Cunosc si eu un caz, din pacate... Ea este doctor in psihologie, el nu are nici macar liceul ... Ea l-a ibit si il iubeste enorm; se cunosc din copilarie, au fost colegi la gimnaziu si explicatia lui este urmatoarea: " daca tu nu intelegi?" Va dati seama ca ea cunscand urmatorii pasi e foarte inlacrimata si se teme efectiv de el fapt ce pe el il face sa fie mai barbat, mi se face rau cand ma gandesc...

Drama violentei in familie se reflecta in sufletul si pe chipul copiilor, care vor fi la randul lor , cu siguranta, violenti. Violenta in familie reprezinta de fapt absenta sau indepartarea de Dumnezeu.

gabriela, la cate cazuri sunt, cu totii avem cel putin un caz in familie, in cercul de prieteni, un vecin sau poate chiar noi am fost victima unei forme de violenta domestica.
Imi pare rau pentru prietena ta, dar sa nu faca greseala mamei mele si sa stea cu el. Va trai permanent in teroare. Oamenii acestia nu se pot schimba, nu vor sa se schimbe, si nici nu au motive sa se schimbe atata timp cat sunt pe o pozitie de putere.

Si da, copiii au si ei de suferit , sunt traumatizati, adeseori inchisi in ei, totusi eu nu am devenit o persoana violenta, chiar iubesc si ajut oamenii din jurul meu asa cum pot. As zice mai degraba ca femeile care au avut parinti violenti au tendinta de a accepta violenta domestica mai usor - vor deveni si ele victime - pe cand barbatii vor lua exemplul tatalui si vor deveni agresori. Este oarecum logic, dar tine de fiecare persoana in parte. Trebuie sa stim sa tragem clar granita dintre bine si rau.

Ceea ce mi se pare tragic e ca nici un barbat nu ia o atitudine ferma in prinvinta acestei probleme. O sa fiu blamata , dar imi doresc ca macar unul din acesti preoti si politicieni (cei ce au putere asupra maselor) sa traiasca experienta unei femei care sistematic a fost umilita si abuzate psihic, si fizic de catre barbatul pe care l-a considerat jumatatea sa. Una e sa iti dai cu parerea asupra unei probleme cu care nu te-ai confruntat niciodata si alta e sa fii tu in miezul problemei.

Domnilor ai Bisericii, de ce nu ati lasat in randurile Dvs macar cateva femei, care prin gingasia si prin viziunea diferita asupra vietii sa va arate care sunt problemele reale din familia actuala?

Inca nu au copii si trist este faptul ca nu au nici macar un an de la casatorie si deja a invinetit-o. Ma gandesc ca poate fi crucea ei, nu stiu, dar eu sunt impotriva violentei domestice si nici nu o pot incuraja spre divort; este alegerea ei!

Sunt convinsa pana in varful firelor de par ca atata vreme cat lumea este condusa de barbati violenta, de orice fel, nu va avea sfarsit si va fi permanent justificata prin tot felul de absurditati!

eu am trecut prin asa ceva timp de 11 ani si am divortat de 15 ani.Marele meu regret este ca nu am divortat de la inceput poate si pt. ca nimeni nu m-a incurajat si nu m-a sfatuit sa divortez .Sunt sigura ca D-zeu nu pedepseste pe nimeni in astfel sa cazuri.

Daca am o cruce nu as vrea sa o poarte nici copiii mei, nici barbatul meu, ci as vrea sa stiu pacatul pe care l-am comis - nu sa platesc eu pacatul altora- si Dumnezeu va fi cel care ma va judeca.

Unica sansa a ei in momentul asta este ori un miracol ori sa traiasca departe de el.

Intrebare: ai putea sa traiesti cu gandul ca ai sprijinit prietena sa scape de o bestie sau ai putea sa traiesti de ex. stiind ca nepasarea celorlalti a impins-o la crima sau ca a fost ucisa.

Tocmai ca ea se teme foarte mult datorita amenintarilor cu moartea, ei stau la etajul 4 si o ameninta ca o arunca pe fereastra si ca da foc la apartament daca divorteaza; el este si gelos iar ea totusi il iubeste si se ingrijoreaza ca nu se va descurca singura:46: Lui nu ii pasa daca face puscarie si ar divorta daca ii da o suma foarte mare de bani, am uitat exact suma. Daca poti sa iti inchipui, au crescut in acelasi sat, au invatat in aceeasi clasa se cunosc dintotdeauna si ea nu si-a dat seama ce monstru zace in el... desi unii ar fi atentionat-o , mie acum mi-a spus.

