SFANTA TREIME

"Invatatura despre Sfanta Treime exprima caracterul personal si intreit al Lui Dumnezeu. Mai presus de toate, Existenta Suprema si atotputernica este absoluta pt ca este personala. Din caracterul personal al Lui Dumnezeu reiese de fpat caracterul Lui intreit-personal. Caracterul de persoana iubitaore atrage cu necesitate exsitenta tri-personala, adica deplin iubitoare. Evident ca Dumnezeu ca persoana nu poate fi conceput decat ca Iubire, Iubirea Suprema. Iubirea intr-o singura persoana este insa egoista, iubirea numai intre 2 persoane nu este egoista insa este inca inca inchisa si deci subiectiva. Numai prin a treia persoana, iubirea ceolr doi se deschide si se obiectiveaza. Este ca si un schilibru geometric care nu poate fi realizat, nu e stabil decat prin trei puncte de sprijin. Caracterul obiectiv, complet, autentic al iubirii numai prin trei persoane reiese si din exemplificarea cu iubirea familiala; sotii realizeaza cel mai deplin, mai complet si mai obiectiv iubirea care-i leaga, prin copilul lor. Prin el, insasi iubirea sotilor se schimba, se deschide, se concretizeaza.

SFANTA TREIME IN VECHIUL TESTAMENT

In aceasta perioada avem, prin Revelatia divina, descoperir ale Sfantei Treimi intantionate, directe. Sfanta treime s-a descoperit in Vechiul Testament treptat,progresiv, incepand de la simple aluzii pana la formulari concrete, precise, personale si pana la revelatia personala directa.
Astfel, in VT, la Facere, numele Lui Dumnezeu este formulat la plural, sub forma "Elohim", cuvant evreiesc la nr. plural. De exemplu: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra" ( Facere 3, 25). Cuvantul Lui Dumnezeu si Duhul Lui Dumnezeu sunt infatisate ca persoane distincte: " Prin Cuvantul Lui Dumnezeu s-au intemeiat cerurile si prin Duhul gurii Lui toata podoaba lor". (Ps. 32, 6). Mesia, trimisul Lui Dumnezeu, este prezentat ca persoana divina: " Fiul meu esti TU, Eu astazi Te-am nascut". (Ps. 2, 7); si in acelasi sens, "Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, parinte al veacului ce va sa fi" ( Isaia 9, 5).

SFANTA TREIME IN NOUL TESTAMENT

In aceasta etapa, Sfanta Treime se decopera deplin, clar si definitiv, nu numai ca un adevar de credinta toretic si ca si ca o Treime de persoane care s-au arata "fizic" si simultan oamenilor.
La inceputul activitatii Mantuitorului, la botezul in Iordan, se reveleaza toate persoanele Sfantei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. In timpul activitatii sale, Mantuitorul si-a afirmat de mai mult eori identitatea de Divinitate cu Tatal: " Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu" (Matei 11, 27) si "Toate cate are Tatal sunt si ale Mele" (Ioan 16, 15) si mai ales: "Eu si Tatal una suntem" ( Matei 10, 30).
Dupa Invierea Sa, El a trimis pe Apostoli sa invete si sa boteze prin formula expresa: "in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28, 19).

