Se mai spunea despre avva Arsenie ca in toata vremea vietii sale cand sedea la lucrul mainilor lui, avea o carpa in san pentru a-si sterge lacrimile care picau din ochii sai si auzind avva Pimen, ca a adormit, lacrimand, a zis: fericit esti, avvo Arsenie, ca te-ai plans pe tine in lumea aceasta. Ca acela ce nu se plange pe sine aici, acolo se va plange vesnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci, este cu neputinta a nu plange.

Se spunea pentru avva Agathon, ca s-au dus oarecari la dansul, auzind ca are dreapta si mare socoteala. Si vrand sa-l cerce de a sa manie, i-au zis lui : tu esti Agathon ? Am auzit pentru tine ca esti curvar si mandru. Iar el a zis : ei bine, asa este. Si i-au zis lui : tu esti Agathon barfitorul si clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarasi : Tu esti Agathon ereticul? lar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au rugat pe el, zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit, iar cuvantul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintai asupra mea le scriu, caci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvantul acesta eretic este despartire de Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adica folositi.

Un frate a intrebat pe avva Ammona, zicand: spune-mi un cuvant, ca sa ma mantuiesc ! Si i-a raspuns batranul : mergi si-ti fa gandul tau, precum fac facatorii de rele, care sunt in temnita. Ca aceia intreaba pururea pe oameni : unde este stapanitorul si cand va veni? Si din acea asteptare plang. Asa si calugarul; trebuie sa ia aminte totdeauna si sa-si mustre sufletul sau zicand : vai mie ! Cum am sa stau inainte la judecata lui Hristos ? Si cum am sa-i dau Lui raspuns ? Daca asa vei cugeta totdeauna, poti sa te mantuiesti.

Se spunea despre un batran, ca a facut cincizeci de ani, nici paine mancind, nici vin band degrab si zicea ca a omorit curvia si iubirea de argint si slava desarta. Si a venit la el avva Avraam, auzind ca a spus acest cuvant. Si i-a zis lui : tu ai spus cuvantul acesta ? A raspuns batranul : da. Si i-a zis Avraam : iata, intra in chilia ta, si gasesti pe rogojina ta o femeie; poti sa socotesti ca nu este femeie? Raspuns-a batranul : nu, dar ma lupt cu gandul sa nu ma ating de ea. Atunci a zis Avraam: iata n-ai omorit patima, ci este vie; dar este legata. Iarasi cand umbli pe drum, vezi piatra si harburi, iar in mijlocul acestora, aur; poate mintea sa socoteasca pe acesta ca pe acelea ? Zis-a batranul: nu, dar ma lupt cu gandul sa nu-l iau pe el. Si a zis Avraam: iata este vie patima, dar este legata. Mai departe, zice iarasi avva Avraam: iata, auzi despre doi frati, ca unul te iubeste, iar altul te uraste si te vorbeste de rau. De-or veni la tine, ii ai deopotriva pe amandoi ? Raspuns-a batranul : nu, dar ma lupt cu gandul sa fac bine celui ce ma uraste ca si celui ce ma iubeste. Zis-a avva Avraam lui: apoi iata ca sunt vii patimile, dar sunt numai legate de sfinti.

Un frate gresind, s-a despartit de la biserica de catre preot. Iar avva Visarion sculandu-se, a iesit impreuna cu el, zicind ca si el este pacatos.

Acestasi a zis: cand esti in pace si nu ai alta lupta, atunci mai mult te smereste, ca nu cumva bucurie straina intrand, sa ne laudam si sa fim dati la razboi. Ca de multe ori Dumnezeu pentru neputintele noastre, nu ne lasa sa fim dati spre lupta, ca sa nu pierim.

Zis-a un Batran: voiesc sa fiu biruit si sa am smerenie decat sa fiu biruitor si sa am mandrie.

:)

Avva Veniamin, cand avea sa moara, a zis fiilor sai: acestea faceti si puteti si va mantuiti. Totdeauna bucurati-va, neincetat va rugati, pentru toate multumiti !

Minunat!
 

Foarte bun topic, de cand il astept! Cuvinte cu adevarat intaritoare! Va multumesc!

