Sunteti sigur ca nu au fost iluzii, stari autoinduse sentimentele dv. de dragoste fata de persoana respectiva?Daca nu(si va cred), atunci inseamna ca pot sa-mi continui ideile.Trairile, sentimentele de iubire care se infiripa intre oameni sunt doar franturi, doar scantei dintr-o posibila relatie de iubire dintre om si Dumnezeu.As putea spune ca nu e comparatia cea mai potrivita.Diferenta e ca relatia de iubire dintre Dumnezeu si om este reciproca;daca omul face macar un pas spre Hristos, Acesta face o mie de pasi spre om.Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni nu este inselatoare si nu se termina la marginea mormantului.Nu dezamageste.Sper ca mi-ati acordat crezare celor spuse, asa cum si eu v-am crezut.

...da interesant unghi de a privi. raspunsul il am in incarcator. caci l-am mai dat de zeci de ori.
vorbesti de iubire.
imi spunea o buna prietena ca pe Dumnezeu nu-l poti gandi cu mintea ci trebuie sa-l iubesti cu inima. corect.
tu imi spui despre iubirea dintre Dumnezeu si om. bun.
uite, de exemplu eu o iubesc pe mama. o iubesc pentru ca ratiunea imi spune ca ea EXISTA si deci astfel o pot iubi. ideea pe care cred c-ai inteles-o deja este ca ratiunea imi spune despre mama ca exista iar despre EL imi spune exact contrariul. deci nu poate fi vorba de iubire.


P.S. multumesc pentru ca m-ai interzis pe Forum. mi-ati dat BAN. minunat.
as vrea totusi sa stiu care e motivul. e pentru ca nu impartasesc credintele voastre ? nu puteti sa-mi spuneti ca nu m-am incadrad in tema de discutie pentru ca am pus mesaje aici la rubrica "Generalitati. Aici puteti posta diverse probleme chiar daca n-au legatura cu religia."
ma persecutati, ce amabil esti domnule administrator al acestui forum. daca eram acum cateva sute de ani sunt sigur ca ati fi fost primul din multime care ar fi aruncat cu prima piatra in mine. si va multumesc din nou pentru asta.
totusi mi-ar place sa primesc o motivatie pentru care am primit BAN si a trebuit sa-mi fac alt cont. multumesc. va iubesc si daca ma interziceti din nou. ca asa sunt eu mai intelegator, spre deosebire de unii crestini.
multa sanatate.

Nu stiu motivul pentru care ai primit ban, presupun ca asta ar fi unul dintre ele.
Ai spus intr-un mesaj, din alt topic: "[...]nu sa se incredinteze unei fantome neplauzibile...", facand referire la Dumnezeu. Daca faceai aceeasi afirmatie pe un forum islamist despre allah probabil ca te cautau ei si iti puneau o bomba in casa.
Nu cred ca cineva de pe forum ti-a jignit ideile tale, eu sincer sa fiu m-am cutremurat in adancul sufletului cand am citit.
Te inteleg ca ai convingerile tale, poti sa-ti exprimi ideile in rubrica Generalitati, unii dintre noi am incercat sa-ti demonstram Existenta Lui, ti-ai gasit si sustinatori la idei, dar asta nu inseamna ca poti sa jignesti. Cred ca tine de respect.

Domnule Tiberiu, poate gresesc(si-mi cer ietare daca este asa), dv. sunteti sigur ca nu suferiti de sindromul persecutiei?Nici eu nu am putut intra pe forum aseara, dar nu m-am gandit ca cineva a dorit sa imi faca asa ceva intentionat.Poate a fost o defectiune.De ce sa gandesc mereu ca, daca cineva are alte puncte de vedere in diferite probleme, are ceva cu mine.Va spuneam ca va admir.Da.Pentru ca eu cred ca aveti un suflet bun.Va doresc multa sanatate si nu uitati ca Dumnezeu e aproape de dv., e langa dv. si va iubeste chiar si atunci cand ii negati existenta.Doamne ajuta-ne!

