draga lacrimi
 

Am si eu o parere dar nu tin neaparat ca este ce-a corecta dar eu cred ca toate aceste familii care ajung in aceasta situatie sint familii care unul sau chiar amindoi nu sint crestini si nu respecta legile lui dumnezeu chiar de la nunta,fac o nunta formal,inainte de nunta nu se spovedesc,sau se spovedesc formal fara a se curatii de toate pacatele pentru a pune inceput bun Pentru a "repara"trebuie plecat de la spovedanie,fara sa-si recunoasca greselile nimeni nu se poate indrepta,si pentru a evita crestinii trebuie sa se casatoreasca cu crestini(autentici nu nominali):77:

Se poate sa ia dreptate... Noi ne-am intalnit in Anglia, cu 9 ani in urma... Ne-am logodit la Biserica (partea cu verighetele), dar dat fiind faptul ca nu cunosteam nici o pereche care sa fie cunanti religios si sa ne poata cununa si pe noi, ca nasi, am trait in pacat pana in 2004, cand ne-am cunoscut cu o familie din Vaslui si i-am rugat sa ne cunune... Si apoi, cu nasii astia ai nostri nu prea am avut mare contact. Cred ca nu i-am vazut de vreo 2-3 ani. Noi credeam si inainte in Dumnezeu si cred ca aveam o viata crestina (sau poate ma insel), dar cred ca faptul ca Biserica era departe, mai mergeam duminica, tot timpul era super aglomerat... Ce e drept ne mai spovedeam de Paste, dar cam atat... Duhovnic nu am avut. Eu cel putin aveam in Romania si de cate ori aveam ocazia mergeam la el si ma spovedeam si vorbeam cu el..., dar sotul meu nu stiu sa fi avut vreun duhovnic. Poate ca ai dreptate. Am plecat cu stangul de la inceput si poate de asta Dumnezeu ne da o lectie... Oricum eu ii multumesc pentru asta si sper sa ma ajute si sa-mi dea putere sa merg mai departe si... poate cine stie? Rugaciunile mele il vor aduce odata inapoi...
Doamne Ajuta

Lacrimi draga, eu sunt nevrednic sa-ti dau sfaturi, dar calc pe inima
si incerc cateva. Tu alege doar pe cele pe care le consideri bune.
1. Sa ai un duhovnic la care sa mergi cel putin o data pe saptamana.
2. El trebuie sa stie ca daca el merge la adunare ai si tu dreptul la un
duhovnic. Ii amintesti ca a fost de acord sa va respectati credinta.
3. Nu incercati sa va influentati reciproc in credinta. Evitati subiectul.
4. Daca incearca sa te converteasca spune-i doar atat: cine tradeaza
o data, va mai trada. E suficient, va intelege.
5. Pune bani deoparte pentru copii, spunele copiilor sa stie si ei si,
poate, ei, copiii, il vor determina si pe el sa puna bani pentru ei.
6. Cand e acasa si ai treaba, cheama unul din copii sa te ajute, chiar
daca ii faci tot tu treaba, dar poate se simte si se va oferi el sa te
ajute in locul copiilor.
7. Iti faci datoria de mama, in primul rand, si in functie de "ajutorul"
lui il poti rasplati cu mai multa afectiune.
Dumnezeu sa-ti ajute si iarta-ma daca nu le gasesti bune.

Multumesc tare mult pentru sfaturi. Sfaturile tale le consider tare bune si am sa incerc sa le pun in practica, daca nu toate macar o parte din ele... Si sper sa ma ajute Bunul Dumnezeu si sa-mi dea putere sa merg mai departe si sa tac mai mult in fata lui, desi mi-e greu... Daca m-ar jigni pe mine, nu ar fi nici o problema, pentru ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu il voi ierta... Dar cand ii aud hula impotriva Sfintei Cruci, a Sfintilor Parinti, impotriva Maicii Domnului si ura in tot ceea ce tine de ortodoxie, mi-e greu sa tac... Mi-e frica ca Dumnezeu nu-l va ierta pentru toate astea. Nu stiu daca m-am exprimat destul de concret si daca m-am facut inteleasa...

