Impreunarea fara cununie este curvie! Pacat grav de altfel care ne opreste de la Sf Euharistie. Se face dezlegare doar daca se cununa pers in cauza si se spovedesc. Pocainta fara indreptare este socotita falsa. Eu am fost oprit ptr ca fumam. Desi [posteam, mergeam la biserica, faceam canonul. Pana nu am lasat tigara nu am primit Sf Impartasanie! Dupa ce m-am impartasit nu am mai simtit nevoia de sa fumez.:)

Doamne ajuta!
Fratilor, eu stiu ca e bine sa ne impartasim cat mai des...eeeeee acum depinde de la pacatos la pacatos si mai ales de la duhovnic la duhovnic, dar pe noi, parintele ne impartaseste des.....
Doamne ajuta!!! Bucurie mare, fratilor......bucurie....

eu sunt adeptul unei impartasiri rare, pentru simplu fapt ca dak ne impartasim o data pe saptamana(dar apoi de 3-4 ori)la un moment dat intervine obisnuitza si Sf. Euharistie isi pierde caracterul ei sacru, din moment ce ne imparsim ca asa ne-am obisnuit nu neaparat ca simtim nevoia

Asa si trebuie sa ne iubim unii pe altii , sa ne toleram, sa ne ajutam la necaz. Este de fapt un element poate cel mai important in drumul nostru spre pocainta. Cat priveste spovedania, nu o facem statistic ci la chemarea sufletului, a eului din noi, pentru impacarea cu noi insine si intru iertarea pacatelor.

:)Sfanta Impartasanie ramane taina Tainelor.
Despre deasa sau rara impartasire exista un studiu introductiv al Parintelui Ioan Ica jr. la cartea Impartasirea continua cu Sfintele Taine, dosarul unei controverse, marturiile Traditiei. Din acest studiu introductiv retinem cele doua practici.
Prima practică - tipic răsăriteană - pune accentul pe pregătirea ascetică prealabilă prin Spovedanie şi post, rigorismul ascetic ducând la o asceză fără Euharistie şi o supralicitare a valorii substitutive a anafurei, al căror exces duce, paradoxal, la indiferenţă şi indolenţă faţă de Euharistie şi supralicitarea eforturilor ascetice personale. Cea de-a doua – tipic apuseană şi adoptată de teologii ortodocşi din diasporă, care insistă pe Euharistie fară asceza minimalizand importanta pregatirii ascetice, a Spovedaniei si a postului. Impartasirea sacramental euharistica de Hristos nu trebuie izolata de impartasirea mentala duhovniceasca prin rugaciune si meditatie de care vorbeste Sfantul Nicodim in Razboiul nevazut pentruca ambele pregatesc impartasirea eshatologica mai adevarata de Hristos in viata viitoare. De aceea PArintele Staniloae vorbea de o convergenta si unitate de principiu in ortodoxie

In ziua de azi,cred ca depinde de fiecare om si duhovnicul sau. Noi ne spovedim si tinem posturi pentru pacatele noastre, nu pentru altceva. Astfel, fiecare are constiinta si asa cum ii dicteaza constiinta, sa faca. Daca ne spovedim, atunci putem sa cerem intrebare de la duhovnic daca putem sa ne si impartasim. Odata ce Duhovnicul iti spune ca poti sa te impartasesti, gata, te impartasesti. Totul e sa avem constiinta curata ca ne putem apropia curati (spovediti curat)de Sfintele Taine. Nu este o reteta aici. Daca pe mine ma mustra constiinta cu ceva, fiindca am gresit, nu tin cont de data cand m-am spovedit si impartasit ultima oara. Normal ar fi sa traim in fiecare zi aceasta, asa cum in fiecare zi ar trebui sa fim mereu in rugaciune si departe de pacat.
Vrednici nu suntem niciunul, dar spre intarirea noastra ne-a fost dat a ne impartasi cu trupul si sangele Mantuitorului. Apoi, un crestinism fara Euharistie ce este ? In antichitatea crestina, toti crestinii care participau la Sfanta Liturghie se impartaseau cu Sfintele Taine. Era ceva firesc fiindca scopul Liturghiei este adunarea laolalta a credinciosilor, rugaciune comuna si impartasirea cu Hristos prezent in Euharistie. Liturghia era socotita si traita ca "Masa a Domnului" si erau invitati toti crestinii care au fost botezati. Era de neconceput participarea la Euharistie fara impartasirea cu Sfintele Taine. Randuiala insa se pierde incepand cu sec al IV-lea, odata cu convertirea in masa, fara pregatirea necesara a paganilor. Este foarte mult de scris la acest subiect, dar recomand o carte daca imi dati voie:
"Deasa Impartasanie Cu Preacuratele Lui Hristos Taine" - Sf. Nicodim Aghioritul si Neofit Kavsokalivitul
Doamne ajuta !

Multumesc, Ovidiu, o sa caut cartea. Si poate s-o prinde ceva si de mine. Am cateodata senzatia ca stau bine la teorie si prost la practica. Si e grav, fiindca la Judecata nici macar nu vom putea sa spunem ca n-am stiut.

