Cuvinte extraordinare
 

Fă şi tu ca şi cum ai crede şi să vezi cum şi Dumnezeu “se face” ca şi cum există! Şi provocăm “coincidenţe” dintr-acelea.
În esenţă profit ca să zic: să învăţăm, fraţilor, să chemăm pe Dumnezeu în toate împrejurările, să-i cerem sfat lui Dumnezeu, să mulţamim lui Dumnezeu când ne-a dat ceva ce I-am cerut, să-L întrebăm pe Dumnezeu ce înseamnă asta… şi toate nedumeririle noastre. Întâi “Doamne!” să fie în inimile noastre şi după aceea tot restul. Dacă vrei să-l vezi pe duhovnicul tău şi este la 100 de metri de tine, trebuie să faci 100 de metri şi poate altcineva l-a înhăţat sau trebuie să iei telefonul şi să faci un număr. Pentru Dumnezeu – nici atat: acum poţi să zici “Doamne!” şi, cum zicea cineva, ai contactat satelitul “Doamne” :-) şi să vezi cum “se preface” acest Dumnezeu că există.
Parintele Rafail Noica

Ai dreptate, nu au fost rostite, si din moment ce spui „nici insinuate” iti datorez scuze. Am exagerat voit, dar se pare ca am impins prea la extrem. Imi cer scuze fata de cei pe care i-am atins cu aceasta replica.

Sfaturile tale sunt foarte frumoase, si date din tot sufletul...eu insa inteleg totusi intr-un anumit fel aceasta iertare venita pe fondul adulterului ( daca chiar este si cazul lui Eduard) si a altor aspecte negative prezente intr-o casnicie.

Poti ierta si iubi pana la cer, dar totusi si aceste sentimente pot fi tot egoiste..si in vederea " tinerii" partenerului/sotului langa tine..dar fara a incerca sa schimbi ceva si in tine pentru ca el sa fie implinit in cadrul casatoriei. Sunt oameni care raman casatoriti pentru ca le e comod asa, pentru ca sotia gateste bine, pentru ca un divort e prea costisitor pentru bugetul lui...dar practic relatia continua la fel, cu hibele ei, cu defectele fiecaruia, cu sentimentul ca mai bine il mai inseala din cand in cand pe celalalt pentru a putea merge inainte cu o casnicie in care nu se mai simte implinit de muuuult.

Pe langa iertare si iubire, cea din urma existand practic de la inceputul oricarei relatii, si deci nefiind de ajuns pentru ca sotul/sotia sa se simta implinita sau asa cum isi doreste sa se simta...ar mai trebui sa ne mai evaluam din cand in cand, sa incercam sa intelegem ce il poate deranja pe cel de alaturi la noi...sa incercam sa ne dam seama pe unde gresim poate...

Nu stiu, conceptul acesta de iertate si iubire la maxim vine cumva ca ceva ce poate masca multe si care ne poate situa pe un piedestal al crestinului ideal, al partenerului ideal...in timp ce celalalt vorbeste la pereti si noi contnuam sa ne consideram perfecti, in timp ce celalat se indeparteaza de noi pentru ca "e rau, slab si frustrat din cauza perfectiunii noastre" :4:

Cu siguranta cei care inseala, pot insela ( pentru ca mai sunt si unii care inseala fara sa isi poata explica de ce :21:) si pentru ca ajung sa comunice mai bine cu alte persoane, iar cel de acasa sta cu ochii goi si cu mainile in poala si nu intelege de ce trebuie sa i se reproseze lui ceva.

Barbatii joaca rolul asta foarte bine...pe oricare l-ai parasi, reactioneaza ca si cum atunci ii spui prima oara lucrurile pe care i le spui, atunci te vede prima oara nemultumita de el, si atunci gandeste pentru prima oara si incearca sa inteleaga ce s-a intamplat cu tine :21:

Pai de ce nu ar fi?

