Din păcate numai smerenie nu au femeile în ziua de azi! Nu înseamnă smerenie să stai acasă sau cu mâinile în sân,doar ca activitatea femeii să fie una specifică ei.
Ştiu că sfintele au fost luptătoare pentru susţinerea credinţei,atunci când era ameninţată.Cunoşti altfel de cauze?
La tine deocamdată nu se vede smerenia.Mai rămâne să aflăm pentru ce cauze nobile lupţi....

Cu ce te impiedica un copil sa fii sfanta?

Iar daca vrei sa faci ceva, in jurul casei tale sunt destui oameni cu nevoi, poti face ceva pentru ei. Cel mai practic e sa faci lumina lui Hristos sa razbata prin tine si nu vei fi trait degeaba.

@Doriana - spun unii ca numai nasterea de prunci este pentru femei si mantuirea lor, ca asta ar fi singura lor menire in credinta. La asta ma refer.

Da, pe langa casa, la tot pasul fac, deci in afara bisericii (cladire si institutie). In biserica insa...nu pot.

@Daniel - pai exact asta caut si eu, pentru ce sa lupt incredinta, ce vrea Dumnezeu de la mine. Daca as avea copii as spune da, asta mi-e menirea, asta am (de) dat lui Dumnezeu si as sta in banca mea, ocupandu-ma de ei. Atunci as avea smerenia aceea de retragere, izolare si automultumire.

Da` de unde...Povesti...

"Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune."


Ia uite ce frumos spune despre cum se face slujba in Biserica:

Cred că smerenia se aplică tuturor oamenilor,indiferent de situaţia lor.Eu spun că sfintele şi sfinţii aveau multă smerenie,chiar dacă luptau pentru credinţă,cum îţi place ţie să spui.
Dar smerenia desăvărşită este ultima treaptă pe care o atingi în drumul spre sfinţire.
Oricum eu ştiu că cea mai mare luptă trebuie s-o dai cu tine insuţi,şi după aceea poţi să o dai şi în exterior.

Sfanta Ana, mama Nascatoarei de Dumnezeu.
Sfanta Inparateasa Elena - http://articole.famouswhy.ro/sfanta_...lui_constantin
Sfanta imparateasa Teodora - http://tainacasatoriei.wordpress.com...a-imparateasa/

Ai aici foarte multi sfinti casatoriti - http://ro.wordpress.com/tag/sfinti-casatoriti/

Ajunge un singur exemplu: Sf Maria.

Mihnea, sa nu o zapacim si mai tare pe Sophia... Ea este ortodoxa si stie ca Nascatoarea de Dumnezeu nu a fost maritata niciodata, ci logodita cu Dreptul Iosif si a avut un singur copil, pe Hristos, ramanand fecioara toata viata. Am mai intors problema pe toate fetele, sa nu o dezgropam acum, sa nu o zapacim de tot...

"Despre femei atata se intelege: ca sunt neintelese"
 

un subiect de meditat: "Sufletele delicate au nevoie de principii ferme ca sa ajunga acolo unde le este locul." (P.Constantinescu)

Draga sora Sophia, numele tau inseamna intelepciune dar ceea ce spui tu aduce mai degraba a sofism. Am intrat in discutie pt. ca subiectul era important si ar fi grav ca articole precum cel de care erai asa incantata sa sminteasca si pe altii. In primul rand, ce deranjeaza prin stridenta si spirit anti-ortodox e paranteza adaugata titlului de thread, adica: "merita ea mai mult?" Am aratat f.clar ca tocmai femeile (si inca multe de rang inalt) au fost cele care L-au ascultat si urmat pe Hristos; chiar Maica Domnului era din familia regala, iar Maria Magdalena se zice ca era de neam imparatesc. Am dat o lista de sotii si fiice de imparati sau guvernatori romani care au fost martirizate sau au ajuns sfinte in calendarul ortodox: oare le lipsea ceva in lumea asta de au hotarat unele sa moara in chinuri pentru credinta? Ar fi putut primi Sf.Elisabeta ceva mai mult pe lumea asta, dupa ce imparatul ii oferise jumatate din Imperiul Roman, cand ea dorea sa fie mireasa lui Hristos si sa ia cununa stralucita a muceniciei?? Oare de aceea i-a ras in fata imparatului, zicandu-i sa nu mai piarda timpul degeaba si sa treaca la executie, pentru ca voia mai mult de jumate de imparatie ???

Femeia care cauta implinirea suprema si anume indumnezeirea prin Iisus (asta inseamna a fi mireasa lui Hristos: unirea cu Dumnezeu, asa cum a trait-o Sf.Ap.Pavel care a zis "Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste în mine") va dispretui orice alta marire sau oferta lumeasca, trecatoare. Dar chiar daca ar fi sa judecam la nivel trecator, cei care au gustat fericirea divina prin Hristos aici pe Pamant ar renunta la orice si ar suporta chinuri sau umiliri ca sa regaseasca acea stare, cu atat mai mult a o dobandi definitiv. Era si un proverb: "Cine a auzit cantecul privighetorii nu mai poate fi fermecat de ciripitul mierlei"-adica toata cautarea asta aiurea a "fericirii" lumesti e pt. ca oamenii nu au intalnit inca Fericirea; de aceea Sf.Pavel, care a cunoscut-o pe deplin zice: "Bucurati-va pururea, rugati-va neincetat" (daca nu te rogi nici nu poti pastra fericirea, pt. ca duhurile rautatii au atata invidie pe cei care se bucura de ceva complet inaccesibil lor si incearca sa ne distruga fericirea prin cei care se fac uneltele lor docile si inconstiente). Calea femeii catre Fericire si mantuire e cea randuita de Sf.Ap.Pavel (smerenie, cuviinta, tacere, dragoste, rugaciune); evident insa ca diavolii arhiconi vor veni cu tot felul de argumente si sofisme sa amageasca pe cei ce n-au patruns esenta ortodoxiei ci doar litera, exteriorul ei (chiar si intre preoti). Iata ce scria Pr.Arsenie Boca unui preot la 11 oct.1989:

<< Parinte

Ar trebui sa-ti scriu “Cuvioase”, dar îti voi scrie când vei fi asa, daca în zilele viitorului vei ajunge si “cuvios parinte”: Patericul l-ai citit si studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog de asemenea. Filocalia iarasi.

