Cel mai stânjenitor moment de acest fel a fost când, într-o tăcere deplină în Biserică, exact la rugăciunea Prefacerii, când preotul era cu Darurile ridicate şi congregaţia îngenuncheată, sună strident un telefon mobil. Era o manea, aceea cu "Am mulţi bani de dat / Am datorii la stat" (sau ceva de genul acesta).

Sa inteleg ca in cel de-al doilea caz s-a dus sa cante cu corul?Super!

In Liturghie raspunsurile care se dau preotului sunt din partea 'poporului'. La biserica unde merg eu se canta, toata umea canta si se aude superb. Simti si traiesti altfel Sf. Liturghie, intr-adevar Biserica - trupul lui Hristos.

Felicitari ca ai gasit o asemenea biserica! Asa ar trebui sa se cante pretutindeni, in felul asta cei cu vocea sparta sau fara voce/ureche muzicala nu i-ar deranja atat de mult pe cei din jurul lor.

...
 

18 ianuarie 1865: A. Ioan Cuza - Decretul nr. 101: introducea in biserica "coruri vocale, armonico-religioase" (Vezi studiul lui Vasile Grăjdian "Legislaţia lui A. I. Cuza şi evoluţia cântării bisericeşti" în rev. Studii şi cercetări de ist. artei, seria Teatru, Muzică, Cinematografie, tomul 40, 1993, p. 13-17).
În fine, sub premisa modernizării Principatelor Române, se vroia ruperea de tradiţia grecească şi de cea bizantină (în care psaltichia românească îşi avea rădăcinile).
Anton Pann (1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854), de asemenea are câteva armonizări de cântece liturgice (sunt influenţa Chişinăului – unde şi-a petrecut copilăria – deci vă dau dreptate când spuneţi că muzica corală a venit din Rusia, deşi,majoritatea compozitorilor, care au creat astfel de muzică, erau formaţi în şcoli din vest <<Gh. Dima, Kiriac etc.>>).
Sfârşitul secolului XIX. Cântarea psaltică era puternic concurată de cea corală, situaţia ei devenind de-a dreptul dramatică:
Cauzele, văzute de episcopul Melchisedec erau:
1. lipsa mijloacelor financiare;
2. decăderea statului cântăreţului bisericesc profesionist (odată cu desfiinţarea şcolilor de cântăreţi)
3. decăderea spiritului religios al românilor
4. dezvoltarea gustului public pentru muzica armonică (Muzica bizantină - Constantin Secară, Ed. Muzicală, Bucureşti, 2006, p. 22).

Ideea, Psalmului 149, "Cântaţi Domnului cântare nouă!", a devastat cântarea tradiţională.

deci:
1. "sfârşitul veacului trecut" )sec XX)... hm... puţin mai devreme :D
2. La noi a rămas cântarea omofonă... (dacă vorbin de mediul urban) nu prea sunt de acord.

O recuperare a acestei cântări s-a făcut, de abia după anii 90, când au fost înfiinţate mai multe formaţii de muzică psaltică.

În apărarea muzicii ruse şi corale, dau următorul link: http://www.youtube.com/watch?v=wq3Df...eature=related

Cât despre cântarea persoanelor care nu se află în cor sau strană, consider că ei sunt o prelungire a corului (nu în toate cazurile) şi a stranei. Este minunat atunci când toţi credincioşii dintr-o biserică, se unesc în spirit prin cântare sau rugăciune.
Ceea ce mă deranjează este atitudinea unor corişti (poate că este şi vina dirijorului), care, în timpul liturghiei îşi găsesc subiecte de discuţie, deranjând buna desfăşurarea a actului liturgic. Aceşti oameni, nu prea au ce căuta într-o biserică, fie că sunt ei filarmonişti sau „operişti”, bineînţeles, de a căror calităţi vocale, nu putem să ne îndoim.
Este foarte greu, să creezi, cu ajutorul unor formaţii mari o atmosferă contemplativă cu Dumnezeu şi de aceea eu unul prefer formaţiile de muzică psaltică, care au un număr mai restrâns de persoane.

Referitor la subiect, ar trebui sa ne apreciem aproapele chiar daca el nu canta frumos.