Elena

Subscriu la prezentarea lui Dan73.[b]
Cred ca multi dintre noi am cazut in acel rigorism rasaritean si uitam ca Sfanta Euharistie nu se ofera pentru merite. Scopul Taine este iertarea pacatelor si dobandirea vietii vesnice. Nici formalismul apusean nu este indicat, pentru ca unirea mea cu Hristos presupune o schimbare si o pregatire a intregii mele fiinte, asa cum Moise dupa post indelungat a primit Tablele Legii, sau Apostolii, pe muntele Taborului, dupa un efort au privit slava lui Hristos. Este clar, nu putem decide fara duhovnic.
Ma minuneaza faptul ca prin Taina Euharistie avem posibilitatea de a intra in comuniune cu Dumnezeu intr-un mod real si deplin, nu teoretic sau contemplativ, printr-un exercitiu al mintii. Cred ca Evangheliile ne vorbesc de o unire reala cu Dumnezeu, prin Taina Sfintei Imparatsanii, nu teoretica, intelectualista sau abstracta

Pai daca crezi ca Sfanta Impartasanie este ceva OBISNUIT inseamna ca nu simti NIMIC cand te impartasesti si o faci doar pentru ca nu ai altceva mai bun de facut.

POate cineva sa nu mai simta nimic, dar daca are dezlegare, sa se impartaseasca. Harul lucreaza, fie ca ne dam seama , fie ca nu.
Candva aveam dezlegarea de a ne imapartasi doar cu o singura spovedanie. Adica, ne spovedeam o data, apoi ne puteam imapartasi pana cand simteam nevoia sa ne spovedim din nou. Bineinteles ca nevoia venea mult mai repede, deasa imaprtasanie duce la o cunoastere mai aprofundata a sinelui, astfel la o introspectie mai aspra! m-am bucurat sa am aceasta dezlegare si in timpul sarcinii!
Cred ca nici acum parintele nu ne impiedica, dar ma impiedica constiinta.

Poti sa ne explici mai clar ? adica te spovedeai o singura data si te impartaseai de mai multe ori pana la urmatoarea spovedanie ??? Multumesc.
Doamne ajuta !

da

domnule, spunea cineva (intr-un indreptar de spovedanie am citit) ca degeba te impartasheshti shi spui pacatele doar ca sa tzi le aminteshti iar daca nu o faci asha cum trebuie, adica la marturisire fara rushine shi fara frica, dar atat inainte cat shi dupa marturisire sa tzi seama de marturisire shi de Hristos cu inima franta cu suflet rushinat cu duh despietrit cu tot cugetul smerit shi cu toata osindirea pacatelor facute dar fara a te osandi pe tine insutzi ci luind aminte la tine cu cercetare shi cu parere de rau shi rugaciune shi strigat de ajutor daca itzi vine repetarea pacatelor, deci atunci intr-adevar degeba te impartasehshti des sau te marturiseshti ca o faci spre osandire de sine shi o faci ca shi pacatoshii care nu vor sa se schimbe care ishi trambitzeza pacatele la toata lumea shi le shi fac cu nerushinare in vazul tuturora shi mai se shi lauda cu ele... Deci impartashirea deasa e foarte buna cu conditzia sa nu fie doar un obicei, un tipic, in sensul ca shtim ca trebuie sa ne impartashim de doua sau mai multe ori pe an shi ascultam asta doar ca pe o sarcina dar fara sa ne ocupam intr-adevar intre acestea de a ne pocai efectiv, a ne smeri cugetul... sigur ca in orice conditzii s-ar putea sa ne fie de folos dar de ce sa nu o facem asha cum ne spun parintzii ca ne este spre folosul sufletului shi al trupului dar shi al cugetului shi duhului nostru... acuma nu shtiu cine a scris acel indreptar dar shi eu de acolo am citit de cateva zile, ca habar-naveam shi ma duceam la spovedanie asha ca la un fel de:
-cu ce ai greshit?
-cu asta, asta, ... cu asta
-sa te ierte Dumnezeu shi tot ce mai zicea preotul...

iar apoi odata scapat de nenorocirile din conshtiintza shi suflet, fiind ca nou, imi aduceam abea peste un an aminte sau mai multzi shi doar inainte de spovedanie incercam sa vad cam cu ce am greshit intre timp, dar atitudinea mea fatza de viatza shi fatza de obiceiurile mele ramanea in marea cam aceiashi...

deci spuneam, ma ierta, dar in mine nu reusheam sa schimb nimic... fiindca nici nu aveam habar ca ar cam trebui sa schimb ceva... deci bine ca am citit acel indreptar care spune ca aceasta taina are alte sensuri shi se face altfel de cum imi inchipuiam eu pana nu demult....

shi am impresia ca shtiu ce inseamna impartasanie deasa... poi inseamna cred ca sa mergi la Biserica Duminica sau altadata exact in starea in care atunci mergi la spovedanie shi impartashanie chiar daca efectiv o faci doar de 2-4 ori pe an, shi la fel sa vi de la Biserica tot ca shi cum ai merge la spovedanie... shi am impresia ca asha tzi-ar putea fi cuadevarat de folos... shi cred ca ar trebui sa shi traieshti cu cei ce se spovedesc, poi ce nu mai sunt acolo altzii care se spovedesc mereu? deci daca altzii o fac tu macar trebuie sa traieshti ca shi cum te-ai spovedi shi tu... shi poate ca asta inseamna ce ne cere Hristos cand spune prin parintzi "spovedanie deasa" ...

