Da, m-a ajutat Bunul Dumnezeu si am postit miercuri si vineri in Saptamana Patimilor fara sa beau o picatura de apa. Dar aveam binecuvantarea duhovnicului meu. Am citit ca nu e bine sa postesti negru decat cu incuviintarea duhovnicului. Vineri, am facut curatenie in toate casa (care nu e mica), deci am facut efort mare si doar mi-am clatit buzele cu apa de cateva ori. Seara la 21 am mancat putin.

Dar nu trebuie sa ma creada pe mine, ci pe Ernst Günter, care a scris acest lucru si care il cunostea pe acel om cu cocoasa pana cand a tinut post negru. Nici eu nu stiu cum a functionat, dar se pare ca functioneaza, daca stii cum sa tii postul.
Ma gandesc, ca diavolului nu-i place postul cu foame si sete; lui ii plac dineurile cu multa mancare si bautura. Si atunci il paraseste pe cel, care nu se gandeste decat la a se infometa...

Am citit cartea lui Ernst Gunter şi chiar i-am urmat sfaturile în privinţa postului. Am început cu apa aceea de zarzavat. Însă după 3 zile a început să nu-mi mai placă, nu mai suportam decât apa curată. Cu apa de zarzavat senzaţia de foame dispare repede (a doua sau a treia zi), dar te poţi simţi slăbit (cazul meu). Dimineaţa, de regulă, senzaţie de leşin şi de corp greu când vrei să te dai jos din pat. Eu n-am reuşit decât 6 zile, în a şaptea am simţit că mor, aşa că m-am apucat, încet, încet, să mănânc (foarte puţin, şi lichid la început, apoi, treptat, hrană mai tare).
Totuşi, primele zile sunt cele mai grele, organismul reacţionează puternic la detoxifiere.
Era mediatizat anii trecuţi un bărbat român care postise aşa 40 de zile. Iarăşi mult a postit d-na Monica Pop, directoarea spitalului de oftalmologie (nu mai ţin minte câte zile, dar ştiu că în timpul ăsta a continuat să meargă la spital şi chiar să opereze).

Eu cred, si sper sa primiti ca e doar opinia mea si nimic altceva, ca postul, cu atat mai mult postul negru, este cu totul dependent de rugaciune. Legatura organica si, cumva, reciproc generativa...
Spun aceasta deoarece mi s-a intamplat, cu ceva vreme in urma, sa traiesc printr-o anumita experienta personala "post si rugaciune". Am inteles atunci cu totul altfel acest "si rugaciune", dumnezeiesc cuvant indreptator.

Daca postul este tinut, oarecum, pe cont propriu, adica prioritar prin incordarea vointei de a nu consuma anumite mancaruri, respectiv de a nu ingera nimic, eu cred ca acesta nu e de folos omului. E abtinere, efort al vointei, de acord. Insa nu e lucrare cu oarecare finalitate ziditoare duhovniceste.
De ce spun aceasta? Am experimentat efecte potrivnice, pe care le resimteam clar nesanatoase, atunci cand nu imi era clara completarea "si rugaciune".

Dimpotriva, cand am renuntat sa ma mai incrincenez la post si am lasat totul pe "mainile" rugaciunii (nu din vreo inspiratie personala sau ca experienta motivata de nu stiu ce curiozitate, ci la inceput din constrangerea situatiei de neputinta si lipsuri in care ma aflam), am sesizat cum, lin si de la sine, nici nu simteam, ca sa spun asa, ca fac oarecare exercitiu de postire (ca altceva nici nu cred ca am facut vreodata). Posteam (ma rog, exersam) ca pe ceva extrem de firesc. Descopeream cu bucurie mare ca de fapt postitul e un lucru natural si ca, de fapt, ma indepartasem de natural, de firesc, hranindu-ma si vietuind cu totul abramburit, intreaga viata.

Astazi cred ca flacara postului se trage din rugaciune. E unrod al rugaciunii, cat mai deasa fie ea si cat mai umila. Duhul umilit, inima infranta si smerita izvoraste postul, ca pe o lacrima dulce care poarta pe om peste timpul care trece pe nesimtite, usor (deoarece viata are un sens nou, clar resimtit)...
Din rugaciune mi s-a dat sa traiesc postul. Marturisesc.
In rest, chinuieli, copilarii, abtineri, sfortari si mutilari ale fiziologiei ...

"Fara Mine nimic nu puteti face!" imi pare cel mai evident in cazul postului.

Lucru uimitor pentru mine pe atunci, nici somnul nu imi mai trebuia. Erau suficiente cateva ore de somn si ma trezeam complet odihnit. Ma elibera la somn rugaciunea si tot rugaciunea ma trezea... Astazi nu ma simt odihnit nici dupa 10 ore de somn...
Si iarasi, lucru uimitor, toate erau bune. Nici ganduri negre nu ma asaltau, nici ingrijorari sau descurajari, nu priveam pe nimeni decat ca pe o bucurie, intalnirile cu tot semenul imi pareau in dar, iar necazurile nu mai erau doar necazuri, ci si un fel aparte de incredintare luminoasa, nadejde...

Dar vorbesc deja despre timpul trecut. Azi nu mi se mai intampla asa, deoarece m-am lepadat de vietuirea aceea, prin libera hotarire.
Am vrut doar sa spun ca am trait, o vreme, intelegerea postului ca dar al lui Dumnezeu prin "firul" rugaciunii umile. O bucurie de nedescris, pe care insa am incercat sa o pun stangaci in cuvintele de mai sus.

Hotarat lucru, postul este un rod al rugaciunii umile si indragostite (altminteri nu-i decat abtinere omeneasca). Eu asa cunosc, sa ma iertati daca vorbele mele v-au nedumerit sau suparat.

Nu am vrut sa dau lectii nimanui. Sesizind ca se discuta altceva/altcumva pe topic, ma gandesc sa nu se interpreteze cumva ca m-am laudat sau ca am vrut sa dau lectii.
Nimic din toate astea. Am citit topicul si, inspirat de acesta (multumesc celor care au impartasit din experienta lor personala) gandul mi-a zburat, pur si simplu, la cele scrise mai sus. Si nu m-am cenzurat, ci am scris tot ce mi-am amintit, spre Slava lui Dumnezeu!
Post binecuvantat, tuturor!

Fără îndoială că sunt binevenite şi de folos cuvintele tale, Cezar, cine s-ar putea supăra? Şi sigur că ai dreptate, şi e bine să învăţăm să postim cu rugăciune, duhovniceşte.
Am vorbit mai sus de postul trupesc, pentru sănătate. El poate (şi trebuie) fi un foarte bun suport pentru rugăciune, pentru că şi sufletul, nu doar trupul, devine mai uşor.
Apropo, dacă tot ai intrat pe aici, mă gândeam să te întreb dacă nu crezi că există pericolul anorexiei, având în vedere că după câteva zile începe să-ţi displacă mâncarea.

Rugăciunea pentru creştini trebuie să fie în fiecare zi, indiferent dacă e post sau nu. Cantitatea şi calitatea rugăciunilor depinde de fiecare în parte.

