojdie cumperi, trebuie sa ai ceva treburi facute dinainte ca niste cozonaci cum se cuvine iti manaca ceva timp. Trebuie sa ai cald in casa ca sa creasca bine aluatul. Trebuie sa scoti din timp ingredientele de la frigider si sa fie toate la aceeasi temperatura. Trebuie sa te apuci de framantat in liniste, si framanti din greu. Candva ajutau si sotii la framantatul cozonacului, cand obosea unul trecea celalat. In fine, se faceau tot felul de impletituri, se pregateau tot felul de umpluturi. Si cuptorul trebuia pregatit.

In privinta copiilor.. Trebuie sa avem unele cunoastinte care ne sunt de mare folos spre exemplu daca avem vreo radiografie de facut, vreun alt tratament medicamentos, etc. Adesea cateva cunostinte referitoare la fertilitate ne scapa de mari necazuri, de nasteri provocate cu riscuri mari pentru copil, de cezariene inutile, care nu ne vor mai permite apoi sa facem copii, cati si cand da Dumnezeu.

Nu sunt pentru programari, eu nu mi-am programt niciun copil, dar nici pentru prostie nu sunt... si cate femei nu stiu nici macar cand au avut ultimul ciclu...

Serios? Nu stiam de asta. Vreau sa stiuuuuuuuuu

Nunta lui Tobie
 

Şi începu Tobie să zică: Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat este numele Tău cel sfânt şi slăvit întru toţi vecii ! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile şi toate făpturile Tale ! Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva, femeia lui , pentr a-i fi ajutor şi sprijin şi din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis : " Nu este bine să fie omul singur, să-i facem un ajutor asemenea lui". Şi acum, Doamne, nu iau pe sora mea aceasta spre plăcere, ci binevoieşte a mă milui să îmbătrânesc împreună cu ea. Şi a zis şi ea cu el " Amin ! ". Apoi au adormit împreună în noaptea aceea. << Ce binecuvântare pentru un copil să fie zămislit după o astfel de rugăciune şi să vadă lumina zilei într o astfel de atmosferă, în frică de Dumnezeu şi plină de respect şi iubire ." ( Maica Magdalena- din cartea "Reflecţii asupra educaţiei copiilor în Biserica Ortodoxă astăzi", pagina 22 ) .

Asa este! Si inainte sa framanti painea/cozonacul se face rugaciune si inaintea oricarui lucru, dar cu atat mai mult e necesar inaintea celei mai mari lucrari omenesti, crearea si formarea unui copil. Aceasta este cea mai importanta pregatire.

Chiar ma gandeam ieri, daca ar fi posibil ca fiecare apropiere trupeasca sa fie insotita si de rugaciune. Imi venea in minte cazul lui Tobie, insa ezitam putin in sinea mea, gandind ca in acele momente, gandul s'ar putea sa nu se poata aseza pe rugaciune. Mai imi veneau in minte si unele cazuri din Apus, unde nu stiu ce credincioasa foloseau rozariul, zicand rugaciuni in timpul unirii trupesti. Autorul care le pomenea nu era de acord cu acest lucru.

Mi'am dat seama apoi ca o inchinaciune si un gand inaltat la Dumnezeu sunt indeajuns sa intareasca dragostea si sa binecuvinteze apropierea sotilor.

La asta ma refeream eu cand am facut topicul "Unirea trupeasca-rugaciune"

Pai fratele meu, nu mi se pare normal. Deci, eu ma pregatesc de actul sexual si incep cu Tatal Nostru. Si zicand Tatal Nostru incep a face dragoste carnala.

Tu ai incercat asa ceva?

Din ce am citit eu pana acum, nu e bine sa ne imaginam lucruri cand ne rugam. Gandul nostru sa fie doar la Dumnezeu.

Eu sunt mai slab cu duhul. Cand ma rog sunt ispitit din toate partile. Ba latra un caine afara, ba nu stiu de ce mai imi vine un gand erotic prin creieras...
Le dau afara dar e greu. Deci, incerc sa mentin rugaciunea pura, doar pentru Dumnezeu.

Repet, nu stiu de ce dar nu mi se pare normal! Ori te rogi, ori...

Hahahahahahaha, hai ca-i prea de tot. Deci e adevarat ca barbatii chiar se gandesc tot timpul la asta? Pai daca si cand se roaga le vin asa ganduri... Deci daca la rugaciune va vin ganduri erotice apoi nu vreau sa ma gandesc cand scrieti, faceti reparatii, mergeti pe strada, vorbiti cu o femeie:40:

Atata ai inteles din mesajul meu? Doar faza cu eroticul?!? Asta indica o mare superficialitate...

