Scapa de aceasta obsesie, e copilareasca si nu incadreaza un cuplu matur! De fapt ar fi fost mai sanatos sa te fi scuturat de aceste ganduri inainte de a te casatori...pentru ca atunci cand ajungi in fata altarului trebuie sa ajungi senin si increzator, si nu asteptand ca numai Binecuvantarea lui Dumnezeu sa vindece aceste lucruri, fara ca tu sa depui eforturi raportate la gravitatea lor.

Doamne ajuta si incearca sa pretuiesti ce ai alaturi si sa te maturizezi!

Doamne ajuta! Are cineva vreun sfat si pentru problema mea?

Nu cred ca trebuie sa te framanti atat legat de acest lucru....oricum ar fi, a fost spovedit, iertat si face parte din trecut. Incearca sa te axezi asupra relatiei voastre, asta e ceea ce conteaza cu adevarat!:1:

Doamne ajuta!

Te inteleg perfect. O femeie se simte umilita si tradata doar daca sotul o priveste pe alta.
Cu atat mai mult daca..

Din moment ce el s-a spovedit, nici tu nu ar trebui sa-l judeci. Ar trebui sa incerci sa-l ierti.
Acum problema nu mai este a lui, ci a ta: judeci.

Din punctul meu de vedere, mi se pare ca sotul tau chiar merita sa fie iertat. Cati soti ar recunoaste in fata sotiei astfel de pacate? Ba inca s-a si spovedit si s-a lepadat de pacat.

Priveste in jurul tau, vorbeste cu alte femei.. cate sunt inselate, ai cator soti considera pornografia normalitate etc.. Adica sunt inselate "in inima lui", cum bine zici, in permanenta! Si ele rabda. ceea ce ti s-a dat tie sa rabzi si sa ierti este foarte, foarte putin!

Din alt punct de vedere, noi nu inselam? Nu-l inselam pe Iisus in permanenta in inima noastra cand ne lipim sufletul de placerile pamantesti?

(Filotheea este numele real? F frumos, oricum)

Ai discutat cu el despre asta?
Duhovnicul tau are dreptate. Prin sexualitate se formeaza legatura intre persoane. Legatura lui cu ea inca se manifesta atunci.
Dar acum sunt sigura ca legatura adevarata si completa e intre tine si el. Daca e vorba numai de trecut nu te framanta, n-are sens. Tu esti femeia lui.

Doamne ajuta si multumesc, Anna21 si Anna!

Nu ma cheama Filotheea, desi mi-as fi dorit, insa toti suntem iubiti de Dumnezeu (filos Theos).

Eu am citit foarte multe carti in viata si mi-am format o parere despre iubire. Am crezut in dragoste la prima vedere, completa si deplina. Dragoste la prima vedere a fost intre mine si sotul meu, insa chestia aceasta de dinainte de casatorie m-a zdruncinat teribil, caci mi-a aratat ca nu era COMPLETA din partea lui, de vreme ce in acele momente i-a aparut altcineva (el spune ca i-a aparut involuntar). Sufleteste, SIGUR nu mai tine la acea persoana, si atunci, totusi de ce???...

Ma gandeam ca probabil nu s-a gandit la acea persoana, ci la feminitate, care pentru el, in virtutea experientei sale, nu era decat acea persoana ca reprezentant. Credeti ca ar putea fi o explicatie?

M-ar interesa si impresiile unor barbati care au practicat acel pacat al masturbarii: ce simti in acel moment? Ce vezi?

Falsa problema.
Masturbarea nu este iubire, este chiar un act opus iubirii, este o inchidere in sine. Este moarte sufleteasca.
Invers, iubirea este deschidere si daruire.
Cat timp masturbarea nu este iubire ci patima si moarte.. ce relevanta are ce-si imagineaza el? Nu este clar ca nu o iubeste pe acea femeie?
Ar trebui sa-ti faci probleme daca o suna, daca se intereseaza ce mai face ea, daca incearca sa-i daruiasca ceva (un gand, un cuvant.. orice).