Toti barbatii cand sunt parasiti, sau pe punctul de a fi parasiti afirma ca sotia/partenera il inseala...Fereasca Sfantul sa recunoasca ca a adus-o la limita si nu mai poate femeia sa il vada in ochi! Nu inseamna ca vai, el trebuie sa greseasca nu stiu cat, sau sa o insele...orice om are limitele lui, si mai ales atunci cand le si expune partenerului in speranta ca va asculta si va incerca sa inteleaga...cel de alaturi chiar trebuie sa incerce sa faca ceva!

Da, asta cu tolba plina, suna cam ciudat...am mai vazut barbati care de moment ce muncesc si aduc banii acasa, considera ca sotia e tratata ca o regina...problema e ca o data ce esti casatorit, nu mai evaluezi tu situatia numai prin prisma ta, pentru ca ar trebui sa il intrebi( asta daca nu cumva iti spune deja cum stau lucrurile)si sa il citesti pe celalalt sa vezi daca e multumit, si daca banii sunt totul pentru el.... :4:

Exista si oameni care inseala si care vor jumatate din bunuri, chiar daca nu au dat un cent pe nimic din ce vor, insa cu siguranta nu toti sunt asa...iar cand se pune problema unui divort, trebuie analizata situatia foarte bine, nu sa iti spui rapid " Ma inseala si imi vrea casa!" ca sa scapi de remuscari tardive!:67:

Multumesc celor care mau mustrat si celor care ma sustin si ma rog la bunul Dumnezeu sa va ajute si pe voi sa nu cadeti prada ispitelor si certurilor care fac numai rau .

Eu am spus acele lucruri gandindu-ma ca :
- casatoria lui a ajuns intr-un punct in care doar Dumnezeu il poate ajuta. (Dar inaintea lui Dumnezeu nu poti veni oricum, ci trebuie sa te cercetezi si sa vii fara ura, daca este posibil: plin de iertare si iubire).
- Omul doreste sa-si salveze casatoria si a declarat ca-si iubeste sotia (am presupus ca este dispus sa treaca cu vederea scaderile ei, ca este dispus sa dea de la el, sa renunte etc.)

Evident, daca ar fi fost alta situatie, poate altele ar fi fost si sfaturile. Dar acum nu mai merge: cumpara-i o floare, ascult-o, mergeti in parc la plimbare..

@Andrusca: spui ca iubirea nu trece peste adulter.
Ba trece.
Am o fosta colega (fotomodel de profesie) care a fost inselata sistematic de sot. Nu s-a despartit de el.. Mai mult, a incercat intotdeauna sa protejeze copiii. Sincer nu stiu ce mai face in ziua de azi (nu am mai vorbit de juma de an), dar situatia ei a durat ani. Nici macar nu este crestina (ca sa cauta un sprijin la Dumnezeu.. sau rasplata). Este singura in lupta ei. Eu sunt impresionata de eforturile si rabdarea ei.

Spui:
Nu. Iertarea este destul de grea, nu face casa buna cu mandria.
Cred ca daca ar ierta cu adevarat si ar iubi.. sotia ar intelege asta.
Dar cat timp pune dreptatea in fata (adica ea mi-a gresit, ea nu m-a inteles etc..) nu va ajunge departe.

Din experienta mea (sper sa nu-mi para rau ca aduc lucruri de acasa): am trecut printr-o perioada grea, cand sotul s-a indepartat de mine.. Evident ca din exterior, nimic nu parea schimbat.. faceam exact aceleasi lucruri ca inainte, imi cumpara ocazional cadouri scumpe.. nu-mi lipsea nimic, teroretic. Dar eram nefericita.
Pana intr-o zi cand a venit de la munca, i-am pus mancarea in fata, el s-a uitat la mine si a spus: dar tu ai mancat?
Atunci am stiut ca lucrurile sunt diferite si m-am bucurat. Este greu de explicat cum un moment cotidian simplu constituie o amintire frumoasa. Este diferenta intre a face ce trebuie si a iubi. Simplu fapt ca m-a privit (ca si cum ar fi constientizat asta esti tu, acesta sunt eu, suntem aici amandoi.. eventual, tu esti cam slaba :)) si mi-a pus o intrebare banala (care inseamna ca s-a pus in locul meu).. inseamna mai mult decat un cadou impersonal care marcheaza statutul social atins de barbat.
(dar evident nu pot sfatui "intreaba sotia daca a mancat", e hilar.. doar am vrut sa arat ca ceea ce numesc eu iubire sparge patternurile din mass media)
Nu am alt sfat pt el decat sa-si iubeasca sotia cu adevarat (asta implica si iertarea) si neegoist. Poate ea va simti.
Pote sunt eu f idealista, dar eu chiar simt cand cineva ma place, simt si dispretul sau antipatia, indiferent de ceea ce face sau zice persoana din fata mea.