Pentru mine, scopul postului cu vegetale este în primul rînd unul curativ, pentru detoxifierea trupului. Scopul real al postului adevărat, cel cu abţinere de la mîncare este, da, de a slăbi trupul pentru a creşte claritatea minţii şi calitatea rugăciunii. Aceste avantaje dobîndite în urma intrării în stare de ketoză nu ne sînt date în cazul unei diete vegetariene, care este bună şi ea, dar care nu este un post în adevăratul sens al cuvîntului. Şi spun asta din experienţă proprie, deoarece din primăvară sînt vegetarian şi precizez: fără carne, peşte, ouă, lactate.

Eu am tras o concluzie care mi se pare firească, dacă e să fim sinceri cu noi înşine: omul e construit pentru a consuma hrană vegetală, aşa a fost designul iniţial al Logosului (Facerea 1, 29). Posturile de peste an ar trebui să presupună lipsa hranei pentru perioadele respective şi doar consumul de apă plată (nu sucuri de fructe, nu zeamă de legume). Şi fără relaţii intime. Ăsta ar fi cazul ideal care are o mulţime de avantaje pe plan fizic şi duhovnicesc.

În timp, Sfinţii Părinţi au adaptat regulamentul acestor restricţii alimentare din cauza slăbiciunilor oamenilor, prin pogorămînt, în acelaşi fel în care Domnul ne-a dat voie să consumăm carne fără sîngele ei (Facerea 9, 3) deşi intenţia Lui iniţială nu a fost asta. Deci am ajuns acum să ţinem un soi de "post" care era cîndva o stare de normalitate.

În încheiere, îmi amintesc o frumoasă proorocie a unui Părinte din Pateric:

PENTRU AVVA ISHIRION
Fratii parinti ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urma. Ce am lucrat noi?, ziceau
ei. Si raspunzand unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis: noi poruncile lui
Dumnezeu le-am facut. Si raspunzand fratii au zis: dar cei dupa noi, oare ce vor face? Si a zis
: vor sa vina la jumatatea lucrului nostru. Si au zis fratii: dar cei dupa dansii? A zis avva
Ishirion: nu au nicidecum lucru cei ai neamului si randului aceluia, ci va sa le vina lor ispita.
Si cei ce se vor afla lamuriti in vremea aceea, mai mari si decat noi si decit parintii nostri se
vor afla.

Vad ca le cam amestecati.

Eu stiu ca postul negru este acela la care nu mananci, dar nici nu bei nimic. Pur si simplu nu bagi nimic in gura.
De aceea se tine 1-2 zile. Mai mult nu se poate, daramite 40 zile.
Si daca la Iisus era cu putinta, la om nu este. (Asa se spune intr-o pericopa)

Ceea ce povestiti voi cu supe si sucuri si apa este un regim alimentar. Se practica in tarile vestice.

Si o parere a mea:
Postul nu este nici dieta medicala, nici cura de slabire (sau pentru unii de ingrasare), nici pentru detoxifiere. Nici pentru slabirea organismului. Si nici nu da claritate mintii, sau mai mare capacitate de rugaciune.

Postul bisericesc este o infranare de la anumite mancaruri si relatii trupesti.
Este o nevointa. Unii chiar au nevoie de ea pentru rugaciune si credinta, pentru ca tind spre anumite excese.
Este si o jertfa facuta lui Dumnezeu. Este o jertfa si numai actul de a renunta sa mananci o bomboana, un mar, sau o bucatica de paine, atunci cand ai dori, sau ai avea nevoie. Dar ca sa-ti arati iubirea pentru Dumnezeu.
Pentru unii este foarte usor de tinut, pentru altii foarte greu. Depinde de organism.
Organismul iese din echilibrul sau. Si se resimte. Un om care posteste nu are nici forta fizica si nici minte limpede, cum spun unii. Nu este adevarat. Dimpotriva, un om care posteste ar avea nevoie de liniste si odihna mai multa.
Dar cum am spus, depinde de organism. Unul care are diabet, sau anemie, sau alte probleme se va simti mai rau in post decat unul care este sanatos tun.

Dar postul inseamna mai ales altceva: curatarea sufletului, rugaciune, apropiere de Dumnezeu, iubire de oameni etc. Este o perioada de moderatie, de privit in sine.

Observ ca multi sunt foarte preocupati de alimentatie, convinsi fiind ca daca nu mananca nimic sunt mai buni, sau se roaga mai bine, sau sunt mai grozavi crestini. Eu nu cred ca este asa, daca lipsesc altele.
Postul nu este conceput pentru infometare si boala.
Si cred ca unul care o perioada se roaga mai mult, face bine, sta mai retras si se gandeste la greselile sale si incearca sa se schimbe, este mai castigat si mai bun crestin in fata lui Dumnezeu, decat unul care lesina de foame in aceeasi perioada.

Fiecare dupa puterea lui.
Asa ca nu mai faceti concursuri de...anorexie. Nu foloseste nimanui.

Cred ca tocmai rugaciunea face sa pice diversele capcane, intrucat ea, rugaciunea, "le stie pe toate"...
(Posibil sa iasa la iveala diverse tendinte ale firii, insa am observat ca omul care se tine de rugaciune cu umilinta, are cu totul alta asezare sufleteasca si trupeasca, pe toate le trece, cu Mila Domnului...)

Să-i zicem atunci aşa, poate e mai potrivit, având în vedere că despre asta se discută, că cel care a deschis topicul e interesat de sănătate, nu de postul duhovnicesc (sau nu în primul rând).
Însă regimurile astea cu diverse tipuri de apă sunt foarte bune, totuşi, în unele afecţiuni. Te pot scăpa chiar de tumori. Dar trebuie ţinute cu pricepere şi consultând doctorul.

timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. Si in acele zile El n'a mancat nimic; si cand ele s'au incheiat, El a flamanzit.

Si postind El patruzeci de zile si patruzeci de nopti, in cele din urma a flamanzit.

Si indata Duhul L-a scos in pustie.
Si a fost in pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Si era impreuna cu fiarele, si ingerii Ii slujeau.

Unde scrie că nu a băut nimic în timpul postului? Scrie doar că nu a mîncat şi că îngerii Îi slujeau. Poate că ei I-au adus apă printre altele.

În care pericopă spune că la Iisus a fost cu putinţă acest tip de post şi la om nu e?

Totuşi Moise a reuşit să ţină un post total de 40 de zile:

Si a stat Moise inaintea Domnului patruzeci de zile si patruzeci de nopti; paine n'a mancat si apa n'a baut. Si a scris pe table cuvintele legamantului: cele zece porunci.

Dacă aşa scrie, aşa cred că a fost.

Uite aici:

http://www.crestinortodox.ro/liturgi...lui-70779.html

si aici

http://www.crestinortodox.ro/liturgi...ile-70781.html

Iar "ceea ce la om nu e posibil, la Dumnezeu este posibil", am auzit de mai multe ori in biserica. Exista o pericopa in care Mantuitorul spune asta. Mi se pare ca aceea cu tanarul bogat.

Si da, la oamenii la care a vrut Dumnezeu sa fie asa, s-a intamplat si au tinut si cel mai aspru post. Si Moise a fost unul dintre ei. Dar Dumnezeu a vrut asa si a fost alaturi de el atunci. Cate a facut Moise cu putere de la Dumnezeu! A despicat si marea! I-a despic-o si tu!

