Nu exista clipa in care Dumnezeu sa inceteze sa iubeasca. Iubirea se identifica cu fiinta Sa. A afirma ca Dumnezeu nu mai iubeste pe cineva, inseamna a accepta disparitia Sa. Ori nu exista o nebunie mai mare ca aceasta.

Dumnezeu este atat de minunat in lucrarea Sa, incat ne respecta libertatea, deci putem sa refuzam dialogul cu El, dar poate intoarce, preface caderea noastra in binecuvantare, daca noi dorim acest lucru. Acest lucru ni se descopera cel mai bine in moarte - o face trecere spre cele vesnice.

Cum putem cunoaste ca ne iubeste? Iubindu-L. Orice am spune despre El fara ca noi sa-L iubim, este doar teorie care nu ajunge la inima, ci cel mult la ratiune.

Prin binecuvantarile pe care le primesti zilnic ,de exemplu daca te scoli teafar dimineata poti spune ca Dumnezeu te iubeste.
Daca nu ne iubea nu ar fi venit Hristos ca sa ne ridicam din pacat.

Dumnezeu te iubeste fiindca traiesti,te iubeste fiindca te face sa te gandesti la El,te iubeste fiindca cand te rogi te simti bine,te iubeste fiindca si tu esti un copil al Sau dar iubirea va fi complexa numai daca si tu Il iubesti pe El.Dumnezeu nu e un prieten oarecare,iubirea lui Dumnezeu e tainica,e nemasurata,neinchipuita de mintea omeneasca.Eu zic sa faci cunostinta cu El acum,nu mai tarziu si vei castiga totul.

Il numim pe Dumnezeu in cantarile bisericesti "philantrophos" adica Iubitor de oameni, deoarece El ne iubeste mai mult decat noi insine o facem.

Insasi existenta noastra este un semn al iubirii lui Dumnezeu, apoi vin celelalte. Chiar si dintr-o suferinta avem de castigat, dupa cadere vine ridicarea...toata existenta noastra este plina de dovezile de iubire ale Domnului.

de gulag ai auzit cumva, dar de holocaust ???
cum putem sa explicam marea iubire a lui dumnezeu fata de creatie daca ea e distrusa foarte usor si fara noima in jocul intamplarii, hazardului sau al istoriei ???
cred ca trebuie o explicatie de tip superior !

Spunea frumos parintele Arsenie Papacioc ca "Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai umil pacatos nu se poate compara cu iubirea unui sfant fata de El".

Si de toate acestea este responsabil Bunul Dumnezeu?El a semant samanta cea buna si un om vrasmas a semant neghina in urma Lui. Daca medicul imi descopera ca sunt in ultima faza de cancer, paradoxal el este autor bolii mele?

Ce vei spune daca nu te scoli teafar? Ce vei spune daca te ataca un urs in timp de dormi si te face ferfelita, sau te trezesti cu casa invadata de hoti, sau cu copilul disparut?

Nu prea inteleg firul explicatiei tale, George, deci ca urmare cine este autorul bolii tale? omul vrajmas? care a semanat neghina in corpul tau in urma Lui? sau cum?

Iubindu-L pe Dumnezeu, pe langa numele dat de parinti la Botez, avem ocazia sa primim un altul, neasemuit de frumos, care sa ne insoteasca tainic alaturi de celelalte: "Teofil" - iubitor de Dumnezeu.

Este numele, dupa care, indraznesc sa cred ca i-ar placea lui Dumnezeu sa ne cheme la Sine, pe fiecare dintre noi.

In Ioan 3:16 se spune: ,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.". Apoi,daca ne uitam in I Corinteni 13:11-13, sta scris: ,,Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."

Daca analizam esenta Decalogului vom observa ca acele porunci vizau comportamentul cu lumea exterioara(sa nu ucizi,sa nu preacurvesti,sa nu furi,sa nu marturisesti starmb).Dar cand Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul sau atunci am primit,ca o chintesenta a dragostei milostive,pricipiile starilor interioare,profunde,legate indisolubil de Cel de Sus.Priviti in ,,Predica de pe munte"(Matei 5-7) si le vedem clare:,,Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor",
,,Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.", ,,Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.",,,Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu."

Asa cum a spus chiar Mantuitorul ,,Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc."(Matei 5:17).La prevederile referitoare comportamentul cu lumea exterioara,Mantuitorul a adaugat,spre desavirsire,principiile noastre interioare,pt a fi desavirsiti atat spre lume cat si spre esenta propriului nostru suflet.A implinit prima parte a Legii desavirsind-o.

Mantuitorul ne-a mai spus:,,Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui."(Matei 5:28).Iata cum EL ne-a aratat pentru ce ne-a adus desavirsirea Legii,codul ei intern,pentru ca in fata lui Dumnezeu gandul are aceiasi putere ca si fapta efectiva.