m-ai inteles gresit Theodor.
cand am spus: ""[...]nu sa se incredinteze unei fantome neplauzibile..." m-am referit la diferite credinte in diferite lucruri si spirite. nu am fost explicit. am spus la modul general. si o sustin si acum.. ca oamenii ar trebui sa creada in lucruri pe care le inteleg si lucruri plauzibile. si bineinteles ca sunteti de acord. iar pentru voi Dumnezeu e perfect plauzibil. deci nici o problema, eu am sa ard in iad nu voi. si nu am jignit. eu va respect pentru credinta voastra pentru ca e nevoie de mult sa poti crede in ce credeti voi, eu nu sunt in stare, recunosc cu mana pe inima. nu sunt in stare sa cred.
am sa-ti spun insa si pentru ce NU am respect. pentru fiinte ne-rationale care pun pret pe lucruri ilogice si irationale. cred ca e corect asa.

tu imi spui mie ca te-am jignit, dar eu ce sa mai spun.. ca pentru credintele mele multi cunoscuti ma evita si spun ca sunt "satanist" si asta e o porcarie. nu numai ca nu au respect dar se comporta ca si cum eu as fi Satan, doar pentru ca eu nu impartasesc conceptiile lor, si problema e ca si VOI NU VEDETI NIMIC IN NEREGULA CU ASTA !!


.. tot ce vreau e sa comunicam si sa intelegem unele lucruri impreuna ca niste fiinte rationale ce suntem.
multa sanatate.

felicia, nu sunt senil asa cum ai sugera tu :)
uita-te la "Tiberiu_Rusu" la rubrica "Group" scrie clar BANNED. adica interzis.

...da ma sunt un om bun dar ce folos daca nu imartasesc credintele voastre sunt un nimic pentru voi. degeaba sunt bun.
...unii dintre voi ar fi mai multumiti sa fie oamenii rai si religiosi decat buni si atat.

Tu spui ca vrei dovezi pentru a crede in Dumnezeu.Bun,atunci nu mai pleca urechea la sintagma comunista "crede si nu cerceta",ci din contra,cerceteaza,in Biblie scrie"cercetati scripturile",deci nu numai sfanta scriptura,ci scripturile, cartile.Bineinteles ca nu orice carte acum.Iata dovezi incontestabile:
Natura,oamenii,faptul ca traim,avem o constiinta,acea voce launtrica care ne spune ce este bine sau rau,ea este vocea Domnului.Mie i se pare incredibil ca tocmai romani de-ai nostri,care au primit invatatura ortodoxa pentru ca au avut sansa de a se naste pe acest pamant apostolic,sa nu creada in Dumnezeu si sa ceara dovezi care atesta existenta Lui.Un bun credincios nu are nevoie de astfel de dovezi.

P.S.Am o intrebare,tu esti ateu,adica nu crezi in nimic?

tu crezi ca eu mai stiu ce sunt. nu stiu ma. nu stiu daca exista sau ce exista. habar nu am. asta e raspunsul meu: NU STIU.
si lucrurile pe care mi le-ai exlpicat mai sus pot fi explicate in multe feluri.. si ideea e ca e greu sa decizi care e modul cel corect.
ce vina am eu daca m-am apucat sa citesc Biblia la 14 ani si.. atunci.. tot ce am citit in noul testament a fost ca lovitura de knockout pentru credinta pe care o aveam, caci credeam atunci.
oricum.. ateu nu sunt. caut..
caut..

Credinta are vre-o argumentare?in sensul ca pot sa zic:"cred pentru ca am vazut "Atunci mai e credinta,oare?.Cea mai simpla definitie a credintei este CRED (zicea Pr Cleopa Ilie).Si Mintuitorul nea zis de mii de ori "aveti credinta in Dumnezeu",aveti credinta macar cit un bob d e mustar iar celor carora le rezolva problemele le zicea "crezi tu ca pot face eu asta?".Ei si cineva ia raspuns "Cred Doamne ,ajuta necredintei mele!" iar altul ,sutas,ia zi Lui "Doamne zi numa un cuvint si sluga mea se va vindeca ca nu sint vrednic sa vii sub acoperamintul casei mele!".Iar apoi a zis Domnul :"fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!".

Un sfint care tocmai zacea in balta proprilui sau singe (a fost chinui pana la singe pentru credinta sa)in ultimele clipe ale vietii sale si-a muiat degetul in singele sau si a scris pe locul liber"CRED" caci putere in glas nu mai avea.A zis doar "CRED" nu si de ce crede.

:) Slava!Slava!Slava! lui Dumnezeu! Domnul sa ne lumineze!

