Nu te supăra pe mine, dar mă cam amuză unele întrebări puse aici pe forum. Dar hai să vedem.

Mă gândesc că dacă scria în Biblie dacă e bine sau nu să emigrezi, nu mai întrebai asta aici. Aşa că presupun că nu scrie. Atunci rămâne la latitudinea omului de a integra această problemă actuală într-o credinţă veche de aproape 2 milenii. Şi, evident, unii zic că e bine, alţii că nu. La fel îmi imaginez că stăteau cei de la începuturile creştinismului şi făceau un fel de dezbateri ce e bine şi ce nu să pună în dogme, practici sau poate chiar texte biblice.

Mai departe. Dacă vrei să mergi numai unde este biserică ortodoxă, îţi cam limitezi opţiunile. Tu vrei să emigrezi ca să...? Gândeşte-te pentru ce vrei să o faci. Oare sihaştrii sau alţii care aleg recluziunea cum se descurcă fără o biserică? Nu cred că vei păţi ceva fără o biserică ortodoxă prin preajmă. La o adică, te poţi ruga oriunde, chiar şi într-o biserică catolică. Dumnezeu se presupune că ştie ce e în inima ta. Contrar unor păreri, eu nu vreau să fiu naiv sau radical, să cred că dacă eşti ortodox şi mergi într-o biserică catolică să te rogi, comiţi un păcat. Să fim serioşi.

Ultima chestiune. Ai zis că ai părinţii în ţară şi socrii, plus un frate. Ei au viaţa lor, tu pe a ta, împreună cu soţia ta. Dacă tu consideri că vrei să încerci ceva nou, şi că eşti pregătit pentru asta, fă-o. Nimeni nu îţi poate spune ţie ce e mai bine pentru tine, decât tu însuţi. Tu îţi cunoşti cel mai bine calităţile şi limitările. Sunt de părere că e bine să asculţi sfaturile celor din jur, dar decizia îţi aparţine ţie în totalitate. Pui în balanţă factorii şi iei o decizie bazată pe raţiune. Raţiunea ţi-e dată de Dumnezeu pentru a putea lua decizii bune pentru tine, în situaţii de cumpănă, ca aceasta. Ia vezi, ce e bine pentru tine?

Nu numai de ai mei. Si nu numai eu. Si eu si sotia de toti.
Imi aduc aminte inainte de a ma insura ca am luat cina cu viitorii mei socri.
A fost acolo si fratele meu. Ma rog, ei stiau ca urmeaza sa ma casatoresc cu fata lor.

Si din vorba in vorba le-a zis fratele meu: ca eu sunt cu un picior deja plecat, Boston scrie pe noi. Nu pot sa uit cum le-a ramas mancarea in gura. Si s-a lasat o pauza grea...
Apoi a trecut timpul, din comoditate am tot amanat... Ei zic toti, faceti cum e mai bine pentru voi... Dar acum de curand am facut o vacanta de aprox 3 sapt plecati. Pai nu suna mama sotiei plangand ca o doare inima ca suntem asa departe? I-am si invatat cu vizite dese. Da' deh...

Si d-aia zic ca e usor asa ca sa fie bine pt noi, sa nu fie rau, dar in spatele nostru ce lasam?
Daca noi am fi parinti? Ei se simt parasiti?

Este bine ca si-au salvat viata. Era singura solutie pentru ca altfel comunismul i-ar fi omorat pe toti. Avind in vedere aceasta realitate indiscutabila, devine mai greu de inteles cum de au supravietuit, totusi, cei care au rams in tara.

Daca pe mama sotiei tale o doare inima cand sunteti plecati, nu o doare decat din egoism. Iar daca ea, care e mama si ar trebui sa se gandeasca numai la binele fetei, se gandeste mai mult la binele ei, eu cred ca nici nu poate fi numita mama (imi cer scuze, daca jignesc pe cineva). Cred ca atunci cand ai un copil (si mai ales fata) trebuie sa constietizezi din timp ca va veni vremea cand va pleca departe.
Dumnezeu ne da un sot/o sotie, tocmai ca sa nu fim singuri. Copiii ii nastem si-i crestem, dupa ce se casatoresc, istoria o ia de la capat. De ce s-ar simti parasiti?
Chiar ar trebui deschis un topic pe subiectul egoismului

De ce sa fie pacat sa vrei sa iti mearga mai bine, sa ai serviciu mai bun, mai putin stresant, si sa le mearga mai bine copiilor in viata?

Dumnezeu ne da dar nu ne baga in traista.