si mie mi teama ca de nu se va pocai de toate aceste rautati, bine nu-i va fi.e mare pacat sa hulesti cele sfinte. mai bine sa ignori decat sa le vb de rau.
si eu cred ca mersul la adunarea de"frati" l-a pervertit.am mai auzit de astfel de cazuri, care dupa ce au inceput sa mearga acolo au inceput sa defaime Biserica ortodoxa, sf cruce, pe Maica Domnului.

pr cleopa spunea:rabdare, rabdare, rabdare"-asta era sfatul lui.
bine e sa il urmeze cine poate.
dar, de multe ori si rabdarea noastra are limite si ne cam iesim din fire.
Important e chiar daca ne suparam sa nu spunem vb grele. la suparare spunem vb multe si grele pe care le regretam ulterior.

Exact asta e si parerea mea. Si cred ca de asta am ceam mai mare nevoie acum: de rabdare...

Stiu si te inteleg. E cumplit de greu. Cere ajutorul Lui Hristos in acele
momente. Roaga-te in gand si roaga-te si pentru el sa-L ierte "ca nu
stie ce spune". Mergi la copii in acele momente. Nu te va deranja ca
sa nu-i supere si pe ei.
Stiu ca e usor sa dai sfaturi si greu, foarte greu sa le pui in practica.
Iarta-ma daca am spus ceva ce nu trebuie. Domnul sa-ti rasplateasca
rabdarea si sa-ti aduca pacea in familie! Doamne ajuta!

Lacrimi, te-ai gandit la posibilitatea ca el sa fi cunoscut o alta femeie, poate chiar la adunarile alea? Din ce ai spus pana acum, comportamentul lui pare sa indice acest lucru.

Daca nu ma insel parintele Arsenie Papacioc spunea ca a venit la el un osan sa se spovedeasca si spunea ca de 35 de ani traia cu sotia lui care se pocaise dupa casatorie.Parintele a spus ca asta inseamna mucenicie sa ramai in credinta ta langa un pocait.Eu cred ce spune el si mai cred ca o mama are rabdare si cu copiii si ca trebuie sa aiba rabdare si cu sotul ca si un copil mai mare.E incredibil ce se intampla,dar,sa ai credinta inseamna ca daca te rogi,sigura fiind ca Dumnezeu iti va asculta rugaciunile.Fa uz de toate armele credintei noastre,dar cu iubire.Nu trebuie sa asculti sfatul meu decat daca crezi ca este bun,dar eu cred ca cu cat el se va inversuna in credinta lui cu atat tu te vei putea ruga mai din suflet,cu durere lui Dumnezeu.Spovedeste-te,impartaseste-te,roaga-te,citeste acatiste si psaltirea,cheama preotul in casa sa faca sfestanie,arde tamaie,stropeste-ti casa cu aghiazma,pune-i pe copii sa se roage si ei pentru tatal lor si ce-i mai important arata-i iubire.Nu-l parasi ci ai rabdare pentru ca ea iti va fi rasplatita.Acum stii cum arata familia ta si stii si cum poate arata,Dumnezeu ajuta oricui se roaga Lui cu credinta,deci lupta-te cu acest duh cu armele pe care religia noastra ni le-a pus la indemana.Arata-i credinta adevarata!Doamne ajuta!

Iti dai seama ca la inceput m-am gandit numai la asta. Era prea mare inversunarea lui, asa dintr-odata. Dar, cum am mai spus in acest topic, am rugat pe cineva care mai frecventa adunarea lor, sa se intereseze. Si mi-a zis, ca nici nu ridica capul din Biblie, dar sa se mai uite la femei... Si apoi fanatismul e imens... Tot ce are in cap, e Biblia si sa predice oricui ii iese in cale... Cred ca asta e menirea lor... sa predice oricui, doar doar mai ademeneste pe cineva...
Multumesc pentru gand.
Doamne Ajuta

Multumesc din suflet pentru randurile scrise. Inseamna mult pentru mine. Asta am de gand sa fac. Sa ma rog lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare multa... Si trebuie sa-mi caut un duhovnic, urgent.
Doamne ajuta