(Ioan 6, 53).
Sfânta Împărtăşanie (Euharistia sau Cuminecătura) este Taina în care, sub chipul pâinii şi al vinului, se împărtăşeşte creştinului Însuşi Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, înfăţişându-se totodată, real şi nesângeros, jertfa de pe Cruce a Mântuitorului.
Această Sfântă Taină a orânduit-o Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Care, nu numai că a vorbit despre ea, ci a şi înfăptuit-o Însuşi, în ajunul răstignirii Sale. După ce a mâncat cu apostolii Săi, luând o pâine şi rugându-se Tatălui ceresc, a binecuvântat-o şi, frângând-o, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit, le-a dat ucenicilor, zicând: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor (Matei 26, 26–28; Marcu 14, 22–24); Să faceţi lucrul acesta întru pomenirea Mea (Luca 22, 19–20).
Iată cum a poruncit Mântuitorul, ca cei ce vor să aibă viaţă veşnică, să-I mănânce Trupul şi să-I bea Sângele Său sub forma pâinii şi a vinului, sfinţite prin slujba sfântă către Tatăl, prin rugăciuni şi cântări de laudă (Matei 26, 26–30; Marcu 14, 22–26).
Şi această minune a minunilor – ca pâinea şi vinul să fie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului, spre a le mânca şi a le bea creştinii – s-a dat putere spre a o săvârşi numai apostolilor Săi – episcopilor şi preoţilor hirotoniţi prin punerea mâinilor preoţiei (Filipeni 1, 1; I Tim. 4, 14; 5, 17–22; Tit 1, 3–9). Creştinii – oricât de buni ar fi ei înaintea lui Dumnezeu şi oricâte minuni ar face – nu pot săvârşi taina frângerii pâinii, ci numai episcopii şi preoţii. Acest lucru este dovedit destul de clar şi luminat de Scriptura Vechiului şi Noului Testament. Astfel, în Legea Veche, Dumnezeu a orânduit preot pe Aaron şi pe copiii copiilor lui din neam în neam, până avea să vină Mesia–Hristos, iar cei ce au îndrăznit să slujească, fără să fie din neamul lui Aaron preotul, au fost pedepsiţi groaznic (Num. 3, 10; 16, 1–50; I Regi 13, 1–14; II Paral. 26, 16–21; I Cor. 10, 1–12; Iuda 1, 11; Iacov 4, 3; Rom. 15, 4). În Noul Testament, Domnul nostru Iisus Hristos, schimbând preoţia şi Legea Veche (Evrei 7, 12), a orânduit preoţia nouă cu putere de a lucra cele sfinte şi de a ierta păcatele – ca şi El Însuşi – celor ce se pocăiesc (Ioan 20, 19–23; Apoc. 1, 6; 5, 10; II Cor. 5, 18–20; I Cor. 4, 1; Ps. 131, 9–16).
Astfel, această minunată mâncare – Trupul şi Sângele Domnului – nu se găseşte nicăieri decât numai la preoţii creştini ortodocşi. Cine vrea să se mântuiască, merge la Casa Domnului şi i se dă, chiar şi celor ce n-au bani, nefiind nevoie de plată (Isaia 55, 1–13; Mal. 1, 11; Apoc. 21, 6; Rom. 5, 14–16).
Aşadar, trebuie să ştii că ceri Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Şi fie că ai mânca chiar carne şi sânge din trupul Lui de pe Cruce, fie că mănânci pâinea şi vinul slujite de preoţi, acelaşi lucru este.
Sfântul Apostol Pavel spune: Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Ba da! Iar pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Ba da! (I Cor. 10, 16). Va să zică nu este o închipuire! Cine nu are această credinţă este rătăcit şi nu are mântuire (cf. Rom. 14, 23). Despre acest Sânge Euharistic ni se spune: Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţeşte pe noi de orice păcat (I Ioan 1, 7).
Trupul şi Sângele Domnului se poate mânca şi mai des, atunci când ne ferim de păcate şi când avem viaţă neprihănită şi ştiinţa gândului nostru curată şi neosândită, pe când Botezul nu se mai poate repeta, după cum este scris (Ef. 4, 5). A ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului este chiar poruncă de la Dumnezeu, ca toţi – de la prunci până la cei mai bătrâni – să se împărtăşească cel puţin de patru ori pe an. Acest lucru ni se arată prin închipuire cu mielul pascal din Vechiul Testament (Ieş. 12, 1–28; Num. 9, 1–14). Însă sfinţii apostoli – ni se istoriseşte – îi împărtăşeau pe creştini în fiecare Duminică, deoarece aceia care credeau în Iisus stăruiau în învăţătura apostolilor şi în comuniune, fiind nelipsiţi de la biserică în toate zilele. Pentru aceasta apostolii frângând pâinea în casă, luau împreună hrana cu bucurie şi întru curăţia inimii (Fapte 2, 42-46; 20, 7–11).
Mai târziu, Biserica a statornicit ca creştinii să se împărtăşească de patru ori pe an, în cele patru posturi. Desigur, unii din cei evlavioşi s-au împărtăşit şi de mai multe ori, după cum şi astăzi sunt mulţi care se împărtăşesc mai adeseori într-un an şi este cu atât mai bine, numai să aibă pregătirea cuvenită. Căci ori de câte ori mâncăm şi bem Trupul şi Sângele Domnului, vestim moartea Lui, până va veni a doua oară (I Cor. 11, 26).
Această Sfântă Taină preoţii o dau noului botezat, chiar la Botez, după ce a fost uns cu Sfântul Mir, care este pecetea Duhului Sfânt. Astfel i se dă copilului Trupul şi Sângele Domnului până la vârsta de 7 ani, urmând ca de la această vârstă mai înainte să se spovedească la preotul duhovnic (să-şi mărturisească păcatele sale) (cf. I Ioan 1, 9) şi să se vadă dacă este vrednic de Trupul şi Sângele Domnului. Pentru cei ce vor să se împărtăşească fiind maturi, Sfântul Apostol Pavel recomandă ca fiecare să se cerceteze pe sine şi numai apoi – după spovedanie şi cu dezlegarea duhovnicului – să se împărtăşească cu Trupul şi cu Sângele Domnului. Căci cine va mânca şi va bea cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului, judecată lui îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul şi Sângele Domnului (I Cor. 11, 27–29; Evrei 6, 4–6).
Sectarul: Pâinea şi vinul de la «Cina Domnului» sunt pâine naturală şi vin natural. Ele numai închipuie sau simbolizează Trupul şi Sângele Domnului, fără să fie de fapt. Aşa a fost chiar şi la Cina cea de Taină, ceea ce se vede în cuvintele de atunci ale Mântuitorului: Adevăr grăiesc vouă, că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou, întru împărăţia lui Dumnezeu (Marcu 14, 25; Matei 26, 29). Deci este vorba de «rodul viţei», ceea ce înseamnă că vinul a rămas vin natural şi nu s-a prefăcut în Sânge. De aici rezultă că el numai simbolizează Sângele Domnului, iar nu şi este cu adevărat.