Iar Iisus in pustie a postit poate si fara apa. EL putea! EL este Dumnezeu! Si este pururea.

Noi suntem niste amarati de oameni...muritori.
In rest am mai explicat mai sus sensul postului.

E foarte bine că încerci să ne tragi mai sus, căci avem tendinţa de a ne opri la cele trupeşti, despărţind în noi înşine sănătatea trupească de cea duhovnicească, socotind că ne putem limita la dobândirea doar a primeia. Poate asta e şi din cauză că nu ştim să ne rugăm. Sau pentru că gândim că e treabă călugărească sau, în orice caz, pentru singuratici.
Dar cu asta ar trebui să începem, rugăciunea ar trebui să ne fie hrana măcar în posturi. Şi ea de la sine ar cere şi postul de mâncare.

Frate, cine (mai) stie sa se roage?...

Cine are senzatie de foame, de privare, sau de suferinta pe timpul postului acela nu este animat de Duhul Sfant in incercarea sa, ci de un duh de competitie.

Postul este conceput ca o indepartare de atentie trupeasca, lumeasca, materiala pentru a degreva spiritul de o povara si astfel sa-i permita automat o atentie sporita spre cele sufletesti. Ca sa fie realizat cat mai simplu si sufleteste folositor si petrecut cu bucurie, postul incepe cu rugaciune care ajuta la orientare spirituala si nu la constientizarea privarii organismului de mancare.

17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.(Gal5,12)

Daca despre Moise este scris ca nu a mancat si nu a baut nimic si crezi, totusi despre Histos vrei sa scrie ca n-a baut nimic ca sa crezi? Altfel nu? Sola Scriptura?

Altfel aştept de la voi vreun comentariu al marilor dascăli şi teologi ai Bisericii relativ la acest aspect. Nu ţin morţiş să cred că Hristos a băut apă în Carantania.

Spre exemplu, Ioan Hrisostom în Omilii explică versetul de la Matei 4, 2 la pagina 155, dar nu zice nimic de apă.

Asta ai cautat in omiliile lui ioan Hrisostomul: daca scrie ca Iisus Hristos a baut apa sau nu; daca nu scrie, nu crezi.
12. Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam.(Mc8,12)

Sophia, daca la unii oameni(e adevarat , la majoritatea) nu e cu putinta, sa stii ca Domnul are nevoitorii sai, care au ajuns la asa o treapta a sfinteniei ca traiau doar cu Sfanta Impartasania si asta periodic. Iar patericul relateaza o multime de astfel de cazul(citeste, spre exemplu viata Pr Ioan, mai bine zis a episcopului Ioan care traia in muntii Sihlei in prima jumatate a sec XX.)

Beneficiile postului negru - partea I
 

Dacă tot a fost azi o zi specială de post, am căutat să mai citesc ceva despre postul negru.

S-a găsit un român care a tradus cîteva pagini bune dintr-o carte pe care a uitat însă să o prezinte. Dacă veţi fi suficient de curioşi să parcurgeţi tot textul de mai jos, veţi înţelege că autorul demonstrează în limbaj de specialitate care este sensul postului negru periodic, de ce este indicat să postim nemîncînd (aşa cum procedau oamenii în vremuri ancestrale, cu mii de ani în urmă - nota mea).

Voi sublinia pasajele care mi se par mai interesante pentru cei care nu vor avea răbdarea să citească toate părţile.

"Celulelor, la fel ca oamenilor, nu le place să stea aburind în propria lor mizerie. Produsele lor de excreţie sunt eliminate prin sistemul circulator şi limfatic; cele depozitate în sînge sunt transportate în ficat si rinichi pentru a fi administrate. Acolo, ele sunt transformate în alte substante mai folositoare, sau sunt eliminate din organism, de obicei sub forma de scaun, urina, transiratie si respiratie. Cînd toxinele se aduna în organism mai repede decît e capabil organismul sa le elimine, sanatatea celulei e perturbata si astfel încep fazele initiale ale multor boli. Aceasta situatie este cunoscuta în traditiile curative din orient de mii de ani. E numita sînge otravit, si se refera la prezenta în sînge a unei poveri toxice coplesitoare pe care organismul nu o mai poate tine sub control.

Celulele sunt alcatuite dintr-o multime de elemente care pot fi afectate de toxine: ADN-ul, mitocondriile si membrana celulara. Fiecare celula la rîndul ei traieste într-o matrice extracelulara a carei sanatate e cruciala. Iar toate acestea pot fi afectate de supraîncarcarea cu toxine.

Nefiind un program de software, ADN-ul e descris mai corect ca fiind o componenta extrem de flexibila a celulei; acesta nu este fix, ci foarte mobil si în multe instante îsi poate rearanja structura. Catena de ADN din fiecare celula e extrem de sensibila la toxine, în special la substante petrochimice sintetice. ADN-ul se degradeaza în mod constant si e reparat de celula; însa cînd nivelul de toxicitate e atît de mare încît celula sau organismul nu le poate face fata, ADN-un din celula deseori se degradeaza atît de mult încît nu mai poate fi reparat.

Mitocondriile sunt bacterii care traiau independent si care au fost încorporate în structura mulor tipuri de celule vii. Ele oxideaza, adica ard, ATP (adenozin trifosfat), în prezenta oxigenului pentru a produce energia de care celulele au nevoie pentru a trai si functiona. Mitocondriile contin de asemenea si catene de ADN, care, desi pîna acum erau considerate irelevante, pot la rîndul lor sa fie deteriorate de supraancarcarea cu toxine, afectînd astfel sanatatea mitocondriilor. În timp ce ADN-ul din nucleii celulari e protejat de catre enzimele de detoxifiere care reduc chimicalele toxice si metalele grele, ADN-ul mitocondrial si alte componente ale celulei par a fi mult mai susceptibile. Cînd nu mai functioneaza bine, apare o scadere semnificativa a nivelului de energie al întregului organism. Multe perturbari în functionarea acestora pot duce la conditii mai serioase, cum ar fi oboseala cronica.

Membrana celulara, alcatuita din acizi grasi speciali, serveste drept bariera de trecere între celula, celelalte celule si matricea extracelulara. Aceasta e împînzita de receptori considerati a fi porturi de comunicare. Acesti receptori analizeaza tot ce atinge celula si decid daca sau nu sa deschida o poarta în membrana celulara pentru a lasa substantele sa intre sau sa iasa din celula. Cînd celulele nu se mai pot detoxifica singure si sunt pline de toxine, aceste toxine încep sa se ataseze la membrana celulara si receptorii ei. Acest fapt bruiaza atît capacitatea celulei de a interpreta informatiile cît si trecerea substantelor din si în celula. Astfel celula nu mai poate excreta produsele nedorile si încorpora nutrientii cum se cuvine. O complicatie aditionala e faptul ca, odata ce o celula are toxine atasate, aceasta e modificata îndeajuns încît sistemul imunitar al organismului sa înceapa sa o atace - acesta e începutul vreunei boli autoimune.

