Dupa notorietate si dupa minunile cunoscute, pare-se ca Sf. Spiridon era mai mare, acum nu stiu chiar cum stau lucrurile, insa stiu si ma " mandresc " cu asta ca, Sf. Spiridon a fost casatorit...deci, se poate ! Asa ca, cei care va aplecati piosenia mai mult spre monahism decat spre taina casatoriei...mai ganditi-va !

Ory , tocmai ai căzut în mica capcană a lui Dorin !
:25:

Tocmai, sfintenia nu se poate masura, nu am vrut sa atentionez ca masura sa fie aplecata spre taina casatoriei, ci doar sa nu fie aplecata mai mult spre ierurgia monahismului...atat ! Deci, sfintenia nu se masoara , chiar daca, dobandirea locului cuvenit poate fi interpretabil atata timp cat, atat raiul cat si iadul se presupune ca se afla in trepte...

Din prima trebuia să răspunzi aşa ! Nu-ţi mere cu Cristinel ! ! !
:25:

Windorin, hai sa iti spun sincer, habar n-am despre viata Sfantului Spiridon. Singurii sfinti pe care i-am citit au fost Sfantul Antonie cel Mare, Serafim de Sarov si Sf. Paisie Aghioritul. In rest am citit Noul Testament (am ramas la Apocalipsa) si urmeaza sa il citesc pe cel Vechi...
Recunosc ca nu le stiu pe toate, dar din toate 'vorbele de duh' pe care le-am acumulat in mintea si inima mea, asta am inteles, ca fecioria este o virtute foarte mare, mai ales daca e pastrata 'curatia mintii'.
Daca jignesc pe cineva cu convingerile mele, n-am ce face... eu tin foarte mult la neprihanirea trupului, pentru ca inevitabil imi aduce aminte de inocenta copiilor. Pe oamenii casatoriti nu-i pot vedea ca pe niste copii :(

Pai nu mai suntem copiii, ci fosti copiii ce fac copiii. Nu ?:15:

Mie mi-ar placea sa fiu mereu copil :46:

Da , foarte frumos, dar tare greu . . .:1:

Cum, zoridezi, nu stii de Sf. Spiridon ? Mi se pare ca orice ortodox stie despre minunea facuta de Acesta in fata lui Arie cel necredincios, minunea cu caramida ? ...eu am citit-o la 14 ani. Deci, afla, caci este un Sfant foarte cunoscut...mai ales la noi.

:1: ehh tot ce-i frumos e greu, tot ce-i urat e confortabil.
Omul daca vrea, poate... numai sa vrea. Iar "la Dumnezeu nimic nu-i cu neputinta."

Spre rusinea mea, nu stiu de acest Sfant :9: Eu abia din toamna anului trecut m-am pus pe 'credinta' si asta dupa ce am fost zguduita putin la realitate. Promit ca am sa citesc... poate ca am auzit de Sfant si nu mai tin eu minte :39:

Sa nu credem cumva ca si noi cei casatoriti ne putem asemana Sf. Spiridon; a fost casatorit, e adevarat, dar o scurta perioada, dupa care s-a facut episcop si Dumnezeu l-a facut mare facator de minuni tocmai pentru sfintenia lui. Putem avea noi pretentie la asa sfintenie?!? Stindu-ne pacatosi, e normal ca spunem de monahi ca sunt mai fara de pacate ca noi...

Oameni buni, monahii sunt crezuti mai curati pentru ca ei au facut o alegere deplina, adevarata si anevoioasa spre Domnul. Dar si oamenii casatoriti pot sa fie tot asa aproape de Dumnezeu. Retinerea voastra in privinta asta se datoreaza faptului ca majoritatea oamenilor casatoriti din lumea asta nu se prea au cu credinta, adica n-are nici o legatura casatoria lor cu credinta, pe cand mai rar un monah care nu s-a facut monah din dorinta de Dumnezeu. Ati inteles logica? Eu cred ca induce in eroare. Asa ca fiti cu bagare de seama. Si oamenii casatoriti se pot sfinti.
Cum spunea un parinte? "Nu toti din lume se pierd si nu toti din manastire se mantuiesc"
Fiti cu bagare de seama...Nu casatoria sau monahismul te mantuieste, ci Dumnezeu te mantuieste daca Il lasi.

Da, asa e. Din ce am citit eu, am observat ca sfintii casatoriti, dupa ce se hotarau sa Il urmeze pe Domnul, nu mai aveam relatii trupesti, ci traiau in curatie deplina, ca frate si sora.