Parintii trebuie sa se desparta oricum de copii. Ei pleaca si isi fac cuibul lor. Nu putem sa ne facem viata neaparat langa ei. Sigur, daca au nevoie de ajutor, ne descurcam cumva si ii ajutam si de la distanta sau ii aducem la noi...

Cand iti lipseste prezenta cuiva f. tare e vorba de egoism?
Si atunci dragostea cand e? Cand nu-ti lipseste? Sau cand iti lipseste dar te faci ca nu. Cand iti stergi lacrimile sa nu te vada celalalt.

Am avut niste unchi mai indepartati, si nu e poveste.
Au avut 11 copii + altii nepoti pe care i-au tinut la scoala, ca ei erau instariti, de la oras. Imi placea de ei pt ca desi eu ii cunosc de batrani, erau tot timpul veseli. Era o veselie continua la ei.

Tanti a murit la 80 si ceva de ani. El cred ca avea si mai multi ani. S-au iubit atat de mult incat dupa moartea ei a inebunit de durere. Ajunsese de nu-si mai cunostea nici proprii copii. La mai putin de o luna s-a dus si el dupa ea. Asta e egoism ?

Vizavi de egoism... Eu mă întreb uneori acelaşi lucru. Durerea unchiului tău a fost pentru că a rămas singur sau pentru că a murit soţia lui?... Personal cred că moartea soţului/soţiei înseamnă pentru cel rămas în viaţă cam un singur lucru - singurătate. Dispariţia unei persoane pe care o iubeşti şi care te iubeşte, deci un persoană care îţi face bine. Te doare pentru că nu îţi mai e bine... Cel puţin asta e părerea mea în momentul de faţă... Am avut şi eu experienţe în dragoste, deşi nu sunt căsătorit şi pot spune că mă durea lipsa acelei persoane care m-a lăsat.

În fine, cine ştie. Poate e nevoie de o nouă definiţie a egoismului.

Iarta-ma dar gresesti. Uite cum nuanteaza lucrurile un mare sfant al zilelor noastre Nicolai Velimirovici:

"De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si
se va uni cu femeia sa si vor fi amîndoi un trup (Facerea 2: 24).

Este voia lui Dumnezeu ca neamul omenesc sa creasca si sa se inmulteasca. Mijloacele prin care se lucreaza acestea au fost create de Domnul, intru a Sa dumnezeiasca maiestrie. Este taina dumnezeiasca aceea ca omul isi lasa pe tatal si pe mama sa si se uneste cu femeia sa. Dar a-si lasa tata si mama nu inseamna a-si abandona tata si mama, ci înseamna a deveni la randul sau parinte.
Atunci cind copiii devin parinti, ei deja nu mai sint doar copiii, ci ei devin si prietenii parintilor lor. Atunci cind fiii cei uniti prin sfinta taina a cununiei ajung sa simta la rindul lor durerile nasterii de fii, ei isi respecta si mai mult parintii.
Legatura cununiei nu ii scuteste pe oameni de respectul si ascultarea pe care o datoreaza in continuare parintilor lor. Porunca dintru inceput a lui Dumnezeu de a-ti cinsti parintii trebuie respectata intru totul. Dar, potrivit ciclului firesc al vietii, omul isi lasa pe tatal si pe mama sa si devine parinte el însusi; el devine întemeietorul unui nou viitor în timp ce parintii lui pleaca, împlinindu-si chemarea lor în lume"

mmm, sa inteleg ca si tu incerci sa explici dragostea prin prisma evolutionismului, ca prietenul ateu de pe threadul alaturat: a facut organismul o fapta buna si a vazut ca a avut castig de pe urma ei, oamenii l-au laudat etc. Apoi a mai facut si altele sa aiba castig si mai mare. Si uite asa a ajuns sa iubeasca. Din egoism, sa se simta el bine....

De fapt si binele are in spate interese ascunse, rele. Apoi mergem mai departe cu inferenta si ajungem ca binele a fost nascut de rau. De fapt nu de rau, de un interes nu prea curat. de ceva mai urat. Frumosul a aparut ca consecinta a uratului.... mmmm, oare?