Imi amintesc la Prohod ca erau doi tineri care cantau si ei. Ce-i drept, nu era o cantare foarte placuta, dar mie imie placea faptul ca ei se osteneau, ca se implicau.
Atata timp cat nu devine motiv de sminteala cred ca orice credincios ar trebui sa cante daca stie versurile sau mai ales daca se pricepe.

Asa cum mai spunea cineva aici, situatia celor din tara e un pic diferita...nu iti place aici mergi in alta parte. La noi, dascalul in cursul saptamanii lucreaza pe santier si daca este vreo sarbatoare e pun in imposibilitatea de a veni la biserica si atunci se ajunge la o situatie mai delicata. Am asistat ceva timp in urma la o astfel de slujba din timpul saptamanii cand dascalul lipsea...biserica mai goala...majoritar cateva femei care aveau copii si nu puteau merge la munca, bunici venite si ele cu nepotii si 3-4 barbati. Parintele cu fata senina si blanda a facut semn unui barbat si l-a chemat la el...a insirat cateva carti si l-a rugat sa tina loc de dascal...cu toate ca omul nu avea preagatirea necesara a facut asculate. A fost cea mai frumoasa slujba: preotul cu ochii blanzi, ca ai unui parinte ce isi vede copilul pasind pt prima oara, aproba si il incuraja pe noul dascal care tremura din toate incheieturile..din cand in cand parintele mergea langa el si cantau impreuna...incet incet ceilalti barbati care se adunasera au mers cu totii sa cante la strana...nici unul nu avea voce si nici experienta. Era o liniste deplina...copii nu se foiau, nu mai tipau, femeile cantau si ele, de unde erau, cu voci incete si tremurande. Toata lumea canta incet,f incet de frica sa nu greseasca; aveam impresia ca suntem in fata Domnului si frica pusese stapanire pe noi: o frica dulce ce iti umplea sufletul de bucurie si liniste. Eram cu totii ca niste puiuti care ne adunaseram sub aripa mamei.

La catedrala din Timisoara se obisnuieste ca toata lumea sa cante impreuna Trisaghionul si Rugaciunea Domneasca. Este foarte frumos si, chiar daca cineva falseaza sau nu se sincronizeaza cu ceilalti, nu se observa in mod strident.

Dar in situatia in care corul este undeva in spate la etaj si vreo cateva voci din public incearca sa se suprapuna peste raspunsul corului, atunci lipsa de experienta a celor care incearca sa cante se simte si toata armonia este afectata negativ.

Deci, ar trebui ca oamenii sa inteleaga ca, daca au voce, sa mearga langa strana sau unde stau coristii si dirijorul ii va instrui sa cante eventual si pe voci. Caci in majoritatea locurilor barbatii din public canta peste vocile intai si a doua ale femeilor, pe cand tenorii si baritonii canta altfel. Trebuie respectate niste norme si in biserica, pentru ca nu suntem la concert live in aer liber.

Iar daca nu au voce muzicala si totusi vor sa cante, sa exerseze acasa pana si-o cultiva, iar mai apoi sa vorbeasca cu conducatorul corului, poate il va primi sa cante cot la cot cu ceilalti.

Am intrat intr-o biserica la tara si va marturisesc ca aproape toti cantau. M-am minunat. La noi, se duce o lupta in a astupa cat mai mult gurile celor din biserica. A devenit o moda cantarea pe voci. La biserica parintilor mei, pentru ca lipsea cafasul, preotul a dat comanda de un suport metalic, a pus scanduri pe el, l-a imprejmuit cu un "gard" ca nu cumva sa patrunda si altcineva. Nu mai spun ca s-a acoperit o parte importanta din pictura, si ca ea are un rost in biserica.

Nu spun ca detest cantarea corului, dar nu ma misca atat de mult ca atunci cand toti sunt un glas.

