Doamne ajuta
 

Eu iti recomand sa te spovedesti din copilarie pana in prezent, absolut tot:ganduri,fapte,simturi vorbe fara rusine si fara frica casa te poti impartasi cu vrednicie si roagate mult si o sa vezi ca ai sa scapi de tot necazul sunt foarte multe indrumare de spovedanie printre care si al noului mucenic valeriu gafencu pe care il gasesti pe net. La sf spovedanie spune absolut tot nu ascunde nimic nimc nimic.apropo care este numele tau de botez pt cei ce vor sa te pomeneasca la rugaciune doamne ajuta

Multumesc bun pentru ajutor ,inca nu am ajuns sa nu ma mai ridic din pat sau sa fiu o leguma...asta poate e un semn bun...la tine cum a inceput?Imi poti povesti ce ai avut tu mai pe amanunt?scurt.Multumesc frumos si Doamne ajuta

Draga Vicko
 

Uite cel mai bun medicament pentru a pune inceput bun zilei:
RUGĂCIUNEA STAREŢILOR DE LA OPTINA
Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.
Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.
În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.
În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.
Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.
Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.
Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.
Dumnezeu sa te mangaie. Plangi la Dumnezeu si spune-i ce te doare:"UITE DOAMNE CUM MA SIMT, NU MAI STIU CE SA MA FAC, AJUTA-MA DUPA INTELEPCIUNEA TA.
Dumnezeu sa fie cu tine si sa iti dea gandul bun in locul celui rau....si spune rugaciunea inimii asa cate putin, cat poti.
Doamne ajuta!

Vickuo,
 

Parerea mea este ca suferi de "sindromul tourette" .Daca nu sti ce este intra la adresa:
http://www.parinti.com/Cecosmar-contentpid-1888.html si primesti explicatii.
Din pacate si Mania Depresia nu este exclusa. Astea sunt boli care se pot trata cu medicamente si in ultimii ani remedile sunt mult mai eficacii decat in trecut.
Primul lucru care trebuie sa faci, dupa parerea mea este sa ajungi la o clinica profesionala cunoscuta la care lucreaza doctori informati de ultimele tratamente propuse la cazul tau.
De rugat,roagate deoarece daca nu te va ajuta desigur ca nu iti va strica insa nu te lasa numai pe rugaciuni ci fa tot posibilul ca sa ajungi la doctorii potriviti.

Am o intrebare : Dumneata iei zilnic sau de multe ori un medicament care ti s`a dat odata? Sa sti ca uneori un medicament care nu ti se potriveste poate avea un efect foarte asemanator la mania depresia.

Depresia ca patima si ca boala, Dmitri Avdeev
 

Daca cineva doreste mai multe informatii despre subiect il rog sa citeasca "Depresia ca patima si ca boala" de Dmitri Avdeev; este un psihiatru rus, cu o constiinta puternic ortodoxa, care incearca sa trateze problema depresiei din perspectiva ortodoxa, a Bisericii si a Sfintilor Parinti.

Este in carte un exemplu celebru in care un mare autor rus aflat intr-o stare de depresie severa, care trecea prin tot felul de stari depresive, mergea constant la duhovnic pentru a-i spune de starea sa sufleteasca; iar duhovnicul, neavand experienta suficienta il certa si ii spunea ca trebuie sa se ridice singur, ca nu are nimic; daca duhovnicul ar fi avut minima experienta in problema asta ii spunea sa se duca la un medic sa se trateze. In final autorul a murit dupa ce timp de cateva zile a refuzat orice mancare.

Duhovnicia nu trebuie inteleasca ca o cale extrema si unica; duhovnicia nu este un atentat la sanatatea crestinului ci o sprijina; duhovnicul sprijina sufletul si il calauzeste spre mantuire; un suflet sanatos insa poate sa traiasca doar intr-un trup sanatos; iar caderea trupului duce si la caderea sufletului.

Doru

Situatia este IDENTICA cu cele traite de mine...asa ca TE INTELEG PERFECT...toate cele ce sa intimpla cu persoana ta TE SPERIE iar faptul ca nu intelegi ce se intimpla,de fapt,INTRETINE aceasta stare...eu nu am dormit vre-o 2 saptamini,din cauza fricii,imi era frica sa dorm,iar cind o faceam totusi,ma trezeam speriat dupa citeva ore..eh,asta este...daca mai esti pe aici si mai ai nevoie de raspunsuri,ai sa ma gasesti...pina atunci,sa faci un singur lucru si-anume,INCEARCA SA NU TE SPERII...se stie doar ca in zilele din urma,satana va fi slobozit in lume...dar aici deviez de la cele ale tale.

Si inca un raspuns vizavi de tratarea pe cale medicamentoasa.Industria medicamentelor este extrem de profitabila...deci,ce se intimpla.Se creaza noi medicamente dar acestea atenueaza sau actioneaza asupra efectului si nu inlatura cauza.Ca urmare,multe boli revin si se propaga la nesfirsit..dar mai inainte de a merge la medic,este necesar sa sti daca este o boala sau nu.Fratele cu atacuri de panica,pare un om rational,din cele scrise aici de el,nu pare a fi bolnav,in schimb,parca ERAM EU,citind si descoperind ca sint si altii care trec prin ce am trecut eu.