Mai inteles gresit. N-am spus nici o clipa ca a iubi inseamna egoism.
Bunicul meu a murit la 97 de ani, iar bunica nu a rezistat mai mult de 3 saptamani fara el si s-a dus si ea. Asta inseamna dragoste adevarata, sunt foarte de acord. Pentru ca cei doi au fost un trup, iar prin moartea unuia ramane doar jumatate pe pamant... Aici este intr-adevar ceva extraordinar si nimic din caracteristicile egoismului.
Alta insa este problema cu copiii. Eu la asta ma refeream. Nu spun ca trebuie sa-i uiti, sa nu-i vizitezi, sa nu-i ajuti.... Din contra: "cinsteste pe tatal si pe mama ta". Dar si ei trebuie sa inteleaga ca prioritatile tale s-au schimbat, ca asa cum si ei la randul lor au facut, copilul pleaca de langa parinti, pentru a-si forma propria familie, pentru a avea proprii copii. A face altfel sau a avea alte pretentii, eu consider ca inseamna egoism. Este normal sa-ti lipseasca, sa plangi uneori de dorul lor, dar trebuie sa le vezi plecarea de langa tine ca pe ceva firesc...

Dragostea ... un subiect tare complex. Mai bine am iubi mai mult si am vorbi mai putin .. despre dragoste. Dar nu e o aluzie la ce ai povestit tu bmadalin. Nici vorba.
E foarte frumoasa povestea celor doi batranei.
Si cred in adevarul ei.

Ca sa raspund scurt la intrebarile tale: dragoste e si cand iti lipseste persoana disparuta si cand iti stergi lacrimile sa nu te vada celalalt. Dragostea e opusul egoismului, al iubirii sinelui care e o falsa iubire. E normal ca o legatura sufleteasca atat de veche (atatia ani impreuna!) si probabil foarte profunda, sa-l fi lasat pe acel unchi al tau intr-un ocean de suferinta, si nu pentru ca ii "facea bine" compania sotiei lui si acum era privat de acel "bine" derivat .. ci pur si simplu pentru ca oamenii care se iubesc mult devin una. Trup si suflet.. Cand unul pleaca celalalt moare si el cumva, si fizic dar mai ales sufleteste. Nu-si mai gaseste rostul. Desi Dumnezeu ne cere sa-l iubim pe El mai presus de orice altceva .. eu cred i-au fost placuti acesti oameni de i-a chemat la Sine impreuna. E vorba despre tipul acela de iubire absoluta pe care l-au trait Romeo si Julieta lui. Numai sufletele pure, curate sau curatite se inalta asa..

E doar o parere.

Si ca o completare parintele Teofil Paraian tragea atentie asupra importantei ei.
Prin cele 10 porunci mai intai Dumnezeu a reglementat cum trebuie sa se raporteze omul la El, primele 4 porunci.
Apoi, cu totul special cum trebuie sa se raporteze omul la parintii sau, care nu sunt impreuna cu alti oameni, si vin inaintea lor chiar dupa Dumnezeu, porunca a 5-a.
Si apoi, ce relatii trebuie sa aiba fata de ceilalti oameni.
El zicea ca ordinea arata si importanta lor.

Dar si parintii, de la o varsta in sus 60+, 65+, ce sa urmeze dupa asta? Majoratul?
Sa te astepte cat iti faci tu un rost in alte parti ca poate, poate?
Ei se asteapta la un nepotel, sa iasa cu el in parc, sa se bucure vazand cum creste, sa-i citeasca povesti, sa te streseze pe tine invatandu-l lucruri cu care nu esti de acord...

Si ce le oferi? 0 nepotei sau unul care nici nu vb romana si nici nu-i cunoaste?
Cred ca e tragic si deceptionant pt ei cand vad ca ultimul rost pe care si-l mai construiau in putinul timp ramas se naruie...

Ok. Imi cer scuze.
Daca tu asa vezi situatia, iti doresc multa fericire alaturi de socrii tai: sa vedem cat tine...
Doamne ajuta

da' nu le vad nici numai asa. Eu sunt balanta. daca vrei sa nu cumperi, sa nu faci ceva, ma intrebi pe mine. Iti dau atatea motive de ambele parti de te duci si nu-ti mai trebuie nimic....

Sunt bun de manager, iti dai seama ce veselie ar fi acolo? Shhht, se gandeste sefu, inca o luna de vacanta...

PS: nu cred in zodii, era doar o gluma...

Eu am dat totul pentru socrii mei... Si ce crezi c-am primit inapoi? Numai "pumni"

Bunicii mai pot veni si dupa copii sa stea cateva luni, sa ii ajute, sa ii invete pe nepoti limba romana.. Daca copiii au plecat la mai bine vor avea loc unde sa ii tina. Uneori se si muta la copii la sfarsitul vietii.
Cunosc multe exemple.

asta e din ciclul :'' sa te duci la buda e pacat?'' sau ''sa mesteci pe partea dreapta e pacat?''

prostia e un mare pacat

:))) Limba romana? sau ce limba ii invata bunicii in citeva luni de sedere?