Am da de curand de acest canon, care spune multe despre cum trebuie sa cantam in biserica:

"Voim, ca cei ce se afla in biserica spre a canta, sa nu se foloseasca de strigate netocmite (fara de randuiala, vaiete), si sa sileasca firea spre racnire, nici sa adauge ceva in afara de cele ce sunt randuite de Biserica care nu-i sunt nici potrivite, nici cuviincioase, ci cu multa luare aminte si smerenie, sa aduca cantari lui Dumnezeu, Cel care vegheaza asupra celor ascunse, caci sfantul cuvant (al psalmistului David - n.n.) a invatat pe fiii lui Israel sa fie cucernici". (Canonul 75 al Sinodului Trulan (din anul 692) sau Sinodul V-VI Ecumenic de la Constantinopol)

Fratilor,
am citit raspunsurile voastre. Cu unele sunt pe aceeasi lungime de unda cu unele nu. Dar poate buba e la mine..de aceea nu doresc sa "critic".
Insa!...am un necaz...care cred eu ca imi vine din "deformatie profesionala".

Si nu e vorba de "smerita smerenie" nici ca as fi eu vreo mare cunoscatoare ci privesc aceasta problema pur si simplu ca pe o lupta proprie...care sincer si deschis va spun ma necajeste atat de tare ca imi vine sa ies din Biserica uneori nemaisuportand strana care am senzatia ca mai mult striga decat canta.

Eu am mers la strana ani si zile. De ceva timp nu o mai fac. Dar am ramas cu prostul obicei de a auzi 'vocile" de pe margine daca le pot numi astfel.

Vreau sa va spun din experineta proprie cat de greu imi este sa ma detasez de ele si sa incerc (macar) sa traiesc Liturghia nu sa judec oamenii din Biserica.
Imi tot pun in minte, mai poate ca simt nevoia sa canta, poate asa se simt ei mai aproape de Domnul, poate ca asta e jertfa lor. Dar imi este f.greu. Credeti-ma!

Mi-i dor de cantarile acelea pe tonalitati joase....care parca iti mangaie sufletul si ti-l imbraca in smerenie si bucurie.
Mi-i dor de Heruvicul acela cantat usor soptit, mai mult in taina..mi-i dor de un Pre Tine te Laudam.. mai mult suspinat decat cantat..care parca imbraca si totodata completeaza rugaciunea cea de taina a preotului.. Duhul tau cel Sfant nu-L lua de la mine..
Mi-i dor de toate..

De aceea revin la ceea ce spuneam mai acum vreo 3 ani unui prieten. Bine e sa stii cat mai putin. Cu cat stii mai putin cu atat esti mai LIBER!
Poate este o teorie inapoiata dupa unii. Nu stiu! Insa eu una asa simt!
Dumnezeu sa-mi dea si sa ne dea rabdare si putere sa transformam ceea ce ne deranjeaza in Biserica in jertfa si iubire. Astfel am credinta ca si noi si ei se vor folosi.

Jenica, mi-a ingaduit Dumnezeu sa cunosc cate ceva, din ceea ce noua (psaltilor) ne place sa numim cantarea autentica a Bisericii Ortodoxe, dar si din experienta cantarii la strana alaturi de cei care "exceleaza" in aceasta slujire din Biserica.

Tin sa evidentiez faptul ca, in cele mai multe cazuri, ispitele pe care le intalnesti aici sunt incomparabil mai mari, decat cele intampinate ascultand oameni din biserica fara nicio pregatire muzicala dar si lipsiti de "talanti". Mandria te pandeste la tot pasul si, mai ales, riscul de a face din cantare un scop in sine, un idol. Vezi in cantarea bisericeasca doar arta, si tagaduiesti rugaciunea. Te crezi indreptatit sa-i judeci pe ceilalti de la inaltimea piedestalului pe care tu insuti ti-l ridici. Asa ajungi, fara sa bagi de seama, crezand ca aduci slava lui Dumnezeu, sa te scalzi in fariseism pana la gat. Nu vreau sa generalizez. Am intalnit si multe persoane minunate, pilde de smerenie.

Insa, cu adevarat "cu cat stii mai putin cu atat esti mai LIBER!" O spun si eu tot din proprie experienta, ca unul ce de multe ori, am adus cantare Domnului din vidul meu interior, in timp ce acei credinciosi "cantareti care ne deranjeaza", o au adus din preaplinul inimii lor.