Studiul e una - îl pot face toti. Acoperirea cu viata însa o pot face din când în când abia câte unii, unde si unde, câte unul într-o suta de ani. N-ai avut parte de studiul, care odata era miezul si splendoarea Teologiei: Mistica, definita “stiinta îndumnezeirii omului”.

Nu-i destul sa stii calugaria; trebuie sa-i si înveti calea, sa-ti deprinzi o fire noua, fire de “fiu al lui Dumnezeu” între fiii oamenilor.

Ai ajuns tu asa devreme ca vârsta, convingere si evidenta a trairii în Hristos, în atotprezenta dogmatica a lui Dumnezeu, ca sa rezisti la ispitirile mestesugite si uneori simple de tot, ale vicleanului vrajmas, care în atâtea prilejuri te-a dovedit slab?

Sa stii ca el nu se multumeste cu biruinte mici si nebagate în seama de tine, ci-ti pregateste o neobservata slabire a credintei si o revenire la modul “natural” al vietii, fara “exagerarile” vietii mai presus de fire, sau supranaturale. Ori tu tocmai viata cea mai presus de natura esti juruit sa o dovedesti reala si posibila între fiintele nepricepute între care ar fi sa traiesti viata ta pamânteasca.

(referitor la femeile carora preotul le era duhovnic): Nu le lasa sa te îngramadeasca cu dragostea lor, care mult mai are pâna sa fie toata numai dupa Dumnezeu. Nu le lasa sa-ti intre în chilie; vorbeste cu ele numai în biserica. De-ar fi cu putinta nici sa nu te vada decât în biserica.

În cazul când vei fi propus pentru Prislop, sa stii ca nu-i o treaba usoara si simpla pentru un calugar ca tine “simplu” si “usor” întru toate ale unei cai mai presus de fire. Toate vor trage de tine în jos, ca n-au alta putere. Sunt pline de nestiinta, de uitare si de nebagare de seama asupra mintii si fara grija de propria lor mântuire. Nici una nu poate învata razboiul nevazut si ca urmare nu progreseaza duhovniceste; nu le intereseaza parca.

Deci daca tu nu-ti vei vedea cu toata sinceritatea si seriozitatea de propria ta izbavire din încercuirea vicleanului vrajmas, lovindu-l neîncetat cu rugaciunea neîncetata “Doamne Iisuse”, nu scapi teafar si te poti trezi - Doamne fereste - cazând în pacat si scos din preotie.

Nu vorbi mult si nu te împrastia ca pierzi adâncimea si dai în superficialitate. Te stiu neascultator, desi te lauzi cu nu stiu ce ucenicie; dar numai ucenic nu mi te-ai dovedit de câte ori te-am rugat, câte bine stii.

Ca atare banuiesc ca vei pati multe necazuri si înfrângeri tocmai pentru ca nu te pricepi sa urmaresti cele vesnice în locul celor vremelnice; nu prinde Adevarul putere de viata în viata ta, ci numai rele de care este plina lumea si locul unde, sa zicem ca vei fi.
Ai grija!

Iata, îti dau aceasta ascultare: sa ispravesti cu râsul; deoarece acolo, cu râsul tau de toate tragi tu în jos si nu mai esti ce trebuie sa fii. Iisus n-a fost vazut niciodata râzând în aceasta lume care-l va rastigni. Verifica-te cât mai des cu Predica de pe Munte. Învat-o, adânceste-o, traieste-o, ca dupa normele ei înseteaza, flamânzeste “omul cel nou, cel venit din cer”, pe care-l ai în tine arvuna a Împaratiei lui Dumnezeu dinlauntrul tau. >>

Referitor la Parintele Cleopa: poate nu stii, dar e considerat ultimul Avva asemenea celor din Pateric; probabil (cu modernizarea actuala) n-o sa mai avem in lumea ortodoxa unul ca el... un simplu "cioban" (asa erau si Avraam, Moise, David) care vorbea cu Dumnezeu si incerca sa tina credinta asa cum a fost mii de ani, pana sa vina "teologii" cu fumuri de Paris si Geneva sa ne invete ratarea mantuirii (ca in asta sunt experti, doar au reusit-o pe ei insisi).

Apoi Avva Cleopa nu tipa la nimeni si nu se mania decat pe pacat, nu pe om; pt. fata aia fii sigura ca s-a rugat el destul dupa ce intai a mustrat-o... De unde si pana unde expresia "dispari de aici", ca n-a zis asa? Cand un sfant vazator in duh foloseste cuvinte mai dure pt. a opri un ratacit gata sa faca o crima, fii sigura ca asta era singura solutie si asa l-a indrumat Dumnezeu. In timp ce vorbea cu fata Cleopa avea rugaciunea inimii, deci a avut timp sa intrebe si sa primeasca raspuns de sus cum anume sa procedeze cu ea.

