Ma bucur ca putem schimba pareri si ca mai ales nu ne suparam prea lesne desi stiu ca sunt suficient de direct, sau poate chiar mai mult. Uneori menajamentele exagerate mi se par nelalocul lor si pt asta incerc sa le evit cit de mult . Dar intre a spune adevarul verde in fata si exprimarea propriuzisa trebuie totusi sa existe o masura a bunului simt. Probabil ca uneori masura aceasta mi se modifica aproape involuntar . Dar oricum , daca te-ai simtit afrontata in vre un fel te rog sa ma ierti !

Eu cred ca exista un principiu,crud de adevarat:
"Cu ce judecata vei judeca,cu aceiasi vei fi judecat"
Daca spui despre celalat o barfa nevinovata,vei fi judecat,dar putin.
Daca spui o acuzatie mai mare,la fel de dur vei fi judecat si tu.
Si nu vei fi judecat aici,pe lume,ci atunci cand se va face judecata!
De exemplu,aici pe forum,cineva zice altuia,"nu esti un bun crestin,esti ratacit" .Ei,exact aceleasi cuvinte,ti se vor zice si tie la judecata:'Nu esti un crestin foarte bun' .Pentru ca tu,cu putine informatii,l-ai gasit vinovat pe aproapele tau,Domnul,care are toate informatile din toate clipele vietii tale,cu siguranta te poate gasi si El vinovat pe tine.
Deci de atitudinea fata de ceilalti,depinde si atitudinea lui Dumnezeu fata de noi.
Chiar de am avea multe pacate,dar nu 'observam' greselile celorlalti,nici Dumnezeu nu va 'observa' greselile noastre multe.
Nu uitati definitia dragostei:"Crede totul,acopera totul,sufera totul"

DA iustin la fel cred si eu.

Iertam altora nestiinta, ni se va ierta si nestiinta noastra.
Iertam altora pacatele, ni se vor ierta si noua.
Iertam altora lenea si rautatea , ni se vor ierta si noua.

Caci iertarea, nu se da cand esti nevinovat, ci vinovat. Noi ii iertam pe altii fiind vinovati, dar si noi fiind vinovati inaintea lui Dumnezeu, ni se va ierta de cate ori am iertat si ce am iertat. Vom fi judecati , cu judecata noastra.


Sfantul Parinte Arsenie Boca zicea:
Prin iertarea ne stergem pacatele noastre. (nu stiu exact cuvintele dar cam asta am inteles eu)


Iar judecarea tocmai de la neiertare porneste.

anaani nu iti mai cere iertare de la mine.
nu ai gresit cu nimic.

daca cineva nu are aceiasi parere cu mine, nu inseamna ca greseste.

Vorbim cu usurinta de iertare, dar despre iertare nu poate fi vorba decat atunci cand exista ceva care s-a facut in paguba sau in detrimentul cuiva. Nu e de la mine, e din Jurnalul fericirii. Ma gandesc la semnatura lui Podolski: oamenii te iarta daca ai facut o crima, dar nu te iarta daca esti fericit. Pai de ce ar trebui sa te ierte niste oameni daca ai facut o crima? trebuie sa te ierte familia victimei, cei carora le-ai facut raul, nu unii care nu au nicio legatura cu ce s-a intamplat. Sau ce rau le faci oamenilor daca esti fericit? Dar asa ne simtim noi lezati cand cineva face sau spune ceva, nu neaparat impotriva noastra, ci a altora. Cum pot eu sa spun: te iert pentru ca l-ai injurat pe cutarita? cutarita trebuie sa te ierte, nu eu.

Legat de barfa... si pe mine ma roade in viata reala.... Tacerea e de aur. si discernamantul, dreapta-socoteala e o virtute rara. Despre un om se poate vorbi si de bine, si de rau, dar unii prea suntem tentati sa vedem defectele care tin de o mana de pamant si sa ignoram calitatile.