Nu am mai luat medicament de o luna.Am luat medicamente pentru depresie si atacuri de panica si-au facut datoria am scapat de ele si iar m-a apucat.Gandurile negre vin multe,despre moarte,despre tot felul de chestii si ma sperii ca sa nu fac vreo prostie ,sa nu mor sa nu fac rau altuia...ma apuca dorul...maine dimineata ma duc la Biserica ca e sarbatoare,la slujba si apelez si la medic.Multumesc mult tuturor.

Si care era motivul pentru care ai avut depresie?si cum s-a manifestat,ia ,da-mi te rog amanunte daca vrei.Multumesc mult.As prefera amigdalita sau rosu in gat decat depresie....era mai bine si cand aveam probleme cu plamanii...e greu sa ai sufletul ,psihicul bolnav ..mai greu decat ai trupul va spun eu...

Vickuo, lasa lucrurile sa mearga de la sine, fara a-ti induce singur panica pentru faptul ca te simti deja panicat, asa, dupa cum spui, din senin.
Sa stii ca nimic nu este din senin, lucrurile si sensibilitatea noastra fata de acestea sunt mult mai complexe decat iti inchipui, chiar daca tu crezi ca toate sunt bune in viata ta. Nu este chiar asa, aceste lucruri vin din teama, iar, in general teama vine din nesiguranta, nesiguranta vine din neacceptarea adevarului, a unui lucru, a realitatii exterioare si, aceasta negare macina pana secatuieste fiinta de resursele energetice.
Si eu am trecut prin asa ceva si stiu cu toata fiinta mea ca, aceasta problema sufleteasca este mai dureroasa decat orice problema fizica, insa eu am luptat foarte mult cu mine insami, ca sa nu ajung a apela la pastile si la doctorii care, in general iti adancesc problema, te determina sa ajungi a fi marginalizat de cei din jur si de tine insuti. Dar aceasta lupta cu tine insuti este cea mai grea lupta, insa si victoria este cea mai frumoasa...cum se spune.
Chiar daca la inceput pare a nu da randament, gandirea pozitiva sa stii ca face minuni, in mod subconstient se infiltreaza in stimulii propriului creier si-l determina sa-ti transmita simtaminte pozitive, stimuleaza secretia de serotonina si dopamina, hormonii fericirii.
Este foarte complicat...este o intreaga lume de descoperire si cercetare a ceea ce te inconjoara fiindca, in realitate esti inconjurat de multe satisfactii si lucruri demne de a le conferi bucuria intampinarii, dar negativismul si otrava gandului negativ nu-ti permit sa vezi si tu acestea. Stresul chiar invadeaza organismul cu toxine...apropos !, sper ca nu fumezi sau altele de genul...
Si, cand te gandesti ca totul sta pitit doar la nivelul propriului psihic si, pe cat este de nevazut , pe atat e de puternic si poate sa-ti croiasca un drum tare anevoios daca nu incerci sa te opui, sa-l smecheresti pe acest creier ciudat...crede-ma, el se adapteaza mai mult decat iti dai seama si, asa cum poate sa te distruga din nimic, tot astfel poate sa-ti si vindece durerea fiindca forta este aceiasi .
Poate fi vorba si de un dezechilibru chimic, poate fi vorba de o izolare la care te-ai supus , probabil o perioada, iar izolarea este cel mai propice teren pentru aparitia depresiilor. Odata cu izolarea pierzi sensul atator lucruri marunte din viata de zi cu zi, dar care dau creierului treaba pentru a nu-si directiona resursele spre lucruri malefice, spre autodistrugere.
In armata este o vorba, trebuie sa combati plictiseala cu orice pret pentru a nu deveni constient de propriile temeri...asta este secretul !
Umple-ti viata cu tot felul de lucruri, fie ele mari sau mici...chiar daca la inceput pot parea nesemnificative, incetul cu incetul te vor duce pe drumul acesta normal pe care-i vezi pe cei din jur ca merg...
Ai grija de tine fiindca nimeni nu o poate face mai bine decat tine, exploreaza-ti toate resursele pentru a castiga aceasta lupta.
Si, bine-nteles, cauta alinare si la Dumnezeu, dar in puterea in care o poti face, numai tu stii cum...

Multumesc mult ory si tutor celoralti.Am auzit ca esti din Galati,ce duhovnic ,ce preot stii ca fiind bun ca duhovnic?Ce imi recomanzi ?Chiar acum ma simt mai bine dar stiu ca va reveni si singurul rezultat este combinarea intre cele duhovnicesti ,atat incat sa nu dauneze cu ceva si cele medicamentoase,psihologice .

Frate Vickuo, medicamentele pentru depresie si respectiv stare anxioasa se iau "pe termen lung". Majoritatea anti-depresivelor (utilizate si in tratamentul anxietatii) incep a da rezultate abia dupa 4-6 saptamani consecutive de administrare. Plus ca se incepe cu doze f. mici iar pe parcursul tratamentului acestea se maresc in functie de necesitati.