Este un sfânt tare drag tuturor,făcător de minuni şi grabnic ajutător.Caută şi citeşte despre el dar mai ales citeşte-i acatistul.Pentru mine sf. Spiridon este balsam al sufletului alături de sf.Nicolaie sunt cei mai prietenoşi sfinţi,

Da, eu cred ca sotia trebuie sa asculte de sotul ei. Dar si sotul de sotie. Trebuie ca cei doi sa se completeze unul pe celalalt. Cei doi trebuie intotdeauna sa se intalneasca in acelasi punct. Niciodata o casnicie nu va fi fericita, daca unul din soti se va simti subjugat de celalalt.

Cu toata dragostea, ai mare grija in aceasta miscare a mintii si a inimii.
Multi au ajuns sa cada din dreapta credinta cu astfel de vederi a lucrurilor.

In secolele cele dintai, unul dintre cei mai mari calugari asceti ai pustiului, Avva Pafnutie, a venit la un Sfant Sinod pentru a apara Casatoria, curatenia deplina a celor casatoriti, in fata calugarilor care "aruncau cu noroi" in aceia, considerandu'i murdari si inferiori.

Iti aduc in vedere un cuvant al Sfantului Maxim Marturisitorul, comentand Schimbarea la Fata a Mantuitorului: "Pe un munte statea Ilie, iar pe celalalt Moise. Ilie intruchipeaza calugaria, iar Moise casatorie. Atat calugarul, cat si cel casatorit, se afla la aceeasi distanta fata de Dumnezeu, la aceeasi inaltime a vietuirii."

Esential este ca monahul sa traiasca adevarul monahism, iar cel casatorit adevarata casatorie.
Daca monahul cade din randuiala sa e de plans. Tot asa si cel casatorit.

Sa nu spunem aceasta, caci ne asemanam intru toate acelora care spun: "Lasa'ma cu Sfintii Parinti, ca aceia au trait in alte vremuri, nu in vremurile noastre." Mare grija la a spune ca aceia erau mai tari si mai mari, ca aveau doua inimi, trei minti, si multime de talanti. Erau oameni normali, ca si noi. Erau oameni ce'L iubeau pe Dumnezeu si atata tot !!

Ce'l impiedica pe cel casatorit sa faca faptele dragostei si sfinteniei Domnului ? Doar lenea si lipsa de ravna !

Nu generaliza aceasta, Monica. Multi au facut asa, precum spui, caci odata crescand ravna si nevointa din inimile celor doi, acestia nu se mai puteau lipi de nimic din aceasta lume, si nici macar unul de celalalt. Insa niciodata casatoria alba nu a fost incurajata ! Iar daca relatiile trupesti au loc intotdeauna in casatorie, sa insemna aceasta ca cei casatoriti sunt impiedicati de la sfintenie? Fereasca Domnul. Sa nu spunem aceasta, va rog.

Fa'mi bucuria si citeste Viata Sfintei Iuliana de Lazarevo. O mama cu 13 copii, cu un sot alaturi de care a trait pana aproape de sfarsitul vietii, doar o perioada ei stand despartiti trupeste, spre sfarsit. Inca de mica si tot timpul vietuirii ei ca sotie si mama ea nu a incetat sa se nevoiasca si sa faca mari si minunate fapte crestine. Sa nu indraznim sa spunem ca doar pentru renuntarea trupeasca de la sfarsitul vietii sale a fost ea numita sfanta. Toata viata si'a petrecut'o ca sfanta !!

Moastele acesteia izvorasc mir !

Multumesc Dorin de raspuns, pentru ca intr-un fel imi faceam ganduri din pricina asta.
O sa citesc negresit despre Sf Iuliana de Lazarevo.

28. Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat. 29. Iisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie, 30. Şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică.

Eu de aici inteleg ca mai mare rasplata au cei care isi lasa familia, si urmeaza calea lui Hristos. Deci nu mi se pare gresit a spune ca cei feciorelnici au rasplata mai mare de la Dumnezeu. Desigur ca:
"Esential este ca monahul sa traiasca adevarul monahism, iar cel casatorit adevarata casatorie.
Daca monahul cade din randuiala sa e de plans. Tot asa si cel casatorit."