Dragilor, dar sa nu pierdeti din vedere ca prin graiurile voastre, chiar de se intampla sa nu mai faceti din cantare rugaciune - desi nu este de dorit, sa nu uitati ca prin cantarea voastra faceti ca inima celorlalti sa fie strapunsa si sa planga, faceti ca omul sa se considere cel mai mic, il faceti sa vada cata maretie si cate daruri a lasat Dumnezeu in lume, ... asa ca nu e cazul sa va opriti doar la "cu cat stii mai putin cu atat esti mai liber", ci sa aveti in vedere si "cu cat stii mai multe, cu atat poti intoarce mai multi oameni spre Domnul pe diverse cai, deci ii faci liberi".

Costel, ai dreptate. Ramane insa ca fiecare, la nivel personal, sa poarte lupta ca talantul sa nu fie ingropat, ba chiar sa devina lucrator in ceilalti, deci, intr-un fel sa-l inmulteasca. Pe de alta parte, sustin cu tarie sa ne fereasca Dumnezeu in Biserica de "profesionisti"!

Totul este sa ne straduim macar a aduce jertfa curata si bineplacuta, mai intai lui Dumnezeu, iar mai apoi oamenilor.

In tinerete aveam si eu pasarele legate de cum se canta in biserica, cum e pictata biserica, cata fataiala si galagie este...etc
Acum am ramas blocata pe atentia cat mai marita la rugaciunile si semnificatia lor din timpul slujbelor...asa mi se intampla uneori ca nici nu am timp sa aud cum se canta sau ce este in jurul meu. Imi place foarte mult cand canta corul organizat...iar cel mai frumos cor bisericesc il are manast. Antim din Bucuresti (a fost comparat cu un falfait de aripi) si imi place foarte mult cand behaie cate un batranel sau babele in biserica, pentru mine chiar e la fel, slujba tot aia este, jertfa lui Hristos tot aia este....consider ca atunci cand ne deranjeaza ceva suntem singurii raspunzatori, asta dovedeste ca nu suntem atenti la ce trebuie ci la tot ce ne inconjoara si astfel am venit degeaba la slujba...ne-am alaturat celor care fac doar prezenta.

Multumire!
 

Marius, multumesc! Cuvintele tale s-au transformat in "carja mea"( fetita mea avea vorba aceasta cand era mica: mama, tu esti carja mea si eu a ta..adica unul pe altul ne sprijinim cand obosim). Multumesc!

Costel si tie iti multumesc pentru blanda ta incurajare.

Claudia, sora mea draga..Cata dreptate ai. Acesta problema este lupta mea proprie. Nu este vinovat nimeni decat eu. Sunt constienta de asta si nadajduiesc la Stapana ca ma va milui.
:6:

Draga mea pentru toti exista cate o cruce, cate ceva de dus si de indreptat...eu cu ale mele si fiecare cu ale lui...important este sa mergem pe acelasi drum :)
Cu iubire de la Iubirea :)

Un articol interesant de pe site - http://www.crestinortodox.ro/liturgi...or-120618.html.

"In biserica, viata duhovniceasca personala are nevoie de multa intimitate si discretie."

Aceasta spune mult. Sa fim discreti in viata duhovniceasca, mai ales in biserica.

fiecare pasare pe limba ei piere:
 

magarul a speriat privighetoarea,si intreaga padure, cind a exprimat: duiosia, melodioase-i lui cintari.
chear si cioara cinta,si de nu ar crede,caci are un cintec frumos, nu ar mai ciraii in viac.
Cine are inima buna sa cinte psalmi este un indemn,eu cred ca cei cu inima buna nu cinta sa creeze discomfort in biserica,ci contribuie la armonia trairilor duhovnicesti.
-toata suflarea sa laude pe Domnul.
-toata suflarea si toata faptura sa laude Numele Domnului.
-laudati pre Domnul din ceruri.
-laudati-l intru sfinti lui.
oare e bina sa judecam aproapele?,oare noi stim ce bucurii traeste cel de linga noi?,de nu o face din mindrie....oare?

iata ca si 'cioara' si 'privighetoarea' lauda pe Domnul din Ceruri.Amin.