A zis avva Gherontie cel al pietrei ca multi suparandu-se pe poftele trupasti, neapropiindu-se de trupuri, cu mintea au curvit. Si trupurile pazindu-li-se fecioresti, cu sufletele curvesc. Pentru aceasta bine este, o iubitilor, sa faca fiecare ceea ce este scris si cu toata pazirea sa-si pazeasca inima sa.

E propriu celor inalti cu cugetul sa rabde cu barbatie si cu bucurie ocarile; dar e propriu celor sfinti si cuviosi sa treaca nevatamati prin laude.

Si comentariul lui Savatie Bastovoi. :)

"Laudele nu dor, spre deosebire de jigniri, de aceea multi, din prostie, zic ca nu sunt atinsi de laude. Daca vrea cineva sa stie daca se trufeste la laude, sa vada daca se amaraste cand e jignit sau vorbit de rau pe nedrept, pentru ca a nu te amari de la vorbirea de rau este mai putin decat a nu te inalta de la laude."

Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : ma tulbura gandurile si nu ma lasa sa ma grijesc de pacatele mele si ma fac sa iau aminte la neajunsurile fratelui. Si i-a spus lui batranul avva Dioscor, ca era in chilie, plangandu-si pacatele sale, iar ucenicul lui sedea in alta chilie. Deci cand mergea la batranul, il gasea pe el plangand si ii zicea lui : parinte , de ce plangi ? Iar batranul zicea : pacatele mele imi plang. Deci, ii zicea lui ucenicul : nu ai pacate, parinte ! Si a raspuns batranul : cu adevarat, fiule de ma voi lasa sa vad pacatele mele, nu sunt deajuns alti trei, sau patru, sa le planga.

Povesteau parintii pentru avva Eladie, ca au facut douazeci de ani la chilii si a nu ridicat candva ochii in sus sa vada streasina bisericii.

Oare ce inseamna asta?

adica era atat de smerit incat nici nu-si ridica privirea din pamant. :)

Frumos! :)

Zis-a iarasi: ridica ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.

Au venit niste frati la Avva Zinon si l-au intrebat, zicand : ce intelegere are cuvantul acela ce este scris in cartea lui Iov : si cerul nu este curat inaintea Lui ? Si raspunzand batranul, a zis lor : au lasat fratii pacatele lor si cerceteaza pentru ceruri. Insa talcuirea cuvantului aceasta este : de vreme ce numai El este curat, pentru aceasta a zis : si cerul nu este curat.

Doi frati locuind deosebi, mergeau unul catre altul. Si a zis unul dintr-ansii celuilalt : voiesc sa ma duc la avva Zinon si sa-i spun lui un gand. A zis si celalalt : si eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amandoi impreuna. Si luandu-i pe fiecare deosebi si-au spus gandurile lor si unul spunandu-le a cazut inaintea batranului, rugandu-l cu multe lacrimi ca sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul. Si batranul i-a zis lui : mergi, nu te slabi pe tine si nu grai de rau pe cineva si nu te lenevi de rugaciunea ta ! Si ducandu-se fratele, s-a vindecat. Iar celalalt spunandu-i gandul sau catre batran, a adaus moale si cu nebagare de seama : roaga-te pentru mine ! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar dupa o vreme s-a intammplat de s-au intilnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-insii : cand am mers catre batranul, i-ai spus lui gandul care ziceai ca voiesti sa-l spui lui ? Iar acela i-a zis : da, i-am spus ! A intrebat acela : oare te-ai folosit dupa ce i-ai spus ? Raspuns-a fratele : da, m-am folosit, ca pentru rugaciunile batranului m-a vindecat Dumnezeu ! Iar celalalt a zis : eu macar de i-am marturisit gandurile mele, nu am simtit vreo usurare. Zis-a lui cel ce s-a folosit : si cum te-ai rugat batranului ? Raspuns-a acela : i-am zis lui : roaga-te pentru mine, ca am acest gand ! Iar el a zis : eu marturisindu-ma lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugandu-l ca sa se roage lui Dumnezeu pentru mine. Si prin rugaciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar aceasta ne-a povestit noua batranul, invatandu-ne, ca se cade celui ce roaga pe vreunul din parinti pentru ganduri cu osteneala si din toata inima sa se roage, ca lui Dumnezeu. si atunci va dobandi. Iar cel ce se marturiseste cu nebagare de seama, sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osandeste.