Membrana extracelulara în care celulele sunt încorporate e o materie/substanta vie, nu doar un mediu intert care le cazeaza. E alcatuita din colageni si polizaharide ce formeaza un gel plin cu apa. Aceasta martice controleaza aprovizionarea celulei cu sînge. Daca matricea îsi pierde consistenta si densitatea, schimbul de nutrienti si produse de excretie din si înspre celula e împiedicat. Daca toxinele nu pot fi eliminate din zona, ele sunt depozitate deseori în aceasta matrice care înconjoara celula. Aici toxinele afecteaza flexibilitatea fireasca a matricei si interschimbul celular. Daca matricea e foarte afectata, celula va muri.

În timpul postului, putem observa cum corpul, foarte capabil si inteligent, începe de unul singur sa scape de toxine si resturi acumulate de-a lungul multor ani. - William Esser, Doctor

Sîngele e proiectat sa transporte nutrienti catre toate celulele organismului si apoi sa le scape de produsele de excretie. Odata ce sîngele, încarcat cu toxine, ajunge în ficat, unde acesta le descompune, ori le elimina din organism nechimbate, sau, daca e posibil, le transforma în altceva. Ca atare, ficaul are o capacitate uimitoare de a recunoaste structurile chimice si de a judeca ce schimbari moleculare sunt necesare pentru a dezstructura o toxina îndeajuns încît sa o faca inofensiva sau chiar folositoare. Odata ce toxina e identificata si daca ficatul hotaraste sa scape de ea, toxina e transportata în intestine sau in bila si excretate. Alte componente ale toxinei sunt în schimb trimise la rinichi, care le filtreaza într-o maniera similara si sunt excretate în urina. Alte metale grele sunt excretate într-o maniera diferita, fiind depozitate în par si unghii. Altele sunt excretate prin respiratie si prin transpiratie. Altele sunt, dpdv evolutiv, atît de noi si necunoscute încît sunt pur si simplu stocate în în celulele adipoase pîna cînd, în perioade precum postul, corpul are timp sa se concentreze exclusiv pe dezactivarea si eliminarea lor. Însa majoritatea sunt eliminate prin intermediul rinichilor si al intestinului, prin urina si fecale. Daca sîngele devine foarte supraîncarcat, atît de mult încît ficatul nu mai poate procesa toate toxinele pe care le contine, el intra într-o stare de supraîncarcare toxica, si multe produse de excretie pot astfel ramîne în si în jurul celulelor. În est, aceasta situatie e numita sînge otravit. Sîngele, pe masura ce transporta resturile departe de celule, circula de asemenea printr-o serie de canale numite sistem limfatic, într-o forma speciala, numita limfa. La intratea în sistemul limfatic, celulele rosii si alte mici proteine sunt separate din sînge, rezultînd un fluid transparent, numit limfa. Limfa circula prin sistem si si se revarsa în peste 600 de noduri/noduli localizati în întreg corpul. La intrarea în fiecare nod(ul), celulele albe verifica continutul limfei pentru a nu avea bacterii, virusi si toxine. În general, întreg sîngele e filtrat prin limfa înainte de a ajunge la ficat pentru a fi procesat în continuare. Majoritatea nodulilor limfatici - peste 60% - sunt localizati în tractul intestinal, unde scaneaza mîncarea ingerata si permit deseurilor din limfa sa fie excretate. Pentru a scapa de toxine, ficatul le face "lipicioase", fapt care determina toxina sa fie identificata drept ceva de care organismul trebuie sa se debaraseze, facînd-o în acelasi timp mai usor de manevrat. Un sistem de enzime hepatice, numite sistemul citocrom P450, e special destinat sa faca moleculele nedorite mai usor de manevrat. Exista o multime de enzime speciale în sistemul P450, fiecare specializata pe un alt gen de toxina. Acest sistem devine supraactivat în timpul postului, oglindind munca de detoxifiere a ficatului.

Au fost efectuate un numar de studii asupra a ce se întîmpla cu organismul în timpul postirii. Rezultatele sunt foarte intrigante."

Beneficiile postului negru - partea a II-a
 

Beneficiile postului negru - partea a III-a
 

Beneficiile postului negru - partea a IV-a
 

Cetoză vs Cetoacidoză

Ocazional, unii medici se preocupă în legătură cu starea de cetoză indusă prin post. Există deseori o confuzie între cetoză şi cetoacidoză. Cele două procese sunt oarecum similare însă au o natură de bază foarte diferită. Cetoacidoza are loc atunci cînd concentraţiile de cetone cresc foarte mult în sînge datorită unor stări fizice anormale. Cel mai des suferă de aceasta alcoolicii şi cei cu diabet de tip I. POSTUL NU PROVOACĂ CETOACIDOZĂ. Cetoza are loc atunci cînd numărul corpilor cetonici din sînge ajunge peste limita considerată normală (0.2 mmol/l = milimoli/llitru), însă rămîn sub nivelele extrem de ridicate ce sunt asociate cu cetoacidoza. Cetoza e un aspect firesc integrat în funcţionarea organismului; cetoacidoza, în schimb, nu. Organismul e dotat cu mecanisme biochimice normale menite a regla nivelul de cetoză, durata acesteia precum şi procesul prin care aceasta are loc. Aceste mecanisme protectoare nu funcţionează în cazul diabeticilor de tip I şi al alcoolicilor.

Analiza compoziţiei sîngelui operată de rinichi în timpul filtrării acestuia joacă un rol important, fiind unul dintre aceste mecanisme de protecţie. Cînd rinichii înregistrează nivele mari de acizi cetonici în sînge, aceştia excretă amoniac pentru a compensa dezechilibrul acizi-baze din organism şi prevenind astfel cetoacidoza. Această reglare din partea rinichilor împiedică de asemenea organismul să piardă cantităţi mari de ioni de sodiu şi potasiu în urină în timpul postului, cantităţi care de altfel în timpul cetoacidozei ar putea fi pierdute. Numai în a doua zi de post, înainte de trecerea completă la producerea de cetone, corpul excretă cantităţi semnificative de sodiu şi potasiu în urină, această pierdere încetînd odată cu intratea completă în procesul de cetoză. Conservarea ionilor de sodiu şi potasiu ajută la menţinerea echilibrului electrolitic în timpul postului.

Cetoză versus Înfometare
Se face uneori o confuzie referitoare la diferenţa între înfometare şi post. Ocazional, unii oameni confundă cetoza cu înfometarea. Ele sunt două lucruri foarte diferite.

Se pierde multă grăsime în timpul postului, e unul din motivele pentru care atît de mulţi oameni aleg să postească din motive de sănătate. Grăsimea oferă 3, 500 de calorii per pound (1 pound/ o livră = 454 grame) fiind cea mai eficientă metodă de de stocare a energiei în organismul uman. Un gram de grăsime furnizează 9 calorii sub formă de energie, în comparaţie cu doar 4 furnizate de 1 gram de carbohidraţi sau de proteine. E nevoie de mult exerciţiu fizic pentru a scăpa de o livră de grăsime. Postul, în comparaţie cu exerciţiul fizic, cheltuie grăsimea extrem de rapid convertind-o în cetone pe care apoi le foloseşte ca furnizori de energie. Se pierd în general 1-2 livre pe zi în timpul postului. Cu cît mai multă grăsime există în organism, cu atît mai multă va fi convertită.