Cele mai pacatoase sunt benzodiazepinele, acelea creeaza (relativ repede) dependenta - medicamente de genul Rudotel, Oxazepam, etc. Insa daca starea de agitatie mentala prin care treci trebuie potentata, atunci e indicat sa iei aceste pastile (in doza indicata de medic, fireste).

Anti-depresivele nu genereaza dependenta si te pot ajuta sa iesi din cercul negativ vicios in care te invarti. E ca si cum te afli intr-o masina, afara ploua torential si tu-ti doresti cu ardoare sa fie indepartata apa de pe parbriz ca sa poti vedea; tu dinauntrul masinii n-ai cum sa faci acest lucru. Ei bine, imagineaza-ti aceste pastile pe post de stergator de parbriz - iti dau posibilitatea sa "vezi" clar, sa-ti pui ordine in ganduri. Cand intri in vartejul depresiv al gandirii, greu iesi la suprafata de unul singur!

Ca si in "tratamentul" duhovnicesc, si in cel medicamentos trebuie pus un "bun inceput". Mergi la medic si prezinta-i situatia ta in termeni clari. De obicei cea mai eficienta combinatie e cea dintre medicatie - psihoterapie - duhovnic. Incearca sa "bifezi" toate aceste metode de vindecare si fii consecvent in a urma sfaturile specialistilor.

Iti doresc multa sanatate si liniste in suflet! Dumnezeu sa te ajute!

Sf Ioan Gura de Aur spune ca sufletul nu poate sa nu "lucreze" ceva, asa ca daca nu lucreaza cele bune, automat lucreaza cele rele. Asa ca pune-te pe "lucrat" cele bune. Si asta nu inseamna munca, ci activitatile placute Domnului.
Exemple de lucruri bune la care trebuie sa pui sufletul tau:
-rugaciune,
-comunicare iubitoare cu oamenii;
-munca facuta cu drag (de dragul muncii, de dragul cuiva, de dragul lui Dumnezeu)
-orice hobby sau lucru placut pentru care poti sa multumesti lui Dumnezeu; alege din urmatoarele : muzica, plimbari, admirarea naturii, sport de orice fel, joaca de orice fel, muzica etc.
-toate faptele bune: a ajuta pe saraci, bolnavi, a indruma pe cineva etc. (le gasesti insirate in carti); acestea le poti infaptui inscriindu-te voluntar la orice organizatie;
-citire
Sa iti faci o lista cu toate acestea si de fiecare data cand te simti rau, neaparat sa te uiti la lista asta si sa FACI ceva de acolo, ceea ce simti ca ti-ar aduce odihna. Si ai grija sa nu exagerezi foarte tare cu nici unul din lucrurile alea. Sa le echilibrezi si sa nu-ti neglijezi responsabilitatile. De exemplu nu e bine sa te rogi toata ziua dar sa stai pe capul altora, sa nu muncesti si sa nu-ti faci treaba. De asemenea nu e bine nici sa muncesti toata ziua si sa nu te rogi deloc. De aceea uita-te la lista si ai grija intr-o saptamana sa le faci pe toate.
Nu iti vorbesc teorie, am avut o depresie f grava la 16 ani si inca sunt f depresiva, asa cum esti tu. Dar crede-ma ca "reteta" care ti-am dat-o functioneaza. Deci, "lucreaza cele bune" si cere mereu ajutor Domnului din inima si cu sinceritate si toate se vor aranja.

La mine incepuse cu mult si le micsora cu timpul.Multumesc mult si ma bucur ca am primit niste sfaturi extraordinare pe site-ul acesta.Dumnezeu sa va binecuvanteze.

Din ce motive ai avut depresia si cum s-a manifestat in totalitate?Multumesc mult pentru sfaturi,Dumnezeu sa te binecuvanteze.Acum ma simt mai bine (MOMENTAN)

Eu nu am avut niciodata duhovnic din Galati, decat in copilarie, deci nu-ti pot recomanda unul fiindca nu prea cunosc, decat asa din vedere .
Si, sa stii ca nu-mi place atitudinea asta a ta, cum ca o sa revina...ce sa revina ?, n-o sa mai revina nimic fiindca a fost ceva trecator, iar daca o sa revina o sa stii cu ce ai de-a face si nu o sa te mai panichezi ci o sa incerci a trata mai cu indiferenta situatia si, de ce nu mai cu prietenie incercand sa transformi situatia in una cunoascuta si banala.

Am avut depresia tocmai culmea pentru ca am exagerat cu religia. Am avut un avant si o ravna ca o racheta si o bomba nucleara la un moment dat in viata si dupa vreo cateva luni am ajuns la deznadejde. Nu stiu ce a fost, propria ratacire, ispita diavolului, moment de incercare, cadere din cauza mandriei, urmarea unui post "fara cap", chiar nu stiu ce a fost. In orice caz, a fost cel mai groaznic lucru ce l-am trait vreodata, sufleteste vorbind, aveam stari de panica, o data am ametit, nu mai exista nimic pentru mine, simteam ca nu am suflet, credeam ca Dumnezeu nu ma mai iarta, ca nu mai exista mantuire pt mine etc etc etc In mare pericol am fost...
Dar am iesit din asta un pic mai inteleapta. "Reteta" ce ti-am dat-o functioneaza. Si eu atunci nu aveam nici un duhovnic, indrumator, nimic. E important sa gasesti oameni care sa te indrume, de incredere, ai grija..