Nu mai stiu ce talcuiri am citit, dar mi se pare ca se refera la lepadarea grijii lumesti, adica poti sa ai familie dar sa fii cu inima la Dumnezeu si sa le lasi pe toate in grija Lui, nu inseamna efectiv sa lasi familia si sa pleci.

Pai Apostolul Petru mi se pare ca era casatorit, si si-a lasat sotia, iar atunci cand a zis "Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat." cred ca nu se referea numai la asta... poate gresesc eu!

Uite, am gasit in Predicile Sf Nicolae Velimirovici, in omilia din Duminica intai dupa Rusalii (Evanghelia urmarii lui Hristos):
...In inteles ascuns, casa inseamna suflet vechi,pacatos; frati si surori, tata, mama si sotie inseamna legaturile pamantesti ale sufletului; copii inseamna faptele noastre rele, iar tarini inseamna intreaga lume a simturilor, cu tot cu trupurile noastre....
Din pacate acum nu mai gasesc fragmentul legat de ce spune Petru.:(

Biblia poate fi interpretata in mai multe feluri, si la nivel macrocosmic, si la nivel spiritual. Dar eu zic ca biblia nu cuprinde numai metafore, ca altfel ajungem doar sa filozofam. Si apoi Sf. Pavel imi pare destul de clar in privinta asta...
Nu toti au drumul asta in viata, cei care aleg sa fie curati si in casatorie, foarte bine.. cei care fac un mic sacrificiu, iarasi foarte bine... fiecare cu calea lui. Un om casatorit poate ajunge mai sfant decat unul necasatorit, si iarasi un om necasatorit poate ajunge mai sfant decat sfantul casatorit :5:
Depinde de ravna si de dedicarea lui, daca e totala sau partiala. Oricum pana ajungem noi sfinti, mai trece multa apa pe Dambovita :78:

Mi-au placut foarte mult cuvintele tale.
Eu imi doresc sa gasesc barbatul caruia sa ma pot supune, din tot sufletul. Si as gasi bucurie in asta. Daca sotul meu ma iubeste din toata inima, si eu il iubesc din toata inima, nu e o bucurie sa ascult de el? Mi-ar placea sa ma mustre, sa ma certe, sa ma invete, inconjurandu-ma cu dragoste..
Eu cred ca Domnul a lasat Poruncile spre odihna noastra, nu spre chinul nostru.
Totul e, asa cum ziceai si tu, sa Il lasi pe Dumnezeu sa iti trimita omul potrivit.

Asa este!
Cata dreptate ai aici!!!!
Uneori se intimpla ca o casatorie sa fie bazata pe anumite interese, si atunci problema care apare, este ca unul dintre soti va incalca aceste Porunci, si de acolo vin toate relele.

Femeia se supune barnatului, sotul ii acorda respectul dragostea si armonia caminului familiar - aceasta este familia, cuplul ideal.

In realitate, cate cupluri se confrunta cu situatia inversa? Adica sotul e seful, el comanda, el taie el spanzura, iar sotia suporta...cit suporta...
Cite alte cupluri sint unde femeia este puternica si ea este aceea care comnada, iar sotul suporta...cit suporta...

Nota:

A te supune sotului, nu inseamna sa fii umpluta de bote, vanata de batai, strigata, umilita, fara cuvant, fara personalitate...
A nu fii inteles gresit!

Vad ca iar s-a ajuns la acceptarea ascultarii de sot in situatia ideala: ambii se iubesc, Il iubesc si pe Dumnezeu..

Dar asculti un sot care NU te iubeste?
Asculti un sot ateu (sau necredincios?)
Care sunt limitele? (stiu ca se spune ascultare intru Hristos. Ce inseamna EXACT aceasta?)

Pe mine acest aspect ma intereseaza: ce ascult?
De ex., ai un sot care te vrea fardata si frumos imbracata... Modestia in imbracaminte ii displace. Asculti? (nu dau exemple extreme cu avort si altele). Cineva mi-a spus ca este pacat si nu trebuie sa ascult..etc.
Sau ai sot ateu care huleste.. Te revolti? Taci? (apropo de femeile care ar trebui sa taca in probleme de credinta)...asculti?

Eu as spune ca asculti si rabzi cat timp nu faci pacat (indiferent cum este el, ce face el.. femeia are propriile porunci de urmat, fiecare va da socoteala pentru ce a facut).
(dar tot citind aici.. ma intreb si eu: stie cineva exact care sunt limitele ascultarii?)