Slavit sa fie Domnul.Amin.

Nu demult o tanti chiar cînta ca o soprană de Milano în spatele meu. Partea proastă e că era cam singura care cînta cu voce puternică în mijlocul mulţimii, în timp ce corul era undeva sus, la etaj.

Nu înţeleg cum de oamenii nu-şi dau seama cînd îi deranjează pe cei din jurul lor. Oare Dumnezeu nu te aude dacă I te rogi cîntînd în gînd? Sau cine te opreşte să mergi acolo unde e corul şi să tot cînţi cît te ţin plămînii?

replica afonilor
 

Pe mine nu ma deranjeaza cei care canta, singurii oameni care ma deranjeaza in biserica sunt cei care miros urat (de exemplu, cei care s-au "impartasi" inainte de slujba). Ba chiar la noi la biserica sunt femei batrane care au o voce surprinzator de "tinereasca". Iar la biserica unde mergeam in copilarie, si eu si fratele meu am fost "invitati " sa cantam la strana, cu toate ca nu ne-a testat nimeni abilitatile muzicale. Ba eu chiar am mancat bataie de la profa de muzica in cls. I-IV, si nu stiu nici pana in ziua de azi de ce. Pe vremea aia se practica "altoitul" elevilor, nu ca acum, si nu puteai sa te plangi acasa, ca ti-o mai luai odata, ca sigur tu erai de vina. Ne bagasera 2 clase in aceeasi sala, cate 3 in banca, si pe mine ma mutase mai in spate, cu toate ca eram pitica. Si o data o vad pe dna profesoara, care era un pic cam mare si mergea schiop (ca sa nu-l citez pe Creanga) ca o ia sontac-sontac printre randuri, c-o falca-n cer si una-n pamant, si zic "asta sigur il cafteste pe vreunul acum". Si spre marea mea surprindere, se opreste in parul meu, si-ncepe sa ma scuture, de nici nu stiu cum sa reactionez... oare cantam asa de tare si fals in acelasi timp ca deranjam toata clasa? De fals se poate, sau poate nu eram in ritm, dar vocea mea nu e nici pe departe atat de "tare" ...
Iar in V-VIII, la alta scoala, faceam si ceva teorie, si profu asculta elevii undeva la catedra. Si odata il aud ca zice uitandu-se in directia mea "ia iesi tu afara, chiar acum"; iar eu ma uit in spate sa vad cu cine vorbeste, iar dlui "hai, nu te mai uita in spate, iesi odata afara"....Ce era sa mai zic, am iesit si asta a fost, eram si eu odata-n viata data afara din clasa...
Asa ca, va rugam frumos, nu-i mai persecutati pe afoni, ca macar la biserica pot si ei sa-si manifeste dorinta de a canta, si majoritatea nici macar nu au puterea sa "se auda". (ca sa nu mai zic indrazneala).

Fratilor ma speriati. Daca strana canta urat plecati din biserica? Dar daca preotul are o voce mai ciudata? Eu nu stiu daca am voce sau nu dar vreau sa-I slujesc Domnului si probabil ca o sa trebuiasca sa cant. Daca o sa cant urat o sa va indepartez de biserica? Nu plecati din pricina mea, a pacatosului dar va rog, ramaneti pentru Hristos si indurati pentru El!

Bine este daca toti am gandi si simti astfel, dar multi suntem slabi si ne smintim usor. Exista canoane destul de timpurii care arata ca nu oricui ii este ingaduit sa citeasca si sa cante in biserica tocmai pentru a se evita sminteala si neoranduiala in timpul slujbelor.

Mai multe detalii, am gasit in acest articol: Cantaretul bisericesc si sminteala prin cantare

Mda, m-am cam lamurit cum sta treaba (din acel articol)...probabil ca pe noi ne-au primit atunci la strana pentru ca eram copii si eram "fara de prihana"...acum n-am avea ce sa mai cautam acolo in nici un caz. Iar in privinta etalarii calitatilor vocale, pana si parintele Buca era "criticat" de unii ca "striga"prea tare (intr-o postare pe you tube preluata de pe Trinitas TV). Acum nu stiu ce sa zic, poate ca una e la slujba si alta e cand faci o "inregistare", nu, sau e un concert, ceva. Iar cat despre noi , mirenii, se pare ca e mai bine sa ne abtinem sau cel mult sa ne limitam doar la cantarile neliturgice? Care ar putea fi acele cantari permise noua?
P.S. Parintele Buca e fff tare! De la el am invatat "Ingerul a strigat"; f. grea cantare, nu stium cum i-o fi reusit lui Ion Creanga in clasa I sau a IIa , cand a venit de la Brosteni...