Ba da Ory, are dreptate, o sa revina. De multe ori pana cand se va vindeca complet. Dar are nevoie de tratamente si metode de "lupta" cu boala, el nu e vindecat, e doar intr-un moment de "pasuire" ca si cand te mai lasa uneori durerile.
Important e sa nu deznadajduiesti!

Nadejdea
 

Asta e cel mai important! SA NU DEZNADAJDUIESTI! Pentru ca in deznadejde nu exista biruinta !

Doamne ajuta Victor!

Pentru inceput mergi la biserica de care apartii.(De obicei Dumnezeu ne pun oamenii de care avem nevoie foarte aproape de noi).Acum e perioada postului si parintii de acolo cu siguranta au program de spovedit.


Nu-ti fie frica .Chiar nu ai de ce Victor.Poti sa te rogi ca sa nu ai frica sa zici cu ale tale cuvinte"Doamne mi-e frica !Lucreaza Tu cu iubirea ta asa cum stii"

Si eu am avut atacuri de panica si renuntat sa ma duc la doctor si ma rugam si ma rugam si pana la urma am ajuns vrand nevrand cred ca Dumnezeu m-a trimis acolo cu 180 batai pe minut ,tensiunea 18.Daca nu stii sa te controlezi singur impotriva lor,fie ca e atac de panica fie ca e depresie tot la spital ajungi ,trebuie medicamente ,sunt oameni care s-au luptat si au invins bolile acestea singuri dar au fost oameni foarte puternici si stiau sa isi controleze psihicul.Ba vad ca la tine nu merge.Psihologul si psihiatrul te va ajuta iar dupa aceea duhovnicul te va ajuta sa ramai la starea normala.

Anna, am specificat si cum ar putea sa i-a situatia daca, totusi revine....CEL MAI MULT COTEAZA ATITUDINEA PROPRIE .
Psihiatria este, poate cea mai putin dezvoltata medicina, cea mai putin explorata, cea care a ramas cu cele mai multe intrebari fara raspunsuri...poate ca, tocmai de aceia au murit prematur oameni ca Monroe, Elvis si acum Michael. Medicamentele nu fac minuni, ba, chiar fac mai mult rau decat bine, daca te adancesti in lumea lor necunoscuta si atat de periculoasa. Tot de tine insuti depinde in cea mai mare parte " izbavirea ", dar, este nevoie de rabdare si putere, sa gasesti puterea in orice, sa o fabrici, sa o furi daca se poate...
Ati citit vre-odata un prospect la xanax ? Este strigator la cer ce dozaj mare indica oamenilor, mai ales a acelora care nu prezinta probleme extreme. Nu mi se pare in regula. ex : jumatate 0,25 mlg...de ce sa ajungi a indica o doza de zece ori , chiar de douazeci de ori mai mare pe zi? Nu inteleg ! Apoi, ce mai urmeaza ? Scapi de o problema si dai de doua...
Mai exista si pericolul din medicamentele uzuale care contin somnifere dar, de care noi nu stim. Eu nu obisnuiesc sa iau medicamente, nici pentru o durere de cap, dar aflu tot mai multe lucruri ingrijoratoare in jur. Apropos, am citit tot pe net despre persoane care au intrat in depresii in urma unor tratamente de inima, de tensiune, etc...si, nu stiau ce se intampla cu ele.
Sau indicatia de somnifere pentru orice durere, care sa inhibe reactia creierului la durere, dar o directioneaza spre altceva, care, in cele din urma pericliteaza sistemul nervos. Este un mare haos in medicina noastra ! Doctorii vor sa scape de tine, vor ca si tu sa scapi de tine...sa nu mai rationezi nimic, pe moment, caci dupa aia tot cu tine ajungi sa te confrunti...si, pana cand vei fugi ?
Nu se pune astfel problema in situatii extreme , situatii care scapa de sub control.
Dar, poate ca asa este Anna, cate o pastiluta, sau un tratament usor impreuna cu lupta cu tine insuti, cu lupta spre a afla resursele de regasire in liniste, pot face bine, pot genera vindecare, ca sa nu ajunga a se acutiza problema .
Personal, ultima data am rontait niste pastilute homeopate de care se facea reclama, sedatifpc...parca, sunt absolut inofensive fara efecte adverse, care, cica stimuleaza serotonina, la inceput mi s-au parut banale, apoi, nu mai stiu, caci eu oricum le-am luat doar cand si cand...si am luptat cu mine insami, in primul rand. Nu stiu cat bine au facut sau nu, nu mi-am dat seama in mod impetuos. Viata este o lupta, oricum !
Va doresc sanatate tuturor !