Cine merge la manastire sa ceara sfat unui monah ca Cleopa - veteran al razboiului nevazut si sfant in viata, in legatura cu intentia de a ucide un prunc, e o persoana care si-a pierdut nu numai rusinea dar poate si mintile. In mandria si ratacirea ei s-a considerat vrednica sa calce pragul unei sihastrii unde nici macar carne nu s-a mancat vreodata si sa-l ispiteasca pe acest sfant cu o cerere de "binecuvantare" pt. omor! (chiar a indraznit sa-l si contrazica, aducand "argumente" psihiatrice ca de fapt crima ei merita aprobata si inca de un Avva) Dupa o viata de rugaciune, lacrimi de pocainta, infometare, ani lungi de sihastrie singur in padure, vine o ucenica a diavolului la Cleopa sa-l ispiteasca si sa piarda mantuirea: un singur cuvant de ingaduinta sau iertare de-ar fi scapat Cleopa si se osandea! Degeaba toata lupta lui cu patimile, cu diavolii si comunistii, degeaba rugaciunea neincetata, daca ar fi cazut in asa o cursa: isi pierdea cununa prin aprobarea sau macar tolerarea unei crime.

Sf.Simeon Stalpnicul doar a intins piciorul spre carul inselator care chipurile urma sa-l duca la cer (apoi si-a facut cruce si amagirea s-a risipit) dar pt. asta a ramas cu piciorul putrezit, plin de viermi: << Diavolul, nesuferind o nevointa ca aceea, a lovit piciorul cuviosului cu o rana cumplita si a putrezit de pe el carnea si curgea din rana puroi cu viermi pe stalp spre pamant. Iar el, ca un alt Iov rabdand, punea viermii pe rana, zicand: "Mancati, ceea ce Dumnezeu v-a dat voua!" >> ( http://www.crestinortodox.ro/calenda...esc-36002.html)

Poate chiar si dupa sapuneala lui Cleopa fata a ucis copilul, darmite daca-i mai si aproba scuzele invatate de la medic! Cat de departe sunt asemenea femei (si cei care le aproba) de ortodoxie si de mantuire... Au impresia ca diavolii din vazduh (mai ales cei de la vama omorurilor) se vor induiosa si poate vor varsa o lacrima cand vor lua in primire femeia si-i vor citi ca si-a ucis pruncul la sfatul medicului, ca sa-si menajeze sanatatea sau sa evite nasterea unui copil sarac cu duhul... Sau ca dreptatea de la Judecata de Apoi e un fel de targuiala ("mai dati-mi o sansa, promit sa fiu fata cuminte de data asta")

Imaginea ta despre duhovnicul bland, sfatos, glumet si ingaduitor cu pacatele cele mai grave, politic corect daca se poate, e complet gresita (vezi scrisoarea de mai sus a Pr.Arsenie)... Un duhovnic e un razboinic si un barbat dintr-o bucata, calit in zeci de ani de nevointe si temnita, nu o muiere careia sa-i planga toti indracitii pe umar. Maine-poimaine o sa-L cenzureze caldiceii si pe Hristos, cum de-a indraznit sa spuna catre canaaneanca: "Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor". Iar ea ar fi trebuit sa aiba macar un pic de demnitate feminista si sa nu admita asemenea ocara...

Ravolta!!!
 

Doamne ajuta.m-am saturat sa citesc tot felul de prostii despre femei.cine sunt acesti calugari care se cred atot stiutori?ce stiu ei despre casatorie?despre copii?despre cum sa cresti si sa educi copii?da,apostolii au poruncit multe...dar iisus nu poruncit nicaieri ca femeile sa fie mai prejos decat barbatii.eu cred numai cuvintele lui iisus.chiar daca voi supara pe multi,eu cred numai in ceea ce a spus mantuitorul.si atat.restul...scuze...sunt total in afara problemelor.e usor sa dai sfaturi cand nu esti tu pus in situaite.am mai intrebat si mai intreb:ce a facut si ce face biserica pentru femei?le injoseste,le denigreaza,le jigneste si atat.spune cineva ca unele se cred maica domnului.dar acesti calugari ce se cred?cine se cred?mi-e lehamite deja de ceea ce citesc.sa va fie rusine tuturor celor care sunteti misogini.urmati biblia?care biblie?pe care dumnezeu il urmati?femeia ucide pruni?dar barbatul?nu este la fel de partas la aceasta crima?cum?abandonand femeia si copilul.ei se cred f.cinstiti.de ce?a....inca o itrbare:de ce ,,sfintii,,parinti il pomenesc f. Des pe satana?pentru ca il iubesc pe hristos?sa-l pomeneasca pe hristos.si sa nu mai dea sfaturi cand habar nu au cum se traieste in lumea din afara.le-as dori sa stea inchisi cu cineva cre sa le traga palme de 100 ori pe zi.as dorii sa le ascult apoi parerea.dar,daca au ales calugaria sa isi vada de ea.sa nu fie misogini .ei singuri au ales sa nu aiba acces la femeie.atunci de ce o urasc pe femeie?cititi evangheliile si ascultai numai de sfaturile lui iisus.sunt cele mai bune si este cel mai bun duhovnic.in rest suntem numai oameni...fiecare cu pacatel lui.iar dumneavoastre dragi duhovnici fiti mai intai preoti si pe urma barbati.