Acest cor imi aminteste de cei care canta pentru urechile lor si ale semenilor lor( in cel mai fericit caz) si nu pentru Dumnezeu. Am ascultat tot pe acest site acatiste care m-au cutremurat. Insa aceste coruri emfatice, gaunoase si penibile nu arata nimic divin.
Eu am renuntat la a merge la biserica de care, prin botez, apartin, tot din cauza corului. Cor format din studenti la teologie. Aceeasi lipsa de har.
Oameni (femei in special) care sa cante (fals) sunt peste tot. problema este cand falsitatea coboara de acolo, de sus (preoti/ cantareti de strana/ studenti teologie)
Doamne iarta-ma daca am gresit.

Sunt familii care sunt lipsite de anumite daruri si cu toate astea intalnesti mai multa bucurie de viata la ele decat la cele ce nu sunt straine de multe daruri. E posibil ca si in bisericile in care se canta bine, se predica bine, oamenii sa nu fie la inaltimea multor credinciosi din bisericile unde nu se canta bine, dar se iubeste mult. E grav daca mergem la o biserica pentru cor. E bucurie daca mergem sa ne intalnim cu Hristos si prin cor.

Azi, dupa ce s-a terminat slujba la Patriarhie, lumea s-a imbulzit sa intre in biserica, sa se inchine la icoane. Cand am intrat si eu, am auzit cantandu-se cu multa evlavie troparul Sfantului Dimitrie, cu o voce foarte clara, linia melodica ireprosabila. Nu era nicio slujba, dar m-am gandit ca poate se canta undeva la strana sau au pus vreo caseta si am inceput sa cant si eu rugaciunea in soapta. Apoi s-au cantat niste tropare ale Maicii Domnului. Pe masura ce inaintam, imi dadeam seama ca e un cantaret, care nu face parte din cor, in mijlocul bisericii. Era un pitic (om mic de inaltime), care canta foarte cucernic, cu ochii atintiti la icoane. Cineva i-a dat un leu, o femeie i-a strans mana, un altul i-a reprosat de ce canta in biserica, deranjand lumea, la care respectivul cantaret i-a raspuns foarte simplu: "Nu cant pentru mata, eu cant pentru Maica Domnului!"

Mai bine ar fi daca nu ne-am mai intreba daca dascalii canta pentru Dumnezeu sau pentru oameni , ca sa fie admirati.
Ei respecta cantarile,notele ,pentru ca si o cantare falsa deranjeaza la ureche.
Mie imi place corul de la Patriarhie ,m-am aflat si eu pe acolo luni seara si m-a impresionat.
Nu poti sa nu fii atent ,sa nu te aduni la rugaciune.
Ce s-ar intampla daca te-ar zgaria la ureche o cantare falsa?
Si apoi este vorba de corul Patriarhiei ,care trebuie sa fie foarte bine pregatit .

Situatia este f.delicata si imi bat si eu destul capul cu ea.
Sunteti f. exigenti si uitati sau nu stiti anumite lucruri.

Exista urmatoarele aspecte in biserica:

1. Slujbele din ortodoxie au nevoie de strana. Strana inseamna cei care canta.
Si acestia sunt in mare masura amatori. Adica vin si canta acolo din dragoste, credinta. Nu au pregatire muzicala.
De cele mai multe ori nu are nici cine sa-i indrume.
Ei singuri repeta individual, sau daca reusesc sa se adune, repeta impreuna.
Nu toti stiu sa cante dupa note, multi canta dupa auz (si nu este ceva rau).