Vreau sa iti spun in momentele cele mai groaznice ce imi aducea alinare pur si simplu miraculoasa, chiar daca nu dura f mult, era de ajuns: rugaciunea fierbinte catre Maica Domnului! Sa stii ca e foarte adevarat cand se spune ca nimeni din cei ce se roaga Ei nu sunt lasati deoparte.

Ory, n-am zis nimic de pastilute. Eu doar spuneam ca starile de "rau", depresive, cam revin, macar din cand in cand. Mai ales la inceput, nu te vindeci dintr-o data, ia timp indelungat...

Cunosc aceasta situatie, deoarece ma aflu shi eu demult in ea...
Imi vine shi mie cam greu...

Dar uite, sfatul meu, urmeaza sfaturile de la cristina2012, mai ales cel cu cainele... Este un lucru foarte bun, care o sa te ajute in momentele mai grele, ca sa iti mai apara un zimbet pe fata :D ... Ai mei nu imi dau voie, shi nici nu ma intelege nimeni din familie asha ca...

Inca un lucru... Cu tristetea asta e cam complicat... Depinde... Daca nu trece, ar trebui sa incerci la un psihiatru poate... E mai bine decat sa te autodistrugi... Nush', eu am fost la unul shi nu prea a mers, ma gandesc pe viitor sa ma duc la altul... Mai ales ca aici in Basarabia e cam complicat cu toti medicii ashtia, la tine ar trebui sa fie simplu...

De cand sunt in aceasta stare nu prea am mai fost pe la biserica, dar credinta ma ajutat foarte mult in cele mai grele momente, atunci cand nimeni nu ma intelegea... Asha ca inca o parere a mea, e sa ei o rugaciune cat de mica nu ar fi ea, shi sa o rosteshti in fiecare seara inainte de culcare...


Numai bine, shi sper ca totul sa se termine cu bine :D

n-am pentruce sa te iert ca doar nu ai de ce sa simtzi ca mi-ai greshit mie daca nu ai avut chef shi rabdare ca sa citeshti pana la sfarshit... poate ai greshit lui Dumnezeu ca mi-ai laudat calitatea gandirii, cand defapt toate ideile sunt furgasite in scrierile de la Dumnezeu, pe care eu "shtiutorul" doar le repet cu cuvintele mele in sperantza ca o sa le invatz shi pricep candva ca sa le urmez... dar deocamdata le repet doar ca o placa stricata sau ca un papagal obosit de poftele mele cele rele... razbunare shi neascultare shi ingamfare la inimioara...

deci calitatea gandirii, daca prin absurd ar exista in scrierile mele, daca totushi o descoperi, ea se datoreaza celor care l-au marturisit pe Dumnezeu...

Multzumesc ca ai fost deacord... ca eu in general contrazic pe toata lumea caci mereu gandesc maiceva... maiceva... probabil din setea shi dorul nestins al lacomiei...duhului minciunii maririi de sine... uitand ca nimic nu ducem cu noi decat faptele pe care le-am savarshit, credintza, dragostea curata shi faptele... shi niciintr-un caz interesul babanilor iar restul e slava desharta ce pare ca ar fi ceva vrednicie dar este defapt naravul viceversa... ca sa osandesc de pe stari shi pozitzii de vrednicie... exact ca shi carturarii shi profesorii shi invatzatorii... mustrand nu cu duhul blandetzii ci din manie ieshita din mintzi cu multa nemultzumire de neajunsurile aproapelui, hulindu-l shi calcandu-l mereu in picioare, de sus pana jos... vezi? iarashi m-am socotit un fel de victima nemultzumita shi neintzeleasa shi de aia m-am laudat plangandu-ma tzie... deci ma iarta shi dumneata shi te roaga shi pentru mine... dar shi pentru totzi ceilaltzi fratzi creshtini.