Oamenii te iarta daca faci crime. Dar nu te iarta daca esti fericit.


Este destul de cunoscut citatul si arata invidia.
E folosit termenul de iertarea doar ca sa arate ipocrizia.


El ”iarta” doar cand nu e calcat pe coada. Cand el nu e afectat.


Cand un prieten incepe sa fie mai bine ca el, deja invidia nu ii mai da pace si are crize de deznadejde ca l-a parasit Dumnezeu.
Ca pe el nu il ajuta.
Adica in loc sa se bucure de fericirea prietenilor, este aruncat in deznadejde, tocmai pt ca invidia il face sa se creada nedreptatit.

De ce prietenul lui are si el nu.
De ce prietena ei are si ea nu.

La ce foloseşte şi cui foloseşte bârfa?
Bârfa foloseşte celui care o practică şi care urmăreşte discredictarea cuiva din diverse motive:pentru a-i lua locul,pentru a-i strica imaginea pentru a-l face să sufere şi de cele mai multe ori din invidie.

Din fericire bârfa este şi folositoare.Ne ajută să ne smerim şi să fim răbdători pe calea îngustă spre mântuire.

"Fericiţi veţi fi cânnd vă vor ocârâ pe voi,vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind pentru mine/Bucura-ţi-vă şi vă veseliţi căci plata voastră multă este în ceruri"

Spunea un parinte ca si vorba de bine este barfa... Nu trebuie sa ne dam cu parerea sau sa vorbim de altii, desi mic madular e limba e tare vicleana... poate aduce si bucurie , si durere... Vorbirea de altul poate constitui ucidere sufleteasca...(parerea mea).

Iata, in vorbe putine, un munte de adevar. Habar nu avem cum o vorba spusa nelalocul ei, poate intrista un om pentru mult timp si macar daca ar fi cu folos, dar folosul este numai in aparenta, in orgoliile noastre care ne indreptatesc sa credem ca suntem in masura sa dam sfaturi "bune" celorlalti, chiar daca ii ranim adanc.



Iata un monolog imaginar a catorva care tin neaparat sa caute oricui un nod in papura, dar care nu are cum sa insemne barfa, rautate, judecata asupra altuia… Nuuu, e dreptul nostru de a arata altora ce “tari” suntem in materie de har si maturitate duhovniceasca:
“Ia ui-te, frate si la asta ce “dus” e? E fariseu rau de tot, saracu'!... Parerile lui ma scot din sarite si sunt convins ca nu numai pe mine !... Trebuie sa ma iau de el neaparat, sa-l pun cumva la punct ca prea se da cocos !... Si ce nick si-a tras ? De ce nu si-a pus " mikidutza" , sau "the evil one" sau "666" sau "ateul-incurabil" sau "dat in ma-sa" ? Cum adica Omu Bun ? Cum sa ai tu puterea sa spui ca esti om bun ? E clar ! El nici n-a calcat pe la biserica, fiindca altfel ar fi stiut pilda cu cel care L-a numit pe Mantuitor "bun", iar Mantuitorul i-a raspuns : " De ce ma numesti bun ? Numai Dumnezeu e bun ! " ... etc, etc...
Dupa care venim pe-aici cu : Eu nu spun ca am "calitati rele sau negative"; (pentru o asa grozavie, draguta mea profesoara de romana ma incalta cu un 3 de toata frumusetea) si nu vanez slabiciunile sau defectele nimanui. Vad ca la teorie stam destul de bine... Practica ne omoara de fapt!... Te rog iarta-ma, Daniele, nimic personal, e doar o... constatare!...
Chiar daca tu sau altii nu realizeaza, pe mine acest nick ma obliga sa fiu mai atent decat as fi in mod normal, fiindca undeva in mintea multora, ceea ce spun eu nu ramane ca o parere spusa de userul Gheorghe sau Vasile, ci: "Asa zicea OmuBun!" si sincer spun ca nu vreau sa smintesc pe nimeni, crede-ma!
Inca o data, iarta-ma te rog, nu vreau sa te supar, DAR... ;)

hihihi....Om Bun ierti, dar nu poti sa uiti :5:

eu stiam ca barfa este ce discuta de peroane, de o a 3-a care nu este de fata. dar se pare ca doar daca o vorbesc de rau e barfa.