Înfometarea, pe de altă parte, înseamnă utilizarea proteinelor din muşchi şi organe drept combustibil. Acest lucru are loc numai după ce TOATE rezervele de grăsime împreună cu alte ţesuturi aflate în exces - bacterii, viruşi, tumori-fibrom, poluanţi stocaţi, etc - au fost epuizate. Odată ce toate celelalte surse de combustibil au fost utilizate, organismul începe să-şi folosească propriile sale proteine esenţiale drept combustibil. Aceasta înseamnă înfometare. Majoritatea oamenilor, chiar şi cei mai subţirei, au destule rezerve pentru a posti cel puţin 45 de zile, îngeneral mult mai mult, fără ca organismul lor să inceapă a folosi rezervele de proteine esenţiale. Pe măsură ce postul cu apă progresează, nevoia de alimente scade aproape spre zero, apărînd din nou, brusc, în momentul în care organismul şi-a folosit toate rezervele şi e pe punctul de a recurge la proteine. Aceasta are loc undeva între 45 şi 120 de zile, deşi au fost ţinute şi posturi mai lungi de atît. Cei care au experimentat aceste lucruri spun că foamea imensă ce i-a cuprinsîn acele momente nu poate fi confundată cu nimic. Această foame e în general considerată a fi primul indicator al faptului că e timpul să întrerupi un post extrem de lung.

Odată ce organismul a intrat complet în cetoză, începe munca de autovindecare. Seria de boli care sunt influenţate pozitiv de posturi lungi e remarcabilă.

Serul leptină, gena obezităţii şi scăderea în greutate

Postul prelungit (mai lung de 3 zile – timpul cît îi ia cetozei să se manifeste în întregime) produce cîteva schimbări interesante în organism. Spre deosebire de curele de slăbire, în timpul postului organismul se reprofilează în întregime pe o sursă complet diferită de energie. Încetarea ingerării de carbohidraţi şi trecerea la cetone provoacă multe schimbări în funcţionarea fiziologică, lucru ce nu se întîmplă niciodată în cazul dietelor. O schimbare importantă e faptul că termostatul alimentării e oprit o vreme pentru a fi repornit/ resetat la un nivel nou şi inferior. După un post prelungit, corpul tinde să prefere grăsimi, pe care le oxidează rapid în loc să le acumuleze, iar în schimb nu-i mai plac carbohidraţii, în special amidonul. Are loc în paralel şi o scădere a toleranţei la glucoză, ceea ce înseamnă că nu mai e nevoie de mult zahăr pentru a satisface o poftă. Rezultaul final e faptul că dorim mai puţină hrană, iar pierderea în greutate înregistrată în timpul postului tinde să se menţină.

Organismul va cere, în timp, ingerări sporite de alimente, însă aceast fapt necesită o perioadă mult mai îndelungată decît în cazul dietei. Schimbările asociate cu postul tind să dureze mai mult. Studii în care au fost implicate persoane obeze care au ţinut posturi îndelungate arată că sunt necesari de la 2 la 7 ani pentru ca respectivele persoane să-şi recapete greutatea iniţială, şi asta dacă nu fac nici o altă schimbare în ceea ce priveşte ambientul fizic, emoţional şi spiritual care a dus în primă fază la îngrăşarea lor. Postul pare să fie un fenomen necesar în mod regulat ca parte intergantă a unui stil de viaţă ales cu bună ştiinţă, şi ar trebui practicat cel puţin odată pe an sau la doi ani. Din punct de vedere evolutiv, pare necesar să trecem prin perioade de post regulate pentru a ne menţine sănătatea.

Pe măsură ce pierderea în greutate are loc, postul sporeşte în mod semnificativ sensibilitatea cu privire la ce fel de alimente sunt de dorit, sau necesare şi care dintre ele conferă o senzaţie de bine organismului. Aceast fapt pare să aibă loc, în parte, datorită unei conştientizări sporite a percepţiilor organului vomeronazal ( OVN, este un organ auxiliar al simţului olfactiv care se găseşte la multe animale. Numit şi organul lui Jacobson ).
Toate mamiferele posedă acest organ; e localizat deasupra palatului (peretele superior al cavităţii bucale), în spatele nasului. Are o singură funcţie: identificarea substanţelor pe care le ingerăm. Molecule din aerul pe care-l respirăm şi din mîncare sunt izolate şi trimise organului vomeronazal, unde sunt ataşate receptorilor de acolo, care comunică direct cu creierul, fiind conectaţi în acea parte a creierului care se ocupă cu analiza moleculelor. Fiziologia şi comportamentul se schimbă, uneori semnificativ, ca răspuns la informaţiile primite. De exemplu, se ştie că femeile care trăiesc împreună vor ajunge să aibă menstruaţia în aceeaşi perioadă a lunii. Un cercetător, intrigat de acest fenomen, a prelevat transpiraţia unui voluntar, a diluat-o în apă distilată în cantităţi de 1/1.000.000, şi apoi a aplicat-o pe buza superioară a altor femei din respectivul oraş. În cîteva luni, toate aceste femei au început să aibă menstruaţia în acceaşi perioadă a lunii. Organismul a iniţiat un răspuns fiziologic foarte specific, bazat numai pe stimularea primită din partea unei substanţe ce-a fost în prealabil diluată cu 1/1.000.000.

Devenim din ce în ce mai puţin sensibili la informaţia pe care creierul nostru o primeşte de la OVN. Însă după o perioadă de post organismul devine extrem de sensibil la tot ce transmite acest organ. Mirosurile încep să fie percepute tot mai puternic. Această sensibilitate sporită se extinde şi asupra modului în care organismul răspunde la mîncare. Postul îţi permite să dezvolţi o nouă şi mai bogată relaţionare cu propriul organism; acesta va începe să-ţi sugereze ce mîncăruri preferă, ce mîncăruri sunt bune şi de ce fel de hrană are nevoie, toate acestea prin intermediul comunicării subtile existente între creier, OVN şi capacitatea de conştientizare. În general, pentru o lungă perioadă, organismul tău va pofti rareori amidon, carne şi zaharuri.

Beneficiile postului negru - partea a V-a
 

O altă schimbare va fi interacţiunea dintre corp şi unele importante substanţe pe care acesta le produce. Printre aceste substanţe este leptina (o proteină ce controlează greutatea corporală, acţionînd asupra sistemului nervos central pentru a reduce aporturile alimentare; hormon responsabil cu senzaţia de saţietate), o substanţă produsă de aşa-numita „genă obeză” în interacţiunile ei cu organismul. Cantitatea de leptină e corelată în mod cert cu obezitatea şi pare să joace un rol esenţial în activitatea de stocare şi conversie a carbohidraţilor în ţesut adipos. Companiile farmaceutice au iniţiat multe studii pentru a găsi substanţe capabile să reducă nivelele de leptină din organism pentru a provoca scăderea în greutate. Postul are însă un impact semnificativ asupra nivelului de leptine; activitatea genei obeze şi influenţa ei asupra leptinei este diminuată, cu pînă la de 4 ori, în timpul acestuia. Şi mai important, producţia de ser leptină nu mai revine la nivelele iniţiale chiar şi după ce postul e întrerupt. Ritmul circadian al activităţii leptinelor în cadrul organismului nu e întrerupt în timpul postului ci doar nivelele sale zilnice de bază şi de vîrf. Grila de producţie rămîne la fel, însă cantitatea de de leptine produsă scade şi rămîne la nivele scăzute în timpul şi după ce postul ia sfîrşit. Spus într-un alt fel, termostatul ce controlează depozitarea grăsimilor e coborît şi rămîne la un nivel scăzut odată ce reîncepi să mănînci. Odată ce gena obeză îşi reduce producţia de leptină nivelele serului leptină scad extrem de mult iar transportul de leptine înspre creier e de asemenea redus. În a treia zi de post, pe măsură ce cetoza e iniţiată, producţia de leptină scade mult şi-şi va meniţine nivelul scăzut pe întreaga durată a postului.