De ce generalizezi? Daca am avut astfel de ganduri asta nu inseamna ca toti barbatii au aceste ganduri. Mergand pe logica ta, daca o femeie e "curva", asta inseamna ca si Anna e "curva" nu?

Ti-am cerut cumva vreo "rezolvare"? Ca vad ca'n ultima parte a mesajului indirect imi zici ce trebuie sa fac. Draga mea, am cu cine sa vorbesc, am cu cine sa merg pe strada. Daca nu aveam cu cine, crezi ca mai raspundeam in acest topic?

Citeste din nou postul precedent. Nu pot vedea placerea carnala cu rugaciunea impreuna. Eu personal, nu as incerca asa ceva. Sunt slab de duh si cine stie unde mai ajung!

Calmeaza-te, numara pana la 10, ca sa poti sa intelegi mesajul meu, ca ai inteles gresit, nu ti-am dat nici un sfat si nici o rezolvare. Ultima parte se refera la altceva...Citeste cu calm si cu atentie ce am vrut sa zic in ultima parte.
Si nu, n-am inteles doar atat din mesajul tau, dar acel lucru m-a frapat. Atata tot.
Si n-am generalizat, uita-te atent si vei vedea ca am pus o intrebare si nu e retorica, e chiar intrebare.

Mdea... na-ti-o, tie, da-mi-o, mie!

Dar vad ca nu ne intelegem. Eu zic ceva, tu "storci" prin filtrul tau si iese altceva.

Insa, eu repet: cum poti afirma tu ca "barbatii chiar se gandesc tot timpul la asta?". Asta inseamna sa generalizezi. Daca eu am anumite ganduri cateodata, asta nu inseamna ca barbatii au acele ganduri. Si ti-am dat si exemplu' dar ...

Mult off-topic si atat...

Să te rogi frate ori şi când ! ! !
 

Da ! Şi după ce ai săvârşit şi cel mai mare păcat şi împuţit din astă lume , să te Rogi . Nu-i bine a răstălmăci vorba şi îndemnul creştin. Nu poţi, nu te rogi, dar nu arunca cu noroi şi judecăţi nedrepte. Nu poţi cu adevărat, nu faci ! Rugăciunea nu se face la îndemnul cuiva, ci la îndemnul propriei tale conştinţe şi simţiri. Da, îţi repet şi te rog din suflet să ţi minte : Te rogi şi după ce ai săvârşit cea mai mare spurcăciune şi fără de lege, pentru că astfel îţi vei putea continua lupta ta şi nu vei abandona în deznădejdie, nesimţire şi uitare. Doamne ajută ! +

Pai eu asta fac! Gandul erotic era doar un exemplu. Mai imi trec prin cap si alte ganduri.


Cum am rastalmacit vorba si indemnul crestin? Chiar is curios...

Repet, ce noroi, ce judecati nedrepte? Am zis doar ca din p.m.d.v. nu mi se pare normal sa amestecam placerea carnala cu rugaciunea. Insa, vazand ca sunt nou in Ortodoxie voi intreba pe Parinte.

Si eu asta fac! :) Ma rog, cum pot! Lupti, cazi, si te scoli din nou si treci la lupta!

Doamne ajuta!

topicul
 

O prietena era foarte distrusa din pricina asta - nu facea copii. Dupa vreeo zece ani de casnicie, a fost nevoie sa infiieze o nepoata ramasa orfana de parinti. Apoi inca o fata, nu mai stiu de ce...

Acum are doua fete, la casa lor cu scoala, e foarte mandra de ele.

Doamne ajuta!

Ioachim si Ana
 

Astazi acesta ar fi subiectul zilei. Cei mai mari ajutatori sunt Sfintii Parinti - Ioachim si Ana.
Cunosc cazuri in care le-a folosit citirea la miezul noptii -40 de zile a acatistului lor.

Doamne ajuta!

Antoni
 

Cam toată viaţa de aici se bazează pe "plăceri carnale", suntem şi trup şi avem aceste plăceri ( plăcerea gustului, plăcerea mirosului , senzaţiile de tot felul ) . Important e a şti a le controla şi stăpâni , a le ţine în frâu . E mult mai uşor a scrie în cuvinte, dar mult mai greu în realitate. Ştiu, cunosc, pentru că sunt ca şi tine trup şi suflet. Gândurile sunt principala sursă de "inspiraţie" pentru multele căderi ale noastre , şi deci stăpânirea lor e vitală. Am vorbit mult despre gânduri pe acest forum şi găseşti multe referiri în cele lăsate de Sfinţii Părinţi. Tot timpul să ai în minte că pentru câteva minute de "plăcere" pătimaşă, nărui luni de luptă ce le-ai dus şi iar ajungi la 0. Acest gând să te stăpânească mereu ! De ce ? Pentru că nu şti niciodată când vine vremea cea din urmă şi felul cum te va găsi ea. Viaţa ea însăşi e o luptă , o luptă ce nu trebuie abandonată niciodată .