Nu stiu ce hram porti, unumaka, dar iti inteleg revolta.
Da, intr-o astfel de lume traim, dar ne place sa ne complacem in povestioare care nu prea au putinta de-a se intrupa intr-o societate in care lucrurile nu se desfasoara conform trancanelilor noastre despre credinta.
Deseori mi-am exprimat opiniile intr-un mod similar, tocmai fiindca vad si simt profund neconcordanta dintre teorie si fapta din jurul nostru, de aceia, bine-nteles ca am fost " scuipata ".
Si, daca tot vorbim despre discriminarea femeii in biserica, si daca tot ai amintit in acest sens despre calugari, am si eu o intrebare ; " de ce, cand pleaca un calugar din manastire pentru ca se indragosteste de femeie, intotdeauna femeia este cea vinovata, femeia este ispita, femeia este cea care poarta canonul in mod egal cu barbatul, respectiv, calugarul ? " Ca sa nu mai vorbesc despre firescul unei relatii ( sanatoase ) dintre un barbat si o femeie, un firesc nicaieri contestat de catre Dumnezeu, doar de catre Biserica...uneori, din pacate, doua aspecte distincte.
De fapt, stiu de ce, tocmai pentru ceea ce ai afirmat mai sus, fiindca gandim cu mintea obtuza, cu sufletul incatranit si cu fala unei credinte perfide si neconforma cu atitudinea Lui Dumnezeu, fiindca nici macar nu tinem cont de voia Lui Dumnezeu si de toate principiile pe care le aducem in vedere, despre credinta. Astfel ea devine foarte controversata, dar ne facem ca nu vedem, nu gandim si nu simtim nimic..
Oamenii sunt oameni, eu inteleg ca aceasta este cea mai mare certitudine a fiintei noastre, restul sunt principii, educatie, experiente si instinct, isusiri naturale ale unei societati care te formeaza de la sine.
Cat despre amintirea frecventa in cartile religioase si in canoanele Sfintelor Soboare , amintirea diavolului...si eu am fost intotdeauna intrigata de acest lucru. Nu mi se pare crestinesc, nu mi se pare nici macar omenesc sa dai diavolului un suflet, sa anatemizezi, indiferent de greselile acestuia, atata timp cat Dumnezeu iubeste lumea, si, mai ales , atata timp cat nadejdea indreptarii si a mantuirii ramane pana in ultimul ceas.
Si acum apare intrebarea, care indreptare( in unele situatii ) ?...caci, multe dintre pacate sunt absolut inventii, nu se tin cont de ele, tocmai fiindca fac parte din viata omului dintotdeauna, dar si din evolutia inevitabila a acestuia, insa se continua a se aminti despre acestea , doar pentru a ne afla in treaba cu piosenia noastra rigida, cu tot.

Nici eu nu pot cuprinde cu mintea acest lucru, insa putem oare spune ca Parintii Sfintelor Sinoade nu au avut pe Dumnezeu in ei ?!
Oare am putea indrazni sa spunem ca Sfintii Parinti au fost straini de Duhul Sfant, care le'a luminat mintea ?!
Anatemele au fost de folos Bisericii, spre a nu se amesteca cu ereticii, mergand pe o cale... "las' ca merge, toti suntem oameni".
Domnul este mila, iertare si iubire, insa de multe ori uitam de faptul ca intru El este adevar si dreptate.

Pacatele nu sunt inventii ale Bisericii, ci "inventii" ale omului, care robind diavolului, se crede liber.
Pacatele, oricat de mici ar fi ele, nu fac parte din firea omului, care a fost creata de Domnul buna. Ele au aparut mai tarziu, iar astazi ele sunt vazute ca naturale omului, firii sale. Insa, de mult noi nu mai vedem bine lucrurile. Nu preotii ne arata pacatele, ci sfintii lui Dumnezeu, ale caror Sfinte Moaste le sarutam, si ale caror cuvinte inca nasc duhovniceste.