***

În timp ce femeile, în general, tind să aibă nivele mai crescute de leptină, probabil o consecinţă a adaptării pentru a se asigura faptul că viitoarele mămici pot supravieţui în mod optim unor deficite de hrană, postul suprimă această diferenţă în secreţia de leptină. Aceasta scade la 0 în cazul ambelor sexe în timpul postului iar după post, femeile nu au în general, nivele sporite faţă de bărbaţi. Disparitatea începe să apară numai în timp.

În timp ce postul şi exerciţiul fizic ambele cauzează scăderi similare în nivelul leptinelor, cetoza nu e iniţiată complet în timpul exerciţiilor fizice, astfel că procentul de utilizare a grăsimilor este mult mai scăzut.

Corectie
 

In titlu scrii de post negru, dar tu vorbesti in fapt de postul de mancare.
Postul negru este acela in care nici nu bei.
Si aici trebuie avut grija.
Lipsa de lichid (in speta apa), duce la tulburari in organism.
Mai ales rinichii sufera. Rezultatul: litiaza renala si alte celea.
Se spune ca trebuie sa bei cel putin 1,5 l de lichide pe zi. Cei cu tendinte spre litiaza si mai mult.

Si la post mai aspru, sau mai indelungat trebuie sa vezi starea de sanatate, sa mergi la medic. Uneori nici nu stii ce duci cu tine si trebuie sa ai un regim echlibrat de alimentatie si viata.

Atentie la cei cu: diabet, anemie (inclusiv talasemie), spasmofilii (pierderi de calciu si/sau magneziu), boli digestive si de rinichi si la cei care fac eforturi trupesti sau intelectuale mari.

Cumpatare, cumpatare si iar cumpatare.

Post negru îndelungat în ce priveşte mîncarea, evident. Fără apă omul poate rezista puţine zile, corect. Din cîte ştiu, Biblia dă amănunte despre abţinerea de la apă doar în cazul lui Moise care a postit îndelung total, fără apă şi fără mîncare.

Şi în privinţa apei băute în acest tip de post trebuie de avut grijă. Prea multă apă duce la eliminări masive ale mineralelor din corp, lucru care nu este de dorit în stare de cetoză. De aceea trebuie documentaţie serioasă înainte şi, dacă se poate, un îndrumător cu experienţă. Creştin şi ortodox. :)

http://www.scribd.com/doc/53696835/POSTUL-Un-Miracol

Cartea e scrisă de Paul C. Bragg N. D. Ph. D.

Este una din cărţile care a început să-mi schimbe viaţa în bine. Pentru mai multe detalii, şi saitul ăsta e interesant: http://www.allaboutfasting.com/ .

De pe 10 pînă pe 20 ianuarie nu am mîncat nimic. Am băut apă relativ puţină (nu apă distilată, ci apă de fîntînă şi aghiazmă mare), doar cînd îmi era sete. Tranziţia a fost de fapt perioada dinainte de cam 10 luni de mîncare strict vegetală, deci nu a fost nevoie de pregătiri speciale în cazul meu. Am făcut-o pentru detoxifiere şi autovindecare, deci pentru sănătate. Cînd doctorii îţi spun că bolile pe care le ai sînt incurabile şi că ei nici măcar cauzele lor nu le cunosc, atunci încerci metodele străvechi de tratament, inclusiv asta.

Etapele postului au fost aşa cum le descriu toţi: în primele trei zile mi-a fost uneori foame, dar am suportat uşor. După intrarea în ketoză, foamea a dispărut şi rar simţeam un fel de deranj în stomac din cauză că se micşora. Nu crampe, nu durere, ci un fel de jenă. În zilele 5 şi 6 ameţeam dacă mă ridicam brusc la verticală de la orizontală. În rest, în ultima perioadă am fost lipsit de vlagă deoarece în cele 10 zile am muncit mult nopţile, ca niciodată. Normal e să te odihneşti cît mai mult dacă ţii un astfel de post, dar aşa a fost să fie de data asta.

Deja am început să simt avantajele postului. Din ziua a treia mi s-au eliberat sinusurile - fapt neobişnuit pentru mine. Pe la mijlocul perioadei am avut două zile cînd mi-am simţit picioarele de parcă am făcut maraton. Era ca un fel de febră în toţi muşchii de la picioare, cauzată de faptul că acolo e cea mai mare parte a toxinelor din corp. Apoi mintea a devenit într-adevăr mult mai clară, exact cum au spus şi alţii.

Eu sînt tipul de om înalt şi foarte slab. Deşi rezervele de grăsime erau puţine, am slăbit vreo 7 kg. Cînd m-au văzut unii după aceste 10 zile, s-au speriat. Oricum, dacă eu am reuşit să fac asta, atunci oricine poate să o facă (mai puţin femeile însărcinate, cele care alăptează, diabeticii, alcoolicii şi poate or mai fi şi alte categorii excluse). Dar chiar şi această problemă se rezolvă prin post, a se vedea exemplul surorii autorului care a ajuns la o greutate normală după ce şi-a reparat problemele digestive odihnindu-şi sistemul digestiv prin nemîncare.

Cel mai greu mi-a fost să miros mîncarea. În ultimele zile visam la turte şi boabe şi miezi de nucă şi linte cu mămăligă.

Cel mai periculos este să nu faci corect tranziţia de la post la mîncarea obişnuită. Este o fază critică de cînd începi a mînca. Dacă eşti carnivor şi nu faci o trecere graduală proporţională cu durata postului, rişti chiar să mori. De aceea cei neexperimentaţi trebuie să se limiteze la maxim 7-10 zile la început şi să fie supravegheaţi de experţi. Eu abia recent am aflat că sînt în lume multe clinici unde te poţi interna pentru un astfel de tratament alternativ.

Un coleg mi-a spus că ştie pe cineva care s-a vindecat de cancer la colon prin metoda asta, după ce i-am povestit de experimentul meu. Pe Internet literatura de specialitate e plină cu exemple similare, de boli grave sau de oameni cu un picior în groapă care au scăpat încercînd în ultimă instanţă şi această metodă. E vorba de cărţi scrise de oameni serioşi, de supraveghetori cărorale-au trecut mii de oameni prin mînă, nu de informaţii culese de pe bloguri şi forumuri.

Rămîne pe viitor să repet periodic postul de la mîncare, după sfatul lui Bragg: mai des şi mai scurt, adică de patru ori pe an cîte 10 zile, o zi sau poate două pe săptămînă şi nemîncarea după ora 18:00 să zicem. În timp se pot face minuni şi de-abia aştept să văd efectele.

Acum ştiind mai multe, am toată încrederea că un om normal dezvoltat poate ţine uşor un post de 40 de zile, cu condiţia să aibă experienţă.

