Ioan, iti multumesc pentru precizare. Si pe mine, nu poate decat sa ma bucure acest interes crescut fata de spiritualitatea filocalica ce s-a constituit, in ultimele decenii, atat in Muntele Athos, cat si in randul tarilor ortodoxe, in randul monahilor si al mirenilor, intr-o adevarata miscare "neo-isihasta", daca o putem numi astfel.

Desigur, roadele rugaciuni inimii, experientele dumnezeiesti de care au parte cei ce o practica in chip desavrasit, dar si cele ale noastre, ale celor ce ne aflam pe cale, nu trebuie si nu pot ramane in ascuns. Stim ca "lumina nu trebuie tinuta sub obroc".

Ceea ce nu am subliniat insa in mesajul de mai sus, este faptul ca toata aceasta literatura ce cuprinde marturii ale parintilor contemporani (precum Gheron Iosif Isihastul pe care l-ai amintit) sau chiar ale mirenilor cu viata imbunatatita, sunt facute publice si vad lumina tiparului, in general, dupa moartea acestora. Ele sunt rodul celor apropiati, al ucenicilor, al fiilor duhovnicesti, care dau marturie despre cele care le-au fost impartasite sau au trait alaturi de acestia.

E drept, sunt si cazuri in care parintii consemneaza in scris cele traite (epistole, jurnal duhovnicesc) insa, atunci cand o fac, lasa in voia lui Dumnezeu ca insemnarile lor sa fie cunoscute de catre toti. Nu-si trimit singuri "operele" la tipar.

Cu totul de acord, multumesc frate Marius!
Din partea Parintilor: smerenie. Din partea Domnului: binecuvantare. Din partea noastra: ... ei, aici e aici... Domnul cu noi!

Exact !
 

Fără gânduri , fără imaginaţie , fără formule magice , fără exerciţii yoghine , fără multă vorbărie , fără filozofie deşartă, rugăciunea lui Iisus trebuie în primul rând făcută , trăită şi înţeleasă în marea ei simplitate precum numele Celui pe care Îl rostim şi-L chemăm . E atât de simplă, atât de uşoară , dar pe atât de grea în ispitele pe care această chemare le atrage asupra ei . Şiontâc şi mai ales cu răbdare vom putea rosti cu adevărat :Iisuse fiul lui Dumnezeu , miluieşte-mă pe mine păcătosul ! Odată intrată în sânge , această chemare cu greu va mai ieşi din noi ! O zi binecuvântată !+

Ma scuzati, topicul nu era de fapt despre "rugaciunea lui Iisus"?
Am auzit mult pomenindu-se de aceasta rugaciune dar n-am stiut exact la ce se refera.
Aceasta este toata rugaciunea?
Eu stiam dar poate confund, ca aceasta rugaciune se numeste "rugaciunea vamesului" si chiar si asa, mai are 3 versuri care se rostesc in completarea rugaciunii Sfantului Efrem Sirul, in Postul Mare
("Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosul,
Dumnezeule curateste-ma pe mine pacatosul,
Cel ce m-ai zidit , Dumnezeule, mantuieste-ma,
Fara de numar am gresit, Doamne, iarta-ma")
Dar cum am mai spus poate fac o confuzie.
Ma iertati si v-as fi recunoscatoare daca m-ati pune in tema si pe mine cu aceasta foarte importanta rugaciune si anume Rugaciunea lui Isus, despre care am auzit in multe contexte.
Si mai am o intrebare : de ce vamesii erau considerati pacatosi in vremea lui Isus?
Si inca ceva: gasesc aici pe site sau are cineva rugaciunile Sfantului Anton? (am citit cateva azi, intamplator, vizitand biserica romano-catolica din centrul Bucurestiului (Baratia) si mi s-au parut impresionante)
Va multumesc

Rugaciunea lui Iisus o spui in gand , cu voce tare oricand , de cate ori poti , si poti daca vrei , caci nu exista nu pot , si faci astfel :Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu , miluieste-ma pe mine pacatosul ( pacatoasa )! Sunt chestiuni pe care le-ai citit , daca ai avut minimul de buna vointa , pe acest forum de N ori ! Important sa ne dorim si s-o facem , caci daca ne oprim doar la partea teoretica , nimic nu am facut , ci ne-am pierdut timpul degeaba , intreband si raspunzand la infinit . Cat priveste pe sfantul Anton , noi ortodocsii il avem pe Marele Antonie , de mare ajutor in lupta cu diavolul , ispitele , bolile si alte nevointe . Deci , te rog , sa citesti Acatistul Sfantului Antonie cel Mare !