Eu nu cred ca este falsa. Chiar numai daca te imaginezi cu o femeie deja ai savarsit adulterul, d-apoi daca te mai si masturbezi gandindu-te la ea. Insa in acest caz nu e vorba de adulter, e vorba de o legatura ce ei doi au creat-o si care in subconstientul lui nu se destramase.
Filothea, a fost normal sa-i apara imaginea ei in minte. Gandeste-te ca te-ai desparti chiar acum de sotul tau. Ai putea in primele luni dupa despartire sa faci dragoste cu alt barbat sau sa simti vreo placere sexuala fara sa te gandesti deloc la sotul tau? Cu siguranta te-ai gandi la el. Si asta pentru ca suntem asa facuti incat sa ne atasam de persoana cu care simtim placere sexuala, se creeaza legatura. Incurcate sunt caile mintii, credeti-ma. Nu e asa simplu sa desparti sufletul de fizic, nici macar in cazul barbatilor. El a creat acea legatura cu ea, si greu a rupt-o. Tu nu te stresa, concentreaza-te pe voi doi. Ofera-i tot ce poti si totul va fi bine.
Uite eu de exemplu nu cred in dragostea la prima vedere. Ai o parere falsa despre dragoste. Dragostea se CREEAZA in doi. Acum depinde de voi sa creati in continuare, tu si cu el. Teseti panza dragostei voastre cu firele darurilor voastre unul catre celalalt.
Nu te mai amari, dragostea e creatie, ai grija de ce faceti voi doi.

Sa inteleg ca de fapt doare ca nu este o dragoste deplina, perfecta.
Da, asta chiar doare! Ma bucur ca nu sunt singura visatoare.

Oriunde apare si o a treia persoana dragostea nu poate fi deplina. Asta e si problema mea, in fond. De aceea Dumnezeu nu a ingaduit relatiile in afara casatoriei, pentru a evita suferinta.

Cat despre problema Filotheei, imaginile mentale se bazeaza pe experienta anterioara. Daca nu ai vazut niciodata un munte, nu ti-l poti imagina, oricate descrieri ti-ar face cineva. Cel mult il poti asemana in minte cu o duna de nisip, daca asta ai vazut.

Asa si cu sotul tau: daca pentru el acea femeie a reprezentat ceva palpabil, chiar si nemaitinand la ea, in acele momente el nu isi putea inchipui altceva pentru ca aceea era experienta lui in acel moment. (Am dat acest raspuns din lectia de Psihologie din anul II de facultate).

Atunci eu ce sa mai zic?
Sotului meu ii dadeau tarcoale tot felul de fete si femei foarte frumoase, cu care nici nu puteam visa sa ma compar - nici ca frumusete, nici ca pozitie sociala, nici ca ... nimic.
Dar m-a ales pe mine.
Evident, l-am intrebat de ce. Stiti ce mi-a raspuns? (dar sa nu radeti de mine...) pe un ton jumatate gluma, jumatate serios: "Prea frumoasa nu esti, nici prea gospodina, nici nu esti vreun geniu, dar te iubesc si cred ca TU ESTI CRUCEA MEA"
Am ramas muta.

Ce frumos! :105:

Off, off Theofan...
 

Ar trebui sa o crezi daca spune asta, inseamna ca te iubeste cu adevarat.

Draga Theofan, nu are niciun sens sa-l cunosti pe respectivul, din moment ce tu esti centrul universului pt. ea.

Cand imi amintesc ce prostuta eram, credeam ca ma voi marita cu primul meu prieten, credeam ca-l iubesc...Doamne fereste sa fi facut pasul ala vreodata .
Acum cand imi amintesc de el, o fac chiar cu repulsie.