Cantarile bisericesti sunt grele, lungi. Nu-s chiar pentru oricine.
Si te gandesti ca oamenii aceia stau in picioare si mai ales canta ore in sir, fara pauza, fara macar sa bea o gura de apa.
Si nu sunt platiti, vin din timpul lor, cat de mult/des pot si isi lasa poate familia si alte treburi in aer. Sunt multe slujbe in biserica, inclusiv cele speciale (cununii, botezuri, parastase), unde trebuie sa cante.

2. In unele biserici exista cor, in altele strana, in altele amandoua (si atunci fiecare are partea lui de cantat).
Exista o diferenta intre acestea.

De obicei corurile sunt ansambluri mai numeroase si sunt formate din profesionisti, (fosti) coristi de scena, sau solisti de opera. Au dirijor, poata ca si repeta.
Este intr-adevar o placere sa-i asculti, dar uneori sunt putin prea artistici.
Chiar profesionist fiind, din p.d.v. muzical, un cor poate sa deranjeze in biserica (sa acapareze cumva).

La strana sunt cativa cantareti, daca au indrumator (se cheama cantaret ?) bine, daca nu, fac si ei ce pot.

Mai este o problema: in biserica nu poti sa faci selectie, sau sa refuzi omul (sa nu-l primesti).
S-a pus problema la noi de ex. ca sunt persoane care vin, doresc sa cante la strana, dar...nu au calitatile necesare si mai mult strica. Si totusi nu poti sa le spui sa plece. Esti in biserica, nu poti sa-i alungi, daca ei nu-si dau seama...

La cor (si ma gandesc aici la mesajul de mai sus al lui Florin), nu stiu daca te primeste cineva sa vii sa incepi sa canti si tu. Trebuie sa te poti incadra. Acolo probabil sa face selectie, daca este un cor de profesionisti.

3. Solistii - parerea mea este ca nu au ce cauta in biserica, oricat de buni ar fi. Este o placere sa-i asculti, dar nu sunt la locul lor in biserica.

4. Si preotii canta, desi nu stiu exact daca si cat/ce este obligatoriu (sa cante). Ei trebuie sa aibe anumite calitati muzicale, fac studii speciale in facultate. Si totusi sunt si unii care nu au vocea necesara. Poti numai pentru asta sa nu-i faci preoti, sau sa nu mergi la biserica la ei? Nu.
Sunt unii care au voci superbe, de te intrebi de ce nu s-au dus pe scena. Chiar este pacat...

In toate aceste cazuri intervine povestea cu talantii. Cand si unde ii folosim. Cum ii irosim, sau ii fabricam (daca nu-i avem).

Asa ca atentie ce cerem totusi.

Si ca sa inchei cu o nota pozitiva: am auzit si eu mai multe coruri frumoase in biserica. De ex., ultimul auzit a fost la Biserica Casin. Superb.
Un cor care canta frumos, cu suflet, discret, te ajuta chiar in rugaciune.

in perioada apostolica,crestinii erau invatati ca toti sa fie una chiar si la rugaciune,traditie pastrata mult in catacombe;in cursul anilor a aparut ISIHASMUL,practicand rugaciunea lui Iisus care se facea mai mult particular decat de obste;pentru a intercala rugaciunea inimii cu slujbele mai indelungate,s-a adaugat teriremul n cadrul anumitor slujbe,un moment dedicat rugaciunii inimii in care toti credinciosii o rostesc,se mai practica la unele manastiri in special Sfantul Munte Athos;teriremul reprezinta cantarea ingerilor,o cantare fara cuvinte spre slava Lui Dumnezeu.Hristos n-ea invatat ca daca vrem sa fim cei din tai,sa slujim aproapele,pe care nu-l putem slujii fiindui pricina de sminteala;daca nu ne misca sufleteste faptul ca deranjam pe cel de langa noi,atunci nu il slavim pe Dumnezeu,ci doar suntem niste ispite si pricini de sminteala,plecand din biserica incarcati de pacate.<vai acelora care se smintesc,dar mai vai acelora prin care vine sminteala,ca mai bine s-ar lega de gat o piatra de moara si s-ar arunca in mare...mai bine ar fi fost acelora sa nu se fi nascut.>putem canta dar sa stim cum,ca totul sa fie bine.