e foarte mica distanta intre parere, barfa si judecata. i-am spus unei forumiste ca nu poate fi decat sectara de poate gandi atat de eronat. ce am facut? am judecat-o? eu spun ca mi-am spus parerea, chiar asa am gandit si gandesc la fel, dar am judecat-o?:39:

... cred ca mai curand ai insultat-o.

lui Om Bun iam zis ca iarta dar nu uita (l-a macinat ce i-a spus Daniel777 intr-un post mai vechi, si a trebuit sa-i demonstreze "ceva").... iar spun ca mi-am zis parerea, dar..... daca l-am judecat?:106:

eu nu prea insult, cel putin asa cred eu.:5: ca sa insult, ar fi trebuit sa ii acord niste epitete mai putin ortodoxe, si sa am un limbaj neadecvat. ea mi-a spus ca nu gandesc:24: nu m-am suparat, mi-am dat seama ca poate am exagerat din punctul ei de vedere si a vrut sa ma puna la punct:4:

A insulta nu inseamna doar a folosi tot felul de epitete mai urate. Poti sa insulti si folosind cuvinte frumoase, depinde cum le spui. Si "sectar" e tot timpul insulta, chiar si cand te adresezi neoprotestantilor, dar cand te adresezi unui ortodox...

hmmm...nu poti sa zici insulta cu cuvinte frumoase....ar fi ciudat .... aaaa..daca ai si un ton ironic, poate ca da, va suna ca o insulta. nu rezulta de nicaieri ca era ortodoxa, mai ales dupa ideile care le avea. mda, asta cu sectarul, nu stiu ce a spun, pentru mine toti sunt sectari care nu-s ortodoxi. dar daca suna a insulta am sa spun de acum ca-s neoprotestanti.:5:

Daca tot e azi duminica fariseul si vamesului,ce ar trebui mai degraba sa zicem:
"Multumesc Doamne ca nu sunt ca sectarul acesta "
sau "Dumnezeule,milostiv fi mie pacatosului" ?

Bine ar fi daca ne-am exprima "parerea" cand aceasta este ceruta sau in cazurile in care ar arunca o lumina noua asupra unei chestiuni sau daca ar fi spre folosul cuiva. Asa, doar ca sa ne "descarcam" de ce ne trece noua prin cap, sa vorbim numai ca sa nu tacem... cui prodest?! Intotdeauna cand spunem o vorba, e bine sa ne gandim ce folos poate aduce ea. Daca o simpla "parere" nu aduce nici un folos sau, si mai rau, daca raneste pe altcineva, atunci la ce bun sa o mai spunem? Evident, logica aceasta este valabila numai pentru lucrurile relative.

daca vorbim numai ca sa nu adormim, sau doar sa ne descarcam nici macar la barfa nu ne mai putem incadra. :23: incep cu parerea mea este ca "parerea" cand o ai, este precedata de o intrebare, de faptul ca ne-am gandit inainte de a deschide gura, si automat e posibil sau nu sa raneasca e cineva, dar mai mult supara, decat raneste. mai mult esti ranit de rautate, de invidie, etc.

Hm... astazi am vazut pe acest forum ca mai mult raneste adevarul... si niste vorbe prost intelese.

cred ca cea mai mare problema este ca fiecare are adevarul lui. sunt multe probleme atat de simple, sau lucruri atat de putin complicate pentru unii dar atat de grele si complicate pentru altii, care ma lasa de multe ori masca.
:23:

Daca ma intreaba sotia despre o persoana,si acea persoana are calitati negative,in general spun acest lucru,dar nu fac bine....Poate o sa vina timpul cand nu voi mai raspunde asa...