INSUSIRILE SI DISTINCTIILE PRESOANELOR TRINITARE

Persoanele Sfantei Treimi deosebite una de alta, au fiecare insusiri proprii, pin care se deosebesc si nu se confunda. Intrucat ele poseda aceeasi unica esenta divina, reiese ca ele se deosebesc dupa modul in care poseda aceasta esenta divina. De la inceput, trebuie stabilit fpatul elementar ca Persoanle Trinitare nu sunt manifestari deosebite sau trei Centre independente in care se repeta sau se imparte esneta divina, ci sunt cu adevarat persoane reale cu identitare si specificul propriu, chiar daca au aceeasi esenta
Datorita faptului ca au aceeasi esenta divina, se intelege ca ele sunt egale si este exclusa orice subordonare intre ele. Deosebirea intre ele este, deci, personala si nu fiintiala. Insusirile personale in sanul Sfantei Treimi, insusirile interne, sunt urmatoarele: Tatal naste din vesnicie pe Fiul si purcede pe Duhul, fiind nenascut si nepurces; Fiul se naste din vesnicie din Tatal, iar Duhul purcede din vesnicie din Tatal. Tatal este considerat, prin excelenta, Creatorul lumii, Fiul e considerat Mantuitorul lumii, iar Duhul Sfant, Desavarsitorul lumii. In lucrarea extratrinitara, intotdeauna lucreaza toate trei simultan, intrcat sunt nedespartite. Cand supnem ca Tatal este Creatorul Lumii,intelegem de fapt ca El iese in evidenta mai mult, dar nu ca lipsesc celelalte doua.


INVATATURA PRINCIPALA DESPRE SFANTA TREIME ESTE ACEEA CA DUMNEZEU ESTE UNIC, UNUL SINGUR CA ESENTA DIVINA, DAR IN ACELASI TIMP INTREIT CA PERSOANE. CU ALTE CUVINTE DUMNEZEU ESTE REALITATEA PERSONALA, UNICA SI SUPREMA DAR SI INTREITA. INTRUCAT ESENTA DIVINA ESTE UNICA, INDIVIZIBILA SI IMUABILA, FIECARE PERSOANA A SFANTEI TREIMI ESTE DUMNEZEU ADEVARAT, EGAL SI NEDESPARIT DE CELALATE, FARA SA SE CONTOPEASCA, DAR SI FARA SA SE SEPARE VREODATA."

"DOGMATICA ORTODOXA", Pr. conf. dr. George Remete, ed. Reintregirea, Alba Iulia 2000

Botezul Domnului este numit, de catre Biserica, Teofanie, pentru ca la Botezul Domnului a avut loc descoperirea Sfintei Treimi. Cuvantul Teofanie inseamna "aratarea lui Dumnezeu". Sa reamintim faptele relatate de Evanghelie : Hristos vine la Iordan sa pri*measca botezul de la Ioan. Imediat dupa acest botez, la iesirea lui Hristos din apa, se aude vocea Tatalui numindu-L "Fiul Meu preaiubit", in timp ce Sfantul Duh, "in chip de porumbel, ne adevereste acest cuvant" (Tro*parul sarbatorii). Acesta este un temei scripturistic pentru invatatura Bisericii si anume ca Dumnezeu este Unu, dar in Trei persoane.

Superba piesa
am preluat-o pentru site-ul meu
Evreii mesianici au ceva special ce intrece intelegerea mea, cu adevarat sunt poporul sau.

Citeşte, te rog, ce spune Isus cel înviat în Apocalipsa/Revelaţia lui Ioan, cap.3, vers. 12: Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu şi Numele Meu cel nou. !

Acum puneţi următoarea întrebare: pot fi eu dumnezeul meu?

Asta ca să nu mai revin asupra triliardelor de imbecilitati pe care le-ai expectorat mai sus.

O postare rautacioasa. Ceea ce ai spus in postarea anterioara dovedeste ca faci parte din cultul Martorii lui Iehova, unde agresivitatea se pare ca este cea mai potrivita forma a dialogului. Daca tot recomnzi ce sa citim, iti recomand sa citesti Evanghelia dupa Ioan, insa nu cu prejudecati.

vai vai vai...cati experti in Sfanta Treime...avem Heruvimi care citesc Biblia si deslusesc omenirii tainele universului..avem o persoana care vorbeste numai despre zei....avem martori ai nu stiu cui...numai experti, zei si martori...vai vai vai, vai de pacatele noastre..nu ne vedem nici pacatele si privim spre Sfanta Treime...vrem sa-i intelegem taina....

dar chiar as vrea sa reveniti si sa detaliati putin

Nimeni nu se da expert, dar nu vad ce este gresit in a incerca a imi intelege propria religie. Daca eu ca si crestin-ortodox nu pot sa inteleg Sfanta Treime atunci cum pot eu sa-i explic unui necrestin aceasta taina fara ca respectiva persoana sa inteleaga gresit?