Cand l-am intalnit pe sotul meu acum 6 ani, fiecare celula din mine tanjea dupa el, a fost o atractie foarte mare intre noi, insa asta nu ne-a scutit de probleme.
Sa stii ca abia cu trecerea timpului am reusit sa ne maturizam si sa trecem peste multe dintre problemele vietii.
Cu multe inca ne confruntam, insa acum stim pentru ce luptam, suntem o familie in adevaratul sens al cuvantului.

Eu cred ca esti un picut imatur, si nu ai trecut prin probleme adevarate, greutati, necazuri in viata.
Lasa prostiile de genul asta. Invata sa o respecti si sa o iubesti pe sotia ta. Dragostea adevarata vine in timp, atunci cand vezi ca te poti bizui pe partener atat la bine cat si la greu.
Ai stiut dinainte la ce te inhami, asa ca uita tot.
Virginitatea nu e mereu o virtute.

Inteleg perfect ce simti, sa stiu ca si eu am ramas cu o ''sensibilitate'' la numele fostei sotului meu, slava Domnului ca nu are nume de sfant.
Sa stii ca rugaciunea chiar ajuta.
Doamne ajuta!

Wow.......

si eu am aceeasi problema
 

Doamne-ajuta!Stimate domn si eu am aceeasi problema,numai ca eu inainte de casatorie am pacatuit.Eu sunt casatorita de 2 ani.La inceput duceam o viata mai 'lejera' si am gasit sot dupa gustul meu nu dupa voia Lui Dumnezeu,apoi m-am schimbat el a incercat dar a ramas la fel.Si nu mai sunt asa sigura ca il iubesc(sa imi fie cu iertare ca spun asta,dar asa simt).Ma chinuie gandul k dc as fi fost altfel as fi gasit un baiat credincios 'o jumatate a mea' cum spuneti si dumneavoastra.Si am impresia ca sunt nedreapta fata de el.Am momente cnd sunt foarte tulburata.La mine asta cred ca e un fel de ispasire de pacate.Ma gandesc ,poate rabdarea ar fi un remediu foarte bun pentru mine si cred(sper sa nu vorbesc gresit)si pentru dumneavoastra.Dumnezeu sa ne dee ce este de folos spre mantuire.

Nu stiu ce sa zic....o relatie buna in ziua de azi e greu de gasit, rugati-va si voi, eu cred ca nu mai putem gasi oameni de calitate....e trist dar adevarat....totul mi se pare submediocru.....societate, oameni, din aceste considerente, cred ca e mai bine in singuratate...cu Dumnezeu alaturi....Domane ajuta!

Ne rugam, ne rugam.
Ba mai exista oameni de calitate, de exemplu sotul meu...

Sophia, postarea aceasta a ta imi aduce aminte de celebrul monolog din Medeea lui Euripide:

Din tot ce-i înzestrat cu duh şi cu gîndire pe acest pămînt, femeile sînt neamul cel mai oropsit. Cu zestre bună doar ne cumpărăm un soţ si peste trupul nostru-l înălţăm stăpîn: adaos nesfîrşit de chinuri şi dureri!
Dar iată ce nu ştim! Va fi mişel sau bun? Căci legea nu ne-ngăduie să-I alungăm şi-i ruşinos ca noi să-l părăsim pe el. Intram în aşezări şi-n obiceiuri noi, doar din ghicit pricepem cum să ne purtăm cu soţul, căci de-acasă nu ne-au învăţat. Dar cînd ne-nvrednicim să-i plăcem şi cînd vrea sa poarte jugul căsniciei nesilit, viaţa noastră este dulce. Dacă nu, mai bine moartea! Căci bărbatul cînd a stat prea muît în preajma vetrei şi s-a săturat, pustiul inimii şi-l vindecă mergînd afară la prieteni şi la cunoscuţi. în schimb, noi nu avem în faţa ochilor decît un singur suflet. Unii spun că noi, trăindu-ne viaţa-n casă, nu-nfruntăm primejdii, pe eînd ei cu lăncile se bat. Ce gînd nebun! Decît să nasc o dată doar, m-aş duce de trei ori să lupt cu scutu-n mîini. Dar toate-aceste vorbe nu sînt pentru voi, căci voi aveţi aicea patrie, cămin, foloasele vieţii şi prieteni mulţi. în schimb eu, singură, străină, nencetat jignită de bărbatul meu, care m-a smuîs din ţara-mi depărtată, mamă n-am, nici frati nici rude să m-adăpostesc la vreme grea.