Dumnezeu,din iubire fata de noi,ne-a trimis pe Fiul Sau,dragostea este mai presus de orice iar gandul si fapta trebuie orientate spre desavirsire prin dragoste chiar cu pretul sacrificiului personal iar aceste aspecte,asa cum poti vedea mai sus,ne arata ca Mantuitorul nu ne-a spus degeaba ,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă."(Matei 6:33).

Dragoste jertfelnică dusă până la sacrificiu suprem este ceea ce ne-a transmis Mantuitorul.Renuntarea la tine pentru cei din jurul tau pt ca noi am fost creati din dragostea lui Dumnezeu si am fost salvati prin dragoste jertfelnică a lui Hristos.Totul ne arata ca Cel de Sus ne iubeste.

La fel cum in Geneza putem vedea cum Dumnezeu a creat mai intai componenta minerala,apoi componenta vegetala,apoi componenta animala si abia la final,ca o incununare a creatiei Sale, a creat componenta umana,tot asa Mantuitorul ne arata ca incununarea acestei creatii are la baza dragostea.O dragoste incredibila si infinita.

Sper ca acest nepriceput post sa-ti fie de folos.Cel de Sus sa fie alaturi de tine.

Andrei, prin acest exemplu am vrut sa subliniez ca Dumnezeu de foarte multe ori este "responsabil " pentru raul din aceasta lume, iar diavolul nici nu este amintit. Nu am vrut sa subliniez ca diavolu este autorul bolii mele inainte de a aminti de libertatea persoanei(in cartea Iov, diavolul contribuie la boala trupeasca a acestuia).Raul se naste din libertatea persoanei sau omul accepta intr-un mod liber ispitele vrasmasului.
Prin postarea mea am vrut sa subliniez ca foarte multi nu inteleg ca diavolul este "absent" din pacate din lumea aceasta si din viata noastra de zi cu zi.

Atunci cand vei avea cele mai multe ispite...ghinionul te paste la tot pasul, neajunsurile te-au ajuns...etc, sa stii ca Dumnezeu te iubeste si este langa tine. acestea sunt incercarile Lui sa-ti vada si sa-ti masoare credinta, iar tu atunci ai cea mai mare ocazie sa arati cat Il iubesti multumindu-i pentru toate.

Abia dupa ce vei trece prin toate astea vei intelege si vei simti cu adevarat IUBIREA LUI.

Vei descoperi ca Dumnezeu te iubeste lasandu-te in voia Lui.

Cum stiu daca ma iubeste Dumnezeu?
 

Cum stii daca il iubesti tu pe El???

Asta cred eu ca e intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem. Hristos ne iubeste neconditionat.
Dar sa nu uitam ca El, Hristosul, este Bland dar este si Drept. Iar la vremea judecatii ne va intreba astfel:
Ce ai facut tu cu iubirea Mea?..Cum vom albi "camasa" atunci?
Sa ne invredniceasca Domnul pentru rugaciunile Stapanei sa trecem cu bine acest "examen".

Intrebarea este cat se poate de intemeiata. Nu toti si nu intotdeauna simtim iubirea lui Dumnezeu, din cauza pacatelor, din cauza impietririi inimii noastre. O clipa daca am simti cu adevarat dragostea lui Dumnezeu pentru noi si pentru intreaga lume, ar fi de ajuns pentru a renunta la viata pacatoasa, pentru a ne schimba definitiv modul de existenta, pentru a ne intari definitiv in bine si in iubire.

Ori faptul ca nu se intampla astfel cu noi, este semnul ca inca exista o parte opaca a noastra prin care lumina lui Dumnezeu nu poate patrunde. Dar acest fapt nu inseamna ca iubirea lui Dumnezeu nu exista sau ca noi nu putem inainta in a o experia. Ne impartasim de ea mai cu adevarat pe masura ce ne purificam de pacate si patimi.

Astfel, vom inceta a o percepe ca pe un concept abstract, regasind-o concretizata in aproapele nostru, in bucuriile si incercarile vietii, in Biserica, in taina creatiei etc.

Crestinii traitori simt dragostea lui Dumnezeu si dau marturie despre aceasta. Ei, cand inceteaza a mai experia revarsarea iubirii divine in inimile lor, sufera groaznic. Se simt parasiti. Traiesc o durere sufleteasca de nedescris. Inteleg - altfel decat intelegem noi, cei impatimiti - cuvintele Mantuitorului: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?

Multi dintre acestia au marturisit experientele lor duhovnicesti, ne-au vorbit despre simtirea dragostei lui Dumnezeu; si au facut asta, nu pentru a se lauda inaintea noastra, ci pentru a starni in noi dorinta de a o cunoaste, de a o experimenta, asemenea lor.