"crede fara sa vezi, crede neconditionat in Dumnezeu, crede fara sa cercetezi, fara sa judeci si fara sa gandesti, fara sa contesti" - convenabil pentru crestinism. Prea convenabil as spune.

eu as spune ca e sinucidere intelectuala sa nu-ti contesti sau verifici credintele. daca iti pui intrebari, ceea ce e recomandat si e natural sa faci... ai putea sa te lepezi de credinte sau sa ti le intaresti. in orice caz, alegerea va fi cea mai buna pentru tine pentru ca va fi a ta.

Nu prea cred ca ajunge undeva discutia...pentru ca divinitatea e o conceptie mult prea complexa pentru a o putea intelege mintea si constiinta umana(a mea cel putin, poate ca unii sunteti mai iluminati caz in care va voi ruga sa imi impartasiti si mie cunostintele voastre revolutionare). Cum am mai spus cred ca exista o forta supranaturala care guverneaza asupra universului, dar nu pot sa zic in nici un caz ca ea exista, cu atat mai putin ce este. As vrea sa sterg oricui ideea ca as vrea sa convertesc pe cineva la o alta religie sau idee, din moment ce nici eu nu am o opinie bine formata. Insa asta ma opreste sa iau de buna o definitie care mi se pare ridicola.

in opinia mea, gandesti bine. si parerea mea este ca daca vei merge pe drumul asta - in opinia mea - vei ajunge unde trebuie. si sa nu mai afirmi ca e cineva mai luminat ca tine niciodata. potential este in toti. diferenta e ca unii sunt lenesi iar altii determinati.

Sa nu mai afirm ca e cineva mai luminat decat mine? Nici nu trebuie sa afirm asa ceva, stiu clar ca nu sunt inteleptul uman absolut, recunosc ca am avut si mici tendinte uneori de a spune asta,"in tineretile mele" :).Nu sunt o persoana modesta, chiar dimpotriva sunt foarte mandru, in schimb nu destul cat sa ma supraestimez si sa cad in capcana prostiei. Prea multa aroganta te face foarte limitat in fata unor multe posibilitati. De multe ori recunosc ca sunt multi care nu vor sa mearga pe unde am mers, si sa ia in considerare ce am luat eu in considerare, si sincer pe cei mai multi nu ii pot invinui... e mult mai usor, si iti ofera satisfactii usor de obtinut si o existenta mult mai fericita...cat si posibilitatea de a te simti implinit intr-o zi(ceea ce eu nu pot zice ca voi putea vreodata sa simt). N-am vazut inca nici macar varful icebergului si stiu deja ca partea de sub suprafata e imensa, probabil nu voi avea destul timp intr-o singura viata sa ajung sa gasesc macar o mica parte din raspunsuri, si uneori pare inutil...dar imi ofera mai multa satisfactie decat mi-ar oferii scopuri si idealuri mai palpabile.
Nu sunt deacord cu tine la ultima fraza. Potentialul nu il au toti...unii chiar nu pot mai mult decat gandesc, nu pot intelege efectiv ideei logice... e o combinatie de factori ce determina asta de la mediul in care au fost crescuti, si mentalitatile cu care s-au intalnit la calitatile lor innascute. Nu putem pana una alta spune daca cineva e genetic mai bine dotat mintal sau nu, dar multe cazuri de oameni crescuti chiar in medii de intelectuali, nu reusesc sa se dezvolte mult la capitolul acesta...sa privim si cazurile celelelte: cei mai mari ganditori ai lumii s-au nascut in familii de oameni simpli, si,desi mai tarziu sunt educati si finisati la diferite universitati, ei dau dovada de profunzime inca de tineri. Probabil ca sunt mult mai multi capabili sa gandeasca iar unii sunt lenesi si eventual isi atrofiaza mintea.

genetic, negenitic, cred ca se poate schimba oricine din cretin in geniu. am convingerea asta.
si in acelasi timp sunt de acord cu tine. dezvoltarea depinde de mediul inconjurator.
si cred si ca daca ajungi cretin la 20 de ani din cauza mediului, la 21 te poti schimba in geniu cu ceva efort.
numai bine.

O realizare si mai mare decat cea de a schimba un cretin in geniu este cea de a transforma un geniu in crestin.
Tare stramt este acolo, in inchisoarea mintii, nu-i asa domnule Rusu Tiberiu?