Nu, nu indraznesc sa contest sfintenia Sfintilor Parinti, doar detasez unele idei exprimate de acestea, dupa putinta intelegerii proprii. Ii respect, dar nu consider ca religia ma obliga la asimilarea integrala a scrierilor acestora, pe premiza ca sunt obligatoriu un tot adevarat.
Trebuie sa aducem in vedere si societatea de astazi, neaparat, care, cu bucurie spun ca ceea ce a lasat Insusi Dumnezeu pe pamant, nu o contesta, ceea ce a last Dumnezeu pe pamant nu se demodeaza...dar multe dintre scrierile cu care ne-am desprins nu au legatura cu acestea.
Daca unele scrieri si opinii nu le consider vrednice de o credinta viabila, asta nu inseamna ca nu respect pe cel care le-a emis, dar nici nu le consider batute in cuie si obligatoriu de luat in consideratie cu un stil robotizat de insusire exterioara. Mi-a daruit Dumnezeu rationament si constiinta, astfel imi permit sa consider viata si religia asa cum pot si cum o inteleg, restul dupa Voia Lui Dumnezeu. Tocmai de aceia ma judeca intr-un mod individual, pentru ca trebuie sa-mi asum aces dar care mi s-a oferit, rationamentul si discernamantul.
Ma inchin la Sfintii parinti, ii respect, dar las loc pentru alte consideratii atunci cand nu-mi regasesc principiile in gandurile acestora, chiar daca sunt legate de credinta. Iar pe cele care imi dau speranta Iubirii si linistii divine le aprob si le ascult cu drag. Exact ca in viata !
Da, multe pacate sunt inventii ale omului, dar, daca citesti din aceleasi canoane, eu, cel putin am regasit si pacate considerate de biserica, care contesat Insasi Voia Lui Dumnezeu....unele tin de pizma si rautate, discriminare si ura ( cum sunt cele legate de eretici, calugarii prigoniti de societate, intelegerea credintei fiecarui individ dupa propria putinta si viata, etc)
EU, NU AM SA CONSIDER NICIODATA CALUGARIA CA FIIND O LEGE A LUI DUMNEZEU !...ci a omului, de aceia nu trebuie sa conditioneze mantuirea, sub nici un chip. Pentru mine, acest aspect legat de ortodoxie ramane veriga slaba a acesteia,fiindca presupune multa eroare in sensul real al credintei.( ma refer la toate aspectele ei concrete, existente).
Am mai spus si nu am gasit nici un raspun logic si nici plin de duh;
-daca ucizi pe cineva, primesti canon de pocainta 8-15 ani de zile, dupa care esti impartasit...
-daca preacurvesti sau te prostituezi, primesti canon de pocainta 8-10 ani, dupa care primesti impartasanie...
-daca faci avorturi, primesti canon de pocainta 7-10 ani, dupa care te impartasesti...
-daca savarsesti incest , ori acte homosexuale, ori pedofilie, ori zoofilie, etc, primesti canon de pocainta pana in zece ani de zile, dupa care te impartasesti. Daca-ti faci canonul sarguincios, ti se diminueaza mult perioada.
-daca urasti...din pacate nu prea primesti canon, fiindca aceasta latura capata trasaturi foarte diferite .
-DAR, DACA AI FOST CALUGAR SI AI PLECAT DIN MANASTIRE, NU AI AVUT ALTA FEMEIE ( SAU BARBAT ) DECAT PE CEA CU CARE TE CASATORESTI IN SOCIETATEA LAICA, NU AI FACUT AVORTURI, NU AI PREACURVIT, TRAIESTI SI MUNCESTI CINSTIT, NU AI UCIS SI ALTE BAZACONII IMPOTRIVA DUHULUI SFANT.........NU ESTI IMPARTASIT NICIODATA ( asa spun " sfintele " canoane), PANA PE PATUL DE MOARTE .( decat daca-i dai un sut in fund partenerei si, eventual copiilor, si te pocaiesti...cica, mergand inapoi la manastire ). Traiesti si necununat toata viata, fiindca biserica te forteaza prin canoane. Asta nu este dreptate, asta este necredinta si salbaticie lipsita de etica.
UNDE ESTE LOGICA IN ACEASTA AFIRMATIE ? UNDE ESTE CREDINTA, UNDE ESTE VOIA LUI DUMNEZEU ?...ce-nseamna ortodoxia, pana la urma ?
Sa nu fim subiectivi si limitati si sa tinem cont ca plecarea dintr-o manastire, de regula se realizeaza datorita anumitor factori, mai mult sau mai putin importanti.
Oricum, raman la ideea ca suntem niste crestini...dar, de multe ori niste crestini ipocriti si mandri care indraznim sa-L sfidam pe Insusi Dumnezeu, in virtutea Caruia pretindem ca facem aceste legi.

Ma intalnesc cu un om, il ascult, apoi zic: "Ai dreptate, asa e, insa eu nu vreau sa fac asa." Oare urmez aceluia intru vietuire ?!
Sfarsitul vietii omului ne arata calitatea caii pe care el a mers.
Sfintii au ajuns sfinti datorita milei lui Dumnezeu, insa si credintei, dragostei si caii pe care ei au mers.

"...cand nu-mi regasesc principiile in gandurile acestora..." Nu stiu ce sa zic.
Ar fi bine sa avem unitate de gandire si simtire cu Sfintii Parinti, nu mecanic, ci simtind in inima minunatia vietii si gandirii lor.

Oricum, tu stii ce ai de facut. Doar ai grija sa te feresti de inselare.
Tine'te aproape de duhovnic, de Spovedanie si de Impartasanie.

As fi vrut, totusi, sa-mi raspunzi la intrebarea ; de ce calugarului nu-i este permisa Impartasania niciodata, in conditiile amintite de mine mai sus ?.
Nimeni nu a putut sa-mi raspunda, fiindca, de fapt nici nu exista un raspuns validat de credinta pura, ci doar un capriciu religios ridicat la rangul de ADEVAR !
PACAT !....MARE PACAT !
Orice raspuns pentru mine este pueril, subiectiv si mult prea inferior ideii de apropiere fata de Dumnezeu.
Si, am spus, cred in Sfinti, le cinstesc viata plina de sacrificii si credinta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le iau fiecare lege ca viabila, si nu consider ca reprezinta lipsa de credinta din partea mea. Ori, acestia nu sunt infailibili .
Inselare ? ! Hmm ! Ce-nseamna, mai concret, aceasta inselare , mai ales intr-o doctrina religioasa ?
Cel mai adesea am intalnit acest concept in ideea de supunere si manipulare, pe principii absolut meschine.
Ce inseamna inselare, pana la urma ? ! Este atat de relativ conceptul, incat, mergand pe firul lui si al experientelor reale, consider cu o si mai puternica tarie ca este bine sa cugeti si cu propria minte, chiar si in priviinta religiei, altfel risti sa mergi spre o " inselare "....atat de inselatoare !

Sophia, articoul este destul de bine scris, desi mie imi pare ca-i lipseste ceva... un ceva pe care eu nu-mi permit sa-l adaug. Pot spune numai ca parintele vorbeste acolo de cei care doar se numesc traditionalisti (de genul oamenilor care vin la biserica ca moda sau traditie) si nu cei care pastreaza traditiile lasate de Sfintii Parinti. Articolul l-am inteles. Dar nu am inteles ce-ti lipseste tie in biserica ortodoxa? In ce fel te simti tu (ca femeie) marginalizata?

Cu riscul sa gresesc si poate sa-ti aduc mai multe nelamuriri, cam asa am inteles eu lucrurile:

1.Canoanele spun multe lucruri, unele dintre ele sunt cu caracter obligatoriu, altele sunt ceva de genul: "asa ar trebui" dar se lasa la latitudinea duhovnicului ce si cum sa procedeze.