Sunt deosebit de folositoare cuvintele Sfantului Vasile de la Poiana Marului privitoare la motivele ce ii determina pe anumiti crestini sa nu rosteasca Rugaciunea lui Iisus:

"primul o atribuie pe aceasta doar barbatilor sfinti si nepatimasi si socotesc ca o astfel de lucrare trebuie sa fie doar a acestora, nu si a celor patimasi; al doilea e lipsa desavarsita de povatuitori si invatatori ai unei astfel de vieti si cai; iar al treilea e inselarea care vine dintr-o asemenea lucrare.

Asadar, primul dintre aceste motive este inept si nedrept, fiindca prima treapta pentru monahii incepatori este tocmai sa-si micsoreze patimile prin trezia mintii si atentia inimii, care este rugaciunea mintii potrivita pentru cei aflati in treapta faptuirii.

Al doilea e lipsa de intelegere si n-are scuza, caci daca nu gasim un povatuitor, atunci in loc de invatator drept avem invatator scrierile.

Iar al treilea este o vatamare de sine; caci prin cele ce invata acestia despre inselare se vatama pe ei insisi prin insesi aceste scrieri pe care le rastalmacesc. In loc sa primeasca aceste scrieri ca o prevenire si cunoastere a inselarii, acestia le gasesc si le primesc drept motive de abatere de la lucrarea mintii.

Ca un comandant militar care, afland de la cineva ca dusmanul i-a pregatit pe drum o ambuscada vrand sa-l invinga printr-o viclenie si o cursa ascunsa, pentru ca nu poate sa se razboiasca cu el pe fata, in loc sa i-o ia inainte, sa atace prin surprindere acea ambuscada si sa ajunga invingator, se infricoseaza fara judecata lasandu-se coplesit de frica acolo unde nu este frica si o ia la fuga acoperindu-se de rusine vesnica la toti oamenii, si mai cu seama in fata imparatului si dregatorilor lui.

Daca insa numai din evlavie si din simplitatea inimii te temi de o asemenea lucrare si invatare, eu insumi ma tem inca si mai mult pentru tine ca pentru unul care te iei dupa basme copilaresti si, de frica de lup, nu mai mergi in padure".

"Sa ai totdeauna mintea la Dumnezeu, in somn si in stare de veghe, la mancare si in convorbiri, in lucrul mainilor si in orice alta fapta, dupa cuvantul proorocului: Am vazut pe Domnul inaintea mea pururea. Dar sa te socotesti pe tine mai pacatos decat tot omul. Petrecand timp indelungat in acest gand, se va ivi in intelegerea ta o luminare vie asemenea unei raze. Si cu cat o vei cere mai mult, cu mai multa luare-aminte si cu o cugetare neimprastiata, cu osteneala multa si cu lacrimi, cu atat ti se va arata mai stralucitoare.

Iar aratandu-ti-se, o iubesti. Iar iubind-o, te curatesti. Iar pe cel ce-l curateste, pe acesta il face in chipul lui Dumnezeu, luminandu-l si invatandu-l sa deosebeasca binele de rau. Dar sa stii frate, ca e nevoie de multa osteneala, ajutata de Dumnezeu, ca sa se salasluiasca aceasta in sufletul tau si sa lumineze in el ca luna intunericul noptii.

Mai trebuie sa fii atent si la atacurile gandurilor de slava desarta si de inchipuire de sine; si sa nu osandesti pe cineva, vazandu-l ca face ceva ce nu se cuvine. Caci dracii, vazand sufletul eliberat de patimi si de ispite, prin salasluirea harului, arunca in el unele ca acestea.

Dar ajutorul de la Dumnezeu sa fie in tine impreuna cu pocainta neincetata si cu coplesire de lacrimi. Ia seama insa sa nu patimesti ceva din multa bucurie si pocainta. De aceea sa nu socotesti ca acestea sunt din osteneala ta si nu din harul lui Dumnezeu. Caci atunci se vor lua de la tine si le vei cauta mult in rugaciune si nu le vei afla; si vei cunoaste ce dar ai pierdut" (Sfantul Simeon Evlaviosul).