Da,suna ciudat intrebarea dar e pusa des...De ce cred in Dumnezeu?Pentru ca L-am simtit si de atunci nu mai pot trai fara El.A fost o vreme in care nu stiam de El,dar sufletul meu Il stia;si stii cum stiu asta?...pentru ca tanjeam dupa ceva care sa ma implineasca,pentru ca simteam ca nu-mi ajunge faptul ca invatam,cunosteam,eram iubita...Pentru ca plangeam dupa ceva si nu stiam dupa ce...Abia cand prietena mea cea mai buna m-a dus la biserica si am participat cu adevarat la o Sfanta Liturghie,am simtit ca Dumnezeu imi intinde o mana si s-a umplut locul acela gol,imens pe care-l simteam.Atunci am simtit ca pot ierta orice si pe oricine,chiar si pe cei pe care cu putin timp inainte ii urasem si ca sunt toata numai bucurie.Am iesit din biserica avand lacrimi pe obraz,dar lacrimi de fericire,pentru ca ma simteam in sfarsit implinita.Si de atunci n-am putut sa mai fiu fara Dumnezeu,n-am putut sa mai stau duminica acasa fara a merge la slujba.
Fiecarui om Dumnezeu ii da posibilitatea de a-L cunoaste,dar trebuie doar sa ne deschidem inima pentru a-L simti.Degeaba ti se zice trebuie sa crezi si alte bazaconii.Numai atunci cand Il simti tu, vei crede.Pana atunci cei care te iubesc pot doar sa se roage pentru tine ca sa-ti deschizi sufletul si sa vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu.Doamne ajuta!

oho si inca cum. e greu, e greu.

"Cei mai nefericiti sunt cei inteligenti, cei mai lipsiti de griji sunt cei iluminati, cei mai mari iubitori ai suferinta sunt cei destul de sensibili cat sa o deguste din plin." :)

Voltaire nega existenta lui Dumnezeu. Dorea sa le demonstreze oamenilor ca unui om, daca nu i se vorbeste despre Dumnezeu si nu i se arata nimic despre El, acel om nu are notiunea de Dumnezeu. El considera ca orice credinta este numai produsul inocularii in gandire a prezentei lui Dumnezeu. Pentru asta, el a luat un copilas orfan f mic si l-a dus intr-un castel retras, fara nimeni in jur, fara imagini sau altceva care l-ar fi putut face pe copil sa se gandeasca la Dumnezeu. Intr-o zi, Voltaire ajunge acasa si-l gaseste pe copilas in gradina, in fata unui izvor, in genunchi, plin de uimire. Il aude vorbind. Se apropie si aude: "Doamne, daca acest izvor, creat de Tine, este atat de frumos, cat de minunat cred ca esti TU!"

Si atunci Voltaire a spus:
"Universul ma incurca si nu pot gandi macar
Cum ar putea sa existe ceas fara Ceasornicar."
Elena

"CAND ai inceput sa crezi ? si mai ales: de ce ?"

Eu am inceput sa cred cand aveam vreo 16 -17 ani...dupa ce am daramat din gand toata fortareata care era in jurul meu si-mi spunea ca exista Dumnezeu, dupa ce am scos din inima toate traditiile pe care le vazusem, dupa ce am ajuns sa dau sanse egale tuturor credintelor, sectelor si ateismului... am inceput sa cred cand mi-am dorit sincer sa stiu adevarul si am inceput sa ma rog:
"Daca TU chiar existi, arata-mi si arata-Te!"

Concluzia: CRED ca Dumnezeu exista! Si cred pana in adancul inimii si al fiintei mele. De ce? Nu se poate explica "de ce?" E ca atunci cand iubesti, daca e iubire adevarata si deplina, nu iubesti pt ca e asa si asa, ci iubesti si atat. E o notiune care trebuie traita si simtita ca sa o intelegi. Sa nadajduim ca intr-o zi o sa ne spui CRED! Stai linistit ca n-o sa te intrebam "De ce?" :)

Elena

Nu stiu daca iubirea si credinta sunt chiar atat de similare....asta pentru ca nu sunt un fan urias al credintei oarbe...in rest toate cele bune Elena :)

Alexandru, inteleg ca nu poti sa accepti o credinta oarba si e f. bine. Asta arata o maturitate a ta ca om. Dar fii in cautare, pe o pozitie constructiva.