Preotul: Omule rătăcit de la adevăr şi sucit la înţelegere, cuvintele de mai sus (Marcu 14, 25; Matei 26, 29) au fost spuse de Mântuitorul cu privire la primul pahar care, într-adevăr, conţinea vinul natural. Însă Sfânta Împărtăşanie a fost aşezată de Mântuitorul Iisus Hristos după cină, la al doilea pahar, căci atunci a zis Mântuitorul: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu... (Luca 22, 17–20). Deci ceea ce la Marcu este incomplet, se completează şi se lămureşte la Luca. Matei încă nu vorbeşte decât de un singur pahar, anume de cel Euharistic (al Cuminecăturii). La Luca însă observăm că este vorba de două pahare, şi că Sfânta Împărtăşanie a fost aşezată la al doilea pahar. Astfel, cuvintele care se referă la primul pahar nu sunt în legătură cu Sfânta Împărtăşanie, cum este cazul şi cu citatul de la Marcu (14, 25).
Sectarul: Cuminecătura sau Cina Domnului este o simplă cină comemorativă, un ospăţ, un banchet sau o masă prietenească la care se consumă pâine şi vin, în amintirea Cinei de Taină, a patimii şi a morţii Domnului. Aşa a rânduit Mântuitorul, zicând apostolilor Săi: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea (Luca 22, 19; I Cor. 11, 24–25). Iar Sfântul Apostol Pavel zice: De câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, moartea Domnului vestiţi, până la venirea Lui (I Cor. 11, 26). Scopul este, aşadar, adâncirea credinţei şi a evlaviei creştine, prin simbolul ce-l reprezintă, iar nu mâncarea cu adevărat a Trupului şi Sângelui Mântuitorului, nici permanentizarea jertfei de pe Golgota.
Preotul: «Cina Domnului» nu este o simplă comemorare a morţii Domnului, cum vi se pare vouă sectarilor. Căci pâinea şi vinul de la această «cină» sfântă nu au fost numai simboluri ale Trupului şi Sângelui Domnului, ci cu adevărat Trupul şi Sângele Său. Mântuitorul ne-a învăţat acest adevăr, căci El nu a zis: „Luaţi, mâncaţi, căci pâinea aceasta este un simbol al Trupului Meu” sau „vinul acesta este un simbol al Sângelui Meu”. Nu! Ci a zis: Acesta (pâinea) este Trupul Meu şi acesta (vinul) este Sângele Meu (Matei 26, 26–28; Marcu 14, 22–24; Luca 22, 19–20).
Aşadar, după cum pâinea şi vinul Euharistic nu sunt numai nişte simboluri, ci adevărat Trupul şi Sângele Mântuitorului, tot astfel şi «Cina Domnului» – cum o numiţi voi, sectanţii – nu este doar o simplă cină prietenească unde se mănâncă pâine şi se bea vin. Ci această Cină a Mântuitorului are caracterul de Taină, deoarece prin ea se împărtăşeşte darul Sfântului Duh, care iartă păcatele şi sfinţeşte. Totodată, ea are şi un caracter de jertfă, pentru că ea întruneşte toate condiţiile unei jertfe: Trupul şi Sângele Domnului care se frânge şi se varsă pentru noi spre iertarea păcatelor. Deci are şi însuşirea de jertfă ispăşitoare. Aceste caracteristici fiind de cea mai mare însemnătate pentru noi, nu trebuie să fie trecute cu vederea sau socotite numai nişte simple simboluri.
Sectarul: Euharistia nu poate să fie o jertfă nesângeroasă a Mântuitorului, de vreme ce Mântuitorul S-a adus pe Sine jertfă o singură dată, pe Golgota, şi ea nu se mai poate repeta niciodată (Evrei 9, 28; 10, 14). Ori, dacă Euharistia ar fi acea jertfă, ar însemna că ea se repetă de atâtea ori de câte ori este săvârşită Sfânta Împărtăşanie, ceea ce ar fi în contradicţie cu Sfânta Scriptură.
Preotul: Într-adevăr, Hristos S-a jertfit o singură dată şi Jertfa Lui nu se mai repetă, pentru că, de s-ar mai repeta, ar însemna că ea n-a avut efectul aşteptat şi ar fi fost asemenea jertfelor din Vechiul Testament. Însă de vreme ce ea a avut acel efect, orice repetare a ei este fără rost. Până aici suntem de perfect acord cu voi.
Dar din aceasta nu rezultă că Sfânta Euharistie nu poate să fie jertfa cea unică a Domnului, de pe Golgota, adusă în chip nesângeros. Ea nu repetă jertfa de pe Golgota, ci numai continuă, o actualizează şi o permanentizează, făcând ca roadele ei să fie întotdeauna prezente şi vii în sufletul şi trupul nostru, până la a doua venire a Domnului. Mântuitorul Însuşi ne-a îndemnat ca jertfa Trupului şi Sângelui Său – şi în acelaşi timp aducerea ei – să nu înceteze până la venirea Sa cea de apoi (Luca 22, 19; I Cor. 11, 25–26). Pe de o parte se spune că jertfa Sa se aduce o singură dată, iar pe de alta, că acea jertfă va trebui să o aducem până la venirea a doua. Această contrazicere aparentă cade numai dacă ţinem seama de învăţătura noastră, în timp ce prin învăţătura sectară, ea nu poate fi înlocuită. Aşadar înţelege omule nelămurit care susţii ceea ce nu înţelegi şi ţine minte că Sfânta Euharistie nu repetă jertfa de pe Golgota, ci numai o continuă, o accentuează şi o permanentizează.
Sectarul: Preoţii sunt oameni păcătoşi şi imorali, fiind deci cu neputinţă ca un preot păcătos să poată săvârşi o minune ca aceasta, neînchipuit de mare, de a preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Domnului.
Preotul: Preoţii, într-adevăr, pot fi păcătoşi şi imorali, pentru că şi ei sunt oameni; totuşi, nu toţi sunt atât de păcătoşi precum îi învinuiesc sectarii voştri. Un lucru însă trebuie de ştiut: nu preoţii sunt cei care prefac pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Domnului, ci Duhul Sfânt. Preoţii numai se roagă lui Dumnezeu ca să trimită Duhul Sfânt şi să prefacă aceste Sfinte Daruri în Trupul şi Sângele Mântuitorului. Oricât de păcătoşi ar fi preoţii, au de la hirotonie darul special al Sfântului Duh pentru săvârşirea slujbei şi a celor sfinte. Darul acesta nu-l au nici îngerii din cer şi nimeni dintre oameni, afară de preoţi. Iată de ce le este cu putinţă această minune mai presus de minte şi de cuvânt.
Voi sectarilor care sunteţi întunecaţi la minte de diavolul, după cum nu puteţi înţelege şi alte taine din Sfânta Scriptură, aşa şi puterea acestei Taine rău o răstălmăciţi, spre a voastră pierzare.