Draga Lacrimi
situatia prin care treci tu este foarte dificila...si aproape tot ce ai spus tu referitor la atitudinea sotului tau imi este mai mult decat cunoscut dintr-o situatie similara. O familie s-a destramat tocmai din cauza trecerii sotiei la adventisti...iar sotul nu a luptat cateva luni ci cativa ani cu persoana straina care a devenit de fapt sotia. Sotul insa nu era initial un ortodox practicant dar a devenit...tocmai prin incercarea de a o combate in ereziile ei...dar...nu a avut sorti de izbanda cu ea pt ca in general sectantii nu au ochi de vazut si nici urechi de auzit.Dupa aproape 5 ani de incercari au ajuns sa se desparta pt ca traiul in 2 era insuportabil..erau 2 straini(dusmani) in aceeasi casa.
Problema este urmatoarea...in acel caz sotia nu se stie daca si-a iubit cu adevarat sotul si a renuntat usor la familie ducandu-se la adventisti....din ce am inteles sotul tau era un om tare bun care era devotat familiei...ce pot zice...
Multe persoane te-au sfatuit sa iti cauti un duhovnic bun...si vei gasi acolo in Londra( daca vrei voi cere sfatul unui prieten care este acolo si merge la o comunitate ortodoxa din zona)
Sa iti ajute Dumnezeu si sa te intareasca

Ma bucur sa pot fi de folos cu un sfat,dar tot voi aveti de luptat pentru voi si pentru familia voastra.As vrea sa-ti mai spun sa-ti fie mila de el,sa te gandesti ca in momentul in care o sa-si revina o sa fie foarte dureros pentru el sa-si dea seama ce a facut,ce mult a gresit,dar sa nu deznadajduiti,sa fiti alaturi unii de altii tot timpul.Dumnezeu va incearca,da El va si ajuta.Fara El nu putem trai in lumea aceasta si nici nu vrem.Cere de la Dumnezeu credinta,nadejde si dragoste.Sa auzim de bine.Doamne ajuta!

Multumesc mult.... Si eu stiu o situatie, care s-a intamplat in familia mea, mai precis un unchi de al meu a trecut la "penti" si pana la urma, dupa ani de lupta, matusa mea a cedat si a trecut si ea.... Iar acum e mai fanatica decat el in ceea ce priveste secta asta... Asta ma sperie foarte tare, chiar daca pe atunci cand s-a intamplat eram aproape un copil. Imi aduc aminte ce mult plangea bunica... si intotdeauna ne spunea ca nu a fost tare in credinta, de aceea a cedat inselatoriilor lui. De aceea imi pun increderea in Dumnezeu sa imi dea putere, sa-mi lumineze mintea si sa imi dea putere sa lupt pana la capat. Nu pot ceda si sper ca Maica Domnului si Domnul Isus sa-mi dea putere sa-l pot aduce inapoi la ortodoxie... Stiu ca lupta e grea, dar nu cred ca Dumnezeu vrea ca eu sa renunt la ea, doar pentru ca e grea... Cred ca asta e o mare incercare pentru mine si poate chiar am fost aleasa pentru a distruge "blestemul" acestei familii, care s-a convertit la secta asta... Nu pot sti care a fost planul lui Dumnezeu... asta numai El stie! Mie imi ramane doar rugaciunea, lacrimile, durerea din suflet si increderea mare in Dumnezeu si in Maica Domnului
Doamne Ajuta

Multumesc inca o data pentru vorbele bune. Si ma bucur ca sunt atatia oameni de bine, cu credinta si care vad dincolo de mentalitatea lumii nebune de astazi...
Dumnezeu sa va ajute pe toti

Asa cum a spalat creierul adeptilor ai celor 3000 de secte .

Dumnezeu sa te intareasca!
Nu cred ca-ti poti aduce tu sotul inapoi la ortodoxie, doar Dumnezeu poate face aceasta.
Nu te increde prea mult in fortele tale, ca sa nu cazi si tu. Mai bine evita orice discutie religioasa, daca este posibil.
Cred ca toate lucrurile au un sens, pana la urma, nimic nu este intamplator. Parintii mei erau atei (mie-mi povestea tata despre teoria evolutionista inainte de a merge la scoala, era f entuziasmat). Acum inteleg ca este un lucru fenomenal ce s-a intamplat: restul familiei este baptista, in cazul meu (cu putine exceptii). Daca parintii mei nu ar fi fost asa, probabil ca eu nu as fi fost azi ortodoxa, ci baptista (si azi nici ei nu mai sunt atei).