1. Unii s-au apropiat de Dumnezeu punandu-L la incercare. El nu se supara, ca e iubirea intruchipata. Asa ca daca vreodata te afli intr-o situatie limita, poti sa-L strigi sa te scape. Mie mi s-a intamplat asta acum vreo zece ani, eram convertita cam de un an, cand m-au luat niste curenti la mare si nu mai puteam sa ma intorc. Era groaznic, apa era mai jos de umeri, dar te tragea curentul in larg si nu puteai sa stai cu picioarele pe pamant. A fost o minune. Un barbat care incerca si el sa se salveze m-a vazut si m-a luat sub brat si astfel, fiindca amandoi eram mai grei, a putut sa aiba mai multa stabilitate pe nisip si sa iesim la mal. Daca Dumnezeu nu l-ar fi pus pe acel om acolo si nu ar fi depasit egoismul din el, cred ca nici eu si nici el nu am mai fi fost printre voi. Acum nu te mai bateam la cap cu chestiuni de genul asta... In Grecia sunt multe minuni de acelasi tip. Sf. Spiridon, Sf. Nectarie, SF. Dionisie si SF. Gherasim intermediaza pt cei care sunt pe mare si sunt f "benefici".

2. Altii au inceput sa-L caute stiintific, dar si rugandu-se ca daca El exista sa le arate calea. Si astfel citesti istoria religiilor, citesti despre diferitele religii existente si vezi unde e adevarul. Ca sa fiu sincera, eu am simtit ca Dumnezeu exista, dar apoi n-am vrut sa fiu ortodoxa fiindca eram nascuta intr-o tara ortodoxa, ci doream sa stiu daca intr-adevar acolo e adevarul. Asa ca dupa ce am descoperit adevarul in crestinism, am inceput sa caut in interiorul lui adevarul. Si cand ajungi aici, e simplu, toate sunt evidente. Istoric vorbind, nu judecand dupa ce fac unii ortodocsi care cateodata se poarta precum paganii (unii si cateodata), analizand situatia pana in 1054 si apoi conjunctura aparitiei protestantilor, tot ca un protest impotriva anomaliilor facute de catolici (o recunosc si ei; sunt intr-o tara catolica si intru in legatura cu preoti catolici si recunosc si ei anomaliile pe care le-a facut si le mai face biserica lor; ei privesc cu regret ca s-au despartit de noi, iar acum le e greu ca au cazut intr-un laxism de mare clasa), deci parcurgand drumul asta mi se pare evident sa gasesti Adevarul.

3. Mai sunt cei care l-au descoperit pe Dumnezeu mergand cu ceilalti, participand la diferite pelerinaje, mergand si vazand cum numai la ortodocsi coboara din cer lumina sfanta de Pasti (e cutremurator), o lumina care nu arde in primele minute si se pogoara din cer unde slujesc ortodocsii. E atat de evident incat ma doare sufletul ca numai pt unii.

Si mai sunt alte si alte situatii, dar n-am facut un sondaj sa stiu ce si cum fac toti. Iti spun din ce am vazut din anturaj si putin din ce am mai trait si eu. Acum tu ai libertate deplina sa faci ce doresti. Eu una ma bucur ca esti in cautare. Ne spui si noua ce-ai mai descoperit, bine?!
Elena

Multumesc pentru toate urarile de bine...ai intra la capitolul "Am vazut si ortodocsi binevoitori" :)
Cu toate astea:
1. Prima situatie mi se pare ceva pur intamplator.... sa zici ca Dumnezeu a aruncat un alt barbat in larg ca sa te salveze e un pic...exagerat. Si din moment ce cred in vointa libera si in faptul ca Dumnezeu nu intervine in aceasta libertate cade din start ideea ca l-ar fi influentat pe acel om...dar ma bucur pentru tine