Oare e bun post negru spre siluetă deşartă?
 

Postu' negru fără rugăciune e bun dar are aripile frânte, căci nu duce la milă ci la lăudăroşenie şi la mulţumirea de sine care se felicită mereu căci îşi rememorează şi-şi înfloreşte succesele.

Dacă posteşti şi te şi rogi ca să te vadă şi să te ştie lumea că posteşti atunci te surpi, te păcăleşti şi te amăgeşti singur fără să-ţi dai seama punându-ţi nădejdea în tine.

Postul negru trebuie să fie permanent şi permanent ascuns şi permanent amestecat cu puţină rugăciune şi cu gândul la Dumnezeu ca să curgă mila prin tine. Şi el trebuie rânduit pentru că lupu' stă la pândă şi aşteaptă prilejul când eşti mai dispus a primi mita cu fetiţe şi mâncare spre trădare şi răzbunare, deci lupu' aşteaptă prilejul să se lepede de Dumnezeu cât ai clipi, când priveşti cu coada ochiului sau lateral şi nu direct adică din ascuns.

Ritmul trebuie să fie aşa:
LMiV-post negru şi de dulce, adică să uiţi de grija lumii care se gândeşte la tine.
Ma,J,S,D-dezlegări la dulce când nu e post şi maxim două mese pe zi după ora 12-15 şi după 20, iar când e post, o singură masă după ora 15. În sărbători sunt dezlegări la undelemn, vin, peşte.

Principală în post e privegherea, adică să veghezi să nu te scoţi mereu în evidenţă ca primul în toate... să nu râvneşti la..!

Dar unii poate că ştiţi mai bine 'care este postul şi rugăciunea care îmi place Mie'.

Rugăciunea trebuie făcută zilnic, indiferent dacă mîncăm sau nu. Evident că postul e la pachet cu rugăciunea.

Nu lauda e scopul, ci dragostea pentru cel bolnav şi eventual sărac. Apropo de postul care-I place Domnului, să rupem lanţurile nedreptăţii de pretutindeni încercînd să convingem oamenii să mănînce sănătos ca să nu să se mai îmbolnăvească uşor şi să arătăm celor cu boli aparent netratabile că Domnul a avut grijă pînă şi de aceste niveluri de cădere a omului, punîndu-i la dispoziţie metode alternative absolut naturale prin care se poate vindeca. Să arătăm lumii că nu este obligatoriu să cumpărăm de la farmacie ca să trăim. Să fim altruişti, postind.

fyi :)

http://detox-international.com/detox...at-prices.html

Încerc să traduc zâmbetul tău subtil:
...
7. Să nu fyi!.. desfrânat!
...

Adică tu spui printre şitere că nu e bine şi că e rău să ţii post negru ca să te lauzi că poţi să slăbeşti şi că ar trebui să-l ţii dacă tot vrei să-l ţii cu încăpăţânare ascetică pentru ca la întrunirile frăţeşti şi prieteneşti unde eşti invitat să nu fi aşa de lacom şi zgârcit încât să mânci toate toate ca să nu mai aibă străinii şi săracii şi înfometaţii nimic de ros din pricina că tu ai mâncat tot ca omida, toate frunzele cele mai fragede şi mai crude... nu de tutun sau de 'iarbă' ci de salcâm adică pardon, florile.

Da-da, ai dreptate.

În mod clar, aia cu postul negru nu e pentru toată lumea. Nu vezi că oamenii abia dacă se abţin să mănînce alimente de origine animală pentru perioade scurte de timp?

E rău să ţii post negru doar dacă nu ştii cum să o faci corect. A fost un caz al unuia care după o perioadă de nemîncare a băut un iaurt şi a murit. Deci, mare grijă cu tranziţiile înainte şi după postul cu apă, în special în cazul omnivorilor iubitori de cărniţă şi alte cele.

Exista unii batrani care sunt de parere ca daca ti post negru, mai ales in Vinerea Patimilor vei stii, vei simtii cand vei muri. Nu stiu daca este asa sau nu, dar cert este ca unii oameni (si nu neaparat aproape de sfintenie) au presimtit in ziua respectiva ca vor muri. Ca sa explic putin ca la asta se refera nu se refera la a stii luna, anul, ziua. Acum nu trebuie nimeni sa o ia asta de buna, pentru ca daca este pana acolo o putem lua doar ca pe o simpla superstitie.

A început postul luminii.
 

Întâi de toate trebuie renunţat la toate grijile... iar cea mai mare grijă a omului plin de dor de el însuşi este de a se arăta competent în hoţiile minciunii măririi de sine dându-se mare şef ce-şi pune el răspunderea şi-şi dă el cu părerea şi cu judecata aia a lui, un fel de analiză artistică foarte realistă pe bază de voirea plăcerii poftei sale smintite, căci pentru aia se crede sminţişor insinuând că pe drept şi-a făcut rost de avere visându-se şi lăfăindu-se în închipuirile lui cele pline de bunătăţi şi plăceri şi crede nebunul că cică pentru sfinţenia lui toţi ceilalţi au datoria de a-l asculta musai pe el aşa ca pe Dumnezeu sau mai sus, mai ceva, vizitându-i şi răsfoindu-i toate pozele şi toate textele pe care le emană şi le postează erijat la văruiala faimei sale pe toate înălţimile 'credinţei'.

Nu vede săracul că e minciună cugetarea lui cea 'smerită' şi e mincinoasă starea lui cea revoltată sau mulţumită şi nu vede că acum posteşte pentru mândrie ca să se laude tot aşa cum s-a lăudat când a mâncat pentru lăcomie şi ca să se desfrâneze cu idolii: ochii, mâinile, fetele babylonului şi ale sodomei şi gomorei preschimbate din fice ale sionului, de aia posteşte el, mi-am dat seama, pentru ca prin toţi aceşti draci ai autoîndreptăţirii să poată să stea semeţ şi mulţumit de sine în toate privilegiile şi delăsările lui plictisite şi aparent preocupate căci ca o lepădătură nepăsătoare s-a ascuns în tot felul de pasiuni arătându-se lucrător şi acum iată-l că n-are curajul sincerităţii înaintea Domnului şi a oamenilor pentru a se umili iubind şi iertând tot afară de păcat.

Puneţi deci început bun postului şi vieţii şi postiţi tainic după Învăţătură şi nu ca prostul ci avându-L pe Hristos drept stăpân şi învăţător şi doctor şi părinte şi nu gLumea care se strecoară în cuviinţa dintre oameni ca să vă preschimbe mintea în muţenie sau logoree de faţadă... şi să nu vă fiţi stăpâni nici voi înşivă care vă lăudaţi că voi aţi făcut faptele dobândind averile prin competenţa voastră căci s-ar putea să existe fraieri care să vă creadă când le promiteţi lumină sau hrană sau că să vor putea baza la greu pe voi.

A început postul şi omul nu ştie vorbi frumos, curat, senin şi sincer, din preaplinul inimii, ci el şi acuma se schimonoseşte şi se sileşte ca să răspândească viclenia altora care se cred mântuitori sau foarte apostoli sau mari duhovnici sau renumiţi teologi când defapt toţi slujesc mintereselor mamonice viclene, repetând cu toţii ca nebunii minciuna popii, egoismul viclean şi pătimaş, ca un fel de altruism, neştiind ei cum de ortodoxia instituţională s-a dovedit a fi cea mai mare sectă a tuturor timpurilor pe care doar catolicismul o întrece că de păgânismele 'divine' ce să mai vorbim..