Cata dreptate ai. Imi spunea cineva anul trecut la o nunta ca de fapt femeia cauta omul potrivit caruia sa i se supuna --- adica omul care sa ii inspire atata respect incat sa il ia in considerare in tot ceea ce face. Cand femeia este rebela, de fapt problema este la celalalt care nu stie sa se faca iubit, respectat, nu stie sa isi arate dragostea, si nu stie sa arate ca el merita sa fie luat in seama.

Pai astea nu sunt criterii eliminatorii-sa ma iubeasca si sa Il iubeasca pe Dumnezeu? de ce e asa de ideala situatia asta?

@anna21 - ce spui tu acolo nu se num este sot/sotie si nu se numeste casatorie. In astfel de cazuri mai intai nu te casatoresti. Casatoria are la baza niste principii scrise si nescrise, pentru amandou partile. Daca ele nu sunt si nu pot fi indeplinite atunci nu te mai casatoresti.
Te gandesti bine inainte: cum este celalalt, cum sunt eu si ce vrem de la casnicie. Este iubire, este respect reciproc, este toleranta, atunci da, mergem inainte, nu este si nu sunt nici premize sa se realizeze, la revedere.

Revin la ceea ce spuneam in alt post si la ceea ce spunea mai jos patinina, ca sa pot lega si de intrebarile annei21.

Oameni buni, dar mai intai : voi ce intelegeti prin ascultare si supunere la sot?
Adica el porunceste si voi ziceti: da, saru-mana? Sau el va bate si voi ziceti : da, saru-mana? Sau cum sa inteleg ca functioneaza la voi o casnicie?
Daca barbatul zice: aia e neagra, si ea este alba de fapt, voi cum ziceti?
Daca el vine cu o idee sau o propunere prosteasca, voi o luati de buna ca asa zice sotul si "va aruncati cu ea in prapastie"?

La noi este altfel: nimeni nu comanda, nimeni nu impune, amandoi venim cu propuneri si idei si le discutam pe toate partile. La sfarsit o luam pe aia mai buna, indiferent a cui a fost.
Ne respectam reciproc: daca eu nu ma simt bine, sau sunt obosita, sotul respecta linistea mea si chiar ma ajuta cu ce poate prin casa. Eu fac la fel pentru el.
Nici unul nu bate cu pumnul in masa sa spuna: Ba, eu asa am spus si asa se face! Ci intrebam: uite ma gandeam sa facem asta asa si asa, costa atat, ar fi frumos, bun etc. Tu ce zici? Cum ti-ar place, e scump, s-o facem?

Am vazut ca s-au pus niste intrebari concrete:
1. Cine este mai intai/presus, Dumnezeu, sau sotul, Dumnezeu sau parintii/copiii.
Eu cred ca Dumnezeu nu cere sa fie lasat vreunul din acestia de izbeliste, pentru a-l iubi pe EL.
EL ne-a dat sot/sotie (prin Taina Cununiei), EL ne-a dat copii, ne-a facut din parintii nostri si tot EL ne ocroteste pe toti.
Si mai depinde si cum vedem credinta.
In general mai intai este Dumnezeu si rugaciunea, timpul si spatiul cuvenit lui, apoi cele lumesti. Darca este vreunul in nevoie, atunci ma duc la acela, il ajut, si apoi merg la Dumnezeu.
2. Daca nu corespunde credinta - exista doua solutii. Ori acceptam amandoi si ne respectam timpul si spatiul alocat credintei noastre si nu cadem nici in extrema (eu o numesc fanatism religios), ori. daca nu se poate, este total incompatibil, atunci nu ne casatorim.
3. Daca exista gusturi diferite in tinuta, hobbiuri, alimentatie, etc. este cam la fel. Ori facem amandoi un compromis, ori nu ne mai luam.
Cum zice Anna: daca sotului ii place o tinuta mai moderna, cu vopsele, piercing-uri, tocuri inalte si mai stiu eu si mie imi plac culorile cenusii, pantofii balerini, fuste lungi si burka, atunci ori ma dau mai spre el, pe linia de mijloc si el ma accepta asa, ori la revedere.
La fel si la mancare: daca unul este vegetarian convins si celalalt nu, ori gasim linia de mijloc si fiecare mananca pentru el ce-i place, fara a impune si celuilalt, ori la revedere.
Aceste gusturi denota si o anumita orientare spre un anumit temperament, mode de viata, caracter si aici s-ar putea sa apara compatibilitati.
Atentie! Si compromisul trebuie sa aibe limite. Daca porti o renuntare si o tristete in suflet, ceva ascuns de dragul celuilalt, toata viata pentru ceva, te poti distruge si aia nu mai este viata si candva tot va iesi la iveala.
Ma gandesc aici la o boala, sau dorinta unilaterala de copil, sau o orientare sexuala (atatia homosexuali au traitin casnicie normala, au vrut, au ascuns, dar pana la urma tot a iesit la iveala, au fost nefericiti) etc.