In cazurile de acest gen victima trebuie separata de agresor. Din pacate insa in tara noastra nici legile nu se aplica, si avem o lege amarata contra violentei in familie. Ar fi bine sa o sfatuiesti sa caute ajutor - consiliere psihologica si juridica (mai ales daca au si o casa de impartit). Politia in cazurile astea de obicei aplica o amenda si agresorul tot ajunge acasa - unde se razbuna.

adaposturi si centre de consiliere:


http://femeifaranume.wordpress.com/c...de-consiliere/

http://www.educatiefaraviolenta.ro/L...ile/Adaposturi

Ea este din Republica Moldova si nici la ei legile nu functioneaza; apoi ea este psiholog stie pasii urmatori...

Poate ii trebuie un branci si din partea persoanelor din jurul ei - familie, prieteni. Multe victime - ca si mama mea - ar fi putut stopa violentele daca ar fi avut sprijin . La inceput femeile ii iubesc si au impresia ca ii pot schimba, din experienta spun ca nu au cum. Apoi regreta ca nu au luat masuri mai devreme..cele care mai si traiesc ca sa poata regreta.

Sfintii Parinti si atitudinea actuala a Bisericii
 

Din cate stiu, atitudinea Sfintilor Parinti spune ca femeia sa fie supusa, dar daca nu este iubita de barbat, atunci sa fie indaratnica, iar inclusiv "supunerea" (sau ascultarea, obedienta) intre soti si intre membrii comunitatii, in general, este inteleasa intr-un sens mai larg - "supuneti-va unul altuia in Hristos", adica, acela care este mai credincios trebuie sa fie ascultat de cel care este mai necredincios.

Deci nu se pune problema acceptarii situatiei de a fi batuta sau agresata sistematic in niciun alt fel -- obedienta/ascultarea fata de un om credincios care te iubeste si iti vrea binele nu inseamna sa incasezi pumni si/sau insulte.

Biserica nu mai are fonduri, este prost organizata, etc., dar in niciun caz nu sustine violenta in familie, ci dimpotriva.

Exista inclusiv (desi putine) adaposturi ale fundatiilor filantropice bisericesti pentru femeile abuzate, unde victimele pot fi cazate si unde se ofera consiliere duhovniceasca si psihologica deopotriva. Da, acolo unde se poate, se incearca pe cat posibil reconcilierea, prin ambele metode de consiliere -- adica, sotul abuzator sa inteleaga ca face ceva gresit, sa se caiasca si sa se indrepte, sa se ajunga intre cei doi la iertare si cuplul sa se "vindece", dar daca acest lucru nu se intampla, NU poate fi nimeni obligat sa stea cu un om violent.

De asemenea, nimeni nu va trimite o femeie inapoi la sotul (fost) abuzator daca exista vreun minim semn de intrebare cu privire la siguranta ei.

Amenintarea vietii celuilalt ESTE un motiv de divort recunoscut de Biserica Crestinaceea ce inseamna practic ca nici Dumnezeu nu mai considera valida casatoria respectiva si atunci aceasta se desface prin forta imprejurarilor, incuviintarea sau constatarea Bisericii fiind doar formala. Or, violenta in familie este un astfel de pericol, un atentat perpetuu la viata celuilalt.

Biserica predica impotriva chinuirii sotiei din toate timpurile -- parintele Visarion Iugulescu are de ex. o predica foarte frumoasa despre pazirea impotriva pacatului prin frica de moarte> el spune ca gandul ca toti murim pana la urma trebuie sa ii lumineze pe adulterini, cei care isi chinuiesc sotia, si toti pacatosii ca toti murim si vom ajunge la judecata...

Cat de bine deceleaza situatia fiecare preot individual, cat de organizata si bine echipata este Biserica actualmente in combaterea fenomenului, este discutabil, dar ca institutie si ca norme morale predicate, Biserica este clar impotriva acestui flagel.

Si ceva foarte interesant
 

Si ca sa intelegem ca toti suntem victime, intr-un fel sau altul, al unei spalari pe creieri in masa, va recomand si cartea dlui. Virgiliu Gheorghe despre pornografie> http://www.scribd.com/doc/52831928/V...-secolului-XXI

Pana sa aruncam vina pe Biserica, care este un aparator al familiei, sa realizam ca traim intr-o lume rupta de Dumenzeu, in care, practic, noi si copiii nostri suntem asaltati in permanenta, prin toate mijloacele media, de mesaje care ne slabesc vointa si ne imping catre violenta, desconsiderarea femeii si a familiei si pacate de tot felul.