Zis-a oarecand avva Moise catre fratele Zaharia : spune-mi, ce voi face ? Si auzind s-a aruncat pe sine jos la picioarele lui, zicand : tu ma intrebi, parinte ? Zis-a lui batranul : cred mie, fiule Zahario, ca am vazut pe Duhul Sfant pogorandu-se peste tine si dintru aceasta sunt silit sa te intreb : atunci luand Zaharia cuculiul sau ( culion ) din cap, l-a pus sub picioare si calcandu-l a zis : de nu se va zdrobi omul asa, nu poate sa fie monah.

Asta mi-a placut tare mult. E unul din cele mai simple sfaturi care s-au dat vreodata. :) Si nu e vorba doar de monahi. Renuntarea la voia proprie, la aplecarea spre placere este calea tuturor. Doamne ajuta!

Ce inseamna "nu te slabi pe tine"?

(sau raspunsul este acesta? "atunci luand Zaharia cuculiul sau ( culion ) din cap, l-a pus sub picioare si calcandu-l a zis : de nu se va zdrobi omul asa, nu poate sa fie monah". Valabil pt toata lumea, nu doar pt monahi)

nici eu nu am inteles exact ce inseamna. e posibil sa insemne "nu slabi lupta, nevointa".

Zis-a avva Theodor ai Ennatului : de ne va socoti Dumnezeu lenevirile cele intru rugaciuni si robirile cele intru citirea psalmilor, nu putem sa ne mantuim.

Zis-a un altul: vorba cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu multa cercetare a cuvintelor celor despre credinta usuca lacrimile si gonesc umilinta de la om. Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si cuviosilor Parinti, si ele iti vor lumina sufletul.

Si comentariul foarte bun al lui Savatie Batovoi.

"Nu se cade incepatorului, adica celui ce se pocaieste, sa se afunde in cercetarea dogmelor. Majoritatea scrierilor de acest fel au caracter polemic si pornesc usor spre inflacarare, incat cel care pana mai ieri se credea pacatos ajunge sa uite de sine si sa se inchipuie mare aparator ar credintei, cautand pe cei carora sa le arate cunostintele sale. Fiind in exclusivitate adresate mintii, scrierile dogmatice nu cer examenul practicii cu nevointele trupesti, incat cel inzestrat cu inteligenta fireasca usor se inseala, parandu-i-se ca detine toata stiinta. Mintea necuratata de patimi, prin astfel de lecturi, nu face decat sa-si schimbe subiectul framantarilor si al visarilor, pornindu-se spre o miscare necontenita, din pricina multimii si noutatii ideilor, unde nu mai au loc sa incapa plansul si aducerea-aminte de pacate. Pe cand vietile si "graiurile" (apoftegmele) sfintilor au caracter practic si duc la smerenie, de vreme ce ne pun inainte masuri duhovnicesti de care noi suntem foarte departe. Acelasi sfat, si la Ioan Scararul."

Totusi nu stim exact la ce anume citit se referea.Eu personal ii dau dreptate,pentru Pateric nu e nevoie de multa cercetare,merge direct la suflet.Dar au urmat apoi o multime de mari invavatatoi ai Bisericii,care tocmai asta au iscodit :dumnezirea si credinta.
Eu cred ca e bine sa ne intrebam,pina la o limita,caci si harul vine mai usor peste cel ce s-a chinuit in prealabil sa inteleaga.

Acei mari invatatori nu cred ca erau chiar incepatori. :)

Eu sunt de acord cu apoftegma de mai sus. Se intampla de multe ori sa ne aruncam la lucruri prea inalte, cand de fapt, exista carti ortodoxe pentru masura fiecaruia. Iar comentariul parintelui Savatie... m-am regasit in fiecare rand.. :(

Atunci cand a fost tiparita Filocalia, multi parinti cu viata duhovniceasca sporita au protestat.
Exista carti foarte simple despre rugaciune, despre pocainta, exista PATERICUL, Vietile Sfintilor, Talcuiri ale Sfintei Liturghii (la care luam parte mereu, dar nu stim ce semnificatie are fiecare moment) Recomand calduros cartea Cuviosului Paisie Aghioritul - PATIMI SI VIRTUTI.