Fiecare om are limitele lui.

@Noesissa - nu este asa cum spui. Orice om (barbat sau femeie) isi cauta perechea potrivita, nu stapanul. In general o femeie rebela isi cauta tot un rebel. Se mai spune uneori: contrariile se atrag si se compenseaza. Depinde de numarul de valente, de putere (ca in chimie). Na si CL sunt plus si minus, cu aceeasi valenta, deci formeaza frumos NaCl. Fierului in schimb ii trebuie 2 sau chiar 3 de Cl.

Si sa nu uitam: exista si barbati mai slabi, mai moi, mai feminini, mai retrasi, care prefera sa fie condusi ei (de mama, de sotia, de sora), sau isi gasesc o femei la fel de moale si blanda ca ei.

Ascultam si de un sot ateu?
 

Aici e limpede... desi am vazut de-a lungul timpului cum mai ies cornite si pe aici. Dar lucrurile se regleaza din mersul vietii, din sfatul duhovnicului..

Da, sotia e datoare sa asculte si un sot care nu o iubeste, la fel cum sotul e dator sa iubeasca si o femeie care nu-l asculta. Pana la urma ne raportam la sot/sotie ca la Hristos, pentru El lucram, de la el luam plata.
Daca ai un sot ateu, asculti un sot ateu... Nu-l poti trata ca pe un sot de categoria a doua daca e ateu... nu ar insemna oare ca-l judeci si ca-l pedepsesti tu?!?
Mai mult decat vorbele sotiei faptelei ei trebuie sa-i vorbeasca despre crestinism...
Limitele ascultarii sunt date de cele 10 porunci... Acolo nu ai voie sa calci. In rest dragostea si intelepciunea personala + sfatul duhovnicului ne ghideaza.

Ascultam si de un sot ateu?
 

Poti arata frumos, dichisit si fara farduri sau haine de firma... sau cu machiaj discret... din ce in ce mai discret... pana nu mai e:4: .
Modestia inseamna sa nu fi strident in locul in care te afli, nu sa te imbraci in haine cernite. Nu stai cu basma la o serata si nici nu te duci la piata cu colier la gat. Modestia e descrisa foarte bine de expresia din limba romana "un om la locul lui", atat e suficient.

Ca femei maritate eu cred ca trebuie sa ne ingrijim trupul pentru bucuria barbatului care-i e stapan, la fel cum trebuie sa ne ingrijim sufletul pentru Domnul nostru. Vietuirea noastra lumeasca are sens daca oglindim in ea cele ceresti. Sf Ioan de Krondstat dadea niste sfaturi in sensul asta: cand ne spalam sa ne gandim la spalarea pacatelor, cand ne schimbam haina sa ne gandim la haina sufletului.
Off, ce ar fi daca am putea urmari si scoate din suflet cu tot atata grija pacate, cum urmarim pe dosul piciorului pe unde mai smulgem o banda de ceara... Acum daca operatiunea o face cosmeticiana, cam devine lux fara sens.

In "Lauda fecioriei" Sf Ioan Gura de Aur spunea ca femeile maritate trebuie sa suporte adevarte torturi ca sa placa barbatilor lor... dar parca nu le-a combatut, doar le-a amintit ca pe un mare neajuns al femeilor casatorite (o sa recitesc cand ma intorc din vacanta).

Inainte sa ma casatoresc, un prieten care acum e preot mi-a zis sa nu ma supar ca-mi da un sfat (unul singur): "sa ai grija sa fii frumoasa pentru sotul tau, e pentru zidirea lui". Parea ok sfatul atunci, dar cred ca eram prea proasta pe vremea aia ca sa patrund intelepciunea delicata a acestui cuvant.

Ascultam si de un sot ateu?
 

Aici e mai greu de utilizat un sablon. Sfatul unui duhovnic bun se impune.