De exemplu daca acea persoana "rea",are unele legaturi cu mine,incerc sa ascund unele aspecte ale acelei persoane,tocmai pentru a nu sminti sotia cu judecati rele...

Insa asa ar trebui sa facem cu orice persoana...dar pentru asta trebuie mai multa maturitate duhovniceasca...

Cu o mica rectificare la textul de mai sus,in loc de calitati negative ..a se citi defecte...

Iertati-ma..

Asta nu se mai numeste barfa,ci este o cearta ,o dusmanie pe fata...

De multe ori barfim despre o persoana cand aceasta nu este de fata,si cautam atunci cand ne intalnim cu ea sa nu ne certam cu ea,sa nu ne devina dusman....

Daca insa criticam pe cineva direct,atunci e alta situatie...

Inceputul topicului,lansa ideea daca e bine sa vorim pe cineva de rau,daca suntem intrebati despre acea persoana,si noi o consideram intr-adevar rea.....

Ca sa raspund ,cu alte cuvinte,in primul rand ,gresim o data cand consideram acea persoana rea,deaorece prin comparatie ne consideram noi mai buni decat ea,si pierdem smerenia.....

Iar ,in al doilea rand,daca totusi ne derajeaza caracterul acelei persoane,nu trebuie sa vorbim despre asta cu altcineva.....

Despre felul cum ar trebui sa reactionam cand suntem atacati de un semen de-al nostru poate fi tema altui topic...

In ce masura instinctele noastre, "prima impresie", trebuie impartasite, daca ne-au fost solicitate? Acestea sunt exemple clare de judecati a priori, dar totusi uneori au mare valoare; se pune problema intre persoane foarte apropiate a impartasi asa ceva. Te intreba " iti place X?" Ce faci? ocolesti raspunsul? (calea simpla); Spui "nu" (calea discutabila)sau Spui "da" (minciuna) ?

Daca vom fi mai smeriti,intotdeauna vom avea o parere buna despre oricine...

Pana atunci,sa incercam sa vorbim cat mai putin de rau pe cineva,mai ales daca e vorba de prima impresie unde te poti lesne insela......

Nu conteaza ca vorbim cu persoane apropiate sau nu,importanta este judecata facuta,care ne face noua insine rau...

deci e mai bine sa nu-ti pui sotia in garda, sau sa fie mai precauta. pana la urma o sa vada ea cum e. mie imi este greu sa fac asta, poate ca este o tampenie, poate este un pacat, dar as prefera ca cineva drag mie sa fie scutit de necazuri sau sa aud ca spune: de ce nu mi-ai spus?
ti-ai sminti sotia daca i-ai spune decat ca este rea(perosoana negativa) si atat. plus ca nu cred ca ai emite pareri de dragul parerilor, ci sigur i-ai spune exact ce simti de persoana respectiva.

eu ma lupt cu mine ca sa ma ghidez dupa prima impresie. mereu spun ca sigur ma insel, ca peroana respectiva nu poate fi cum imi insufla la prima vedere. ca trebuie vazut mai intai, si plus ca nu poti emite pareri in primul minut. am mai spus asta in topic, dar cei/cele care mi-au fost antipatici/e la prima vedere, au avut grija sa-mi intareasca aceasta prima parere. (si asta in proportie de 100%). multi prieteni imi spun ba ca-s naiva, ba ca nici acum nu am inteles ca lumea ma poate minti, ca acord incredere, etc..... :21:

Cred ca intuitia este lasata de Dumnezeu si este modul de a se manifesta al ingerului pazitor, de cele mai multe ori; daca cineva apropiat te intreba, cred ca trebuie sa ii spui ce SIMTI, mentionand ca nu e ce STII in urma experientei; smerenia ne face sa recunoastem ce putem si ce nu, dar o parere sincera suntem datori sa o impartasim, cand este cazul. Asta nu cred ca se incadreaza nici la "barfe" si nici la "judecati".