Daca a fost doar cateva luni cu acel baiat eu zic ca nu a avut cum sa l iubeasca, sa se ataseze de el, probabil si-a dorit sa se casatoreasca cu el, pt ca a pacatuit cu el, probabil nu se potriveau nici la carcatere, "uneori iubirea pt o persoana e oarba si o ridici in slavi"....
Eu cred ca ea te iubeste si trebuie sa o ierti si sa treci peste, sigur si ei i este foarte greu pt ca vede tu ca suferi si se invinovateste in sinea ei, dar nu mai poate da timpul inapoi si trebuie sa o intelegi sa o accepti asa cum este acum......
Si poate a avut si un timp sa se vindece daca chiar la iubit

Casatoria - la inceput dragoste apoi respect si prietenie.
 

Buna tuturor. Sunt casatorit de 6 ani si am impreuna cu sotia mea un copil de 4 ani. Din toti acesti ani nu mai mult de doi au fost lapte si miere - restul au insemnat neintelegeri, certuri, ignoranta, durere. Cu doar cateva luni in urma am fost pus in fata unei situatii pe care orice sot o detesta probabil cel mai mult intr-o casnicie: am aflat de infidelitatea sotiei mele. Mi-au trebuit cateva saptamani sa ma hotarasc ce atitudine sa iau - sa divortez, sa o pedepsesc in acelasi fel? Am ales sa o iert si sa incercam sa pornim la drum de la inceput. Nu stiu daca am gresit sau daca am facut bine si probabil ca doar timpul si sotia mea ma vor lamuri in acest sens dar nu regret decizia pe care am luat-o. Dupa atitea situatii de viata intr-o perioada atat de scurta de casnicie va pot impartasi concluzia la care am ajuns eu - dragostea in sensul ei adolescentin dureaza trei zile. Dupa aceea dragostea intre cei doi soti se cheama respect, prietenie, ajutor neconditionat, iertare, intelegere. Si aceasta noua "dragoste" nu va mai fi chimie ci va trebui sa o invatati amandoi, unul fata de celalalt. Trebuie sa inveti sa apreciezi omul de langa tine pentru ce este, pentru ce ofera, pentru ce reprezinta el pentru tine. Asta va pot spune eu ca am invatat din tot ce am trecut in casnicia mea...

Eu cred ca ai procedat intelept. Demonul desfranarii ne poate insela pana in ultima clipa a vietii. Nu toti au taria de a lupta cu aceasta patima. Cu cat familia colaboreaza mai mult cu un duhovnic bun, postesc si se roaga, cu atat exista sanse mai multe ca influentele rele sa se diminueze. Dumnezeu sa va ocroteasca pe toti trei. In general, in astfel de situatii, e bine sa ne rugam pentru cel care greseste. Paraclisul Maicii Domnului este foarte util in astfel de situatii. Si, de asemenea:Acatistul Sfintei Maria Egipteanca


Sa nu uitam ca familia crestina trece printr-o perioada de criza tocmai datorita ,,modernismelor'' de tot felul cu care vine in contact. Nu sunt familisti toti cei care se casatoresc, ci numai aceia care reusesc sa mentina o familie. Niciun sacrificiu nu este zadarnic.

Nici eu nu m-am simtit maritata dupa ce m-am casatorit, poate doar limitarile faceau diferenta cu perioada anterioara. Nici dupa primul an nu ma simteam casatorita. Sudura a inceput sa se realizeze abia cu primul copil, adica atunci cand noi am inceput sa "construim" ceva: "familia, viitorul". Acum, la 12 ani de la casatorie, ma simt foarte casatorita, eu si el suntem ceva cu totul aparte de restul lumii... e minunat asa. Dar a durat vreo 10 ani pana am simtit ca am trecut pragul.