2. L-am cautat "stiintific". Desi am fost deschis la orice idee noua...evolutionismul in special aparitia universului prin Big Bang, mi s-au parut intotdeauna niste teorii cu argumente insuficiente, si care nu explicau pe deplin fenomenele respective(de unde a aparut masa si energia necesara pentru explozia originara din big bang, cum pot unii sa sustina ca un aparat intratat de complex ca si creierul uman, cu tot cu logica, si gandirea sa sunt urmari ale unei bioselectii rigide...). Si ideea ca exista o fiinta divina in spatele acestor lucruri mi se parea mult mai plauzibila, mai ales ca sunt n cazuri de intamplari paranormale, legate de aceasta fiinta divina(sau substanta sau energie divina,sau Iehova,sau Dumnezeu, Allah,Shiva cum vrea fiecare sa o numesca). Daca te iei dupa istoria religiilor nu e foarte incurajator pentru ortodoxie. Crestinismul pare mai degraba sa preia elemente din religia mozaica si filozofia orientala, bazata pe pacifism si iubire reciproca, eliminand politeismul si reincarnarea, si vazand intr-o alta lumina Dumnezeul evreilor. Pana aici toate bune: o religie care a luat ce a considerat mai bun de la altele...sau poate a emis singura aceste credinte(si da cred ca Iisus Hristos a fost o persoana ce a existat istoric). Insa in secolele ce au urmat a decazut mult, si au inceput persecutia tuturor celor ce se impotriveau crestinismului(culturile pagane in europa erau la un moment dat epurate in asemenea maniera incat inchizitia parea un comitet de sfinti), au ars de doua ori biblioteca din Alexandria, si nu au fost prea milosi si iubitori nici cu fratii lor crestini ce nu erau de acord cu sinoadele. Arianismul(credinta in un singur Dumnezeu fara 3 persoane)era majoritar la un moment dat si totusi in secolele in care au urmat putini imparati romani(sau bizantini dupa caderea Romei) au aratat mila "ereticilor".
3.Toata treaba cu lumina sfanta de pasti mi se pare cam putreda. Si acelasi efect se poate obtine si cu anumite elemente chimice, cunoscute inca din grecia anitca(nu mai stiu exact cum se numeste substanta)

Toate bune si tie!

hm...cand am inceput sa cred in Dumnezeu?...cand am ascultat o predica de-a parintelui Cleopa...de ce?..pentru ca asa omul isi descopera adevaratele origini si mai ales..destinatia sa..la sfarsitul vietii..de la Parintele Cleopa stiu ca "cea mai mare intelepciune si cea mai inalta filosofie este gandul la moarte"...asta nu te pune un pic pe ganduri?...daca nu ai crede in Dumnezeu, nu ai stii de unde vii si unde te duci, adica cine ti-a dat viata cu adevarat si la cine te vei intoarce..

acuma iti pun si eu o intrebare : tu crezi in existenta Lui Dumnezeu...? Pentru ca daca nu ai crede in existenta Lui, nu mai are rost sa-ti explice cineva DE CE trebuie sa crezi in Dumnezeu?

Cand eram copil mama ne ducea pe mine si pe fratii mei la biserica,din cand in cand,mai ales la orice sarbatoare,tin minte ca ma lua un somn de nu se putea,de la cantarile acelea.Apoi,la varsta de 14 ani,am mers pentru prima oara la o manastire,impreuna cu mama si sora mai mica.Tin minte ca ne-am bucurat foarte mult,nu stiam ce-nseamna aceia manastire,dar stiam sigur ca este departe de casa si consideram acest lucreu ca o vacanta super,chiar ne-am gatit frumos si ne-am dat cu oja pe unghii.Mama cand ne-a vazut date cu oja(abia in tren)s-a speriat,ne-a certat si ne-a pus sa ne radem oja toata cu un ban de cinci lei(de-acele de aluminiu mare.de pe-atunci).Acolo,la manastirea de calugari,pe langa faptul ca ni se parea ca seamana toti intre ei,si nu stiam ce cauta ei in jurul unei biserici imbracati atat de "ciudat",am intalnit si o fata posedata care facea urat de tot.ATUNCI,CEVA S-A SCHIMBAT IN INTERIORUL MEU!Am incercat sa descopar cat mai multe lucruri care reprezentau acel loc,am stat deseori la capataiul acelei fete bolnave incercand sa fiu cat de putin de folos.Am crezut tot ceea ce am vazut,si-am incercat sa patrund tot mai mult in lumea cunoasterii lui Dumnezeu.Dupa doua saptamani in care am stat acolo,am ajuns acasa un predicator infocat al cuvantului lui Dumnezeu si realitatii Lui.Si un al 2lea moment marcant pe plan spiritual,din viata mea,a fost cand ,imediat dupa revolutie s-a difuzat la televizor,in preajma Sfintelor Pasti,un film cu viata lui Iisus,"Iisus din Nazaret",dupa ce am vazut patimile suportate de Mantuitor pentru pacatele noastre,am simtit o vina profunda,tin minte ca eram la o cunostinta de-a mamei(acasa nu aveam televizor),si am plecat in baie,si-am stat mult acolo,si-am plans cu foc,ma simteam extrem de vinovata pentru chinurile prin care a trecut Mantuitorului. Si,bine-nteles ca au tot existat diferite momente care sa treslte sufletul de pocainta,asa cum exista in viata oricarui crestin "stagiar"...si nu numai.De fapt,totul se intampla cu un amalgam de sentimente si cu o satisfactie extraordinara,pentru bucuria cunoasterii Creatorului si principiilor Sale Marete.Din pacate,timpul diminueaza intensitatea din suflet,si nu ramane continuu,totul sub aceiasi grandoare spirituala,este ca o dragoste care isi directioneaza sentimentele spre si mai multe lucruri si simtiri,astfel incat sa se formeze o frumoasa si trainica prietenie,bazata pe respec,incredere,si atasament.Poate este o comparatie necorespunzatoare,si poate unii o sa ma judece mai aspru,dar refuz sa fiu perfida,si nici nu deznadajduiesc,ca sunt sub aceiasi aripa protectoare a Domnului.