Cred ca as sminti-o,i asta sigur..Doar nu e vorba ca e atat de rea incat sa ii faca un rau sotiei mele....
O persoana poate avea actiuni bune sau rele,nu pot sti eu cum si cand are sa si le manifeste..

datoria mea trebuie sa fie sa aduc pace,sa nu inmultesc raul prin raspandirea unei pareri negative...

daca judecam faptul ca toti suntem un singur trup,o singura fiinta in mai multe personalitati,am vedea ca daca o persoana e bolnava,fiind rea,e ca si cum am avea un trup si un madular al nostru ar suferi.Ce facem ,il tratam sau il vorbim de rau.?

Pentru cei sporiti,orice cadere a fratelui nostru produce in ei o durere ,o suferinta....

Pe cand noi ii judecam ca si cum ei nu ar fi oameni,nu fac parte din Biserica,nu si pentru ei s-a rastignit Iisus....

asta ma interesa daca-i spui. nu sa-i faci si fisa psihologica:21: asta inseamna parere la mine, dar nu sa intru in detalii pe niste presupuneri.

Un sfat
 

Unul din marii nostri duhovnici Teofil Paraian spunea:pe un om daca nu poti sa-l vorbesti de bine nu-l vorbi.

Intr-o carte se spune ca una din caderile contemporane,este ca in adunari nu se mai vorbeste despre Dumnezeu,ci discutiile sunt despre lucruri desarte...
Ni se pare prea mult ca atunci cand ne intalnim cu prietenii,sau intr-o colectivitate sa vorbim de Dumnezeu,dar asta e normalitatea....
Pentru ca pana la sfarsitul vietii avem de invatat despre viata duhovniceasca ,si cursul vietii il putem vedea ca o scara,ca un urcus spre Dumnezeu,iar asta inseamna sa fim aproape tot timpul cu mintea la lucrurile cele de sus...

A vedea in fratele nostru o persoana mai rea decat noi,asta este o greseala pe care trebuie,pana intr-un sfarsit,sa o reparam,chiar daca pare foarte greu,chiar imposibil,dar daca cerem de la Dumnezeu acest har,cred ca ni se va da noua...

asta-i idealul.:5:

Toata viata trebuie sa tindem spre ideal.....il vom atinge mai mult sau mai putin...

Dar sa nu gasim justificari ,ca sa nu inaintam duhovniceste..Fiecare zi este o experienta pe care o putem folosi in interesul nostru....

asa este. dar tot am sa-i spun sotului meu, mamei mele, fratelui meu, celor dragi mie, daca o persoana este dubioasa sau rau intentionata. :17: sa ma ierte Dumnezeu. :2:

Iti dau un raspuns care este valabil si pentru alte neputinte duhovnicesti...

Atunci cand ne vom apropia mai mult de Hristos,asta insemnand ani de experienta in razboiul duhovnicesc,si ani de invatatura,atunci multe lucruri care le vedem imposibil de realizat,ca fiind neaccesibile noua,se vor infaptui cu usurinta...

Cand se spune la Liturghie,Sfintele sfintilor,se presupune si se doreste ca toti cei care participa si se pot impartasi ,trebuie sa se apropie de starea de sfintenie...

Deci Sfintele Taine se dau crestinilor,care prin pocainta si spovedanie au devenit curati,si deci sfinti....

Se spune si in Tatal nostru: Sfinteasca-se Numele Tau,adica sa se sfinteasca peste noi,ca sa devenim sfinti

eu ma duc la spovedit saptamana asta, si am sa vorbesc cu duhovnicul meu, daca mai bine tacem chitic, sau putem sa sa-i avertiuzam intr-un fel sau altul pe cei dragi noua.