Este acelasi Dumnezeu ca al evreilor. Este problema lor (a evreilor) ca nu au inteles existenta lui Dumnezeu ca Tata, Fiu si Duh Sfant. In Vechiul Testament, in cartea profetului Isaia la cap. 63:7-11 sunt prezentate cele trei persoane ale Dumnezeirii: tatal, Fiul(Mantuitorul) si Duhul Sfant. Tot profetul Isaia la cap. 53 scrie cat se poate de clar despre Mantuitorul si lucrarea Sa. Exista zeci de profetii, in Vechiul Testament, referitoare la Mesia. Evreii nu au vrut sa le inteleaga, sau le-au talmacit dupa voia lor (mandria i-a impiedicat sa inteleaga ce Dumnezeu le-a vestit).

Cum poate Dumnezeu sa fie Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Putem face doua comparatii. Soarele: astrul in sine este Tatal, razele sunt Fiul iar caldura este Duhul Sfant. Nu putem concepe soarele fara una din aceste trei.

Timpul: este compus din trecut, prezent si viitor. Nu putem da o definitie a timpului fara una dintre aceste trei "componente". Tot asa, cand vorbim de Dumnezeu ne gandim la Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Exemplul cu soarele este al Sfantului Atanasie cel Mare. Este buna si Traditia, dar numai acolo unde iti convine.

Nu stiu al cui este exemplu cu soarele. Si nici cel cu timpul. Da-mi voie sa corectez ultima ta fraza. "Este buna si Traditia, dar numai acolo unde nu intra in contradictie cu Scriptura".

Intre cele doua nu exista coontracitie. Contradictie nu exista nici in Dumnezeu, doar in mintea nstra marginita apare contradictia.

Ştim bine că materia este alcătuită din atomi. Nucleul atomic este format din nucleoni. Dar aceştia din ce sînt formaţi? Fără să iasă de pe tărîmul ştiinţei, cercetătorii au descoperit că fiecare proton şi neutron este compus din trei quarci. La început toate acestea au fost idei la stadiul de teorii neverificate, dar astăzi fizica a ajuns la concluzia că aceste particule infinit mici există.

Dar, ceea ce este remarcabil la aceşti quarci este faptul că mereu sînt în grupuri de trei. Trei quarci, întotdeauna trei, formează cîte un nucleon. Nu se poate ca să existe separaţi, este imposibil. Trei înseamnă unul şi acest lucru reprezintă fundamenul materiei din care Cosmosul sau Universul este creat. Deci, pînă şi în cărămida ultimă care formează nucleul atomic ne duce cu gîndul la modelul divin al Sfintei Treimi: trei Persoane într-o singură Fiinţă.

Mai ştim că lumina are în acelaşi timp caracter de undă, dar şi de corpuscul. S-au făcut atîtea teste care verifică riguros ca ambele modele sînt adevărate. Şi totuşi, cum este posibil să acceptăm ca lumina să fie în acelaşi timp un flux de fotoni dar şi radiaţie electromagnetică, adică succesiv cîmp electric şi magnetic şi iar electric şamd? N-avem ce face, ştiinţa ne arată în clar aceste lucruri.

Hristos ne spune: "Eu sunt Lumina lumii". E lumpede că se referă metaforic la cuvîntul Său de învăţătură menit să ne scoată pe noi din întunericul în care am alunecat. Dar eu îmi amintesc că sînt oameni îmbunătăţiţi care au dificultăţi în a acepta că Hristos, Fiul Lui Dumnezeu întrupat, este în acelaşi timp 100% Dumnezeu şi 100% om! Cum este posibil? Nu ştim, dar avem un model fizic care ne arată limpede că se poate ca lumina să fie în acelaşi timp şi undă, şi particule. Iată cum Dumnezeu, mai exact Hristos, Raţiunea sau Logosul Care a gîndit arhitectura Creaţiei, a lăsat la temelia Universului amprenta unor însuşiri care ni-L descoperă în parte pe El, pe Creatorul lumii fizice.