Doamne ajuta!
Iosif, sper ca poti sa ma ajuti...sau cine mai stie cate ceva...
Duhovnicul meu mi-a dat binecuvantare sa ma impartasesc fara sa tin post 3-7 zile inainte de Impartasanie, cu conditia sa respect toate posturile de peste an (inclusiv mi si vi) si asa fac...
O persoana care nu prea este de acord cu duhovnicii mireni (dar de la care primesc de multe ori cuvant de folos) m-a sfatuit sa cer binecuvantare sa tin post cel putin trei zile, ca probabil duhovnicul meu face asta din comoditate, etc...Asta m-a cam dus pe muchie si sunt aproape de a-mi judeca duhovnicul (lucru pe care nicicum nu mi-l doresc).
Totusi ma intareste mult faptul ca raspunsul final se afla doar prin relatia cu duhovnicul.

Se poate spovedi si impartasi oriunde in tara asta si nu numai, unde este un lacas ortodox. Tinerea postului miercurea si vinerea si a celor de peste an constituie un element obligatoriu si de bun simt a oricarui crestin. In rest cat priveste impartasania, dupa pacatele fiecaruia, parintele find suveran in a decide .

[quote=Va_iubesc]Multumesc, Ovidiu, intr-adevar foarte buna cartea si am mai inteles si eu cate ceva. Acum sa vedem cum trecem de la teorie la practica...greu drum.

Elena

Vezi si conferinta Parintelui Arsenie Papacioc despre Sfanta Impartasanie :
http://www.crestinortodox.ro/Parintele_Arsenie_Papacioc___Despre_Sfanta_Imparta sanie-video480.html

[http://www.crestinortodox.ro/Parintele_Arsenie_Papacioc___Despre_Sfanta_Imparta sanie-video480.html]

TE sfatuiesc sa scrii linkul in Windows Interenet Explorer ..ca direct de aici nu merge

Daca ne oprim la indemnul "cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati" ar trebui ca la fiecare Liturghie sa ne impartasim. Insa, cred ca daca ne-am impartasi in fiecare duminica, am fi panditi de pericolul de a cadea intr-un automatism lipsit de simtirea primirii Sfintei impartasanii. Dar ma si intreb, oare preotii care se impartasesc la fiecare liturghie, se mai impartasesc cu cutremur? Daca da, inseamna ca putem si noi sa facem acest lucru.

Sa te impartasesti des sau rar ? Daca esti mai la inceput de drum, ai venit in Biserica si de acum vrei sincer sa mergi pe drumul acesta, faci pocainta sincera, atunci poti sa te apropii de Sfanta Impartasanie cu acordul duhovnicului tau. Toti avem nevoie sa ne intarim si de aceea toti trebuie sa ne si impartasim. Aceasta cred ca o face fiecare in functie de constiinta proprie, de starea lui de pocainta, de taria cu care simte. Pentru a nu deveni un automatism, poate ca e bine sa se pastreze un echilibru. Ma gandesc, dar pt cine poate deveni automatism sau obisnuinta ? Pai tot pt acela care de la un moment dat ii scade taria. Gresim cu totii, sa mergem atunci cu frica si cu cutremur, sa ne spovedim si sa ne impartasim, desi vrednic nimeni nu este. Aceasta stare de frica si cu cutremur, aceasta tarie, intensitate a trairii noastre, ne poate fi un ghid calauzitor pt fiecare. Acestea te pot apropia de Sfanta Impartasnie mai des sau mai rar, in functie de fiecare om in parte. Deci mai mult conteaza CUM ne apropiem de Sfanta Impartasanie, decat frecventa apropierii. O apropiere de Sfanta Impartasanie asa cum trebuie, la inceput fiind mai rara, daca omul merge sincer pe Calea adevarata, constiinta lui ii arata cat de des sa se apropie in continuare.
Doamne ajuta !