Eu cred ca Dumnezeu mi-a dat o sansa: sa ma intaresc in credinta si sa ma intorc intru totul la El. Tocmai pentru ca si eu cred, la fel ca tine, ca nimic nu este intamplator: Dumnezeu ni le da pe toate cu un scop. Ca si in cazul tau: daca parintii tai nu ar fi fost atei (si mai apoi baptisti), poate ca ai fi fost ortodoxa doar cu numele. Dar asta te-a facut sa intelegi mai bine ce inseamna Dumnezeu si Cuvantul Lui. In cazul meu a fost la fel: probabil ca eram ortodoxa doar pentru ca in religia asta m-am nascut si crescut. M-am tot intrebat de ce eu? De ce mi-ai scos Doamne in cale familia asta blestemata? De ce nu mi-a dat si mie Dumnezeu un barbat normal, ortodox, a carui parinti sa fie si sa ramana ortodocsi? Apoi, dupa ce socul a mai trecut, am inceput sa realizez ca sunt cea mai mare pacatoasa, ca nu merit nimic bun de la Dumnezeu, ca de fapt Dumnezeu ii da fiecaruia dupa credinta lui...
Anna, eu am nadejde ca Dumnezeu va avea mila de familia mea si mai ales de copiii mei, care sunt totusi nevinovati. Si am credinta ca Dumnezeu va face o minune cu sotul meu si va reveni la ortodoxie...
Dumnezeu sa te ajute, ca ai un suflet mare

Eu pot sa-ti spun ca si in familia mea sunt multi care au trecut la aceste secte,si acolo au ramas,nu stiu de ce pentru ca nu am discutat acest lucru cu ei,dar eu intotdeauna am crezut ca este o greseala.Nu i-am condamnat si nici acum nu-i condamn desi nu pot sa spun ca nu ma doare acest lucru,dar cata vreme nu le-am acordat sprijinul cand au avut nevoie,consider ca nici nu pot sa ma bag in viata lor.Pot doar sa ma rog pentru ei si cam atat.Dar a venit vremea cand Dumnezeu m-a intrebat ce fac cu viata mea si cu cea a familiei mele,cui ma inchin si cui ma rog,sa fie si El asa indiferent cu mine cum sunt eu cu El?Si atunci am inceput sa practic si eu ortodoxia,cu durere spun ca doar atunci cand aproape era prea tarziu.Dar ce multumire,ce bucurie imi anina sufletul acum cand simt din nou ca Dumnezeu face parte din viata mea...desi nu ma simt vrednica.Pot sa-ti mai spun ca faptul ca eu am inceput sa fiu ortodoxa in adevaratul sens al cuvantului,adica practicanta,a avut efect asupra intregii vieti si asupra intregii familii si este minunat.Asa este bine,asa trebuie sa fie.La inceput nu era nimeni de acord cu mine,dar acum mergem cu totii la biserica,ceea ce este extraordinar.Nu pot sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru darurile Sale,nu am lacrimi destule si nici cuvinte potrivite sa-I multumesc.Am primit si multa mangaiere de la Dumnezeu pentru ranile mele pe care eu mi le-am facut si tot sprijinul pentru a-mi indrepta viata.Slava lui Dumnezeu pentru toate!Asa ca sfatul meu e sa faci un pas catre Dumnezeu cu incredere si cu hotarare si El va face multi catre tine,sa fii sigura ca asta este rezolvarea tuturor problemelor tale pe care tu nu stii cum sa le rezolvi,dar ce nu este posibil la oameni la Dumnezeu totul este posibil.Sa-ti dea Dumnezeu credinta,nadejde si dragoste pe care la randul tau sa le poti darui.Doamne ajuta!

nu este o solutie divortul...
am vazut ca se ia lumea de cuvantul "legat" din "ce a legat Dumnezeu..." si-i da o inerpretare gresita, superstitioasa...eu cred ca se are an vedere legarea spirituala (binecuvantarea) de la taina cununiei. Nu poate sa lege Dumnezeu altfel decat binecuvantand...binecuvinteaza Dumnezeu nu pe sot si sotie an parte ci FAMILIA (va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi doi un trup) Efeseni 5, 31.
An general la Efeseni cap. 5 se contine toata anvatatura necesara sotilor pentru mentinerea familiei, si nu oricum ci necesar crestineste. Zic toata anvatatura pentru ca nicaieri an N.T. nu mai gasim o astfel de anvatatura.
Iara femeia sa se teama de barbat...

Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi. Dacă, însă, cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia? Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te! Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. (I Corinteni 7, 12-24)

Si aici ceva interesant - http://florinm.wordpress.com/2009/07...necredinciosi/

Nu cred ca trebuie sa divortezi. MARE ESTE DUMNEZEU! Dupa furtuna vine vreme buna! Stie Ddumnezeu durerea si dorinta ta de a-ti vedea sotul in Biserica Ortodoxa! Ce trebuie sa faci tu e sa starui in rugaciune precum femeia cananeianca...si Dumnezeu se va milostivi asupra ta caci "nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu".

Lacrimi, nu sunt penticostal, si nici nu agreez multe din modurile lor de exprimare, dar au un punct de la care poti recladi o relatie frumoasa cu sotul tau : Cred si ei, poate in alt mod,dar tot in Iisus si in Dumnezeu, nu sunt satanisti sau mormoni sa isi omoare copiii ca sa si-i purifice. Incearca sa discuti cu el omeneste si sa ii spui ca chiar daca nu esti de acord cu convertirea lui, ii respecti alegerea, dar intreaba-l daca Dumnezeul lui, care ar trebui sa fie Bunatate si Dragoste, il invata sa sparga si sa distruga icoanele si alte alea... Aminteste-i ca dragostea lui Dumnezeu inseamna si multa rabdare, si asa cum tu ai rabdare cu el, te astepti ca si el sa aiba aceeasi rabdare cu tine. Sa va ingaduiti unii pe altii in dragostea lui Christos. Si mai spune-i ca in Biblie scrie ca cine nu are grija INTAI de cei din casa lui, e mai rau decat un pagan si un vames. Iar daca doreste sa petreaca ore citind Biblia cu strainii, de ce nu le petrece citind-o cu copiii sai acasa, care il adora, din cate spui... pune-i intrebarile astea si vezi cum reactioneaza. Bunul Dumnezeu sa va miluiasca.:63:

nu este normal sa iti pui viata in pericol langa un om care te bate,de dragul credintei.Dumnezeu daca spune sa iertam de 70 de ori cate sapte,nu inseamna ca trebuie sa induri,ci sa ierti cu sufletul ,dar sa iti vezi de viata mai departe.
ce stiu eu este ca ai voie sa divortezi daca sotul este alcoolic sau adulterin.Dar sunt sigura ca si daca este violent! sa ramai cu un om care te trateaza ca pe un animal inferior,este un gest sinucigas,intrucat dintr-o bataie crunta se poate muri.
si cine spune ca dupa o palma,nu vor veni si suturi? Dumnezeu sa ocroteasca femeile impotriva violentelor !

Pt lacrimi, nu stiu daca ti-ai rezolvat problema si te cred ca nu e usor ceea ce se intampla, sper ca Dumnezeu v-a ajutat sa pastrati familia care este mai importanta decat toate discutiile religioase nascatoare de conflicte si razboaie sangeroase. Vad ca aproape de un an nu ai mai postat aici, dar in caz daca ar putea sa te ajute scriu si eu ceva aici, oricum e o problema care prezinta interes si daca ar putea influenta pe cineva spre bine cred ca merita efortul. Daca gresesc cu ceva Dumnezeu sa ma ierte. Ceea ce facea sotul este o urmare a constientizarii faptului ca are un rol de preot de oficiat in casa, e ceva dat de la Dumnezeu pentru toti barbatii nu doar pentru cei penticostali. Oricum penticostalii sunt cunoscuti ca buni familisti si nu ca sectanti care lupta impotriva ei. Desi rezultatele, cum scrii tu nu sunt de admirat sunt facute din intentii bune. Asta este, majoritatea prostiilor omenesti se nasc din intentii bune. Daca esti la Londra sigur ai auzit. The road to hell is paved with good intentions. Ma alatur sfaturilor date de alte persoane care te au sfatuit sa ai rabdare , dragoste si intelegere. Lui incearca sai explici ca prima sa datorie fata de Dumnezeu este de sufletele celor din familie, care se castiga prin dragoste si nu prin spargerea icoanelor si discutarea valorilor ortodoxe iar apoi pentru altele. De banii cheltuiti pentru biserica sa nu-ti para rau. Acestia nu se pierd, mai bine sa mearga pentru Domnul decat pe altceva, daca cei din biserica penticostala cauta sa profite personal din credinta lui v-or avea rasplata pentru aceasta. Va doresc fericire si dragoste in familie. Ceea ce urmeaza ar fi niste idei despre familie care nu stiu cat ar putea sa fie folositoare.