as vrea sa pun si eu o parere, apropo de manipulare. eu cred ca este alegerea noastra daca vrem sa fim maanipulati sau nu.lasand la o parte partea fisica si existentiala a vietii, eu cred ca nimeni nu ne poate lua gandurile noastre si principiile si mai ales valorile...decat Dumnezeu. eu cred in Dumnezeu si nu pentru ca parintii mei au insistat sa cred , ci pentru ca eu il simt in jurul meu.
si e adevarat ca din punct de vedere material suntem manipulati, dar eu mai gandesc si faptul ca si eu la randul meu ma folosesc de sistem pentru a-mi continua existenta.este un schimb reciproc, sau asa ar trebui sa fie.

ca sa crezi in Dumnezeu nu trebuie sa cercetezi de ce,si daca e bine pt ca atunci nu se mai numeste credinta ci o stiinta.credinta nu trebuie sa o verifici,numai sa o simti.iar raspunsul nu o sa-l gasesti la mine sau la unul dintre oameni ci nu mai in Casa Domnului(Biserica).iar pt o mai buna lamurire recomand sa faceti un sacrificiu sa faceti un pelerinaj la Sj. Mormant in perioada Sf. Pasti si acolo sunt sigur ca veti afla raspunsul asteptat.daca am gresit cu ceva sper sa ma iertati si voi si ma ierte si Dumnezeu.

Nu ai gresit deloc frate.Ai pus punctul pe "i".

Nu marius asta se numeste credinta oarba, sa crezi doar ca asa ti s-a spus si ca asa simteai tu pe moment. Poate ca unii se multumesc cu doar atat, bravo lor, dar eu nu sunt in stare sa accept ceva fara macar sa ma intreb de ce o fac, pentru ca nu imi sta in fire. In "Casa Domnului" nu gasesti mai mult decat gasesti intr-o sinagoga sau moschee, si asta daca esti usor de impresionat. Ca tu gasesti divinitatea intr-o biserica ortodoxa denota faptul ca ai fost crescut intr-un astfel de mediu.
Nu uitati fratilor, stramosii vostrii protocrestini s-au luptat cu afirmatia "crede si nu cerceta"

M-ai facut curios, tu de ce crezi in Dumnezeu?

uite-te printre replicile anterioare de pe topic..sunt sigur ca am mentionat....de cateva ori...

Din cate am inteles crezi in El din motive rationale , in urma unor meditatii asupra istoriei cunoscute si necunoscute a lumii si a nesatisfacerii altor teorii cu privire in special la creatie. Bine, s-a realizat creatia sau facerea, apoi stim ceea ce s-a intamplat dupa intr-o oarecare masura.
Te mai intreb ce urmeaza... dupa moarte in conceptia ta.