Nu stiu ce exemple cunosti tu asa de optimiste... dar din ce am vazut eu, cu copiii care nu mai vorbesc deloc romaneste, bunicii nu mai comunica decit prin combinatii de semne cu miini degete si cap complementate de vocalizari de genul Uuuuuu! Uaaahahaa, Ohoooooo! hei, eiiiii, in genul maimutelor :). ...cu alte cuvinte le o sedere de citeva luni aproape ca nu se comunica deloc...asta-i realitatea.

Din acest motiv bunicii nici nu mai stau prea mult in vizita fiind mult prea deceptionati si plictisiti

Este trist ca s-a ajuns la situatia ca unii dintre noi sa emigram din diferite motive.

Păcat este ceea ce Biserica defineşte ca atare.
Nu am auzit ca Biserică să fi definit emigrarea ca păcat.
Prin urmare, emigrarea nu este păcat.

Dar tu de ce esti asa de pesimist?
In general daca parintii sau unul din ei sunt romani si vor sa ii invete pe copii romana, ei ajung sa invete; daca nu sa vorbeasca, mlacarsa inteleaga.

despre imigratie
 

Am impresia ca unii scriu despre acest subiect fara sa aiba nici cea mai mica idee despre imigratie,care este pacatul ca traiesti intr-o alta tara,n-am auzit,acum intreb eu oare nu este mai mare pacat sa traiesti umilit in propria ta tara unde numai hotii,mafiotii si politicienii au dreptul sa se bucure de privilegiile vietii,de aceea merg treburile bine in tara ptr.ca daca multi ar fi cunoscut ce inseamna sa traiesti intr-un stat cu adevarat civilizat nu s-ar mai lasa calcati in picioare si umiliti in "MIZERIA" care este in Romania.De 20 de ani Romania se zbate intr-o "mocirla" din care nu se intrevede nici o speranta ca va iesii,ia spuneti-mi acum unde este pacatul si cine are vina?????,cel care alege sa traiasca demn,apreciat la adevarata valoare de om,sau cel care prefera sa traiasca in "mocirla"creata de asa zisii "smecheri"din tara...Mai ganditi-va si ultimul sa stinga lumina...

am vorbit si eu cu preotul meu...i-am zis ca sunt dezamagit de tara....nu a zis nimic...decat sa ne rugam..., insa as pleca..si eu.....m-am saturat de atata prostie romaneasca...tinerii nu sunt sustinuti de loc...mi se pare...

Intrebarea din titlul topicului suna ca si aceea - "Este pacat sa te trezesti dimineata?"

caile Domnului ...
 

Pleaca, dar ai grija unde. Informeaza-te inainte (legi, cazare etc). Si inca un sfat pretios; oriunde ai fi, sa nu te bazezi nicicand pe romani. Sunt primii cate te vor umili.

Si nu pleca fara bani la tine, macar pentru 6 luni de supravietuire, timp in care sa cauti de lucru neincetat.

Domnul sa te ocroteasca!

Fa ce zice Dumnezeu.

...si cum anume afla ce zice Dumnezeu?

Dumnezeu ne vorbeste in fel si chip, si cine va vrea sa afle voia Sa i se va descoperi.

Vrei sa spui ca ne vorbeste prin semne sau prin gura "celor alesi"? Asta vrei sa spui tu prin "...fel si chip"?

Asta intelegi tu. Si printr-o frunza care cade, Dumnezeu poate sa ne dea ceva de inteles...

Serios, si cum de ai reusit sa capeti aceste calitati de cititoare in frunze cazute si altele, plus certitudinea ca ele vin de la Dumnezeu??

N-am spus ca am capatat vreo calitate.

Pai atuci inseamna ca ti-ai ASUMAT fara sa meriti o calitate de super-om daca reusesti sa vezi mesaje dumnezeiesti in frunze

Un crestin plecat e un cotizant mai putin, armata de credinciosi care e cea mai puternica arma a unei biserici si fiecare soldat conteaza...

Cand mi-am asumat si ce inseamna la tine 'asumat'?

Tu crezi ca Biserica este numai intr-o singura tara?
Biserica este peste tot.

Ti-ai atribuit calitatea de a citi in frunze..vazind in ele un mesaj de la El

Exact, iar patriot poti sa fii si in afara tarii

Si dupa parerea mea nici nu e nevoie neaparat sa fii patriot.
Este un sentiment natural insa nu este neaparat o virtute.
Mai degraba o virtute crestina este sa te ocupi (sa il iubesti) de aproapele tau- adica de cel de langa tine, nu din tara din care provii.
Stiu ca am sa sochez pe multi cu asta!