Problema e unde ne aflam si ce este familia. Si cred ca domnul Isus, apostolul Pavel si in primul rand Creatorul si Tatal nostru au stiut ce au scris si de ce ne-au dat un cuvant CLAR si SIMPLU care sa ne calauzeasca in relatiile familiale (desi unii prefera sa interpeteze si sa vada ceea ce le convine lor).

1. TOTI ne aflam intr-o lume plina de pacat, ispite, care este in general ostila familiei, o lume care este condusa de cel care nu trebuie amintit si despre existenta caruia fiecare crestin este
constient.

2. Pe acest teren ostil, dusmanos Domnului ia fiinta cea mai de baza si veche unitate a Domnului - Familia. O uniune intre doua fiinte pe care Domnul le-a inzestrat cu multe daruri si calitati divine, care chiar il fac pe om sa semene cu El.

3. Fiecare intelege familia in felul sau, insa ea este o unitate militara a Domnului care trebuie sa lupte pentru el pe un teren al inamicului Sau. Ei lupta pentru cauza Domnului in inimile si sufletele copiilor care apar in aceste familii. Acesta e obiectivul numarul unu al familiei, castigarea inimilor si sufletelor copiilor sai pentru Domnul. Deoarece este un obiectiv greu si important este si primul. Acelasi lucru fata de altii este important, dar situatia din propria familie este pe locul intai, chiar si in indicatiile pentru preotie date de apostolul Pavel, rolul jucat de candidatii la preotie in propriile familii ocupa un loc important. Pentru realizarea acestuia la indemana sunt puse multe arme puternice, care cu putina experienta si multa dorinta si dragoste pot fi manuite de oricine,
acestea ar fi: ascultarea, rabdarea, puterea propriului exemplu, harnicia, onestitatea, intelepciunea, intelegerea, lasarea de sine. Iar pentru cei care au nevoie de un manual pentru folosirea acestora exista cuvantul Domnului si exemplul dat de Mantutorul Nostru Isus Hristos.

4. Orice militar stie ca chiar si o unitate mare si dotata fara comandant in scurt timp se demoralizeaza si
se destrama si treptat se reduce la membrii din care este compusa. Cauza principala care duce la destramarea unei unitati militare in timp de lupta este pierderea/dezertarea (tradarea) comandantului. Anihilarea si destramarea unei unitati militare este obiectivul numarul unu al inamicului. Un comandant adevarat are o sarcina foarte responsabila si grea. El trebuie sa deie dovada de curaj, sa mentina moralul si sa-i uneasca pe toti in jurul sau si a cauzei pentru care lupta, sa ieie decizii importante, sa aiba grija despre aprovizionarea si viata supusilor sai. Din aceasta cauza disciplina in orice unitate militara este foarte importanta. Un comandant intelept cu o unitate ascultatoare poate realiza mari succese. Chiar si un comandant mai putin inzestrat poate inregistra succese datorita trupelor sale disciplinate pe cand un comandant de talia lui Napoleon nu reuseste nimic cu o unitate care nu-l ia in seama. Orice unitate e o echipa, precum si o echipa de fotbal desi nu are arme are in frunte un capitan.