Impune-ti
 

Asculta-ma scumpul meu prieten intru Hristos, am citit aici toate postarile si polemicile in legatura cu ce e mai important:medicul sau calea duhovniceasca si iti spun mai amanuntit ce mi s-a intamplat mie ca sa iti fie de folos.Prin 1997 m-a apucat exact starea de care te plangi tu, era o perioada in care eram nu foarte rugatoare dar mai curata sufleteste si... nu mai puteam sa dorm. Ma invarteam in pat si adormeam intr-un tarziu si era super atat cat dormeam, apoi ma trezeam si parca de dimineata ma apuca o stare neagra, nu ma durea nimic, mi-as fi dorit sa ma doara ceva fizic ca sa fie mai suferinta fizica mai puternica decat cea psihica.Nu aveam chef de nimic, nu aveam vointa sa imi placa ceva din ce vad, sa ma implic in ceva...SA MA INTERESEZE CEVA,ai mei nu observau nimic, dar ca si tine, eu traiam cu teama ca nu voi mai rezista starii si imi voi face rau. Stiam ca e pacat si oricum intotdeauna am iubit viata si mi-am dorit sa o traiesc. Mi-era teama de mine. Am ajuns sa merg pe afara si sa ii aud pe altii vorbind,intrebandu-ma dar nu ma interesa nimic ce spuneau si parca nu mai aveam vointa nici macar sa vorbesc. Odata, m-am oprit in mijlocul camerei si ma uitam in gol gandindu-ma ca nu mai am scapare si atunci mi-a zis mama: ma sperii stand asa, ce e cu tine? Si pentru dragostea mamei pentru mine m-am hotarat sa lupt.Imi spuneam ca e totul numai in capul meu si ca ma las in voia gandurilor, am inceput sa ma cercetez, sa imi studiez starea si sa lupt cu ea. Cand imi venea gandul dimineata ca iar ma trezesc sa am o zi neagra si ma coplesea starea aceea, eu imi ziceam: nu, e o zi binecuvantata de Dumnezeu, ma duceam la geam, priveam la cer si imi impuneam sa ma intereseze frrumusetea cerului, zborul pasarilor, ma uitam la pamant si imi impuneam sa ma intereseze tot ce vad, ieseam din camera si deschideam conversatii, imi impuneam sa ma intereseze si sa ma implic in toate. A fost foarte greu. Fiecare miscare a gandului impotriva starii care ma coplesea mi se parea o fortare a vointei peste puterile mele. Si cu fiecare zi inobservabil, am obtinut teren.Lupta a durat cam un an: trezire, rugaciune, lupta impotriva gandurilor mele cu toata forta vointei pe care o mai aveam si apoi Dumnezeu mi-a dat si un duhovnic foarte bun, deoarece in tot timpul luptei mele psihice m-am spovedit mai des dar la preotul din parohie. Ma rugam nonstop: Doamne fii cu mine, Doamne nu ma lasa, Doamne iti dau Tie gandurile mele si tu da-mi in schimb ganduri binecuvatate.Dumnezeu parea sa ma fi lasat singura in lupta asta dar privind in urma dupa mai bine de 10 ani imi dau seama ca m-a insotit tot timpul. Pe masura ce vointa s-a intarit au disparut starile.SI NU AM LUAT ABSOLUT NICI UN MEDICAMENT.Am fost la psiholog o data in toata perioada asta si mi-a spus ca sunt o persoana foarte echilibrata. Atunci am stiut ca nu am alta scapare decat sa lupt.Fii tare frate, daca o sa ai si o prietena si te implici in ceva activitati (crestine ortodoxe iti sugerez eu), vei trece cu bine peste toate. Acum vreo 5 ani am cumparat si o carte "Cum sa biruim depimarea", dar din pacate nu o am la mine(unde locuiesc acum ca sa iti spun cine a scris-o).Spovedeste-te si tu si parintii tai, si lupta impotriva starii tale. Nu te gandi de dinainte ca starea ta cea rea se va intoarce, gandeste-te ca fiecare intoarcere a ei este o provocare la lupta. Asteapt-o inarmat cu rugaciune, ganduri bune.Schimba-ti fiecare gand rau intr-unul bun, prin vointa ta.Eu am crezut ca sunt cel mai slab om si ca ma aflu la capatul puterilor, fara vointa, fara ajutor, si am biruit. Daca eu am putut, si tu poti.
Fii tare, suntem alaturi de tine!