2.Cunosc caz in care un calugar si preot la o manastire, a "gresit" cu una din calugarite, iar treaba s-a finalizat in felul urmator: a fost scos din manastire, la fel si calugarita, casatorit cu respectiva care a nascut un copil, si facut preot intr-o alta parohie. Vezi ca se poate? Episcopul a considerat ca avort nu se poate face, deci cineva trebuie sa aiba grija de copil, si e bine sa aiba doi parinti. Apoi pentru ca probabil la spovedanie a constata ca preotul isi regreta greseala, si pentru ca evident avea si nevoie de o sursa de venit, a hotarat sa-l faca iarasi preot.

Asadar, treaba cu calugarul pleact in lume, e complicata.... spovedania va spune totul: a plecat ca avea chef de lume? avea chef de pacate? pai in cazul asta scuza-ma.... e ca si diavolul care dupa ce a cunoscut viata langa Dumnezeu a vrut sa-si faca si poftele lui.
Faptul ca nu e impartasit nu inseamna eliminat total, ci are dreptul sa intre in biserica sa incerce sa-si afle greseala, si apoi daca se vede si cainta la el e posibil sa fie si cununat cu respectiva - in cazul in care sunt copii, sau cand acestia chiar se iubesc si despartirea ar fi o tragedie.
E mult de discutat.... nu cred ca e bine sa interpretam noi canoanele.

:)
 

ce frumos ar fi, ca in biserica, sa nu se mai puna accent pe traditie, pe obiceiuri, ci pe dragoste, ingaduinta, toleranta, sa plecam de la slujba imbogatiti, bcurosi..

:)
 

.. fie ca suntem femei, fie ca suntem barbati.. :)

Eu am impresia ca de fapt dargostea este traditia bisericii! Nu stiu de ce altii vad altfel....
Nu am gasit niciunde mai multa toleranta si iubire ca in biserica.

@Fiulrisipitor - lorena are mare dreptate
Asta spun si eu ca lipseste in biserica: iubirea, caldura, omul. Lipseste omul mult, dragostea si respectul fata de el.
Il iubim pe Dumnezeu, pe Maica Sa, pe alti sfinti si il parasim pe om.
Si este, ca pretutindeni, prea mult "eu" in loc de "noi". Prea mult preotul...in multe cazuri.
Legat de femeie am mai scris pe alte fire.

Sa inteleg ca ma numar printre cei norocosi ca eu am gasit altfel de biserica....

,,eu,, este expresia mandriei ,,noi,, este expresia dragostei
toata slujba Sf.Liturghii este la plural..
preotul zice ,,cauta spre noi,,pe noi insine,,,,milueste-ne pe noi,,,,noi,care pe heruvimi..,,pe voi pe toti,,

...sau ca esti printre cei norocosi ca si-au deschis sufletul sa primeasca dragostea lui Hristos ca sa poata vedea Biserica asa cum o vede El : frumoasa si plina de dragoste.
De cele mai multe ori frumusetea e in ochii privitorului...

Desigur, sunt biserici si biserici...

@o-tzaranca - e vorba de biserica in general, nu (numai) de slujbe, de biserica institutie.

@Doriana - oare asta mai vede EL acum pe pamant si in biserica lui (institutie si cler), iubire, frumusete? As ar trebui sa vada, da...dar realitatea...

Din cate stiu eu, daca ai fost preot in manastire si pleci de-acolo pentru insuratoare, in lume mai poti gasi cumva, in functie de duhovnic, un preot care sa te cunune, chiar care sa te si Impartaseasca dupa un timp ( incalcand canoanele care nu fac nici un fel de concesie in acest sens )...dar, care sa te faca iarasi preot in acest stadiu NU AM AUZIT ! si nici nu cred ca este posibil. Stiam ca odata aleasa calea casatoriei, semnezi o hartie irevocabila precum ca nu mai ai NICIODATA pretentia sau tendinta de-a te face preot, fie Ieromonah sau preot de mir....decat, poate ieromonah in cazul in care-ti parasesti familia si cu pocainta te intorci la manastire, si tot cu pocainta faci un anumit canon, iar dupa vre-o zece ani poti reveni la statutul de Ieromonah ( doar in cazuri deosebite ). Oricum, o aberatie, presupusa pocainta lasand in urma o familie indurerata, nu reprezinta decat o lasitate si o dovada de imoralitate si iresponsabilitate.
Deci, ceea ce spui tu pare incredibil, dar poate fi posibil...oricum, canoanele chiar se interpreteaza si se selecteaza in realitate, asa cum a fost interpretata si viata atunci cand au fost realizate, o viata care nu se mai conformeaza perioadei contemporane. Dar, daca vrem sa ne mintim, ne mintim si gata !, si mergem inainte cu fruntea sus de " crestini " .

eu cand plec la biserica nu iau si buletinul de identitate cu mine.

Yoy tu Ory tu, ce indignata esti.
Daca nu esti barbat si nu te-ai calugarit si nici nu poti sa-ti imaginezi in vecii vecilor ce inseamna lucrul asta, lasa-i sa judece respectiva chestiune pe cei care i-a randuit Dumnzeu.
Sau iti place de vreun calugaras? Ca altfel nu-mi explic asa eruptie vulcanica pentru ceva ce nu te priveste si nici nu te poate privi vreodata pe tine sau pe vreo oricare alta femeie de pe fata pamantului. Si n-ai grija ca nu se tunde nimeni in monahism de azi pe maine, toti care fac pasul acesta stiu ce ii asteapta in caz ca. Nu afla abia dupa ce au comis-o. Vorba aia , de-ar sti omul ce-a pati, dinainte s-ar pazi.
Si parca topicul era pentru mirence, nici o treaba cu calugaria barbatilor whatsoever. :) Ever. Ever. N-avem noi device de priceput care-i treaba cu ei, noi ne stim numai de cuib, SI IN LOC SA NE CUTREMURAM CA AM FOST IN STARE SA LUAM CE ERA ROB FAGADUIT DE BUNAVOIE LUI DUMNEZEU, NOI FACEM TEORIA CHIBRITULUI PE FORUM CA NU MAI POATE FI PE URMA PREOT. (in cazul teoretic in care ne maritam cu un calugar!!!)