Cam toată viaţa de aici se bazează pe "plăceri carnale", suntem şi trup şi avem aceste plăceri ( plăcerea gustului, plăcerea mirosului , senzaţiile de tot felul ) . Important e a şti a le controla şi stăpâni , a le ţine în frâu . E mult mai uşor a scrie în cuvinte, dar mult mai greu în realitate. Ştiu, cunosc, pentru că sunt ca şi tine trup şi suflet. Gândurile sunt principala sursă de "inspiraţie" pentru multele căderi ale noastre , şi deci stăpânirea lor e vitală. Am vorbit mult despre gânduri pe acest forum şi găseşti multe referiri în cele lăsate de Sfinţii Părinţi. Tot timpul să ai în minte că pentru câteva minute de "plăcere" pătimaşă, nărui luni de luptă ce le-ai dus şi iar ajungi la 0. Acest gând să te stăpânească mereu ! De ce ? Pentru că nu şti niciodată când vine vremea cea din urmă şi felul cum te va găsi ea. Viaţa ea însăşi e o luptă , o luptă ce nu trebuie abandonată niciodată .

Nu exista 'lucruri carnale' despartite de duh. Depinde insa ce duh - de sus sau de jos.

De cand Dumnezeu s-a intrupat, mai ales, a desparti trupul de suflet, si pe Dumnezeu de lucrurile noastre asazis lumesti, este o greseala.
Cum anume le reunim, daca le-am despartit, este o munca de viata.

Citeşte atent, am spus că suntem şi trup , nu numai trup, şi apoi nu am despărţit trupul de suflet, pentru că oricum nu am "puterea" asta. Trupul este şi va fi templul sufletului, dar un trup pătimaş , numai templu nu e, orice dar templu în nici un caz. Iisus, Dumnezeu întrupat , este singurul exemplu concret de trup fără de păcat . Bineânţeles acelaşi lucru îl putem spune şi despre Fecioara Maria, ce şi-a păstrat curăţia , tot cu ajutorul Divin. Omul prin voia sa liberă are în stăpânire si trupul şi sufletul dat. Plăcerea carnală este pur trupească , un trup ce ignoră şi sufletul ce-l găzduieşte şi puterea Divină. Aici când facem referire la plăcerea carnală, ne referim la plăcerea pătimaşă ( îmbuibarea, desfrânarea cu toate capitolele ei ) . Un suflet ce locuieşte într un astfel de trup e văduvit de toate cele, neglijat , uitat, un suflet bolnav, ajungându-se până acolo ca cel în cauză să trăiască animalic, doar pentru trup.

Cristi, nu pe tine te-am contrazis, ci pe AntoniO.
Eu ma refeream la trup in general cu tot ce simte, fie patimas fie nu. Dar ceva pur trupesc NU exista, aici te inseli. Atunci cand ne lasam dusi de patimi inseamna ca lasam trupul sa domine SUFLETUL.
Dar poate asta vroiai sa zici si tu, sunt eu prea obosita acum ca sa inteleg bine.

Ok ! Aşa e, oboseala e comună , dar gândim la fel , compoziţia frazelor diferă ici pe colo.

Repet: uita-te mai bine si vei vedea ca nu e o afirmatie, ci e o intrebare:21:. Deci nu afirm, intreb. Nu vezi semnul intrebarii sau ce?

Nu rezist sa nu intru pentru ca este un subiect f.dureros pentru multe cupluri si pentru ca aici l-am deschis eu.
Vreau sa spun numai doua lucruri:
1. Cineva spunea de un exmplu cu adoptia. Eu va raspund si voua si altora, nu stiu a cata oara. Sunt satula de aceste sfaturi.
Sunt multi care nu pot avea copii si ar dori sa adopte. Legile sunt stricte peste tot si de o vreme la noi in tara sunt mai stricte ca oriunde.
Asa ca cine poate sa adopte, norocul lor. Si asta este un ajutor de la Dumnezeu pentru a avea copii si poate sa-L dea, sau nu.
In plus adoptia este un lucru f.delicat, pentru ca e vorba de copii traumatizati, multi din ei bolnavi si fizic, parinti naturali care mai exista si mai pun piedici. Trebuie sa ai o contructie tare ca sa adopti un copil si sa-l cresti.
Ca intr-o zi sa-ti spuna, nu esti mama/tatal meu, ce vrei de la mine, ma duc sa-i caut pe ai mei. Si genele isi mai spun cuvantul, nu numai educatia primita.