Rugaţi-vă deci ca să vă oprească puterea Domnului de la toată fapta smintită.

Iubiţi binele şi urâţi tot răul, urâţi cu toată ura şi răutatea tot păcatul ucigând năravul şi nu păcătosul ci iertând păcătosul de toate păcatele lui din toată inima şi ţinând minte că l-aţi ietat dacă vreţi să primiţi şi voi iertare şi binecuvântare de la mai mare, de la Dumnezeu. Dar cine vă greşeşte vouă? Sau voi credeţi că vouă vă greşeşte cineva şi nu Domnului? Deci dacă nu vouă vă greşeşte pentru ce vă mâniaţi pe păcătos mai ndegrabă decât pe năravul egoismului propriu şi personal?

Postiti spre slava lui Dumnezeu căci dacă postiţi spre slava voastră cu nimic nu vă veţi alege decât cu o frumoasă mândrie de toată minunea şi ruşinea.

Buna dimineata!
Ieri am citit si eu postarile dvs referitoare la postul negru si culmea aseara am vazut la Nat GEo un reportaj despre o comuitate religioasa hindusa considerata foarte radicala, unde cineva, o batrana de 82 de ani incepuse de 12 ani, de cind observase ca i-au slabit puterile, un ritual "suprem"de trecere, de iesire a sufletului din trup, care consta in a consuma din ce in ce mai putine alimente, pana a ajuns doar la lichide, desigur combinat cu rugaciuni, meditatie si ce-or mai face ei. In final cand a simtit probabil ca e pregatita, ca a venit timpul, a renuntat si la apa, iar in 6 zile a reusit ce si-a propus, in admiratia intregii comunitati care a sustinut-o tot acest timp.
Pana la un punct povestea se aseamana cu asceza sfintilor nostri postitori care au renuntat la cele materiale si au trait doar cu putere de la Dumenzeu, dar totusi ... ritualul lor e oarecum controversat , unii considera sinucidere asistata, pe cind ei sustin ca e tocmai opusul sinuciderii, avind drept scop tocmai salvarea sufletului. Adevarul e acum ca multi dintre noi ajungem in ultimile zile sa nu mai putem consuma nici hrana nici apa si sa ne uscam pe zi ce trece, cu tot ajutorul si toate interventiile medicale, dar noi insa consideram ca decizia de a muri si momentul mortii nu ne apartine noua. Poate si ei insa considera ca in urma rugaciunii si a meditatiei li s-a spus, li s-a aratat ca a venit momentul. Ce nu mi-a placut insa deloc a fost mediatizarea acestui eveniment, fapt care i-a dat o nota sinistra, de fanatism. Poate era mai bine daca se ducea sa moara singura, intr-un varf de munte sau un alt loc retras, eventual asistata doar de cativa discipoli sau mai degraba initiati.

Sper ca nu v-am tulburat, sa aveti un Post binecuvantat si ...aviz amatorilor de "doar lichide" sau daca se poate si "fara lichide", poate nu sunteti inca pregatiti de ce urmeaza in mod firesc....

Păi degeaba posteşti până mori dacă nu te curăţeşte şi nu te sfinţeşte Dumnezeu prin pocăinţa ta proprie şi personală care presupune şi îndreptarea vieţii şi lepădare de satana, căci vei lua cu tine mocirla păcatelor în sufletul tău şi în mintea ta rămânând potrivnic cu Dumnezeu.

Acolo, mi se pare că era vorba de o sinucidere la vremea bătrâneţii ca un fel de eutanasie asistată având iluzia păgânească a trecerii la altă stare, printr-o metodă bine sugestionată şi autosugestionată spiritual ca să ai curajul să te supui acelei nebunii, căci eutanasia fără voia Domnului este practic o nebunie, tu crezi că te sinucizi ca mucenicii dar te înşeli căci viaţa cât o ai îţi este spre mântuire şi ei pentru mântuire au murit iar tu dacă mori mai repede îţi rişti mântuirea căci nu suferă Dumnezeu jertfe prihănite sau sângeroase (antichriste) sau pentru cauze deşarte, nu le suferă dar le rabdă că doar ce să facă cu atâţia oameni revoltaţi absurd care nu vor să asculte şi nici să înţeleagă şi nici să priceapă şi nici să se milostivească spre a căuta ei binele iubind cu Dumnezeu aproapele şi spre a căuta răul urând cu Dumnezeu păcatul dar iubind pe păcătos.

Acuma nici nu vreau să se simtă cineva obligat şi terorizat şi închis în viaţă pe veşnicie pentru ca să fie sclavul cuiva sau al propriei vieţi adică nu vreau să închid libertatea nimănui de a muri şi a se sinucide din moment ce Domnul în mijlocul Raiului a dat această libertate omului de a lepăda pe Dumnezeu sau de a-şi pune capăt vieţii căci omul fiind liber să mânce din pomul cunoştinţei şi a răului putea să se sinucidă şi să lepede fericirea. E liber deci omul şi această libertate a dat-o Dumnezeu dar asta nu înseamnă că e ceva bun sau sfânt să-ţi pui capăt zilelor chiar şi prin post, ci sfânt este să ajungi să trăieşti în Domnul conform cu voia Lui, iar dacă El vrea să treci sau să nu treci prin moarte pentru credinţă, de câte ori vrea El, cum de exemplu au murit de câteva ori unii sfinţi mucenici, căci îngerii îl înviau iară şi iară atingându-se de ei după ce ei erau omorâţi de ighemoni, atunci tu ca şi creştin trebuie să spui mereu: Facă-se Voia Ta Doamne şi nu a mea fără voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ... căci bun şi milostiv este Domnul Dumnezeu cu toată făptura... oricât ar fi ea de decăzută sau de păgânizată sau de revoltată şi fariseizată.

Deci ce rost are să moară un mort?.. căci în ziua când ai săvârşit păcatul hrănind năravul ai şi murit faţă de Dumnezeu oricât te mişti ca u n vierme şi creşti gras şi frumos ca o buruiană grasă şi frumoasă.

Singurul rost al morţii bineplăcute de Dumnezeu este Învierea adică din dragoste curată pentru dragoste curată întru Credinţă... şi asta mereu mereu... aşa ca Hristos Dumnezeu.

E vorba de numele sub care lucrezi.
 

În post nu e bine să-ţi mânci timpul cu grija că eşti ci e bine să-ţi fie frică de persoana ta din viitor căci s-ar putea să nu te mai pocăieşti până când vi... într-o clipă fără har... la-ntâlnire.

E mai usor decat crezi.
Poti exersa pana atunci chestia asta, macar in fiecare vineri. :)

[quote=icamilin;194034]Asta cu scuipatul e o fudulie mare.
De facut mancare fara sa o gusti este chiar... hilar.

Asta sa nu o mai zici la nimeni, ar putea iesi un caz Tanacu 2.

Pe asta n-am vazut-o! Seamana cu aia "ce pacat ca a murit tocmai cand se obisnuise fara mancare..."