Daca omul huleste la manie, mai bine taci. Conform proverbului latin "mania nebunie scurta este", nebunilor nu li te impotrivesti cand sunt in criza ca mult mai rau faci. In situatia asta TE ROGI! Daca aud si copiii, le spui dupa aceea ca tati a gresit si sa te rogi impreuna cu ei pentru el...

Daca huleste ca nu are ceva mai bun de facut si crezi ca e in toane bune si ar suporta sfatul, atunci poti sa-i spui ca pe tine te doare cand auzi asa ceva pentru ca inseamna asta (......) si il rogi sa nu mai zica asa, macar pentru tine...

Ascultam sau "la revedre"
 

Sophia, tu spui de multe ori la revedere... pe aici suntem destule femei maritate si in plus avem si niste copii, daca noi spunem "la revedere", trebuie sa spuna si copii. Aici e mult de gandit. Merita sa sfarami familia, sa lasi niste copii fara tata doar ca tu vrei sa arati mai "sfanta" si sa te imbraci cenusiu?
Mai e si situatia in care femeia se apropie de biserica la destul timp dupa ce s-a casatorit si are deja copii. E foarte greu si aici...
Sau exista situatia in care sotul/sotia se departeaza de biserica ce facem cu el?

La tine totul se rezolva ca si cu copiii care pot avea handicap. Diagnostic prenatal, nu corespunzi, "la revedere"...
Oare nu aici o fi buba in faptul ca tu nu poti avea copii?

Titlul topicului imi aduce in minte urmatorul gand: "Trebuie sa asculte Biserica de Hristos?"

Ce raspundeti ?!

Niciodata fetei nu ii va fi usor sa asculte de baiat, caci asta e lupta cea mai tare pe care i'o ridica diavolul.
Niciodata barbatului nu ii va fi usor sa o iubeasca deplin pe fata, caci asta e lupta cea mai tare pe care i'o ridica diavolul.

Fiecare este luptat intru ale sale. Drept aceea, mai usor ii este fetei sa iubeasca, iar baiatului sa asculte. Insa nu aceasta este randuiala pusa in firea omului. Ca fata sa asculte si baiatul sa iubeasca nu inseamna ca fata nu trebuie sa iubeasca si baiatul sa nu asculte. Este vorba doar de un accent al firii fiecaruia, pe ascultare si pe iubire.

@cristina 2012 - spuneam de "la revedere" inainte de casatorie, atunci cand iti alegi viitorul sot.
Cu divortul este mai greu. Nu-l recomand decat ca ultima solutie.
Dar ce spune Anna21 sunt lucruri care trebuie analizate inainte de a porni intr-o casnicie.
Si la situatiile spuse de tine: trebuie prevenit sa nu se ajunga la ele, si ajutat pentru a se rezolva. Dar un om nu este ateu asa dintr-o intamplare. Nu este cunoscator, sau profund in credinta, dar ateu inseamna sa refuzi categoric credinta. Si asta ori asa ai fost educat, ori ai patit un soc f.puternic ulterior.
Depinde de om: unul poate fi adus/readus in credinta, altul nu. Depinde si de partener. Il lasi in pace cu ele lui si tu iti vezi de ale tale in pace. Se ppoate si asa.
Exista si casnicii mixte f.reusite. E vorba de toleranta si respect reciproc.
Cu copiii - este alta problema, discutam la firul cu infertilitatea.

Cred ca poate mai mult ca oricind trebuie sa asculti si de un sot ateu la fel ca de Hristos.
Dumnezeu stie bine de ce te-a pus in situatia asta , tocmai ca sa-ti testeze si mai ales sa-ti imbunatateasca calitatile crestine:
Duhul Blindetii
Toleranta
Iubirea aproapelui
Intelegerea si ACCEPTAREA
Trezvia
Pacea
Lipsa judecarii aproapelui

Imi povestea un sot ateu cit de mult a fost impresionat de catre sotia sa foarte religioasa care l-a a doua intilnire a lor inainte sa se ia l-a dus in fata Bisericii si a scos cheile cu care a descuiat poarta si i-a prezentat universul ei sufletesc.
Era doar o fetiscana evlavioasa si blinda in care preotul de atunci avea foarte multa incredere, lucru pentru care prietenul meu a iubit-o si mai mult. Acum au trei copii, el nici acum nu frecventeaza biserica insa in casa este foarte multa intelegere si armonie, liniste si pace. Ea isi vede in liniste si cu blindete de credinta iar el pe linga ea.