Modele similare mai sînt şi altele, rămînde doar să le găsim.

Pai daca crestinismul s-a nascut in sanul iudaismului , este normal ca primii crestini sa continue ceea ce au facut si crezut evreii fideli din trecut.

In Vechiul Testament forma de plural nu se refera in mod clar la 3. La fel de bine s-ar putea referi la orice numar atata vreme cat textul nu contine o afirmatie explicita. E pur si simplu forma de plural. La fel de bine am putea spune ca e semn al politeismului originar al evreilor. Si se pare ca arheologia ne ofera anumite sugestii in acest sens.

Degeaba ne apucam sa corelam acest plural cu imaginea celor trei personaje care il viziteaza pe Avraam sub stejarul Mamre. In acest punct textul nu spune nimic clar referitor la faptul ca ele ar fi persoane ale divinitatii. Deci am relationa mere cu pere.

Poate ca Psalmul 2 ne ajuta cu ceva:

"Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.

Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!"

Cine e cel ce spune "Eu" in aceste versete? Pai se pare ca psalmistul, adica David, care intr-adevar a fost pus imparat (adica uns) in Ierusalim (adica Sion). Desigur, exprimarea mai departe e metaforica, pentru ca daca am lua-o ad-literam tot psalmul ar fi lipsit de logica. Pana la urma David nu e fiul natural al lui Dumnezeu. Poezia e totusi poezie, asa ca putem s-o tratam ca pe o poezie. Nu e un limbaj obisnuit, dar nu e nici lipsita de sens.

Capitolul 30 din Pildele lui Solomon se pare ca bate problema in cuie:

"Cine s-a suit în ceruri şi iarăşi s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului său? Spune dacă ştii!"

Cel care a intarit marginile pamantului are un fiu. Deci Dumnezeu are un fiu. Si cam atat! Care e situatia cu acest fiu textul nu ne spune. De fapt ceea ce urmeaza n-are nicio legatura cu acest lucru:

"Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună!"

sau:

"Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare."

O suma de cugetari, ce-i drept foarte intelepte ca o contrapondere la ceea ce afirma autorul proverbelor la inceput: "Căci sunt tare prost, ca să mă pot socoti ca om şi nu am pricepere (care ar putea să fie vrednică) de un om."

Ideea principala aici fiind una simpla si de bun simt: Daca tot cunosti atat de putine despre lume, incearca atat cat te tin puterile tale slabe sa fii intelept. Ce e cu acel fiu? Habar n-ai, omule. Daca orice om are un fiu, Dumnezeu de ce n-ar avea? Poate ca are, dar tu, omule, nici macar asta nu stii.

Desigur, dintr-un asemenea text putem scoate orice.

Iar legat de Sfantul Duh avem Iosua, 27:

"Iar Domnul a zis către Moise: "Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh într-însul, pune-ţi peste el mâna ta;"

Chiar asa? om cu duh intr-insul? Frumoasa vorba de duh!

In bibliile protestante avem expresia "bărbat în care este Duhul Meu", care inseamna de fapt acelasi lucru: omul are duh, adica nu e un individ lipsit de minte. Cel putin textul acesta pare mai clar, iar daca incercam sa scoatem din el alte prostii chiar ca am da dovada de lipsa de duh.

Vechiul Testament ne ofera cateva lucruri care pot fi folosite in sprijinul ideii de Treime: pluralul, diferite referiri la un fiu al lui Dumnezeu, ideea de duh care apare uneori. Insa aceste lucruri nu se leaga intre ele. Fortand interpretarea le-am putea lega in diferite feluri si deci nu e de mirare ca privind din perspectiva Noului Testament, aceste elemente par sa aiba o legatura. E ca un puzzle in care daca aranjam piesele in mod gresit putem sa restabilim o imagine cat de cat coerenta daca adaugam niste piese in plus. Tocmai asta facem noi de obicei atunci cand citim Vechiul Testament. Adaugam lucruri in plus. Adaugam sensuri care nu existau in acel text. Adica ne batem joc de text.