Nu avem cum sa stim cu siguranta, si nici nu am o anumita opinie formata...in orice caz tind sa cred in existenta unui plan spiritual unde ajunge eventual acea parte a noastra(numita suflet, energie, corp astral,etc) si de acolo....om murii si om vedea

nu stiu daca poate explica cineva de ce crede in D-zeu pt ca la fel cum am mai spus mai sus credinta este o simtire.ramane aceeasi recomandare cu pelerinajul.si daca ne punem prea multe intrebari si cerem multe argumente pt a crede,atunci ar trebui sa ne punem un semn de intrebare:de ce avem nevoie de atatea intrebari,oare aceste intrebari ni le punem noi sau ne sunt bagate in minte de altcineva cu scopul de a trai intr-o continua cercetare si de a ne impiedica sa avansam in relatia noastra cu D-zeu.iti spun sincer ca am avut de nenumarate ori dubii in legatura cu existenta Divinitatii,dar am realizat ca sunt un om prea mic ca sa cer atatea argumente pt a crede.recunosc ca de fapt la baza credintei fiecaruia sta educatia pe care ti-o da familia.ca o concluzie cred in D-zeu pt ca:
-asa am fost educat
-am nevoie sa stiu ca este cineva care poate rezolva ceea ce eu nu pot
-asa simt in momentul de fata ca exista D-zeu si daca exista trebuie sa cred in El si sa incerc sa indeplinesc poruncile Lui(ceea ce nu prea reusesc)

Si nu crezi in "planul spiritual" sustinut de credinta ortodoxa?

Nu cred ca Dumnezeu e politistul universal, nici nu cred in ideea de rai si iad ca locuri intr-un alt plan spiritual. Raiul si iadul pot fi considerate cel mult stari, pe care le putem experimenta si in aceasta viata. Ca sa iti raspund scurt la intrebare theodor

Dumnezeu e Judecatorul universal, nu politistul care "lupta cu infractorii" ci doar incearca sa-i puna pe calea cea buna, prin metodele Sale, pe care nu pot si nici nu incerc sa mi le explic pentru ca mi-e imposibil. Chiar si asa, intr-un final totul are un sens. Si eu consider raiul mai mult o stare, mai mult din nou nu pot sa-mi imaginez. Tot ce pot face e sa am incredere si sa cred in Dumnezeu.

Cam tot una ideea de Judecator si Politist Universal. Theodor iti garantez ca nici un Dumnezeu nu trebuie sa te judece si sa te condamne la rai sau iad, asta o faci singur...un om limitat la lumea materiala ajuns intr-un plan metafizic, nu se va adapta prea usor...si de aici iese starea de iad. De asta si sustin ca cei care vor face tranzitia mai usor nu sunt cei buni sau cei rai ci cei maturi psihic.

Parerea mea este ca toti oamenii pot face tranzitia asta si se face din momentul in care s-au lepadat de trup, este o proprietate a sufletului universala. Alta proprietate universala a sufletului este acea dragoste/iubire, care de fapt cred ca e asemanatoare cu acea stare permanenta ce reprezinta raiul. Toti oamenii pot sa iubeasca, astfel toti pot sa se mantuiasca. Trebuie sa existe ceva valabil pentru toata lumea, un consens, un fel de reguli generale dupa care sa iti traiesti viata, pentru a putea fi accesibil tuturor, din cauza asta s-a ajuns la religii, altfel fiecare isi face singur regulile, cum i-ar fi mai usor, preferabil si se ajunge la haos. Nu toti oamenii pot ajunge la acea maturitate psihica de aceea nu ar fi corect fata de ei, insa cu totii pot respecta anumite reguli si pot intelege ce e dragostea/iubirea. Apoi fiecare face alegeri cand e pus in anumite situatii, la sfarsit se pun toate in balanta si de aici vine si partea cu Judecatorul. Pentru ca trebuie sa ne castigam "locul" in rai, luptandu-ne in timpul vietii cu diferitele piedici/isipite si multe altele.
Din moment ce Dumnezeu Te-a creat are dreptul sa faca orice cu tine, dar dupa cum ai observat nu te condamna de la bun inceput ci iti da ocazia sa ii demonstrezi ca iti meriti "locul". Sa presupunem ca tu ai crea ceva, orice, nu ai tot dreptul asupra creatiei tale, de a o pastra sau de a o distruge? Mie mi se pare corect.

daca tu faci un copil theodor crezi ca ai dreptul de a-l omori daca nu iti mai place??