5. Acuma cine in familie trebuie sa fie capitanul? E un subiect important si lupta pentru aceasta se duce de multa vreme. In natura problema aceasta nu apare, toate fiind programate se executa fara
discutii, desi si acolo exista alegeri, votul castigator apartinand celui mai puternic. Insa nicaieri in lumea animala (sau chiar pe Animal Planet) nu s-a vazut lupta pentru suprematie sa se duca intre membrii unei familii de sexe diferite. Fiecare isi joaca rolul dat de Dumnezeu. Ne-ar parea ciudat ca boul sa se lupte cu vaca pentru controlul asupra viteilor si ca parintii taurilor sa intervina in aceasta lupta. Privita din acest punct de vedere luptele pentru conducere in
familie par o nebunie pur omeneasca egala cu alte nebunii din cauza carora suferim pe acest teren condus de cel care s-a razvratit in fata Domnului.

5. Intr-o unitate comandantul nu este votat de gradele inferioare, este numit de un for mai suprem, este acceptat ca fiind asa si ordinele sale nu se discuta. In cazul unor abuzuri si abateri,
comportamentul sau este supus curtii martiale si el poate fi executat. Deci este o persoana care la randul sau este supusa, dar care printr-o autoritate superioara este investit cu putere si
responsabilitate. Daca in armata comandantii trebuie acceptati asa cum sunt, fetele pot alege viitorul sau comandant din toate punctele de vedere (fizic, material, psihologic etc) sau pot sa respinga ideea unei casatorii si supuneri in totalitate.

6. Pe cine Dumnezeu l-a investit cu rolul de comandant in familie se vede CLAR in cuvantul Domnului, si este clar cui trebuie sa se supuie si in fata carei curti v-a trebui sa deie socoteala pentru abuzuri. Daca nu ar fi clar este evident si din diferentele psihologice care exista dintre baieti si fete, care sunt vizbile de la o varsta destul de frageda. Un barbat "sub papuc" poate starni compatimire pe cand o sotie ascultatoare pe care sotul se poate baza oricand a starnit si
v-a starni multa admiratie, mai putin in randul luptatoarelor cu tot ce este feminin (adica a feministelor). Sotul care se simte frustrat "sub papuc" se simte asa deoarece Dumnezeu l-a creat pentru un alt rol si l-a inzestrat cu unele calitati care trebuiau sa se afirme in viata sa.

7. Are dreptul sotia sa-si asume rolul de comandant? Fiind urmatoarea in grad in cazul dezertarii sotului din familie altcineva inafara de ea nu poate face acest lucru. Are ea dreptul ea sa-si
asume acest rol in cazul unui sot caruia ii pasa de familie si de ea folosindu-se de sprijinul socrilor si diferitelor pretexte? Cred ca nu, e un caz de razvratire care ulterior v-a servi drept exemplu pentru o alta razvratire, a copiilor fata de
autoritatea sa. Are sotul drept sa dezerteze din familie? Nu. In armata pentru aceasta exista curtea martiala. Cum ar trebui de procedat in cazul unei familii in care sotul nu corespunde
cerintelor unui comandant? Nimeni nu-i perfect, si orice sotie (chiar si una supusa unor idei feministe) isi doreste un sot care sa fie un barbat adevarat, si cand apare unul femeile se lupta pentru el din toata puterea pentru ca e o specie rara si din ce in ce tot mai tare pe calea de disparitie. Insa este cert ca daca casatoriile ar fi privite ca intemeierea unei echipe pe viata in care jucatorii au rolul si calitati date din nastere de Dumnezeu pentru realizarea unor scopuri
frumoase dar grele atunci multe ar fi diferite. Dar asa noi si copiii nostri trebuie sa platim pretul scump al razvratirii si neascultarii fata de cerintele Lui. Acest model de familie in care sotia a ascultat de sot iar el a avut grija de ea si de copii a functionat mult timp si v-a
functiona, altele v-or sfarsi prin divort, razvratirea copiilor si alte implicatii.