Am si eu o nelamurire atunci cand trebuie sa ne impartasim de ce nu avem voie sa mancam cv?:)

In secolul XIV patriarhul Filotei II Kokkinos spunea: "Daca vreti sa va impartasiti des, ca Sfintii Apostoli si primii crestini, trebuie sa se cerceteze fiecare pe sine si sa va ganditi bine daca sunteti si voi ca Sfintii Apostoli, daca sunteti la masura virtutilor lor. Aceia aveau dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu, in vreme ce voi aveti multa dragoste fata de voi insiva si putina fata de Dumnezeu.Aceia erau bucurosi sa se jertfeasca unul pentru altul. Voi insa va certati si ii pizmuiti pe fratii vostri, fiindca nu imbratiseaza parerea voastra. Aceia aveau in comun toate si nici unul nu zicea: acesta este al meu, acesta este al tau." Si tot el afirma:"Cati au dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu si cati il iubesc pe aproapele lor ca pe ei insisi, au smerenie, ascultare, taierea voii, blandete, nemaniere, infranare, rabdare, tacere, acestia pot sa se impartaseasca o data pe saptamana. Cand nu au aceste virtuti sa se sileasca sa le dobandeasca..."

Iti spun ce-am inteles eu, dar sa speram ca o sa mai vina si parerea altora mai cunoscatori. In biserica primara, adica biserica din primele secole, impartasirea se facea ca o cina de tipul celei la care a participat Mantuitorul cand a zis "Luati, mancati, Acesta este Trupul meu Care Se da spre iertarea pacatelor" si apoi luand potirul a zis "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi care pt voi si pt multi Se varsa spre iertarea pacatelor". Deci apostolii ii impartaseau pe oameni dupa ce se facea agapa (masa), ca moment final al ei. Problema e ca unii mancau peste masura si isi imbuibau pantecele, altii beau prea mult si se imbatau si apoi se apropiau asa de Sf. Impartasanie, fara sa mai constientizeze valoarea Ei.

Deci s-a decis ca oamenii sa se pregateasca pt Sf. Impartasanie si Ea sa se dea numai celor care se apropie cu frica, cu cutremur, cu constientizare a Ceea ce Ea reprezinta. Apoi daca suntem invitati de Hristos la Cina, ne pregatim sa fim curati si sa-L primim intr-un trup si un suflet in asteptarea Sa, in infranare, in spovedanie curata, in rugaciune, in postire, etc. Si deci fara a ne apuca sa mancam/bem inainte de a ne impartasi cu El.

E drept ca in ultimul secol catolicii s-au plans ca e greu sa posteasca si au redus postirea la o ora inainte de slujba. Dar sunt si catolici practicanti, traditionalistii care tin dupa tipicul ortodox. Ortodocsii tin fie de seara nu mai mananca nimic, fie sunt unii care o zi inainte nu mananca nimic. Fiecare cu puterea si vointa sa. Totusi aspectul cel mai important e curatia inimii. Iar daca ai rugaciunea, nu prea mai simti nevoia de multa mancare, adica postul devine un mod normal de a trai.

Elena

Eu spun ca e nevoie de post pentru ca acesta ii poate oferi omului puterea de a vedea si altceva in cele le mananca decat mate*ria de consumat. Ca Hristos sa salusluiasca in noi mai deplin, este potrivit sa nu mancam inainte de a ne impartasi. Se salasluiete mai bine in noi, decat daca ne-am impartasi dupa ce am mancat. E o alta retinere a noastra ca semn al dragostei fata de El. Cel care vine mancat da dovada ca se iubeste mai mult pe sine, decat pe Domnul. Caci atunci cand Il iubesti cu adevarat, doresti sa te hranesti numai cu El, sa petrececi numai cu El, sa faci totul pentru El. Si petrecand cu aceste ganduri vei avea si puterea de a posti mult si ziditor.
Cat priveste modul de impartasire al catolicilor, trebuie sa afirmam ca ei considera ca natura umana nu a suportat nicio modificare prin caderea in pacat. A pierdut doar harul. Nu e nevoie de asceza, de transfigurare a firii umane si prin post, pentru ca natura umana nu a fost afectata de pacat.

VA multumesc multtttttt:)

Parintele Teofil Paraianu: "Impartasania este pentru oameni nu pentru ingeri".

Tocmai am gasit pe site-ul crestinortodox o scriere a Sf. Nicodim Aghioritul despre Sf. Impartasanie cum sa fie: des, rar sau continuu.

http://www.crestinortodox.ro/Cum_sa_ne_impartasim_des_sau_rar-160-22038.html

Se afla si in cartea de la Deisis "Impartasania continua cu Sf. Taine" pe care mi-a imprumutat-o si mie Parintele meu, dar pe care nu am gasit-o nicaieri in tara. Peste tot e eupizata, iar eu eram la fel de epuizata de cautat. Daca stie cineva unde pot sa dau de ea, as dori sa cumpar mai multe exemplare...pt mine si pt altii. Indiferent de loc, am pe cine sa trimit sa le ia sau pot sa platesc expedierea daca sunt pe net. Macar sa dau de ea. Multumesc din suflet.

Elena

nu stiu daca ar trebui sa fie chiar asa de rare ,tinind cont de numarul mare de avorturi din Romania ,CARE SINT TOT UCUDERI!,sau poate ca alea nu se spovedesc,acele femei.

Duhovnicul tre sa tina cont de CANOANE ,DACA VREA SA FIE EFICIENT SI SA-L INDREPTE PE PENITENT ,adica pe pacatos .