Evident ca banii nu sunt mare lucru daca nu ai liniste in casa.
Daca nu ai copii, poate nu este mare lucru daca el castiga mult sau nu.
Dar daca esti mama, diferenta este enorma. Te elibereaza de un noian de griji si ai resursele emotionale pe care le poti indrepta catre copii. Nu minimizati efortul facut de Eduard pt familie.

In Romania am auzit chiar foarte multe cazuri unde femeia trece peste de "dragul copiilor" dar de fapt este disperata si inspaimintata de perspectiva de a ramine singura...si astfel incepe sa creada in tot felul de bazaconii cum ca sotul "pur si simplu este asa de viril ca nu o poate tine in pantaloni, nu este vina lui, saracul, ca este asa de labil, ci ASA ESTE EL :))" sau ca " iar nu-i vina lui pentru ca este vrajit, si are nevoie de descintece,...si astfel sotul PETRECE fara nici o problema! :)) iar sotia isi imagineaza tot felul de scenarii..saracele!

Cu siguranta se poate trece, insa faceam referire mai mult la limitele pe care le are fiecare om in parte, astfel unii se pot desparti din cauza unui lucru banal in opinia celorlalti...dar cu toate acestea este ceva peste care ei nu pot trece pur si simplu, iar altii din cauza violentei domestice sa zicem. Insa ceea ce voiam eu sa subliniez este faptul ca barbatii au tendinta de a minimiza motivele invocate de femei cateodata, si enumarand in gand ce au facut ei in n ani de casnicie: adus bani acasa, jucat cu copiii, dus la scoala dimineata...etc, sunt de ajuns si nu manifesta o reala dorinta de a-si intelege sotia nemultumita ( atunci cand femeia incearca sa discute bineinteles).

Ceva de genul am vrut sa exprim...ca nu trebuie sa isi spuna ei ca au fost soti si tati de nota 10, pentru ca nu e de ajuns, trebuie sa vada ce a impins-o de fapt pe sotie sa ajunga sa isi doreasca divortul de ei, asta e cel mai important lucru de facut.

Ceea ce spun nu se adreseaza lui Eduard, pentru numai el stie cel mai bine ce a condus la aceasta situatie, ci celorlati useri barbati, care dau cu usurinta sfaturi de genul " Pai vad ca tie iti pasa mai mult de copil, decat ei...ia-i totul sa vada cum e!' ca si cum asta ar fi solutia...constrangerile de acest gen, cand poate femeia are si ea motivele ei plauzibile si poate ca nici nu inseala de fapt...zic si eu!

:21:...foarte de acord, exact aceste argumente le-am auzit si eu din partea unora din cele inselate, in loc sa isi puna problema ca cel care se presupune ca le cunoaste, ca ar trebui sa le respecte si sa fie preocupat de armonia in cuplu, le-a inselat sub toate aceste aspecte...ele afirma " Daca o prind pe aia, nu stiu ce ii fac, cum a putut face asa ceva, nu stia ca e casatorit si are copii?"...de parca sotul are tot dreptul sa uite, si cei din jurul lui obligatia sa ii aminteasca in clipele de "amnezie cautata"!!

Asa o fi.
dar fata asta traieste in usa, casatorita cu american

Pai ce crezi ca prostia e izolata intr-o singura tara? :4:

se pare ca sunt ultima idealista in viata.