Nu stiu in ce masura pot da vreun sfat util. Am doar 2 an de casatorie. Ce vreu sa spun e ca singurele mici probleme pe care leam avut noi pana acum, au fost din cauza lipsei de comunicare. Asa ca, eu cred ca o discutie poate rezolva problema. Nici penticostalii nu incurajeaza neglijarea vietii de familie. Si nici eu nu-i iau apararea in cazul asta.
Totusi, in nici o Biblie nu scrie ca, in afara adulterului, se poate desface o casatorie, chiar daca observ ca si la NP incepe usor usor sa se practice separarea.. Parerea mea e ca separarea nu face pe nimeni mai fericit, mai ales pe copii.

pentru "lacrimi"
 

Exista instante in care parintele duhovnic isi da acceptul ca sa poti divorta. Eu l-am primit de la duhovnicul meu , care imi cunostea si jumatatea, chit ca nu o spovedea...

Iti multumesc pentru sfaturi... Nu am mai postat pe forum, dar intru mereu si citesc ce-i mai interesant... Nu am mai postat, pentru ca simteam ca ajung sa spun lucruri urate si sa jignesc oameni... E simplu de judecat, insa nimeni nu este in pielea mea, sa stie cum e...

Nu am divortat pentru ca religia si Biserica mea si in primul rand Dumnezeu si Stapana mea ma sprijina sa-mi duc crucea, cat mai demn cu putinta....

Doamne ajuta

Nici Biserica ortodoxa nu incurajeaza divortul si separarea, in ciuda a ceea ce NP cred...
Comunicare?... Exista si a existat mereu. Insa acum, pentru linistea casei, nu mai exista "comunicare" in ceea ce priveste religiile noastre. Eu sunt ortodoxa si el NP

salut,lacrimi
 

lacrimi,grea cruce ai de dus,sa-ti dea dumnezeu dragoste si intelepciune,iar iisus hristos sa-ti fie sprijin.
dumnezeu fie cu tine si familia ta,AMIN.

Multumesc mult. Multora li se pare ceva usor si nu inteleg de ce ma "plang" atat... Dar poate ca asta merit... Caci "Dumnezeu pe cine iubeste si pedepseste", nu-i asa?
Eu Ii multumesc Domnului pentru tot; si pentru bine si pentru rele....

Nu cred ca Dumnezeu M-a pus la asa o mare incercare, pentru ca eu sa divortez... Cred ca este mult mai mult de atat... Dar, numai Dumnezeu stie

Duhovnicul meu mi-a zis ca orice ar fi nu trebuie sa divortez

salut,lacrimi
 

da,asa spune biblia.
iti inteleg framantarile,cred ca lupta ta, v-a fi o lupta buna, iar incercarea pe care o ai de trecut este ptr. tine o calire a credintei tale.
sa fii iubita de iisus,aparata de dumnezeu si calauzita de duhul sfant,iar nickname-ul tau sa fie FERICIRE.

Asa sa dea Dumnezeu

Divortul fara motiv de curvie, e nebiblic si pacat mare.

Si daca ai puterea de a ierta chiar si asta... mare plata vei avea! Nu stiu, eu nu as incuraja pe nimeni sa divorteze indiferent de necazul prin care trece; Dumnezeu iti da atat cat poti duce, si e necesara crucea pentru mantuire!

Cel inselat, poate ierta, este la alegerea lui, dar uitati-va ce s-a ajuns in ziua de astazi, divorturile in marea lor majoritate sunt pe nepotrivire de caracter, ceea ce e un pacat. Nu se poate divorta decat din motive de curvie.

Da, asa e... Din pacate nu isi asuma responsabilitatile si cand dau de greu cred ca solutia este divortul ceea ce mie mi se pare o mare greseala.

Nu e greseala, greseli facem zilnic, e un PACAT. Si unul mare, de moarte.

Nu sunt de acord cu divortul. Trebuie sa ne ducem crucea grea sau usoara, nu conteaza. Iubirea de Dumnezeu si de aproapele conteaza cel mai tare daca nu putem sa-l mai iubim pe cel de langa noi. Sfintele nu au divortat nu-i asa? de exemplu o sfanta catolica care este printre cele mai mari sfinte ale lumii, Sf. Rita a avut un sot care o chinuia si l-a mantuit si pe el si a devenit si sfanta. Maica Domnului nu a divortat, ea si-a dus crucea si ea este modelul nostru, nu? facem ce a facut si MD, ii urmam exemplul; fara iubire de aproapele suntem doar niste caraghiosi cu totii.