Mare-i gradina.

Crezi ca te-ar tine sa fii nevasta unui fost calugar? Ca eu cred ca as prefera sa se despice pamantul sub mine inainte de-a ajunge in stadiul ala al caderii, si-a mea, si-a lui.

Uite de-aia-i bine sa ne ocupam noi cu casa si bucataria si tzancii, ca imediat ce iesim din teritoriul cunoscut, dam in gropi de-astea.

@o_tzranca - nici eu. Dar ce e cu asta? Vorbeam despre altceva...

@Jane - las-o pe Ory in pace. Nu stim noi prin ce a trecut ea. Am inteles ca a fost in manastire. Mai multe sa spuna ea.

despre revista bisericii..nu despre asta vorbim ?

Deci, Jane ," ai prefera sa se despice pamantul in doua...".
Eu nu as prefera nici pe departe, acest lucru, ci l-as iubi si l-as respecta pe acel fost calugar ca pe un barbat si om si sot normal, fiindca ar fi doar un barbat si un om si un sot normal, din punctul meu de vedere.
Pentru mine, pamantul trebuie sa se despice in fata atator rautati care, chiar au puterea de a-l cutremura, prin intensitate, mai ales rautatile inaintea copiilor, pentru mine pamantul ar trebui sa se despice in fata ipocriziei, mai ales cand aceasta se hraneste cu principii religioase si-L invoca pe Dumnezeu in minciuna si prefacatorie.
Dar, un calugar, pentru mine nu este decat un om , simplu, normal si apt pentru luarea propriilor decizii cu responsabilitate.
Iar, daca tot nu ati inteles opinia mea despre calugarie...atunci, nu ma deranjeaza daca ma ignorati, asa in inconstienta mea.
Uite-asa ajungem sa ne ingrozim de viata fireasca a unui biet om ( calugar ), si sa nu ne ingrozim de rautatea proprie si de cea din jur, de chinul real, fizic si psihic, a atator fiinte nevinovate, de adevaratele pacate pamantene, de materialismul care ne-a orbit si dezumanizat...Asta este credinta traditionala ( care nu tine cont de adevaratele probleme ale omului si societatii, probleme legate de principii, de moralitate si nepasare ), nu este nimeni vinovat, asa am invatat-o, singura vina ne este faptul ca ne-am neglijat propria minte si propriul rationament pe care ni le-a daruit Dumnezeu cu atata generozitate.

Nu ory, eu ma refeream asa: sa se indragosteasca acel calugar de tine si cu tine sa faca amor. Crezi ca ti-ar placea ? Crezi ca nu te-ar apasa pe creieri sa stii ca i-ai fost ispita? Sau crezi ca ingerul lui pazitor l-a indemnat sa te iubeasca?

Eu dac-as sti ca are unul sentimente de genul acesta pentru mine, sper din tot sufletul ca as fugi mancand pamantul inainte sa se intample mai rau.
Ca "firescul" asta nu se intampla de unul singur, sunt doi. Si macar unul ar trebui sa aiba discernamant sa zica, ho, ce facem aici de fapt? N-ai depus tu niste juraminte? Nu te imping eu oare prin prezenta mea sa ma poftesti si sa iti faci pacate? Nu mai bine dispar din viata ta?

Am inteles prea bine la ce te-ai referit, dar se pare ca tu nu intelegi la ce ma refer eu...asa ca, nu are rost sa mai conversam. Fii fericit ca ti-ai dori sa se despice pamantul sub tine intr-o astfel de situati...eu nu mi-as dori, nicicum, asa ceva. Ti-am spus clar, nu m-as ingrozi deloc, nu mi-as face absolut nici un gand de ispita, ranirea ingerului si alte bazaconii inventate, ci m-as bucura de sentiment, poate l-as iubi si respecta si i-as multumi lui Dumnezeu, mergand mai departe cu constiinciozitate . NICAIERI nu spune Dumnezeu ca este pacat sa faci acest lucru.
Din punctul meu de vedere, dupa felul cum ai exemplificat aceasta potentiala situatie, gandesti prea limitat.
Deci, mai bine hai sa vorbim despre fizica sau matematica...macar in aceste domenii nu este loc de interpretari.

Si cum ramane cu voturile depuse la calugarie?! Chiar daca pleaca din manastire ele raman inaintea lui Dumnezeu...

Das daca doi oameni se casatoresc ei isi promit fidelitate in fata lui Dumnezeu si este chiar considerata o sfanta taina. Si totusi Biserica accepta ca omul poate gresi si nu opreste pe viata de la impartasanie pe cineva care a divortat, ba accepta si a doua si a treia casatorie chiar dupa divort.
In schimb daca un calugar paraseste manastirea si se casatoreste nu.
Cam asta vrea sa zica Ory, cred.

[quote=sophia;155853]@Monica - repet si am mai spus-o undeva:
1. eu nu l-am cunoscut personal pe parintele Cleopa, nu stium cum vorbea cu oamenii si daca facea diferente intre oameni (mai sensibili si mai tari). Din textele lui rezulta ca era un om foarte dur si se mania repede.
2. conteaza si la un preot/duhovnic f.mult modul in care se poarte si vorbeste cu ucenicii, ca sa nu-i tulbure mai rau.