(dar acum ma intreb, ca este site crestin.. voi stiti care este perspectiva crestina asupra casatoriei?)

Dar oare toti americanii inseala?

Ana21, perspectiva asupra casatoriei o stim, dar nu ne este clar care-i perspectiva asupra adulterului!
Oare trebuie actionat imediat si taiat raul de la radacina si inaintat divort sau a sta si visa la stele verzi, ...aici nu inteleg eu, din moment ce CLAR increderea a fost pierduta, ce-i de facut?

Echilibru ...
 

Mi se pare mie ca iti doresti un stil de viata mai linistit, mai traditionalist decat se poate duce acolo unde traiti voi...
Asa cum au scrsi si altii, etse foarte bine sa citesti Scriptura, dar ai grija la pericolul atot-suficentei si al exagerarii.
Ma gandesc eu ca ar trebui sa stai mai mult de vorba cu ea si ii lasi posibilitatea propriilor alegeri si propriilor decizii? Asa mi se pare...
Poate esti cam posesiv? Poate ar trebui sa aveti activitati comune FARA restul memebrilor pe care ii numesti FAMILIE? Sa nu uitam ca, din punct de vedere crestin familie inseamna sot si sotie, plus copii (pana la un punct, apoi, fara copii. Parintii sunt cei pe care trebuie sa-i respectam, sa-i ajutam, dar nu cei care trebuie sa ne insoteasca permanent.
Se poate ca ea sa fi spus in tota viata voastra de cuplu ca nu se simte confortabil cu atata noian de familie in jur, iar tu sa nu o fi ascultat?
Discuta astfel de lucruri cu ea.
Daca tie iti fac placere unele lucruri nu inseamna ca tuturor TREBUIE sa le faca placere aceleasi lucruri.
Iar daca o iubesti, te rogi la Dumnezeu, iar cu ea vorbesti. Si, atentie: ASCULTI!
Ascut-o cu atentie si poate vei afla...
SI ai grija, ca vorbele "Ceea ce Dumnezeu a unit nimeni sa nu dezlege!" se refer[ al ruptura pe care o aducem noi .. In acest context, divortul nu este ruptura, ci este confirmarea rupturii care exista prin actiunile continue ale celor doi implicati ...
Nadejedea mea este Tatl, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant!
Maria

Asta este o discutie care ma depaseste: nu stiu cum defineste biserica situatia adulterului.
Cred ca este vorba de adulter demonstrat , nu de "mi se pare ca sotia sta pe mess cu altul" etc.
De multe ori cred ca inchipuirile noastre fac f mult rau. Cred ca trebuie sa pornim cu incredere in cel de alaturi (sot, prieten, vecin..) chiar daca ni se pare ca ceva nu este in regula. Sa renuntam intai la ce "ni se pare" si cred ca daca descurajam vrasmasul se va imbunatati si situatia.

Pai Biserica e de acord cu divortul ca urmare a adulterlui, deci practic...atat cei care aleg sa depaseasca aceasta situatie, sa aiba incredere in partener sau sa se macine cu gandurile lor, aleg in dreptul lor...dar si cei care divorteaza fac la fel de bine. Nu exista o directie corecta, si una gresita...amandoua sunt corecte!

Cred ca majoritatea pornim cu incredere in cel de alaturi, altfel nu cred ca s-ar mai casatori nimeni, insa la fel cred ca aceasta incredere trebuie sa fie si alimentata, demonstrata...pentru ca daca eu as avea o incredere oarba in sotul meu si nu as constientiza ce se intampla de fapt in jurul meu...iar sotul m-ar insela pe rupte, ar inseamna de fapt ca ar fi niste vieti paralele...dar nu impreuna, si nu unul pentru celalat. :29:

:24::24::24:

Nu vreau sa para ca sustin continuarea casatoriei in cazul adulterului. Dupa puterile si intelegerea fiecaruia.
Dar ma oripileaza usurinta cu care se vorbeste despre divort, in general.
Cred ca sunt lucruri mult mai grave decat adulterul (din perspectiva eternitatii, desigur) care se pot intampla intr-o familie.. cum ar fi avorturile. Dar lumea nu se infioreaza de asa ceva!
Cat despre incredere.. nu ma refer la incredere in sensul ei uzual (cum spui tu).
Increderea in cel de alaturi este o prelungire/reflectare a increderii acordata noua de Hristos. Nu pot eu sa vin si sa spun ca cel de alaturi este rau/pacatos (sau mai rau decat mine), ca nu se va schimba niciodata etc. Este mai profitabil sa gandesti ca cel de langa tine este un om esentialmente bun, dar care nu face lucruri tocmai bune. Il ajuta si pe el, te ajuta si pe tine.
(In fine, poate gresesc, dar astfel incerc sa percep realitatea si ma feresc de multe batai de cap si suparari inutile.)

Pai eu de exemplu nu ma refer la a afirma cu usurinta " Sotul meu este un mare pacatos, vreau divortul!"...eu cred ca oamenii trec diferit prin astfel de situatii dificile, unii pot trece, altii nu...e vorba de puterea noastra sufleteasca si de cum ne percepem casnicia, sau cum ne simtitm in cadrul ei.

Na, eu nu sustin divortul, dar sustin totusi corectitudinea si luarea in considerare a celui de alaturi...si eu sincer spun ca in opinia mea nu credinta in Dumnezeu este neaparat cea care ii determina pe toti sa ierte divortul, ci iubirea...ori daca un om simte ca ii moare sufletul cand afla asa ceva si stie ca nu va mai putea privi in ochii celui de alaturi, incearca si simte ca totul s-a rupt in sufletul lui...atunci mi se pare corect pentru el/ea sa divorteze, dar chiar si pentru celalalt...

Cred ca exista oameni care nu pot invata din greseli atunci cand greselile le sunt acceptate constant...si nici nu realizeaza poate ca ar trebui sa invete ceva...

Eduard, ti-a trecut prin cap ca asa cum tu ai verificat History in browserul neveste-tii la fel s-ar putea sa fi verificat ea ce ai vizitat tu? Ar fi tragicomic ca ea sa fi vazut unde ai intrat tu si sa citeasca si ea acest topic.
:29:...nu cred ca avem toate informatiile pentru a sti ce se intampla in acea familie. Eu nu prea mi-am facut o parere clara din ce ai povestit tu. Sunt foarte multe intrebari care nici nu le pot pune pe forum ca sa-mi dau seama despre anumite aspecte. Si nu neaparat despre sex, pur si simplu nu ma simt confortabil sa intreb un om strain diverse lucruri. Am impresia ca ascunzi multe lucruri despre ce s-a intamplat in casnicia voastra.:106: Daca vei fi sincer cu tine insuti, vei gasi si raspunsurile singur. Doamne ajuta!

Daca ascunde anumite lucruri nu face decat sa se minta pe sine, si in consecinta orice sfat ar primi, nu va avea nici o utilitate practica, realitatea fiind de fapt diferita.

Eu prefer totusi sa cred ca ceea ce a omis nu e atat de important incat sa dea situatiei un alt sens..

Daca aveti un duhovnic,fuguta la el la spovedanie pentru ca sunteti in pericol.Daca nu aveti,faceti-va un duhovnic,dar cat mai repede.Ai lovit-o cumva?

cine are minte sa ia aminte
 

@eduard40----as indrazni cerandu-mi iertare daca supar pe cineva sa te sfatuiesc sa mergi(mergeti daca e posibil)la mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca care se afla la Sfanta manastire Prislop,in jud. Hunedoara,la 13 km. de orasul Hateg,unde cred ca dragul parinte te poate ajuta daca-i ceri ajutorul cu credinta(roaga-te in genunchi la crucea Sfintiei sale si sarut-o,ar putea sa-ti fie de mare ajutor acest lucru,fa un pomelnic de 40 liturghii,fa milostenie cu inima deschisa).Iti doresc toate cele bune si sa va indrepte Bunul Dumnezeu in dreapta credinta si in slujirea adevarata Lui.