Depresia
 

..................................
RASPUNS
La mine a fost asa :EXEMPLU: ma aflam pe o terasa,si serveam o cafea,gindurile mele se indreptau spre cele citite din biblie si CUM POT sa le implinesc.La un moment dat,observam ca simt un tremur,prin sistemul nervos al trupului,etc,etc,apoi urmau valuri de caldura in trup si atentia mea se muta (de la revederea mentala a celor citite in biblie) spre simptomele ce se desfasurau in trupul meu.Pornind de la aceste observatii,sintul de a observa s-a dezvoltat peste normal.Ca urmare a acestui simt,am observat ca exista lungi zile in care NU am chef sa maninc,nu am chef de NIMIC si lipseste placerea de a simtii ca traiesc.Ca urmare,m-am dus la un psihiatru (la sfatul fostei sotii,a mamei mele)...si m-am indopat cu pastile un an de zile.Buuuun.Mai departe iti zic ca aceste pastile,in primul rind,mi-au amortit,ca sa zic asa, sistemul nervos,nu mai simteam chemarea catre Dumnezeu,nu mai simteam in trup acele simptome...totul era ok...dar starile depresive EXISTAU in continuare dar NU MAI ERAM CONSTIENT DE ELE....asta a fost efectul pastilelor.
Anihilau EFECTUL dar nu actionau asupra CAUZEI.Asa ca m-am apucat sa ma tratez singur.
In urma tratamentului personal pe care l-am adoptat,au aparut simptomele pe care le-ai explicat ca le ai si tu,identice cu cele ce le aveam si eu...si am sa le relatez aici.
Cind incercam sa dorm seara (sau dupa amiaza) pe spate sau pe burta sau in alta pozitie...am bagat de seama ca ATENTIA mea este in asteptarea a CEVA.Acest fapt,genera frica si NU ma lasa sa adorm...si inca un fapt notabil,era ca parca ...NU AVEAM GINDURI.Erau momente in care pulsul meu CRESTEA in mod brusc,aparent,fara un motiv anume.Dupa vre-o citeva zile,am bagat de seama ca se acumulase oboseala din lipsa de somn,si ma gindeam ca nu stiu cit mai rezist in aceste conditii....situatie care a durat vre-o 2,3 saptamini....iar REMEDIUL a venit la fel de usor si simplu,pe cit parea de complicat,si anume....aveam nevoie de un GIND suficient de interesant pentru mine si atragator,care sa-mi distraga atentia,iar mintea mea,fiind atrasa de placerea acelui gind,cobora din gama (unde cerebrale peste 14 cicli pe secunda) undeva spre alfa /theta (unde intre 5-12 cicli)
Pe scurt,imi imaginam cum ma plimb in natura sau pe malul unei ape sau etc,etc,iar interesul asupra acelor ginduri era mentinut prin intrebarea...cum pot implini biblia in cadrul acelui context,si,foarte important,sa vad ce se mai intimpla...ma rog,cam asa ceva.
Si,pentru tine,o explicatie...cel ce se teme si este speriat este OMUL VECHI despre care ne invata biblia (in termeni moderni,se numeste EGO-ul)...iar simptomele din trupul tau,care provoaca frica de frica,nelinistea,anxietatea (frica de somn este doar un aspect a acestor
stari cumulate) reprezinta evolutia catre Dumnezeu a omului cel nou.Biblia explica CLAR ca OMUL este format din CEL VECHI si CEL NOU...trebuie doar'' sa nu va potriviti acestui veac,ci sa va schimbati prin INNOIREA MINTII''...
EXPLICATIE: acest subiect este asa de complex incit NU poate fi discutat prin scris...scrisul este prea INGUST pentru asa ceva.Sper sa-ti ajute...si tine minte:VOINTA/RUGACIUNE...RUGACIUNE/VOINTA.
si inca ceva...METANOIA2 este grozava prin raspunsurile pline de intelepciune pe care le-a scris...asimileaza-le...la mine e mai spre observatie,care e rece,prin natura ei...iar sfaturile ei sint mai spre inima,mai calduroase...practic,in aceste raspunsuri exista REMEDIUL la problema ta,dar ambele iti sugereaza VOINTA,VOINTA,VOINTA.

Multumesc, ARCHANGHEL, esti un om bun; e bine cand vezi numai binele la cineva si ii treci cu vederea lipsurile. Bunul Dumnezeu sa ne binecuvanteze gandurile.Din pacate mandria este cea care ma necajeste cel mai mult, si chiar ma gandeam ieri uitandu-ma in mine ca poate exagerez dand sfaturi la altii si voi cadea mai rau. Aici incerc sa chem la lupta prin armele pe care le-am folosit eu ca sa ii intaresc pe altii.

Multumesc mult tuturor .Dumnezeu sa va binecuvanteze.Am fost azi la Biserica,ma rog si sunt decis sa contactez si medicul dar sa fie in asa fel incat sa nu devin dependent de medicamente.Ce n-as da acum sa am archanghel cum ziceai tu o boala trupeasca decat o boala a psihicului,sufleteasca care te macina.

Vickuo ,toti te-au sfatuit sa mergi la preot ,sa te spovedesti ,este foarte bine ,dar tu spui ca ai aceste ticuri din copilarie.
Este bine ca parintii tai sa caute un preot bun duhovnic si sa faca o spovedanie generala fiecare.
Exista indrumator de spovedanie ,al par.Cleopa de ex.la pangarul bisericii.
Conteaza la sanatatea copilului si ce au facut parintii inainte de a se naste.
Eu mi-am spus o parere ,sper sa nu te superi.

nu te amagi in zadar pentru slava de la oameni,

oriceom este bolnav la duh, la minte, la suflet shi astea se rasfrang in trup care prin dureri pune stapanire pe om, dar niciunul nu vrem sa recunoashtem...


sa recunoashtem patimile shi pacatul viu pe care il facem ci mereu ne aducem aminte doar de pacatul cel vechi al celuilalt shi asha nemultzumitzi shi imbufnatzi ne razbunam mereu pe orishice lasandu-ne manipulatzi de interesul vredniciei... pentru placerile pantecului, ale shtiintzei spre trufia vietzii, cazand mereu in tot felul de ispite caci le socotim asha ca pe nishte aventuri... uri... din multa shi marea iubire de sine ca o mila, ca o plene amara, ca o bunastare, ca o conshtiintza mare shi plina cu griji desharte...

deci nu tzi-e clar ca omul shi-a prierdut nu numai mintzile ci shi pe Tatal Sau, pe aproapele sau, pe insushi Dumnezeu... shi-a pierdut ravna pentru Imparatzia Cerurilor shi inlocuind-o cu slujirea pofteipoftelor rele adoptand moda vremelnica de a-shi dori sa placa dracilor shi oamenilor necredincioshi shi rai... a ajuns sa fie mereu pe placul pacatelor... rushinandu-se de Hristos...

deci trebuie sa fi conshtient ca suntem bolnavi psihic cu totzii, ca daca n-ar fi asha, am fi sfintzi sfintzitzi shi binecuvantatzi shi n-am mai avea nici o cadere... in pacate sau patimi... ucigatoare de credintza shi de Dumnezeu...

sau dumneata nu vezi cat de mult ma laud eu insushi invatzand pe altzii in miile de mesaje de pe forum?

Dar e dar ideea de baza shi care este ca sa ne straduim sa incercam sa tzinem cont de cate ceva... de la Dumnezeu dat... sa luam in seama, sa reushim sa pazim... calea cea stramta care ne duce la Mantuirea... noastra comuna...

eu nu prea mai reushesc decat sa... sa... sa... vorbesc mereu despre buna murire spre deosebire de reaua murire care e la tot pasul...

Ieri seara si noaptea mi-a fost mai bine.Azi ma scol cu gandul la bine ,m-am rugat si iar au aparut starile astea .Sunt constient ca am avut multe pacate in trecut poate de asta si ma simt asa.Imi caut un duhovnic si ma duc la doctor maine.Cred ca starile astea vor aparea mereu daca nu fac ceva,nu prea le am cu medicina ...dar cum sa caut un duhovnic?ma va refuza cineva?Cum sa ma adresez prima data?Nu stiu povestea cu duhovnicul ,obisnuam sa ma duc la Biserica si atat.Desi ma rog si ma gandesc la bine ,la Dumnezeu tot simt acel gol care parca nu se va umple niciodata,tristete ...poate solutia Dumnezeu +pastile va functiona...

Offf, copile! Intra in prima Biserica pe care o gasesti in cale, cauta un preot si spune-i ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva despre sufletul tau... E simplu, trebuie doar sa te misti, sa actionezi, sa bati la usi ca ele sa se deschida, sa indraznesti !!!

Domnul fie cu tine!

cine mai e nebun ca mine sa vrea o boala trupeasca ca sa scape de una psihologica si sufleteasca?:(

Nu ai nici o boala psihica! S-au pus niste duhuri sa te ispiteasca ca sa deznadajduiesti.Atata tot!

eu, ca imi pare ca-s nemultzumit ca n-am o boala in duh sau mintala sau sufleteasca pentru ca sa scap de o nevralgie trupeasca trecatoare... adica parca imi vine sa vreau, ma ia, ma prinde, ma apuca sa vreau sa cad intr-o patima, sa fac un pacat urat shi rau, o razbunare pentru ca sa ma simt bine la trup... ca sa nu mai fiu iritat de cate o furnica sau un tzantzar care ma bazaie shi ma intzeapa... shi astfel facand fapta cea rea sa o amestec cu oleaca de prietenie shi trufasha ingamfare shi sa ma amagesc ca defapt a fost o dovada clara de iubire shi mangaiere...

Bolile sufletesti sunt foarte rele ,ai dreptate.
Dar rugaciunile catre Maica Domnului facute cu perseverenta sunt bine primite.
E foarte bun Paraclisul Maicii Domnului ,citeste 40 zile si posteste in zilele randuite de biserica.
Dar spovedania trebuie facuta mai intai ,iar pacatele spovedite trebuie lepadate .

Ai dreptate
 

Exact! Vickuo, te-as sfatui sa fii mai optimist si sa elimini orice gand negativ pe cat poti, dar nu cumva sa iei pastile ca nu cred ca e cazul. Asa e firea ta mai melancolica, dar te poti schimba daca ai vointa!
Incearca pentru inceput sa contemplezi frumusetea naturii, noaptea sa admiri cerul instelat si sa asculti o muzica mai 'energica' (nu din astea lente ca te amortesc mai rau). Viata e frumoasa daca stii cum sa o privesti si eu gandeam la fel ca tine, ma rugam la Dumnezeu sa ma transforme in praf, 'ca eu m-am nascut din greseala'... acum cand imi amintesc imi vine sa rad ce minte de copil prost aveam :))
Fiecare om trece prin perioade din astea, nu trebuie sa deznadajduiesti...
Curaj!

Dorul ala care il simt eu e si un dor de copilarie ,cand mergeam la bunici si isi aratau dragostea fata de mine,am niste bunici care si acum mai sunt in viata ,bunicii mei intotdeauna m-au iubit si ma iubesc ca pe fiul lor,ar da totul sa imi fie bine ,am atatea amintiri frumoase cu ei dar si cu parintii ,tot felul de calatorii,de momente care cand ma gandesc la ele ma apuca plansul,viata mea a devenit monotona ,din cauza depresiei cand ma gandesc sa fac un lucru nu am chef si simt acel dor cu senzatia ca nu s-ar umple niciodata.....perioada copilariei desi a fost marcata si ea de cateva necazuri a fost superba...eu care inainte stateam treaz vreo 20 de ore ,eram plin de viata si de activitate am ajuns sa nu am chef de viata...sper ca ,cu ajutorul lui Dumnezeu sa trec peste aceasta perioada si sa vin sa scriu ca totul e bine.