"Mintea necuratata de patimi, prin astfel de lecturi, nu face decat sa-si schimbe subiectul framantarilor si al visarilor, pornindu-se spre o miscare necontenita, din pricina multimii si noutatii ideilor, unde nu mai au loc sa incapa plansul si aducerea-aminte de pacate."

cat adevar este in aceste cuvinte... multumim mult, Imogene!

Scuze,nu am citit comentariul,care explica in context ca se refera la incepatori.
Orcum ,e greu sa nu cauti sa intelegi,dar smerenia intradevar e mai buna ca intelepciunea.Totusi trebuie neaparat un duhovnic pt asta,caci singur nu rezisti ispitei de a nu interpreta.Asa,stii ca e cineva deaspra ta si vegheaza la cresterea ta,si e mare lucru.

Se intelege cumva ca celui mandru nici dragostea nu ii ajuta?

nu poate avea dragoste cel mandru. asa spune parintele Paisie. are mai mult sensul de "cum poate rodi dragostea acolo unde este mandrie?"

Merci andrei.Un pic ,un pic, avem si noi nevoie de putina interpretare:)

Am citit in Pelerinul Rus despre Filocalie si pot intelege de ce s-a protestat in privinta tiparirii lor.

"Nu oriunde, nu oricine o poate pricepe. Totusi, pe masura fiecaruia dintre noi cei ce cauta sa o inteleaga, contine toate cele potrivite: pentru cei intelepti invataturi intelepte, pentru cei simpli, invataturi simple. De aceea, voi cei simpli trebuie s-o cititi nu in ordinea in care sunt asezate in ea cartile Sfintilor Parinti, una dupa alta. Acolo, aceasta ordine este o ordine teologica, dar cine vrea sa invete rugaciunea launtrica, din Filocalie trebuie sa citeasca in ordinea urmatoare:
1. Scrisoarea lui Nichifor Monahul (in doua parti);
2. Cartea Sfantului Grigorie Sinaitul, afara de unele capitole scurte;
3. Sfantul Simeon Noul Teolog, despre cele trei chipuri ale rugaciunii si cuvantul despre credinta;
4. Cartea Sfintilor Calist si Ignatie.
La acesti Parinti se gasesc indrumari si invataturi complete despre rugaciunea launtrica a inimii, pe intelesul oricui."

multumim mult mult!! Dumnezeu sa iti ajute! :)

Ma intreb oare,dace vreun protestant intra din gresala pe acest topic,ce ar zice el despre Pateric?Exista oare cineva care ar putea sa nu il inteleaga si sa ii placa?
Si atunci de ce s-au despartit de aceasta comoara de sfintenie?

protestantii nu cred in smerenie si in pocainta.iar Patericul asta este - manualul smereniei si al pocaintei. pentru ei pocainta este un eveniment care se petrece o singura data in viata si dupa aceea "s-au mantuit". Sa-i lumineze Dumnezeu!

Iubirea este cel mai vehiculat termen astazi. Eu tare cred ca intelesul cotidian (ba chiar si cel folosit de multi crestini) difera de cel folosit de sf. parinti.
Eu cred ca dragostea exista doar unde este smerenie.
Ceea ce inseamna ca eu NU am dragoste, doar mi se pare.
Este corect sa gandesc astfel?
(Am mai facut aceasta afirmatie si am fost etichetata ca extremista in gandire.. dar asa cred eu. Ma gandesc ca daca mi-as iubi cu adevarat copiii, m-as ruga neincetat pentru mantuirea lor, nu doar cand imi amintesc.. si in general cred ca cel ce are dragoste se roaga neincetat pentru toti)

Teoria lor o fii asa.Dar poate rezista aceasta teorie in fata unor invataturi asa simple si pline de har?Caci daca ar fii cine stie ce teorii ,le-ar putea nega usor.Dar e ceva dincolo de teorie,e ceva trait si viu.Nu e o teorie,ci e ceva trait.Un simplu cuvant daca citesti,vezi harul care stapanea in acel sfant,sau vezi neputintele din invatatcei. Un ateu ar zice ca sunt prostii.Dar cineva care crede in Hristos,nu stiu cum ar putea ramane insensibil