Parintele PETRONIU de la ATHOS -SCHITUL PRODROMU ZICE CA NE PUTEM IMPARTASI DUPA SPOVEDANIE LA 40 ZILE.

Am gasit pe site-l acesta un citat din Sfantul Simeon al Tesalonicului (+1429). Iertare pentru lungime, sper sa fie de folos cuiva...

"Mai trebuie sa ne ingrijim in permanenta neincetat si in toata vremea de cele ce tin de sfarsitul nostru infricosat si inevitabil. Acest lucru ne este la fel de folositor ca si vederea, precum si faptul de a ne aduce aminte de Dumnezeu ne este la fel de folositor ca si acela de a respira aerul, caci zice Scriptura: "Adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale si nu vei gresi niciodata" (Sir 7, 36), si: "Pregateste pentru iesirea din viata cele ale tale" (Pr 24, 27).

Pentru aceasta e toata purtarea noastra de grija, sunt toate fugile de lume, pustietatile si ascezele: ca atunci cand vine sfarsitul sa fim gasiti gata, fiindca Cel ce a venit sa ne mantuiasca si ne-a mantuit, ne invata asa: "Fiti gata, pentru ca nu stiti ceasul in care vine Domnul vostru!" (Lc 12, 40), si: "De ar sti stapanul casei ceasul in care vine hotul, ar veghea si n-ar lasa sa fie pradata casa lui" (Mt 24, 43), si: "Voi sa fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi va veni Fiul Omului" (Mt 24, 44).

De aceea noi toti trebuie sa fim mereu gata de iesire si sa nu ne ingrijim doar de cele de aici lasate altora, ci de cele ce sunt cu noi insine, ca nu cumva astazi sa se ceara de la noi sufletele noastre. Si care va fi atunci folosul pentru cele de care ne faeem griji?

Drept pentru care trebuie sa nu ne ingrijim de cele prezente, ci sa ne smerim, sa facem pocainta si sa ne marturisim lui Dumnezeu si pe El sa-L chemam spre mila si sa ne grabim sa ne impartasim cu cuminecarea tainica si sa facem acest lucru incontinuu cu luare-aminte (atentia) si smerenia sufletului: pentru ca aceasta inseamna a fi noi cu Dumnezeu si a fi Dumnezeu cu noi, lucru pentru care S-a si intrupat.

De aceea ne-a predat aceste Taine, ca sa fim una cu El, si noi arhiereii si preotii slujitori sa ne impartasim continuu din aceste infricosatoare taine cu luare-aminte (atentie), strapungerea inimii si marturisire, dar si ceilalti sa se desfateze incontinuu de cuminecare in marturisire, in zdrobirea si evlavia sufletului, si nimeni din cei ce se tem si iubesc pe Domnul sa nu lase sa treaca patruzeci de zile, ci pe cat ii e puterea si luarea-aminte (atentia) sa se apropie si mai des de cuminecarea cu Hristos, in fiecare duminica daca e cu putinta, mai cu seama batranii si bolnavii, pentru ca acest lucru e pentru noi viata si puterea.

Iar daca unii se tem de moarte, sa fie mai sarguitori spre cuminecare, si sa nu se teama sa se cuminece cu Viata ca unii lipsiti de minte - caci ei zic: Sa nu ne impartasim ca sa nu murim! - caci mai degraba vei muri daca nu te vei impartasi cu Sfanta Cuminecatura.

Fiindca aceasta e pentru tine viata, sanatate, putere si merinde pentru viata vesnica aceea, si daca vei fi vrednic sa vietuiesti acolo, vei dobandi mai mult si din viata de fata, care n-are nici un folos, fiindca aceasta e doar o alergare ostenitoare care duce la un sfarsit si la stricaciune, o lupta fara masura si fara capat, o plata nefolositoare, un drum plin de toata frica si tulburarea si pentru cei ce inteleg o viata neiubita ca una nearatata si stricacioasa, care te fura mereu si e foarte plina de griji.

Dar cuminecarea Tainelor lui Hristos o vei gasi pricina de viata si de putere, pentru ca El este Cel de care atingandu-se femeia cu scurgere de sange s-a vindecat, de care atingandu-Se numai El leprosii s-au curatit si la atingerea mainii Caruia mortii au inviat; deci si pe tine te va face viu, nu mort.

Iar daca ti s-a gatit sfarsitul si ti-a venit vremea, apropie-te mai mult, ca sa-L primesti drept arvuna, caci El iti va fi acolo si viata si hrana si lumina si odihna; si daca te vei impartasi din El aici, vei fi miluit si vei avea inca de aici parga vietii Lui si vei fi impreuna cu El mereu, iar vrajmasii vor fugi de la tine, caci nu vor putea ceva impotriva ta, intrucat ai luat cu tine Focul de nestins.

Asadar cine s-a apropiat de sfarsit sa se marturiseasca, sa faca pocainta, sa se pregateasca in toate, si cel nedesavarsit in haina monahala sa se desavarseasca, ca sa nu plece de aici nedesavarsit si fara haina desavarsirii ultime. Caci si in aceasta ii stiu nepasatori pe cei mai multi, asa cum mai inainte unii erau nepasatori fata de Botez si nu mai ajungeau la el, pentru ca asa cum cel nebotezat nu e crestin, si cel nedesavarsit in haina monahala nu va fi monah.

Cele privitoare la aceasta sa le invete de la dascalii Bisericii, mai ales de la Vasile si Grigorie, si cuvantarile acestora privitoare la Botez tu sa le iei cu referire la haina monahala si pocainta.