Un citat care mi se pare exceptional pentru astfel de situatii, care apartine lui Camus: "daca vrei sa fie frati, pune-i sa cladeasca un turn, daca vrei sa se manace intre ei, arunca-le graunte". Casatoria in sensul crestin tocmai asta este, o constructie mare, dificila, care necesita munca si colaborare, sacrificii si rabdare.

[
Insa, durerea mea cea mare este ca ea a avut un prieten acum cativa ani pentru cateva luni si nu am fost primul barbat din viata ei. Ma asigura ca nu este adevarat cu prima iubire care nu se uita, ca pe ea nu o mai intereseaza deloc acea persoana cu care a rupt legatura de multi ani, ca regreta, dar nu are cum sa dea timpul inapoi. Si ca pe mine ma iubeste din toata fiinta.......

am trecut si eu prin aceleasi momente(sau cel putin asta cred).sunt casatorit de 12 ani... aceste ganduri aduc numai suferinta , certuri ...mi-am dat seama ca atunci cand imi apar aceste ganduri este pt. ca nu imi iubesc sotia cat ar trebui. restul cuvintelor sunt de prisos

Vai, cat te inteleg Theofan! Poate te-ar ajuta sa citesti dintr-o alta ramura a forumului: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=8410
Vorbim acolo mai multi despre cum se poate sa depasesti suferinta provocata de vechile relatii ale persoanei iubite.

Doamne ajuta!

Eu te-as intreba in primul rand cam in ce consta viata voastra duhovniceasca.

Pe urma, daca nu exista niste diferente, neintelegeri niciodata aplanate ci fiecare incearca cumva sa le faca pe ale lui si mai putin sa tina cont de celalalt..

Si in al treilea dar nu ultimul rand, ce te-ai fi asteptat tu sa simti sau sa se intample dupa casatorie?

Sudura de care vorbesti la parintii tai, vine prin fff. multa dragoste, de ambele parti. Daca unul sau amandoi sunt centrati pe alte lucruri decat persoana celuilalt, nu se poate ajunge acolo.

Obsesia cu fostul ei prieten e problema ta personala, faptul ca esti intr-un fel gelos pe ceva care practic nici nu exista, tine de tine si da, este o problema pentru relatia voastra si mai ales pentru ceea ce astepti tu..
Iar gelozia apare pe fondul unei scaderi a iubirii si a cresterii posesivitatii. Asta inseamna mai putina ingredere, mai multa suspiciune si paranoia.
Daca ai iubi-o mai mult, ai vedea intreaga situatie altfel, practic trecutul ei nici n-ar mai exista in orizontul constiintei tale.

Lupta cu gelozia e o lupta duhovniceasca si trebuie sustinuta printr-o viata duhovniceasca.
Alta solutie nu este, decat eventual indiferenta fata de respectiva situatia dar pe care nu ti-o poti impune sau mai rau ar putea veni printr-o racire si mai mare a sentimentelor fata de sotie.

Transformari magice nu vor apare peste noapte, iubirea in cadrul casatoriei apare in masura in care cei doi se raporteaza la sursa dragostei, care este Dumnezeu.

Pentru unii e mai usor daca au "reflexul" vietii duhovnicesti, pentru altii este mai greu..