L-am cunoscut pe parintele Cleopa, era cu zimbetul pe buze tot timpul, avea fata luminata si vorbea mereu, povestea, glumea,si chiar de a spus cele de mai sus, o spunea intr-un anume fel si nu te putea jigni, dar este greu sa intelegi anumite lucrari cind esti tinar, esti invaluit de multe, de griji, nu ai timp sa diseci mult o fapta cit e de buna si cit vei regreta mai tirziu ca ai facut-o, si uite asa ajungi sa faci sau sa nu faci anumite lucrari la tinerete, pentru care sa regreti la batrinete.

Deci, voturile, respectiv statutul monahal reprezinta o ierurgie, in timp ce casatoria reprezinta o taina.
Asadar, biserica a admis in timp recasatoria, chiar si a preotului, desi aceasta implica mult mai multa responsabilitate fata de oameni, aspecte morale...dar calugaria a ramas absolut ireversibila, din punct de vedere crestinesc. Nu-i corect, si , oricum, nu stiu cum sa numesc aceasta situatie, este NO COMMENT !
Legam si dezlegam dupa bunul plac, invocam sau renegam scrierile Sfintilor Parinti, prin fapte, dupa bunul plac...dar ne dam mari induhovniciti.
Si la casatorie spune preotul ; " Ceea ce Dumnezeu leaga, omul sa nu dezlege "...si, totusi se dezleaga, dintr-un motiv sau altul, dar in manastire nu exista concesie in acest sens. De ce ! Fiindca totul se mizeaza pe nunta imaginara in care partea cealalta nu aproba si nu dezaproba nimic, nu cere raspundere pentru faptele care nu coincid statutului respectiv, spre fidelitate si alte trasaturi morale, respectuoase si mature pe care trebuie sa le intruneasca o relatie fizica reala.
Oamenii fac ce vor, invart lucrurile cum vor si se complac in aceasta perfiditate, invocand tot felul de pretexte, mai mult sau mai putin crestinesti.
Si, oricum, am mai spus, unde spune Dumnezeu ca este pacat sa pleci din manastire, cu atat mai mult, pacat foarte mare ? De fapt, unde aminteste Dumnezeu despre manastire si viata in acest fel ? NICAIERI !
Asa ca, hai sa fim pur si simplu cinstiti, sa iubim, sa respectam, sa daruim cat putem si sa nu ne mai agatam de greseli inventate de-a lungul timpului, omitandu-le si ignorandu-le pe cele reale.
Daca un calugar pleaca din manastire, este absolut treaba lui si a Lui Dumnezeu, plus ca Dumnezeu nu gandeste atat de limitat ca oamenii, El cunoaste inima omului, motivele determinate de exterior si interior, tot...absolut tot .

Eu cred ca e ireversibil asa cum spui pentru ca a fost o promisiune facuta lui Dumnezeu. Nici casatoria nu se desface decat in fata oamenilor! Chiar daca este ierurgie, fagaduinta data lui Dumnezeu trebuie implinita!
Una este sa fii frate in manastire si sa pleci, alta e sa fii tuns in monahism. Calugaria este inceputul unei noi vieti, din momentul calugariei ti se schimba numele si toate pacatele ti se iarta deci se incepe o viata noua... cel putin asa stiu eu.

Promisiuni Lui Dumnezeu facem toti, la un moment dat, iar apoi le uitam si nu le implinim, din neputinta sau alte motive, asta nu inseamna ca Biserica iti reneaga dreptul la sfintele Taine, la Impartasanie sau la cununie, lucruri care reprezinta baza Bisericii, pe langa botez ( noroc ca esti prunc atunci, altfel l-ar fi restrictionat si pe acesta pe nu stiu ce motive pacatoase, chiar am intalnit un caz de refuz la botez al unui budist, pe motivul ca nu cunoaste trasaturile religiei ortodoxe, desi acesta intelegea si dorea sa se boteze intru Dumnezeu).
Este adevarat ca reprezinta o promisiune, dar, uneori este o promisiune in necunostinta de cauza si imaturitate, in adolescenta, ceea ce, iarasi intoarce adevarul pe alte parti. Ca sa nu mai vorbim de jungla care se cheama spatiul pentru nunta cu Dumnezeu, alaturi de oameni profitori si prefacuti care te manipuleaza fizic si psihic si te subjuga, pe considerentul credintei, pana nu mai poti ( la propriu ).
Dumnezeu este si ramane in inima omului, sentimentele si faptele sfintesc credinta, ceea ce este in inima ta ramane incontestabil si amplu cunoascut de Dumnezeu, nu un spatiu, niste ziduri in care oamenii nu fac decat sa convietuiasca .
Nu spune nimeni sa se desfiinteze conceptul monahal, dar, de aici pana la a arunca cu pietre in cei care pleaca din manastire, a le refuza sfintele Taine si a-i denigra atata timp cat vietuiesc in cadrul social, este deja cale lunga....si nu pare deloc compatibila cu credinta, ci mai degraba cu o atitudine primitiva.
Si totusi, cand este vorba de viata din lume, chiar si in sanul preotilor, oho !, ce se mai fac dezlegari ...de ce ? Ca este lume si totul este o apa si-un pamant ?. Aici nu este tot Dumnezeu, tot Biserica Lui Dumnezeu, tot credinta, duhovnicie si mantuire , aceleasi legi ?...
Hai, nu mai comentez ca nu are rost ! ! !

Dumnezeu vede, Dumnezeu hotaraste! Nu mai comentez pentru ca situatia e delicata...:2: