Totusi, cum pot merge cu Hristos cei care judeca pe altii? Nu fiecare trebuie sa pazeasca comoara primita de la Domnul in el insusi, sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu toata fiinta sa si sa-si iubeasca aproapele ca pe el insusi?
Multe vorbe, putine fapte... Fapte vrea Domnul de la noi... si-o inima curata, care nu judeca pe aproapele sau...

poi fapte, dar atunci e frumos sa faci să dispară din mesaj poruncile clelalte scrise altfel?

nu judecă, iar dacă totuşi judecă, nu caută să facă voia Sa ci caută să facă voia Dreptăţii drepte... voia Celui care L-a trimis... nu ca să facă dreptate deasupritorîndu-se peste cineva, ci trimis ca să gasească pe oiţa pierdută a casei lui Israel... şi s-o cheme la Viaţă... s-o ridice dintre lupii răpitori îmbrăcaţi în haină sfântă care o călcau târând-o în mocirlă, şi după ce o spală şi o curăţă şi o pansează şi o hrăneşte şi ea se linişteşte s-o ducă în braţe apoi la păşune, la Împărăţia Cerurilor...

uite le mai postez odată:
deci astea

1.Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2.Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3.Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4.Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5.Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6.Sa nu ucizi.
7.Sa nu fii desfranat.
8.Sa nu furi.
9.Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10.Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

Judecata cea Dreapta, ii apartine lui Dumnezeu si nu omului. Omului nu i-a fost dat sa-si judece semenii, ci sa ii iubeasca si sa-i ajute, parerea mea.:)
Si ca o completare, toate rautatile care se intampla, gen razboaie, foame, nedreptati de tot felul, discriminari, sunt din aceasta cauza, din judecatile prostesti ale oamenilor. Una este sa te aperi cand esti atacat, iar alta este sa fii cel care judeca si ataca.

Greu de spus cu certitudine..

Adevarat intr-o mica masura. Sa zicem ca exista la unii un dezechilibru hormonal, dar asta nu inseamna ca nu se poate face nimic sa aiba o viata normala.

Poate vrei sa spui: "in acord cu toate minciunile 'stiintifice'".
La ce studii faci trimitere mai exact?
Sau iti place sa citezi din amintiri inexistente?

La fel ca mai sus.

Eu nu gasesc nici un motiv sa intru sub cearceafurile altilor si nu as vrea ca altii sa-mi faca mie asa. Toti oamenii sunt egali i fata legii si a Creatorului si daca El ia facut cum sunt, cine suntm noi sa ne impotrivim?

Si unele traduceri ortodoxe folosesc cuvantul "sambata", cand este redata porunca a patra. Si la ortodocsi a patruns exegeza iudaica?

Etimologic, cuvantul sambata vine de la evreiescu "shabat" (nu stiu daca am scris corect), care apare in porunca a patra, si se refera la ziua a saptea.

Dumneze nu creeaza criminali, pedofili, homosexuali, hoti, desfranati, etc.

Dumnezeu l-a creat pe om cu libertatea de a alege, religia dvs. nu va invata asta?

Aveti copii? Ati incercat sa le oferiti o educatie sau ii lasati sa fie asa cum se intampla sa fie, deoarece asa i-a facut Dumnezeu?

In ebraica ,shvita=greva,lashevet= a sedea,ashbata= aopri,a nu face nimic/a nu lucra/munci,
sheva= sapte, shiva= a sedea 7 zile pe jos si a nu facea nimica in semn de doliu cand moare un membru din familie de primul rang.

In religia judaica se pretinde ca Dumnezeu este Totputernic si tot ce se intampla,numai cu voia Sa se intampla. Dumnezeu a facut si serpii , animalele salbatice,viermii,bacterile ,virusii,microbii,pe scurt totul.
Cine suntem noi ca sa-L criticam ? Suntem noi in stare sa intelegem si sa ghicim gandurile Lui? Poate dinadins a creiat homosexuali si lesbiene?

In Tanach nu este permisa ,, criminali, pedofili, homosexuali, hoti, desfranati, etc.,, aceste fapte cum scrie AlinB, si sunt considerate pacate care indeparteaza pe om de D-zeu. Nu are legatura cu omul care are dreptul la iertare si intelegere ci de fapte, actiuni,...rele care nu sunt normale. In general homosexualitate si lesbianism fara pedofilie nu exista. Se critica si nu se accepta fapta, nu omul.

Il avem in Vechiul Testament pe Lot, care a scapat impreuna cu familia sa, distrugerii cetatilor Sodoma si Gomora. Cum sa creeze Dumnezeu homosexuali si lezbiene?!? Asa ceva este de neconceput.

Pai nu pentru a te ajuta sa te mintuiesti ?
Vazindu-le apucaturile, tu te cutremuri si te sperii si devi si mai credincioasa, mai rivnitoare. Nu pentru asta a creat Dumnezeu toate "sperietorile"?

Andreicozia, pacatele altora nu te fac sa te mantuiesti ci eventual sa-ti fie groaza de ele. Omul este mantuit ptr. pacatele lui, daca se caieste, nu ptr. ca sunt alte feluri de ,,sperietori,,.

Nu amesteca lucrurile. 1.Dumnezeu a creiat tot universul si toate fintele ,animale si oameni. Cand a ordonat lui Noe sa ia cu el o pereche di fiecare soi de animale,nu a spus sa nu ia serpi, purici,animale salbatice si altele poate nedorite ca de fapt toate au fost facute de El.
2. Acei homosexuali si lesbiene, si ei sunt finte facute de el dar in crearea lor,sa facut ceva greseli in genetica lor. Azi oamenii inteleg asta si se refera la ei ca oameni cu "bag" genetic de care ei nu sunt vinovati. Biserica crestina si evreii religiosi cred altfel si discutia asta va avea cu timpul soarta teoriei lui Galileo Galileii ca pamantul este rotund si nu plat.

Daca se pune problema asa, si hitleristi, legionarii, comunisti sunt persoane create, ce alege omul il defineste. La fel personificat Stalin, Hitler ,,genetic,, sunt fara vina. Prima data este greu ca apoi ne obisnuim, si obisnuinta ajunge a doua natura.
Ce este rau ptr. homosexuali ca majoritatea au fost molestati in copilarie, dar asta nu inseamna ca au dreptul de a faca la randul lor asa.

Evreii si crestinii au stiut ca pamantul este rotund din Vechiul T, unde D-zeu nu ascunde nimic, eventual nu inteleg oamenii deoarece nu vor.
,,Pro 8:27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului, ...
Pro 8:31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.,,

rotocolul pămîntului = tay-bale, adica têbêl = pamant ca glob, rotund,
este un cuvant diferit fata de atunci cand a creat D-zeu cerurile si pamantul = tradus eh'rets, erets care inseamna pamantul a fi stabil.

Tot ce se intampla, numai cu voia Sa se intampla,la bine si la rau.

aici e problema cu voi, că rotocol sau roată sau rotund ați zis că e vorba de glob, de sferă...

nu domnule; roată, cerc, rotocol, se vede de sus în jos din pricina că vezi la fel de mult în toate direcțiile; sau dacă mergi pe mare ca Noe, el deși mergea dus de furtună, cu toate astea se învârteau în cercuri, adică veneau mereu prin locul din care au pornit, probabil știau asta privind Cerul și Stelele...

deci nu scrie nicăieri că Pamântul e un glob cum zic oamenii de știință iar unii bibliști le-au gasit citate în scripturi ca să se împace unii cu alții... poi dacă vor sau nu să creadă unii sau alții e treaba lor, dar Pâmîntul de jos, de sub Cer, e ca jumătatea de jos a unui ochi, ca și cum ai tăia un ovoid pe lung dar partea denivelată de deasupra, tăietura e plată, un plat denivelat cu munți adâncuri și văi, iar apele de sub Cer curg și se adună în adunările lor formând mările, iar prin această ascultare a apelor de a se aduna, ele descoperă uscatul, căci curg de pe suprafața pământului spre adânc, apărând astfel din ape uscatul iar uscatul pe care își așterne Dumnezeu pașii, picioarele Sale, se numește Pământ...

Deci chiar daca sunt unii sfinți, cu adevărat sfinți care au zis că Pământul e glob totuși pământul pe care pășim e plat denivelat și nu se învârte în jurul nimănui ci stă, iar mijlocul Creației e Cerul, acolo pe unde aleargă pe deasupra Pământului, luminătorul cel Mare și cel Mic și stelele luminând toată suprafața pământului și a mărilor...

Așa că vă rog nu mai gasiți modele false care să dea apă la moară născocitorilor explicativi mincinoși, „oameni de știința” , caci toată creația este asemenea ochiului tău cel drept, defapt mai degrabă ca ochiul lui Dumnezeu cel drept... așa arată ca formă și conținut... dar defapt nu este doar un ochi ci este o inimă bună, iubitoare și curată...

Acum te rog mă iartă dacă te-am contrazis și nu te apuca să mă contrazici și tu că și așa nu ai cu cine... fiindcă eu sunt infailibil în problema asta :)


iar genetica deși pare că exprimă împăcarea cu o fatalitate, cu un destin tragic, nu uitați că la Dumnezeu, nimic nu este cu neputință, caci în zilele acelea oricine va chema Numele Domnului se va mântui... deci chiar dacă ai moștenit păcate și trup strâmb, ține de tine ca să te îndrepți... nu aștepta cu fatalism de la destin ca să te îndrepte neamurile tale după ce ai ajuns în smoală... după moarte... că s-ar putea ca nimeni să nu se mai roage pentru tine...

deci dacă ești mallahistic sau homo sau lețbaian, există cu siguranță și pentru tine o șansă ca să te îndrepți... cu post și post și rugăciune... și o să vezi că copiii tăi nu o să mai iasă homosexuali ca tine scris adânc în genele lor... și s-ar putea pentru asta, că au primit o zestre mai bună, să te pomenească în rugăciunile lor către Dumnezeu și astfel nu vei mai gusta szmoala... ci te vei bucura de Raiul lui Dumnezeu... împreună cu cei ce s-au pocăit și îndreptat de fărădelegile lor mîrșave, adică de semeția de sine de a-și pune nădejdea cu semeție doar în ei înșiși... ca să se îngâmfe și să facă desfrânari mai rău ca la animale, insecte sau ce știu eu ce drăcii mai există sau mai pot fi născocite pentru slavă de la oameni... că iată sunt unii care au făcut și poate mai fac cu femeile lor ca și cu animalele... sau singuri să-i vezi... îți vine să plângi... dar din ochiul lui Dumnezeu... că noi parcă avem alți ochi... noi ne distrăm unii de alții, adică ne batjocurim cu sadism, cu cinism... ne răzbunăm pisma și ispita și frustarea acumulată... crezând că nu mai avem nici o șansă decât dacă hulim pare că ne răcorim... dar acolo unde este credință... Celui cu credință toate îi sunt cu putință... la Hristos mă refer nu la mine păcătosul...

Vsovivi, ti-am pus traducerea si din original care este pe ebraica (aramaica,... sau cum se considera, dar aceiasi scriere ebreica veche).
rotocolul pămîntului = tay-bale, adica têbêl = pamant ca glob, rotund,
este un cuvant diferit fata de atunci cand a creat D-zeu cerurile si pamantul = tradus eh'rets, erets care inseamna pamantul a fi stabil.

ארץ tebel, inseamna rotund, rotocol, si se refera la pamant, si eu am scris pamantul ca glob.Cine cunoaste ebreica veche si Tanachul intelege fara prea multa oameni de stiinta.

La ce te referi este:
La fel Isaia ,,El şade deasupra cercului pămîntului,, sau Iov ,,a tras un cerc pe suprafaţa apelor, până la hotarul dintre lumină şi întuneric.,,
Cuvantul este חוּג chûg = khoog = cerc, ciclu,... adica care se repeta, succeda,...
Cel ce a creat, vazut de sus sau jos, a tras un cerc peste ceva ce era deja... normal ca rotund, si am sa-mi cer scuze oamenilor de stiinta si faptul ca am folosit cuvantul glob, in caz ca este un copyright, descris in termen generic... (nu genetic).

Adevarat, dar si cu voia noastra de cele mai multe ori, ca doar trebuie sa ne ajutam singuri.

Uite aici traducerile găsite pe net:

העולם = glob

סיבוב = rotund

מעגל = cerc

קרקע = pământ

ארץ = pământ (cuvântul pe care l-ai tradus)

חוּג = cercul

כדור = bilă , sferă

iar pentru tay-bale, tebel, avem aici traducerea în engleză: habitable part, world, inhabited, inhabited world... adică locuibil , lume,...


Deci nu este vorba de nici o bilă și de nici o sferă ca formă a pământului de sub cer, acolo unde apele se adună în adinările lor...

Eventual în prima și a doua zi a creației, înainte de a despărți Dumnezeu apele de ape, atunci era vorba de un gogoloi sau papanaș sau de ceva fără formă și noimă care a apărut brusc prin creație, fără timp, fără tocmeală, adică fără împodobire, fără lucrare, fără rânduială, conținănd ape și adâncuri și întuneric, și abisuri, dar tocmai din pricina asta, că nu avea o formă tocmită, de asta era așa ca o ghiulea, ca ceva de neimaginat fiindcă nu avea nici o formă, dar am putea zice că înfășurătoarea ce ar fi cuprins totul era așa ca un glob de cristal... dar nu zicem, că practic nu se știe în jos până unde și apoi deasupra Cerului, apele de deasupra care nu se adună în adunările lor, nici acolo sus nu se știe până unde... și ce e deasupra lor, dar este scris că Cerul, adică locul dintre apele de jos și cele de sus este locul unde locuiește Dumnezeu, iar pe pământul de jos, pentru care Cerul este deasupra, ce s-a arătat după ce apele de sub Cer s-au strâns în adunările lor, sau după ce s-a potolit potopul de pe vremea lui Noe și apele s-au retras, deci pe pământul de sub Cer, aicea jos, Dumnezeu își așterne picioarele Sale.

[...]
Nu judecă, iar dacă totuşi judecă, nu caută să facă voia Sa ci caută să facă voia Dreptăţii drepte... voia Celui care L-a trimis... nu ca să facă dreptate deasupritorîndu-se peste cineva, ci trimis ca să gasească pe oiţa pierdută a casei lui Israel... şi s-o cheme la Viaţă... s-o ridice dintre lupii răpitori îmbrăcaţi în haină sfântă care o călcau târând-o în mocirlă, şi după ce o spală şi o curăţă şi o pansează şi o hrăneşte şi ea se linişteşte s-o ducă în braţe apoi la păşune, la Împărăţia Cerurilor...

uite le mai postez odată:
deci astea

1.Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2.Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3.Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4.Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5.Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6.Sa nu ucizi.
7.Sa nu fii desfranat.
8.Sa nu furi.
9.Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10.Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

Adică să se lepede de sine ca să nu mai judece pe nimeni și să nu mai pismuiască pe nimeni și să nu se mai semețească deasupra nimănui; să-și ia crecea și să facă numai Binele nu și răul, să-mi urmeze Mie, Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Ceva de genul ăsta ne-a învățat Domnul Iisus: „Cine voiește, să se lepede de sine și să-și ia Crucea sa și să-Mi urmeze Mie...” lăsând morții în urmă ca să-și îngroape pe morții lor așa cum sărmanul Cain împreună cu lucțifer a îngropat pe fratele său Abel.

De unde ai scos comparatia cu Cain?

Păi de acolo că atunci când i s-a cerut de către un oarecare ucenic : „Dă-mi voie să merg să îngrop pe tatăl meu”, Hristos i-a zis : „Lăsați morții să-și îngroape pe morții lor și tu vino după Mine”, deci a încercat să-l ferească de duhul răzbunării care apare în copii atunci când află pricina și motivele și cauzele pentru care a murit părintele lor, să-i lase adică, să-și îngroape pe morții lor, căci omenirea așa îngroapă morții lor precum Cain a îngropat pe Abel în speranța că nu se va ști păcatul său căci a încercat Cain să-l mintă pe Dumnezeu când a fost întrebat unde este Abel zicând: „Ce știu eu unde s-o fi dus Abel!; Ce, sunt eu răspunzător de ceea ce face fratele meu?” ceva de genul ăsta... iar Dumnezeu spune foarte clar că urmând pe Hristos devi cu adevărat răspunzător pentru fratele tău, căci se spune „voi cere sângele fratelui tău din mâna ta”, adică dacă vezi păcătuind pe fratele tău să nu crezi că tu nu ești răspunzător și pentru faptele lui... fiindcă de aia a greșit căci tu l-ai iubit prea puțin și fiindcă tu n-ai ascultat de Dumnezeu păcătuind, deci de aceea s-a vărsat sângele Domnului prin mâna fratelui tău, și din vina ta.

Și spune foarte clar: „Lăsați morții să-și îngroape pe morții lor”, deci subliniază vina gLumii ca principală cauză a morții oamenilor, a părinților, dar nu zice s-o osândiți ci să lăsați gLumea să-și acopere păcatele ei și faptele rele și să nu vă ispitiți la o cruciadă ca să scoateți la iveală relele și uciderile din gLume, să nu vă faceți inspectori de poliție sau detectivi particulari crezând că o să faceți dreptate dezgropând pe morții lor, pe morții gLumii, sau să participați la îngroparea dovezilor faptelor lor mârșave și pline de întuneric. Deci a zis să ne ferim ca nu cumva să participăm la păcatele mafiei și inqqqiziției și ca să nu ne revoltăm pentru ca să ne răzbunăm „vrednic”, de aia a zis ca să lăsăm morții să-și îngroape pe morții lor, cred eu. Deci să aveți încredere că la Dumnezeu toate faptele și păcatele sunt știute și sigur va face dreptatea cea bună mai devreme sau mai târziu, la timpul potrivit deci să nu vă ispispitiți ca să faceți voi dreptate împreună cu isipisisikaa ce și-a acoperit în nisisip ceea ce a rodit ea urmând și voi planul lui nenia așa cum a ghicit tanti grijania în zațul de cafea neagră și aburindă că cică așa vă va fi norocul. Ci voi să căutați să pliniți virtutea tainică a smereniei și a binelui din toată dragostea curată, fără minteres furăcios.


Deci să nu mai tot găsiți motive ca să judecați voi ci să vă lepdați de sine însuși însușiri alese : judecăți și hule „vrednice”, iar dacă totuși judecați să nu căutați să faceți voia voastră ci a Lui Dumnezeu.


Ceva de genul ăsta pare că se vede... că i se cere ucenicului ce vrea să urmeze pe Domnul, ca să-și ia crucea răbdării, adică să ducă de atunci viață sfințită și neprihănită, să nu mai facă păcatele judecării fratelui și părinților și să nu se ridice împotriva Lui Dumnezeu pentru poftele rele, pentru păcatele desfrânării și tot felul de viclenii pentru semețiile criminale ale gLumii. Să nu cine care cumva să se întoarcă să se asemene cu Cain sau cu Adam și Eva care au greșit amarnic alegând ei pentru ei și urmașii lor nu numai binele ci și răul ispistiți cu pismă sofisticată pălină de minciună și poftă perversă și ciudățită... ca să fie mare, și a ajuns mare... mare prost căci ca fraierul a făcut răul din curiozitățile judecătoricești. Și a aflat că a murit, și atunci gol fiind s-a ascuns în tufe să nu i se mai vadă rușinea păcatului... căci și-l vedea și era „plăcut la gustul visat” dar când a venit Adevărul s-a ascuns și a dat vina pe altul.

Sau mai rău, să faceți ca Iuda Iscarioteanul, când a aflat că a vândut Darul lui Dumnezeu, să încercați să vă ascundeți duhul într-o sfoară cumpărată pe banii ăia, într-un laț.

Draga vsovi (de pe vremea mea eu asa te stiu...ai mai adaugat tu un "vi"dar tot vsovi ai ramas) esti inconfundabil ca intotdeauna...buna gLumea ta, faci tu ce faci si scrii sa nu inteleaga "niminea" :)) :)) :))

Ei, nici chiar aşa ! Ovidiu şi Adminul sunt sigur că înţeleg cele ce sunt înşiruite cu atâta osteneală . . . !

Firește că numai eu pricep că doar eu sunt cu mult mai grozav decât adminul, și în genere cel mai grozav din tot universul cosmic... adică ăla mic. Dar cu adevărat doar Dumnezeu poate înțelege ceea ce am scris fără ca să simt nici pic de osteneală... doar Dumnezeu, că eu nici acum nu știu nici ceea ce scriu și nici fenomenul, oricât aș reciti, îmi pare un text plin de grozăvii oricare ar fi.

(Grozăvia este aia când tu care ai curvit și desfrânat (adică eu) te dai vrednic așa ca marele alb, ăla cu pipa păcii și cu pene de porumbel pe cap, marele șef de trib, îmbrăcându-te la nunta ta în haină de mireasă, haină albă cu voal ca să rupi gura târgului ca și cum ai fi la prima dragoste, ca și cum ai fi nevinovat ca un îngeraș... da, atunci ești cel mai grozav, și aia este grozăvia căci ești preaplin de victorie în orice ceartă...... ce artă? ARTĂ MARȚIALĂ! Adică marți e artă ilegală, dacă nu cumva chiar de luni, că Duminica e pe post de diversiune, iar sâmbăta e de pregătire la goglindă, de sulimenizări emotive. Furnica la Kărate... azi un bob mâine un bob și o să te trezești ca un zgârciob plin de neghine ce o să le păzești ca pe grâu, dar nu e grâu căci grâul s-a furat. Cineva l-a furgăsit nepăzit și s-a împroprietărit la nesfârșit așa că degeaba m-am trezit abea la sfârșit. Că la sfârșit nu mai e de unde să aduni nu mai e ce să cosești, nu mai e ce să grozăvești, nu mai e, s-a terminat, s-a păpat, s-a dus... clipa, și-a rupt aripa. Poate poate mai vine una. Tot în deșert? Tot.)

Cat de minunate sunt poruncile lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu ofera libertate omului nu il restrange ci ii arata calea catre libertate, catre viata vesnica.

Prima porunca:
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-a scos (din pamanul Egiptului si din casa) robiei, sa nu ai alti Dumnezei afara de Mine" Deuteronom 5,6-7

Iata ca Dumnezeu este cel care daruieste in primul rand (dezrobirea adica mantuirea)... EL nu are nevoie de nimic de la om. Si in marea lui iubire fata de om ii spune acestuia, sa nu isi piarda vremea cautand alti Dumnezei... ca nimeni altcineva in afara de Hristos nu scoate pe om din robia pacatului.

A patra porunca... privita din perspectiva crestina trebuie corelata neaparat cu profetia din Psalmul 117, care arata foarte clar ca Hristos Domnul Dumnezeul nostru este usa (Ioan 10,9) si piatra de temelie (luca 20,17-18) si evident prima zi a saptamanii, ziua invierii (Ioan 24,1) Domnului (Dia Domini in latina, ziua Domnului) adica Duminica este ziua care a fost facuta de DUMNEZEU nu de om, ca "sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea";
"Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea. ... Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea. " Psalmul 117,20-24.

Dragă Eugen7,

Hai să vezi ce tălmăcire-ți fac eu acuma, sper să nu se supere Domnul ci să-mi stăpînească el peste limba din scriere:

Cele 10 porunci sunt defapt o chemare a dracilor la pocăință, a satanelor și a șerpilor boua și a tuturor șerpișorilor ca să iasă ei din desfrânarea cea mare, căci poruncile sunt pentru draci mai mult decât pentru oameni, căci altarul avea 4 coarne deci e vorba de o pereche de drăcovenii încornorate ca să se îndrepte ele la inima lor de piatră siacă:

1.Să nu desfrânezi cu Înțelepciunea, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunialb.
2.Să nu desfrânezi cu porunca și creiatina, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzânbuni.
3.Să nu desfrânezi cu Cuvântul de jur-împrejur, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunicter.
4.Să nu desfrânezi cu amintirea muncii, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbani.
5.Să nu desfrânezi cu cinstirea, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunicoci.
6.Să nu desfrânezi cu Viața, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunire.
7.Să nu desfrânezi cu Calea, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunit.
8.Să nu desfrânezi cu mâna și piciorul și dorul, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunis.
9.Să nu desfrânezi cu Adevărul și scamatorul, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbunic.
10.Să nu desfrânezi cu râvna și pofta... de aplauze deșarte, adică cu ochiulhul nemulțumit și mâniat și supărat ca să te răzbuniuniuni.

Într-un Cuvânt, să nu desfrânezi cu Ascultarea pe Cale ca apoi să te mândrești curios de semeția de sine cu faptele tale ascunse în știința de a mima smerenia, prefăcătoria de a te preface perfect... că nu te prefaci!

Ochiul acela am impresia că e ochiulhul cel fățarnic ce-și întoarce mereu fața sa, și din milostiv cu Dumnezeu și cu semenii și necruțător cu păcatul se preschimbă prin furt viceversa, adică aplicând inversarea mândră a mincinoasei măriri de sine ce se laudă la toată gLumea ce grozav e și ce semeț, încearcă să te păcălească ergonomic că a ajuns un ZmEU perfect și dulce căci iată e uns cu miere de albină peste care a deșertat pene albe de păsărele drăgălașe... adică acum te convinge că sigur nu mai moare... după femei, femeile altora.

De ce? Păi pentru că nu mai e supărat... momental, ci e bucuros că nu mai e trist... degeaba.

''1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamântul (ţara) Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!''

Nu cumva asta este porunca dreptei recunoştinţe?... şi cum a scos Dumnezeu strâmbătatea din ei, minciuna vieţii lor, idolii, poftele, nemulţumirea, răutatea, viclenia, desfrânarea, îndrăznirea cea rea, păcatul, mândria?.. păi întâi i-a dus în pustiu ca să le dăruiască legea, în deşert i-a dus, unde nu era nimic de văzut şi nimic de mâncat şi nimic de băut, nimic de auzit, nici ţipenie de om, ci era acolo doar Dumnezeu şi Moise şi Aaron... Care le răsplătea după credinţa lor şi ei aduceau jertfe înaintea Domnului... însă se răzvrăteau uşor din pricina fricii şi a ispitelor.

Nu reiese din ea dragostea lui Dumnezeu pentru om şi sfinţenia plinirii Cuvântului Său? Pentru ce să ai sau să-ţi faci alţi Dumnezei? Şi mai ştie oare omul credincios cum este Dumnezeu?Cum este Cel ce este? Mai ştie cineva să-L prezinte?Cum este Domnul... mai ştie oare omul?

Păi nu omul trebuie să se desăvârşească în om ci Dumnezeu în om trebuie să se desăvârşească şi omul doar să se împărtăşească de continua desăvârşire şi înnoirea a lui Dumnezeu în om...

„2. Sa nu-ti faci chip cioplit si nici o alta asemanare a nici unui lucru din câte sunt în cer, acolo sus, si nici din câte sunt pe pamânt, aicea jos, si nici din câte sunt în apele de sub pamânt! Sa nu te închini lor şi nici sa le slujesti, caci Eu sunt un Dumnezeu zelos, care arunc pe copii vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pâna la al treilea si al patrulea neam, si Ma milostivesc pâna la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.”

Ceea ce se poate observa este faptul că până la venirea lui Iisus Hristos ca să fie arătat lui Israel și pentru ca să fie văzut de oameni Cel promis lui Adam și Eva, nimeni nu putea pretinde că ține drept poruncile și are iubirea cea bună de Dumnezeu, astfel că nimeni nu era dator a-și asemăna chipul sau viața cu altcineva din toate câte erau create, văzute sau nevăzute, ba chiar se socotea asemănare și închinarea și slujirea acelora ce păreau drepți ca ură la adresa Domnului Dumnezeu dacă se urma o asemănare și nu pe Dumnezeu, și vina asta era aruncată pe copii și până la a 3-a sau a 4-a generație se plinea pedeapsa, răzbunarea.

Deci se observă o cioplire a omului prin neascultarea poruncilor și prin neiubire de Dumnezeu, deci e vorba de molipseala păcatului prin orice lucru și orice ființă, păcat mic sau mare care producea în om un chip cioplit de păcatul introdus prin neiubire și nepăzirea poruncilor. Astfel că omul era liber să asculte poruncile și să iubească așa cum credea el că e bine, după înțelepciunea lui, nefiind dator să considere superior pe nimeni din toate cele create afară de Dumnezeu.

Ce se întâmplă după venirea lui Iisus Hristos și a maicii Sale ca și Icoană veșnică pentru om, și care a vindecat creația și a dat model și față tuturor lucrurilor și ființelor?

Practic, prin purtarea crucii de către Iisus întru ascultarea Tatălui până la înviere și după, și prin acceptarea de a fi el cioplit de către toate păcatele oamenilor răi și necredincioși pe drumul acesta, El rămânând fără de păcat până la sfârșit, materia, lemnul, pământul și toate s-au îndumnezeit și se îndumnezeiesc de la El și noi acuma, dacă am lua orice lucru și l-am modela sau l-am ciopli, el deja nu mai este un idol ci este ca un frate cu Iisus, ca o piatră cioplită, obiectul este un purtător de cruce și rezultatul este un lucru creat și desăvârșit care a suportat toate durerile, și noi păcătoși fiind nu am făcut altceva decât să-l răstignim pe obiect... și ca atare, rezultă un simbol asemenea cu Iisus Hristos răstignit pe cruce...

Adică, faci un tablou, orice ai face, e o materie crucificată, de un păcătos, de artist, o sculptură, orice ai face, e o materie crucificată, o invenție, o mașină, un aparat, e o materie crucificată, și astfel orice ar plăsmui și ar face omul, nu poate face altceva decât un mic obiect frate cu Iisus Hristos, o mică piatră răstignită.

Ce rezultă de aici?

Rezultă că nu mai există idoli ciopliți sau pictați sau turnați, ci orice obiect pe care omul și-a pus mâna lui păcătoasă, și-a băgat dalta sau pensula, este o materie crucificată, asemenea lui Iisus... și simbolul este asemenea răstignirii lui Dumnezeu, căci materia a primit de la Iisus modelul curat și acum ea fiind modelată de omul păcătos și necredincios va suferi o răstignire asemănătoare.

Dar poate un obiect, un frate cu Hristos, o piatră să se transforme în idol fără ca să fie idol, că am arătat că idoli nu mai există ci frați cu Iisus?

Păi se poate dacă omul folosindu-se de obiectele create își ascunde păcatele, e nedrept, se lăcomește, fură, minte și celelalte rele folosindu-se de „frații” simbol ai lui Hristos...

Deci chiar jertfele animaliere, sau icoanele, sau chivotul, sau heruvimii sculptați sau heruvimii brodați, sau bisericile oricare ar fi ele sau bibliile sau oriceobiect de cult poate deveni idol din pricina patimilor celor care le folosesc și astfel că deși pare că ei slujesc lui Dumnezeu defapt ei le folosesc ca pe niște idoli cu care încearcă să păcălească fraierii deci pentru aceia sunt idoli, iar pentru cei cinstiți nu sunt idoli ci sunt izvoare de Har și sfințenie.

Sper să am dreptate de sus. Nu știu.

''3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau în desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în desert numele Lui.''

Acuma după ce am ajuns ca un bellfer tălmăcind de sus primele două porunci, deci bellfer şi nu baalfar, sper ca unii pricepând viceversa să nu carecumva să creadă vicentoarsa ca să dăm ocol la viceglobulpământesc neţinând porunca a treia-a, că v-am zis că nu există niciun glob de pământ! Nu există! Adică să nu carecumva să ajung să fiu eu pentru unii Anania şi ei pentru mine Safira sau invers... că doar sf. Ap. Petru chiar a încercat s-o scape pe Safira dacă a văzut cum a murit Anania dar n-a reuşit... şi a lăsat atunci picioarele tinerilor de la uşă s-o scoată afară ca să-i îngroape pe morţi:

''Iata picioarele celor care l-au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor scoate afara si pe tine.
Si ea a cazut indata la picioarele lui Petru si a murit."

Problema cea grea din trăire este cine l-a omorât defapt pe Anania şi cine a omorât-o pe Safira de s-au speriat toţi creştinii auzind acestea? Şi dacă i-a omorât cineva, atunci de ce i-a omorât?

Pare la prima vedere că Petru i-ar fi omorât sau Duhul Sfânt, sau dreptatea lui Dumnezeu... însă deşi ei erau morţi de mult şi Petru a dorit să-i învie aducându-i la Adevăr cineva a creat o diversiune şi o înfricoşare impresionantă... ceva gen ispiscariotul hipihoţul care s-a sinucis după ce a vândut cu o sărutare cea mai mare poruncă, şi-a dat seama că a greşit şi şi-a pus capăt zilelor căci s-a judecat drept dar a aplicat strâmb, a făcut sărmanul jumate de pocăinţă.

Adică ce vrea să spună porunca? Păi să nu-L lauzi pe Dumnezeu pentru minteresele păcatelor ascunse ale gLumii, un fel de distracţie în ton sarcastic.:16::49:

Şi e vorba de ispispitămităsită şi bellşug frumos că aşa cred credulii că vor avea parte.
Vai de cel prin care vine ispita, sminteala, iscaria şi molia şi rugina care roade sufletul tău plin de leprăzbun pentru un cuib sau o vizuină sau pentru datoria de a sulimeniza pământul cu morminte văruite unde se aduc osanale deşarte.

''Dacă vreau să fie El până Mă voi întoarce ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine.'' Adică ce să fie sf. Ap. Ioan? Mort? Viu? Ce oare ar fi putut să fie până se întoarce Dumnezeu? Adică cu ce moarte avea să moară Petru slăvind pe Dumnezeu.

Fără deşertificarea vieţii tale nu prea te poţi mântui de slava deşartă a lui gLumeail... nu se poate oricât te-ar păcăli nenea cu eretele pe umărul drept sau tanti grijania că e musai să bei cafia dacă vrei să poţi... vorbi frumos.

Nimeni nu înţelege cine a înscenat tragedia... oricât ar analiza jocul naiv, bulbucându-şi privirilegile privilegiate.

"4. Adu-ti aminte de ziua Domnului, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa în ele toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; Sa nu faci în ea nici o muncă (nici un lucru); nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramâne la tine; Caci în sase zile a facut Domnul Cerul si Pamântul, marea si toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o."

Porunca a 4-a ne vorbeşte despre Credinţă, despre credinţa credincioasă şi tainică şi sfântă şi harnică întru iubirea curată şi abea aşa vine pacea prin credinţă.

Iar pentru a pricepe mântuirea dăruită prin Fiul de Tatăl pentru a avea omul pe Duhul, am ataşat fericirile adică felul cum trebuie să plinească legea şi proorocii şi porunca cea nouă tot cel ce voieşte să se facă ucenic al Domnului şi apoi copil de-al Său bun la inimă şi înţelpt la minte, întru bunătatea Cerească şi Înţelepciunea cea veşnică... Fiindcă dacă nu e veşnică ce sens poate avea înţelepciunea?

1.Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este Imparatia Cerurilor ;

2.Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia ;

3.Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul ;

4.Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura ;

5.Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui ;

6.Sa nu ucizi.
Fericiti cei curati cu inima , ca aceia Il vor vedea pe Dumnezeu ;

7.Sa nu fii desfranat.
Fericiti facatorii de pace , ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema ;

8.Sa nu furi.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate , ca acelora este Imparatia Cerurilor ;

9.Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
Fericiti veti fi , cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si mintind vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra .

10.Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
Bucurati – va si va veseliti , caci plata voastra multa este in ceruri.

“Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Lc. 6:22-23).

8.Să nu furi...

Adică în timp ce auzi, în timp ce asculţi, în timp ce iei aminte, să nu furi... pentru ceartă; ce artă? Artă marţială şi joială... să nu furi în timp ce merge Cuvântul de la ureche la inimă, autobârfindu-te pe tine de bine şi pe alţii de rău cu ochii, plin de dispreţ... în ascuns, acolo de unde priveşti din ascuns de parcă ai fii la lumină şi în lumină.

Îşi fură omul făţarnic scaune şi sarcini ca să le dea coonştiinţei atotştiutoare, conştinţuca ochiului său rupt care vede ca altcineva toate cu foarte mare responsabilitate ca un rege mare vânător ce se laudă cu faptele sale de vitejie... a vânat nişte pui de muscă şi nişte drosofile melanogangster cam anemice şi slabanorexice şi s-a medaliat... şi pasiunea asta pătimaşe acuma o face înaintea gLumii ca să dea şi lecţii... de supravieţuire în terren viran, teren virtuman, în SiFi... listând toate la claviatură, la difulimbuzor.

E foarte greu să nu te mituieşti cu nişte vânat proaspăt şi foarte plăcut căci furtul îţi pare un dar firesc ce ţi se cuvine numai ţie.:64:

''Să stăm bine şi cu frică şi cu luare aminte...'' e foarte importantă continuarea pentru a nu cădea în mândrie, că doar cine ne-a trimis pe noi ca să vorbim, să ispitim pe Eva şi să pitim pe Adam în bosschaieţi?

Încercaţi-vă şi vă cercetaţi ca să ştiţi dacă sunteţi în Credinţă, dar nu ca făţarnicii sau ca neruşinaţii.

9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău...
10. Să nu râvneşti la casa, la femeia... aproapelui tău.

Adică să nu ţi se ridice... să nu ni se ridice, din curvie, mărturia potrivitnică, să nu vi se ridice astfel de gânduri în inimile voastre... că din dragoste se ridică una iar din râvna deşartă alta...

Dar cel mai frumos este să nu iei, să nu te înalţi, să nu te semeţeşti luând numele Domnului în deşert, porunca a treia... adică după ce ai fost creştin să nu mi te faci gLumeţ, gLumeţ din ăla rău, din ăla prin care răzbate capacitatea de a nu greşi gramatical vorbirea sau din ăla care se laudă că el nu se încurcă şi nu se bâlbâie niciodată, că de aia se sperie omul, că îi e frică să-l vadă Xena cum uită ce avea el de ţinut minte şi de spus, şi cum începe uită şi greşeşte şi gata îl apucă panica şi nu mai ştie ce avea de spus... se face roşul ca racu şi o dă la întors, trage îndărăt, sau dacă e jmecher numa vezi că începe să bage vrăjeala, face pe personaju' deştept care are poanta roşie la el, pontaju cu care face publicul praf, bagă nişte glume subtile ce atacă la entuziasmul speranţei că cică o să vezi pe gaura cheii când se schimbă frumoasa... Şi dacă îl citeşti ce vrea şi ce vrăjeala bagă numa-l vezi că începe cu filozofeala şi cu aerele profesorale şi nu se mai opreşte vorbind perfect exact ca un profesor de gramatică, folosind termeni foarte importanţi... ca cel mai mare Xenofob...

Nu v-am zis că-i e frică să nu-l priceapă Xena? Dacă-l vede că e prost râde de el şi iar se face roşu... iar apoi pălind se înverzeşte înaintea publicului pe scenă. De ce?

Că s-a încurcat într-un cuvânt, l-a greşit, ori nu crede că-şi va aduce aminte, ori a uitat replica, a uitat ceva şi s-a încurcat şi e tragedie mare... Nici n-a început bine şi a şi avut o eroare sau din start a uitat ce a vrut să spună. A avut o eroare şi apoi s-a speriat... s-a speriat de tot. Bine că n-a murit deşi era gata gata. De l-ar vedea Xena nici xenofobia nu l-ar mai scăpa.

Numele Domnului este minunat întru smerenia sfinţilor Săi care-L iubesc şi-I plinesc poruncile... şi am impresia că erau scrise în piatră aşa:

Prima poruncă pe tabla de piatră pe care o ţinea Moise în mâna stângă şi a doua pe tabla de piatră din mâna dreaptă, a treia pe tabla de piatră din mâna stângă, a patra pe tabla de piatra din mâna dreaptă şi tot aşa până la sfârşit...

Şi se citea de la dreapta la stânga după cum priveşti... aşa cred că se citea şi atunci când s-a pogorât de pe munte şi era un fel de legământ dintre bărbat şi femeie, nu numai cu Dumnezeu.

Însă a trebuit să le scrie din nou căci din plictiseală ei şi-au făcut un viţel de aur ca să şi-l pună peste ei drept dumnezeu, şi atunci Moise după ce l-a trecut prin foc le-a dat lor ca să-l mânce... păi dacă tot era viţel... deşi ei şi-l turnaseră nu ca să-l mănânce ci ca să-l slujească.

Nu aia au greşit ei că voiau să slujească unui viţel până vine Moise de pe munte ci că-l făcuseră din aur şi pentru că au băut de necaz şi beţi fiind începuseră să-i dea să bea şi să mânce şi să vadă femei... goale sărmnului viţel căci începură să dănţuiască în jurul lui ca să-şi aţâţe focul. Deci pentru că decum l-au turnat au şi încercat să-l corupă şi de aia s-a mânia pe ei Moise căci nici nu se răcise bine aurul în el şi au şi început mascarada. Şi atunci Moise a trebuit să-l treacă prin ardere de tot din nou ca să li-l poată da lor de mâncare după ce l-a rupt în bucăţi şi l-a pisat mărunt, după ce l-a făcut bucăţi bucăţele, praf şi pulbere... şi astfel a scos ispita din tabără. Nu Domnul se ispitea ci turmele de vite ar fi căzut în ispită văzând cum străluceşte confratele lor ridicat la rang de zeu şi ar fi mugit cu durere a pagubă, ar fi căpiat văzând cum sunt apreciate pe nedrept şi slujite nu vitele ce dau lână şi lapte şi trag la plug şi la aceiaşi căruţă din greu ci alea care se îmbracă în aur şi care se înalţă pe soclu.

Iar Domnul s-a smerit văzând cum Moise a decimat poporul din aşa o pricină ridicolă, n-a venit în lume ca să fie arătat lui Israel sub formă de viţel, viţelul cel gras al Tatălui care ridică păcatele omenirii ci sub formă de mieluţ slab...

Deci minunat este Domnul şi numele Domnului întru sfinţii Săi, căci robii Săi îi plinesc poruncile Sale... şi nu-i ia numele în deşert şi ei nu fură, nu-şi fură căciula...

Acuma dacă tot am vorbit de căciulă... e bine să vedem cu ochii noştrii cam cum a arătat coborârea de pe munte, aia prima... şi ce învăţătură s-a păstrat în mintea oamenilor.

„Dragostea e ca o doctorie: dacă e prea multă și prea proastă, te omoară... cu zile. Copilul alintat cu tacsu-lăudat de oameni... e om stricat.”

1.„Vorba dulce mult aduce. La plăcinte înainte, la război înapoi. Adevărul este întotdeauna la mijloc”... ca o seceră între ciocan și nicovală. „Bate fierul cât e cald, că de se va răci, în zadar vei munci. Numai cine nu munceşte, nu greşeşte. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Eu domn, tu domn, cine să ducă sacul?”

2.„Nu judeca o carte după copertă”... pentru că „Un prost care cască ochii, închide gura. De bani se plâng toţi, dar de minte niciunul. O vorbă-n plus şi-un dinte-n minus. Banul e ochiul dracului. Cu un ochi râde şi cu altul plânge. Buzele cele dulci ca lipitoarea te sug. Nu te atinge, că te frige.”

3.„Cu ochii pe la icoane, şi cu gândul la cucoane. Râde ciob-hârb de oală spartă. Toţi leneşii obişnuiesc sa-şi facă planuri mari. Nu vezi pădurea din cauza copacilor. Când un deget indică luna, idiotul se uită la deget”, prostul la lună iar hoțul le fură ceasul... ălalalt și apoi tu „Te uiţi ca mâţa în calendar.”

4.„Cine seamănă vânt culege furtună. Omul, la mânie, iute cade-n nebunie. Vorba lungă, sărăcia omului... păcălit de vulpe. Nu da ciomagul în mâna prostului. La bătrâneţe s-a călugărit motanul. Nu muşca mâna care te hrăneşte! Pisica blândă zgârie rău.”

5.„Câinele moare de drum lung iar motanul semeț de grija altuia. Nu mor caii când vor câinii. Deșteptul își face primăvara car și iarna sanie iar prostul își face griji. Mai bine cu un om cuminte la lucru, decât cu cel nebun la masă. Cei bătrâni au mintea copiilor. Omul fricos totdeauna umblă cu gheaţa-n sân. Mare este grădina Ta, Doamne, poarta deschisă şi proştii sar gardul. ”

6.„Piatra care te loveşte nu vine de departe. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă. Înalt ca bradul, prost ca gardul! Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. De ciudă şi de mânie, mă duc la beţie. Cu un covrig, tot calic. Păcatul vechi aduce osândă nouă. Femeia rea de ciomag fuge, nu de colac. Gestul contează.”