am intrat odat intr-o biserica, intr-un sat, la vecernie.
M-am straduit din rasputeri, incercam sa rostesc rugaciuni intruna, dar dupa 10 minute am cedat.Nu am reusit sa mai raman.Nu sunt foarte pretentioasa, dar in anumite locuri, cand cantorul e un batran trecut de 80 de ani, se canta..............Nu generalizez, dar asa am patit eu odata.
Trista experienta:(

dupa cum bine a subliniat "sophia"..situatie e destul de delicata,spun asta deoarece si eu am avut intr-o anumita perioada un fel de "respingere"..sa-i spunem...fata de cei care incepeau sa cante odata cu strana..(ma daranjau anumite glasuri)...eiii...am vorbit cu duhovnicul meu si am primit raspunsul pe care il asteptam,cred..."sa faci abstractie" de ceea ce te-ar deranja in jurul tau...deci..in biserica venim sa ne intilnim cu Dumnezeu,nu sa ciulim urechile in dreapta si in stanga noastra...si mai nou,am inceput sa cant si eu odata cu toata lumea(aproape toti din biserica canta) si in acest mod nu m-a mai deranjeaza absolut nimeni....slujba decurge extraordinar de frumos,strana,oamenii din biserica ,preotii....un singur glas ....o singura inima.......iar despre suflet ce sa mai zic?....il simt plutind de bucurie si multumire duhovniceasca.....

De multe ori si noi suntem trecuti de 80 de ani cand vine vorba de implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Stiu ca este greu sa stai in biserica in asemenea situatii, dar sa ne gandim si la Dumnezeu care nu pleaca de la noi atunci cand ne asemanam batranului de 80 in facerea faptelor bune.

Glykys,se pare ca ai o sansa anume sa surprinzi numai momente minunate prin biserici,asa noroc mai rar.
Il iubesc pe acest om pentru atitudinea lui,mi-a incantat dimineata :)

Dupa cum am mai scris, in biserica mea nu e cor, ci raspunsul la strana il da tot omul, unii canta mai frumos, altii mai pe langa, unii mai tare, altii mai incet, dar toti sau aproape toti care canta, zic eu, o fac cu suflet si cu evlavie. Nu cred sa fie prea multi deranjati, pentru ca, oricum, majoritatea e cea care canta. Insa s-a propus ca persoanele care doresc sa ramana putin dupa slujba sa faca repetitii impreuna si sa invete sa cante corect si nu dupa ureche. Mie mi se pare o initiativa laudabila - in loc sa aduci un cor de profesionisti din afara, cu care enoriasii sa nu tina pasul, mai bine educi vocile "cantaretilor care deranjeaza" mai mult sau mai putin, dar care se straduiesc sa ii aduca si ei cantare Domnului. :41:

Si eu mi-as dori ca toata Biserica sa cante dar ma intreb cu Apostolul Pavel:"oare toti sunt proroci? oare toti sunt apostoli? oare toti au darul facerii de minuni?" uitam ca darurile sunt impartite si trebuie sa le valorificam in comuniune ca o inmultire a talantilor? dar ce sa fac atunci cand cel de langa mine nu canta, ci striga? Cred ca acolo unde este smerenie se reuseste ca din cantarea de la strana sa se faca rugaciune vie si pentru cel care nu are voce.

Da, dar ce te faci cand cel de langa tine iti zice: Eu nu cant / zbier pentru urechea ta, ci pentru Maica Domnului? Poate ca, privind invers, ceea ce este zbiarat pentru urechile unora e rugaciune vie in fata Domnului, nu ai de unde sti.

Poate ma insel, dar nu cred ca Dumnezeu ne vrea asa sau Maica Domnului, sa strigam ca si cum nu ne-ar auzi. Octavian Paler spunea frumos ca nu trebuie sa strigam inaintea lui Dumnezeu ca si cum ar avea urechi omenesti si exista riscul sa nu ne auda. Stiu ca sunt canoane care interzic cantaretului sa tipe in Biserica, canoane care au fost deja bine comentate pe forum. Sa strigam cu inima nu cu gura, eu sunt de acest princiu.