Eu cred ca e foarte important pentru felul in care iubesti daca cel iubit de tine te iubeste. Iubirea reciproca e mult mai frumoasa si mai datatoare de energie decat o iubire unidirectionata. Sigur ca il iubesti si pentru ca te iubeste si te accepta asa cum esti! E si recunostinta o componenta a iubirii, fara de care, iubirea cred ca e mai putina.

buna theofan...sa stii ca si eu am trecut prin incercarile pe care le traiesti tu.eu sunt casatorita de un an dar in total au trecut 3 ani de relatie...eu am trait problema din ambele unghiuri...eu mi,am pus viata mea pe tava si i.am povestit tot ce am facut ca sa.i dovedesc ca vreau sa incep o noua etapa sa ajung la acea treapta a maturizarii cu el.. dar din pacate in primul an de relatie si sotul meu avea aceeasi problema k si tine..devenise ft ft gelos si il macina gandul ca am mai avut o relatie inainte de a fi cu el...crede.ma ca imi facuse zilele ft amare gandurile acestea il distrugeau si pe el si pe mine deoarece ma obosea psihic ,desi il iubeam voiam sa.l parasesc,obosisem sa.i dovedesc ca nu are dreptate...mai tarziu am descoperit ca si el a avut o relatie cu o tipa care apare acum pe la tv...ca sa ma razbun am inceput sa.i reprosez si eu doar ca sa.l ranesc pt ce mi.a facut el mie...dar din pacate am ajuns sa fiu obsedata de acea persoana...ajunsesem sa fac cercetari despre ea ca sa.i dovedesc ca de fapt acea persona nu.i era fidela....astfel ajunseseram sa ne certam in fiecare zi,pur si simplu nu ne mai suportam desi ne iubeam enorm...cu timpul am inceput sa avem incredere si sa ne rugam la DUMNEZEU sa ne ajute nu nu distrugem tot ce am cladit...astazi totul e bine dar regret ca am pierdut un an din viata noastra,un an in care vietile noastre puteau sa se desparta si nu mai ajungeam sa ne casatorim si sa facem o casa impreuna....sfatul meu e:daca sotia ta iti spune ca nu se mai gandeste deloc la vechea relatie SA O CREZI,AI INCREDERE IN EA...pt ca are dreptate faptul k s.a casatorit cu tine inseamna ca a lasat totul in urma si ca a descoperit cu adevarat iubirea in stare matura...daca veti continua sa aveti discutii va veti distruge pe amandoi dandu.i satisfactie celui rau....cand simti ca te roade gelozia ROAGA.TE,priveste.o si spuneti ca ea nu merita sa sufere din cauza incercarii la care esti supus. TU ..daca o vei stresa,mai rau faci pt ca.i aduci aminte de fostul...intelegi ce vreau sa spun?iti doresc din suflet sa ai parte de multa pace si iubire

Scuze ca te.am numit gresit....

Reţetă de fericire
 

Theofan, esti tânăr si fară experientă. Te sfătuiesc să petreci foarte mult timp cu sotia- plimbări, ajutor în casa, faceţi cumpărăturile împreună,mergeţi la spectacole, discutaţi...oferă-i flori, mici atenţii care să o determine să fie mai caldă faţă de tine, fii tu însuţi cald,să o vezi pe soţia ta drept cea mai frumoasa femeie, cu cele mai alese calităţi, iar daca ii lipsesc, ajut-o să le dobândească, dacă apare un copil, implică-te, pune suflet şi vei reuşi. Dar in primul rând, faceţi o sfeştanie, apelaţi la un preot... mergeţi la biserică şi vei observa schimbarea.Doamne, ajută!

raspuns
 

Am remarcat ca "simti afectiune",insa te-ai intrebat vreodata daca o iubesti?Daca nu o iubesti sau percepi iubirea ca impreunare trupeasca e firesc sa simti astfel...Doamne-ajuta!

a fost o casatorie aranjata de parinti?

Problema tanarului era de acum trei ani, iar ultima lui postare era acum mai bine de doi ani...
Intre timp s-au rezolvat treburile, presupun, altfel ar fi revenit cu intrebari.
Daca cititi mai atent tot ce a scris, ca si la alte subiecte pe care le readuceti pe prima pagina desi discutiile pe acea tema erau incheiate de mult, veti deduce usor ca era iubire la mijloc, nu s-a pus in discutie casatoria aranjata de parinti...