Nu este buna nici legea laica actuala din Romania, aplicarea ei cu atat mai mult, iar dl. politist care a scris anterior la acest posting mi-a dat o raza de speranta ca mai exista si oameni ai legii care gandesc normal, pentru ca de multe ori se intampla femeia sa fie fugarita in casa cu cutitul si cand sunt chemati, colegii lui nu prea se baga sa ajute, din "solidaritate masculina" sau alte considerente.

Aici ar fi doua aspecte:

-in primul rand- ma refer la oamenii normali la cap- atunci cand iti intemeiezi o familie o faci cu o femeie care o iubesti si te iubeste. Ori ca si barbat sa o loveste sau sa o jignesti pe aceea femeie mi se pare ceva cu totul anormal;

-acei "barbati" care simt nevoia sa loveasca sau sa agreseze femeile sufera ori de un anumit complex psihologic, ori chiar de o boala psihica! Din pacate asa inteleg unii sa-si arate "barbatia"!

-este adevarat ca un astfel de individ nicioadata nu se va putea schimba, si de aceea si femeile ar trebui poate sa fie mai atente si sa incerce sa-l cunoasca mai bine, inainte de a porni intr-o relatie sau casatorie;

-este adevarat ca in orice relatie sau casatorie mai apar neintelegeri sau certuri, insa nicioadata acestea nu trebuie sa duca la jigniri sau agresiuni fizice! Exista o limita care intr-o relatie sau casnicie sanatoasa, bazata pe sentimente reciproce, nu se poate depasi!

Generalizezi foarte mult, femeia nu e neaparat inger.
Ba unii cred ca dimpotriva.

N-ati auzit de femei care sa sara cu gura pe barbat sau chiar la bataie?

Eu vorbeam de situatii si relatii sau casatorii NORMALE, intemeiate pe baza sentimentelor reciproce!

Daca se ajunge la ceea ce ati zis dumneavoastra, atunci evident ca nu mai putem vorbi de situatii NORMALE, iar in cazuri extreme- de legitima aparare- evident ca si barbatul are tot dreptul de a folosi forta fizica pentru a se apara.

Mai sunt acele cazuri de femei - de multe ori tiganci- care se öcupa"cu furturi, talharii, care sunt agresive fata de politisti, etc! Atunci evident -chiar daca sunt femei- ca trebuie utilizata forta fizica impotriva lor, iar (probabil ati vazut cum reactioneaza tigancile cand intervin "mascatii"), in cazuri extreme, inclusiv utilizat armamentul din dotare (in SUA daca indraznesti sa nu stai la somatia politistului ori devii agresiv cu fortele de ordine, indiferent ca esti femeie sau barbat, esti impuscat)!

Câţiva băieţi au fost rugaţi să lovească o fată… şi toţi au reacţionat la fel.: http://www.livebiz.ro/video/au-fost-...veasca-o-fata/

https://www.youtube.com/watch?v=b2OcKQ_mbiQ

"Site-ul italian Fanpage.it a realizat un film de scurt metraj menit să tragă un semnal de alarma vizavi de violenţa împotriva femeilor. Un experiment mai puţin obişnuit a dorit să reliefeze faptul că încă de mici băieţii realizează că nu trebuie folosită violenţa în nicio situaţie şi cu atât mai puţin sub forma violenţei domestice.


Jurnalistul Luca Lavarone a colaborat pentru acest film cu câţiva băieţi cu vârste cuprinse între 7 şi 11 ani şi cu o fată, pe numele ei Martina care a jucat rolul prezenţei feminine.La început băieţilor li s-a pus întrebarea: „Ce vă place la ea?” Răspunsurile au fost diferite în funcţie de preferinţele fiecăruia, însă punctele comune au fost ochii, părul sau mâinile fetei.

Mai departe copiii au fost rugaţi să socializeze cu Martina exprimând feţe vesele, amuzante, iar băieţii au reacţionat cu multă naturaleţe. Însă la îndemnul scurt şi sec „Slap her!” (Pălmuieşte-o!), toţi băieţii au reacţionat cu surprindere pentru că au fost puşi în această situaţie jenantă şi nu au îndrăznit să facă uz de violenţă faţă de Martina.

„De ce?” este întrebarea retorică care stă pe buzele tuturor şi fiecare dintre ei are un argument propriu împotriva violenţei: „Nu voi face asta!” „Pentru că e o fată!”, „Pentru că nu trebuie să loveşti o fată!”, „Pentru că nu vreau să o rănesc!”, „Isus nu vrea să ne lovim între noi”, „Fetele nu ar trebui să fie lovite nici măcar cu o floare!”
Însă cele mai emoţionante cuvinte au fost rostite de băieţelul de 11 ani: „Pentru că sunt un bărbat!”, iar prin acest lucru înţelegem faptul că violenţa domestică nu trebuie să existe nici măcar în lumea copiilor.