Iar cine n-a ajuns sa fie monah, sa devina spre sfarsitul sau; caci este cel mai mare dar, pecete imparateasca, al doilea Botez, curata de pacate, da daruri si haruri, inarmeaza si scoate de la vrajmasi, ne infatiseaza la imparatul si ni-L face prieten. Daca vei veni la El, te vei lumina si nu vei fi ruginit; daca vei fi fricos, nu vei face pocainta si vei fi moale, si cum vei vedea pe imparatul?

Pocaieste-te totusi macar in cuvinte, cheama preotul care are putere, smereste-te, marturiseste-te, pocaieste-te cu adevarat, caci se apropie de tine imparatia cerurilor, cere iertare, fa milostenie din cate ai, da inapoi nedreptatea facuta, daca poti da inapoi impatrit ca Zaheu cele pe care le-ai dobandit prin inselaciune, opreste-te de la a mai face raul, departeaza de la tine femeia desfranata, alunga de la tine femeia adultera, impaca-te cu cel ce te-a lovit, da pace si primeste pace, ca sa fii impreuna cu prietenii lui Hristos, fa mila, ca sa dobandesti mila dumnezeiasca, pune sa ti se savarseasca cele ale sfantului untdelemn dupa porunca Apostolului (Iac 5, 14) crezand ca vei afla stergerea pacatelor si ridicarea din boala; si daca ai aflat iertare, daca prin mila lui Dumnezeu te-ai vindecat la trup si te-ai ridicat din boala, multumeste si savarseste fagaduinta ramanand in pocainta, si asteapta iarasi sfarsitul, caci va veni si este aproape; si sa nu fugi vreodata de le, ci sa fii gata permanent de el.

De multe ori iti spun aceasta: "Fii gata", fiindca si Mantuitorul spune mereu aceasta: "Fiti gata", adica intotdeauna. Si daca ai fost chemat la moarte, fa asa incat sa fii gasit gata, sa fii cu Dumnezeu si randuit impreuna cu prietenii Lui si sa te desfatezi de bucuria si desfatarea pe care o doresti. Caci in chip inselator te mangaie aici pe tine, care nu cunosti placerea, placerea nenorocita. Deci daca o vrei pe cea adevarata, uraste-o pe cea de acum si a trupului, ca sa o dobandesti pe cea adevarata si care n-are sfarsit.

Acestea fie deci spuse despre cei ce pleaca de aici ca trebuind sa fie facute de ei."

Doamne, arata-ne ce si cum sa facem ca sa fim vesnic cu Tine!
Elena

cum adica, te spovedesti o data si te impartasesti apoi timp de 40 zile, cand vrei tu?!

la noi la biserica parintele nostru daca mergem sambata seara la spovedanie, nu ne lasa sa ne impartasim a doua zi, duminica, pana nu facem iar o scurta spovedanie inainte, ca zice ca si peste noapte facem pacate.

te spovedesti la 40 zile si dc ai dezlegare te impartasesti ,dar asta e mai ales la monahi la 40 zile .dc te spov seara nu mai tre sa te spov si a doua zi ,desi nici asta nu e rau ca mai poti pacatui pina a doua zi la impartasanie ,totul depinde de duhovnicul fiecaruia, de cum vede el " managementul" acelui suflet aflat in grija lui spre a-l duce spre mintuire!

sper ca am inteles acum, deci ideal ar fi (la monahi dupa cum zici) sa nu lase sa treaca mai mult de 40 zile de la o spovedanie/ impartasanie la alta.

la noi la mireni stiu ca e vorba ca cel putin/ neaparat in cele 4 posturi.

vizavi de ce ti-am zis eu despre parintele nostru - este un "management" universal valabil, adica il aplica la toti. :)

Buna seara!
Ar putea cineva sa imi spuna ce trebuie sa facem dupa sfanta impartasanie?Mie mi s-a intamplat sa ma cert cu soacra-mea la cateva ore dupa.Motivul?Ca de ce tin post?Ca munesc si trebue sa am putere, etc . Cert este ca am starnit niste discutii, am intrat in centrul atentiei si nu vroiam asta.De unde am tinut post doua saptamani si nu a stiut nimeni , am ajuns sa se faca bascalie pe sema mea.E dureros. Nu credeam ca poate afecta pe cineva daca tin post sau nu,daca merg la biserica sau nu.

stai calma si nu pune la suflet rautatile astea. e trist intr-adevar ca unii sunt parinti cu par albit in cap si habar nu au pe ce lume sunt si de ce traiesc.

Cel mai indicat este sa te rogi. Prin rugaciune poti sa depasesti mandria care poate incolti in cazul celui care s-a impartasit. Sunt rugaciuni de multumire dupa Impartasanie. Sunt multe ispite, diavolul cauta sa ne intristeze tocmai pentru a nu ne lasa sa ne bucuram de prezenta lui Hristos in noi.

"In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea!" spune Mantuitorul nostru iubit. Si tot El ne avertizeaza de ce inseamna sa-ti iei crucea si sa-I urmezi Lui. Multi sunt prigoniti, marginalizati, dati afara de la servicii, din propira familie, batuti, si chiar omorati pentru credinta in Hristos. Da, astea exista si in vremurile nostre, nu sunt numai povesti din primele secole crestine. Dar indurand pana la capat avem nadejde de mantuire, de vietuire vesnica in Imparatia Sa.

Mie imi plac foarte mult cateva randuri din Psaltire: "Domnul este luminarea mea si mantuitorul meu. De cine ma voi teme?! Domnul este aparatorul vietii mele. De cine ma voi infricosa?!"

El te va intari, n-ai teama! Sa-L asteptam pregatindu-ne sa inviem si noi cu El!
Elena