2. Vad ca ati deraiat de la subiect si ati ajuns la palaceri carnale.
Eu nu doresc nimanui sa afle ce placeri carnale are un cuplu care isi doreste copii, cum trebuie sa "lucreze" cu calendarul in fata, ai n-ai chef, hai ca e ziua fertila (daca mai este si de post s-a dus), sa mai respecti si alte reguli ( de la medic), sa te intrebi oare acum o fi reusit, sa astepti fiecare ciclu cu sufletul la gura.
Si cred ca acelasi lucru, dar celalalt sens se intampla si cu cei care nu vor copii si nu folosesc anticonceptionale, ci doar metode empirice. Imi inchipui ce placere carnala este si la ei (desi din pct. nostru de vedere este de neinteles): ai grija, e ziua/sau nu, pune asa, fa asa, nu fa asa, etc.
Placerea sexuala si copii nu prea se impaca...

Si timp de rugaciune exista. Seara inainte de a merge in pat si toata ziua.
Si nu stiu daca aici se scrie de acatistul Sf. Ioachim si Ana, ca mai exista un fir cu sarcina pierduta (alta drama). La miezul noptii, sau alta data, dar se citeste (eu una il citesc in general pentru familie)....Cand nu e sa fie, nu este.
Numai Dumnezeu stie de ce, si nu ne spune si noua.

Stiu ca e dureros subiectul. Dar totusi, oare nu si stresul asta isi pune amprenta? Daca sotii s-ar relaxa si ar cauta sa fie impreuna, nu ca sa se "strofoace" sa aiba copii, ci doar sa se bucure impreuna, poate ca ar fi mai bine. Eu cred ca nici una din extreme nu e buna: sa nu avem copii sau trebuie, trebuie neaparat sa avem copii!. Cred ca amandoua extremele ne inhiba in ceva ce ar trebui sa fie "liber". Eu cant la pian si de exemplu cant mult mai bine cand sunt f relaxata, cand nu ma "stradui" sa iasa perfect, cand imi las sufletul "liber", cand ma las in voie... Eu cred ca multe lucruri trebuie sa fie asa in viata ca sa iasa bine, un echilibru intre concentrare, control si "lasare in voie"...
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu chiar nu as vrea nici pentru motive nobile ca relatia trupeasca sa se transforme vreodata in "munca"...As vrea sa poata fi mereu ca vinul, nu ca apa sau otetul.

Iti dai seama ca mai toate cuplurile incep crezand ca nu o sa trebuiasca sa se "strofoace" sa aiba copii. Toti incep relaxati, etc. Stresul real apare cand dupa o vreme de dragoste relaxata nu se intampla nimic in ceea ce priveste capitolul copii. Si atunci isi dau seama ca fara a urma anumite reguli, fara sa depuna ceva efort, si nu numai placere, nu o sa aiba copii. Si iaca stresul. Nu stiu cum ar putea un cuplu care vrea copii, dar nu ii are, sa se relaxeze. Probabil singurul moment in care se relaxeaza este cand isi pierd orice speranta si atunci gata cu medicul, calendarul , temperatura, zile fertile, etc.

Sofia, Sofia, Sofia !
 

Ar fi chiar culmea să ne dea Dumnezeu socoteală sau mult mai rău să-I cerem socoteală ! Sofia dragă, continuând astfel , durerea şi "neâmplinirea"ta, îţi vor deveni adevărată povară, pentru că obsesie deja a devenit, plus de asta , dai impresia că propria-ţi relaţie cu Dumnezeu ( că de Biserică nici nu mai poate fi vorba ) este de "interes", ca să-i spun aşa. "Orice rodire de prunc este un răspuns şi un dar de la Dumnezeu ! ". De nu ai primit ( încă ) acest dar şi răspuns de la Dumnezeu, rişti prin atitudinea ta obsesivă , să nărui şi să îngropi toate celelalte daruri şi răspunsuri de la Dumnezeu, ce cu siguranţă le ignori sau le-ai dat uitării . Ţi-am mai spus şi îţi repet, nu vei auzi din gura mea vorbele ce'ţi convin şi-ţi sunt plăcute urechii tale, dar poate mai târziu ai să-mi mulţumeşti ( măcar în sinea ta ) .