7.„Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala. Cine nu învaţă la tinereţe, va plânge la bătrâneţe. Orice naş îşi are naşul. Răzbunarea e arma prostului. Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba. Afară-i vopsit gardul și-nlăuntru leneopardul. Prinde orbul, scoate-i ochii! Găina vecinului pare curcă.”

8.„Cine râde la urmă, râde mai bine. La omul sărac nici boii nu trag. Graba strică treaba. Nu este treaba măgarului de unde beau oile apă. Porcul glod găseşte. A dat cu bâta-n baltă. Și-a furat căciula; bună seara căciulă că stăpânul n-are gură.”

9.„E mai bine să fii deştept şi să nu fii apreciat decât să fii prost şi încrezut. Cu răbdarea treci marea. Ce se naşte din pisică şoareci mănâncă. Cum semeni, aşa culegi. Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă.”

10.„Nu uita că şi cel mai frumos trandafir are spini. Mersul pe jos face piciorul frumos. Unde nu-i cap, vai de picioare. De ce îţi este frică, de aia nu scapi. Vrabia mălai visează. Prost să fii, noroc să ai. Capra moare de râioasă, şi tot cu coada pe sus. Omul din greşeli învaţă. Prost să fii, noroc că ești. Să te ferească Dumnezeu de prostul vrednic.”

„Câinii latră, ursu merge, caravana trece. Glumea-i glumă, dar oamenii se duc în iad. Lauda de sine nu miroase a bine.”

Mulţi se întreabă de ce a introdus Domnul prin Avraam circumcizia la poporul Său... păi una dintre multele explicaţii ar fi poate pentru că unii jmecheri se 'aprindeau' la pofte doar puţin câte puţin flirtând din ochişori până ce se umezeau sub pieliţă şi nu se vedea că ar avea ei scurgeri, deci nici usturoi n-am mâncat nici gura nu-mi miroase... şi în timp se forma pe dulap deasupra copilului aşa un caş la purtător de toată frumuseţea... şi a venit apoi Iisus şi a zis că nu e necesară circumcizia la prepuţ ca să se laude alţii cu trupurile curate ale altora că nu e chiar aşa de importantă ci mai degrabă la inimă... că mai degrabă viclenia inimii poate că ar cam trebuie găurită, măcar din când în când, că impuţeala cea veşnică vine din interior... iar pieliţa se va spăla, măcar la baia cincinală.

Problema cea gravă a ipocrizeniei şi făţărniciei populiste osândită de Domnul vine de la plăcerea necredinţei şi lăudăroşeniei unei singure vocale: E.

...şi ea a înlocuit alte vocale acolo unde nu trebuia, de exemplu:

-în loc de talant s-a pus pe cântar talentul,

-în loc de cirtă se foloseşte cearta, arta marţială şi joială,

-în loc de Ovreu-ovrei s-a înlocuit cu Evreu-evrei,

-în loc de alini s-a scris elini, trecând de la alinare la 'înţelepciune'.

-în loc de avva s-a scris ave sau evve, ca în loc de har să se scrie harem,

-în loc de famen şi familie s-a scris femei şi fetească,

-în loc de cale strâmtă, fantă, s-a scris fentă,

-în loc de Dumnezeu s-a scris e-zeu şi zmeu,

-în loc de fiu şi iu de la iubire s-a scris eu şi feudă,

-în loc de sare s-a scris sere...i,

-în loc de avvere sfântă s-a scris eres pe scurt de la multiplele erectopatizări ochiometrice ale poftochiului ahtiat de plăcerea de a-i place una alta ca un bezmetic adulteres credul şi necredincios.

Şi asta pentru că omul credincios a căzut şi a crezut doar în ceea ce a văzut, vremelnic şi trecător şi a zis că aia e veşnic şi negreşitor... căci îi era frică din orgoliu ca nu cumva să greşească cuvintele şi să se vadă că e neputincios şi prost şi neînţelept şi hoţ şi apoi să-l râdă toate fetele la care se dădea... ţinea el prea mult la făţărnicia aia a lui... de gigolo trufaş, la moda de a fi pe placul viitoarelor mirese căci simţea că toate îi plăcea să-l vindece. Se dădea holtei la toate deşi îşi pierduse singur toţi electronii de prea multe ori prin scurgerile dragostei înspre iubirea şi pofta de sine cu revistele. A vrut prea mult ca să fie numai şi numai el ales şi lăudat... el omul uitând să-L aleagă defapt şi pe Dumnezeu.

Şi tot răul ăsta vine de la o singură literă: E... de la semeţie!.. şi de la trădareee şi emancipare... ca un fel de emanare, om cu activitate de foarte mare valoare... negreşitoare. Ştie... pe E... ca gLumea care ştie... dar nu face ce ştie fiindcă are ceea ce crede ea că are... şi ce altceva poate să aibă afară de o schimbare de literă tocmai acolo unde nu ar fi trebuit să apară, în loc de bucurie şi fericire a rămas din prea multa uitare doar becurie şi erecire şi electrocutare.

Adică în loc de credinţă şi fidelitate omul a tăiat ce era bun şi a rămas doar cu edinţă şi elitate, tăindu-şi astfel craca de sub picioare pentru pasărea felix de pe gard... eretelele... că cică o să învie ca şi ea din cenuşă doar jinduind la întinderea antenelor. Şi aşa a rămas omul cu un fel de mercenariat artistic dar foarte prectic şi pragmatic... născoceala matematico-egiptologică a stârnirii poftelor infidelităţii... prezentate ca bune şi ca un model de fidelitate... faţă de sine însuşi însuşiri alese. :64:

Dacă eşti plătit şi mituit cu feţe obraznice şi conştiinţa bârfei ascunse, nu pe faţă ci jignit în dos... crezi că te poţi preface la nesfârşit că tu din dragoste de ţară ţi-ai furat căciula ca s-o porţi ca un fel de podoabă a meritelor personale?

Ai ajuns infidel inclusiv faţă de cercuirea înpuţochiului... şi atunci ce pretenţii mai poate avea cineva de la lucruri mai înalte? Cum ai să fii tu atunci fidel la cercuirea inimii sau a duhului? Cum ai să trăieşti tu conform cu tot Cuvântul lui Dumnezeu ca să te înDUHovniceşti?

''Pe cele mari trebuia să le faceţi şi pe cele mici... să nu le lăsaţi'' ...de izabeliştii multe.