Vai cât de frumos a spus Sfântul Simeon!
Şi cât de adevărat!

Sa nu ne imaginam ca cei care sunt practicanti trebuie sa fie iesiti din comun - au puterea de a se inalta la cer, etc. Paradoxal, pe masura ce te rogi mai mult, devii mai smerit, mai neinsemnat in ochii oamenilor.

Mie mi-au ramas in minte cuvintele parintelui Teofil "roaga-te cum poti ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie".

"Cel ce vrea sa-si curateasca inima, sa o incalzeasca necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavand decat acest cuget si acest lucru, fara incetare. Caci cei ce vor sa se lepede de putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururea sa petreaca cu rugaciune in pazirea mintii, chiar daca s-ar afla undeva departe de casa de rugaciune.

Caci precum cel ce vrea sa curateasca aurul, daca lasa sa inceteze oricat de scurta vreme focul din cuptor, face sa se aseze iarasi sgura pe aurul curatit, asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu, alteori nu, pierde prin intrerupere ceea ce socoteste sa castige prin rugaciune.

E propriu barbatului iubitor de virtute sa tina pururea pamantul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul putin cate putin sub dogoarea bunei pomeniri, sufletul sa se intoarca cu desavarsire la stralucirea sa fireasca, spre si mai multa slava" (Diadoh al Foticeii).

Fiind insarcinata, am participat la cursuri la spital in care se vorbea despre nastere, copil...etc..si despre respiratia in timpul nasterii. S-a vorbit foarte mult despre respiratie si faptul ca e esentiala in calmarea durerilor si in general la o nastere mai usoara. Regula generala era sa inspiri 3timpi si sa expiri 4 iar in timpul asta sa iti tii mintea ocupata cu alt ceva decat ceea ce se intampla in sala de nasteri.
Cam cat de bine seamana toata treaba asta cu rugaciunea lui Iisus?
Inspiri 3 timpi: Doamne, Iisus Hristoase ...expiri 4 timpi: miluieste-ma! si ai si mintea ocupata. :63:

Acum , te rog sa ma ierti , dar daca tot vrem sa socotim treaba asta cu respiratia , toti cei care au practicat cu adevarat aceasta rugaciune , nu au indicat nici respiratia in doi , trei , timpi , ci a nu se respira cand spunem rugaciunea ! Deci , daca tot vrem sa fim precum isihastii , sa respectam cele ce sunt ale isihasmului . Mare pericol sunt in astfel de treburi inventile si inovatile noastre .
Te rog mult sa nu te superi pe mine , dar ne bagam in treburi ce ne depasesc mult pe noi cei de rand , si ducem cititorul in deruta , si mare pacat ne facem .
Isihasmul nu-i pentru oricine , iar inainte de a intelege aceasta dumnezeiasca lucrare , trebuie musai sa citim despre cei care au practicat asa ceva ( Sf. Dionisie , Marele Antonie , Marele Macarie , Vasile cel Mare , Ioan gura de aur , Grigorie de Nyssa , Isihie Sinaitul , Grigorie Sinaitul . Marcu Ascetul , Nil Sinaitul , Ioan Damaschin , Nicodim Aghiotirul . . . . . . etc , etc , ) . Te mai rog sa citesti despre isihasmul moldovean si paisian , sa vezi tu cata truda , cata nevointa . . . , of, of , nu doi , trei tinem si repiram ! Nu , asa ! Momentan sa o spunem simplu , dar s-o spunem , fara a sari niste etape , si mai ales niste lecturi ! Iertare si : Doamne ajuta !

poti sa imi spui in ce carte ai gasit aceasta afirmatie?

multumesc

Nu am pt ce sa va iert dar asociatia mi-a venit in minte si mi s-a parut interesant si cum suntem aici sa ne spunem parerile, asta am si facut. :5:

Vol 15
 

Apai , draga daniil , eu cand fac o afirmatie , n-o fac din burta , sau o nascocire a imaginatiei mele , asta sa sti ca macar atat am invatat la cei 55 de ani ai mei ! Iti dau ceva care este la indemana tuturor : volumul 15 - Cleopa , si cauta despre aceasta importanta rugaciune , si vei vedea ca aceasta tinere a respiratiei , "subtiaza sufletul " , " curateste mintea " si e recomandata de toti practicantii autentici ai Rugaciunii lui Iisus . Ma mir ca nu este cunoscut acest aspect , macar din cele lasate de vrednicul de pomenire Cleopa , care nu le-a zis saracu de la el , asa doar sa se "faleasca " , ci a reprodus Invataturi ale Sfintilor Parinti . Am sa mai caut prin cartile mele si alte dovezi pentru a -ti alunga orice banuiala inutila ! Doamne ajuta !

Iti redau si un fragment de la pagina139
 

" Iarasi am socotit de nevoie a arata ca cei ce se nevoiesc la practicarea rugaciunii celei de gand a inimii au DATORIA DE A_SI TINE PUTIN RESPIRATIA , ADICA SA NU RESPIRE CAT VOR ZICE CU CUVANTUL CEL DINAUNTRU : << DOAMNE IISUSE . . . . . " , si explica de ce , ce , si cum , si care este rolul acestei opriri a respiratiei , deci nu procedam dupa auzite , ci dupa CITITE ! ! !

nu am nicio "banuiala" ... doar ca in ce am citit eu pana acum nu am gasit "ci a nu se respira cand spunem rugaciunea" ... eu am citit altceva

si vreau sa aflu si alte informatii, la care eu nu am ajuns

Deci citeste ce ti-am indicat ! Multumesc pentru INTELEGERE !

din cate am citit eu ...

zici ... "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu" inspirand .... "miluieste-ma pe mine, pacatosul" expirand

sunt multe carti care dau putin ajutor la adunarea mintii in timpul rugaciunii ... eu doar am citat din ele

Daca ai sa citesti ce ti-am indicat eu , ai sa te lamuresti , dar numai sa-ti faci rost de volumul respectiv ( e la sfarsit - cam 5-7 pagini f.f.f. de folos )

Deci la rostirea " Doamne Iisuse . . . " nu mai respiri , are intradevar un rol , in timp ai sa te convingi singur ! Doamne ajuta !

eu intelesesem ca ai vorbit de durata intregii rugaciuni ... sau am inteles gresit?

Normal ca doar atunci cand spunem " Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu , miluieste-ma pe mine pacatosul "! Ca o spunem de cinci ori , sau de o mie de ori , ne tinem respiratia cat spunem scurta rugaciune , apoi facem o pauza scurta si reluam , si tot asa , strangem margica , spunem rugaciunea , iar o pauza scurta , iar . . . , incet , incet ne intra in reflex , dar atentie , fara imaginatie inutila , lasa mintea sa lucreze linistita , sa se apropie de inima , sa intre o farama in ea , ca nu cred ca o sa ajungem noi vreodata sa coboram toata mintea in inima , sa unim mintea cu inima . . . Greu frate ,dar nu imposibil , si aceasta cand va fi , va fi DAR de la Dumnezeu , asa sa sti ! Noapte buna !

Cu adevarat fericit este cel ce s-a lipit in cugetare de rugaciunea lui Iisus si-L striga pe El neincetat in inima, cum s-a unit aerul cu trupurile noastre, sau flacara cu ceara. Venind soarele pe deasupra pamantului, face ziua; iar numele sfant si prea cinstit al Domnului Iisus luminand in cugetare neincetat, naste nenumarate intelesuri, asemenea soarelui" (Isihie Sinaitul, Cuvant despre trezvie si virtute).

Cred ca mai important este sa spui aceasta rugaciune cat mai des posibil.

In primul rand calitatea conteaza , nu cantitatea . Mintea trebuie ordonata , disciplinata , curatita , deparazitata , si apoi putem vorbi de cantitate . In fine , o selectie la cele scrise pe acest thread se impune , dar tot cele spuse , scrise de Sfintii Parinti sunt de folos noua !
Doamne ajuta !

Cu siguranta aveti dreptate. Cand ne rugam trebuie sa o facem cu tot sufletul.

Bine v-am regasit, la intoarcerea din vacanta fara de net, si multumire lui Dumnezeu ca, iata, acest topic s-a reanimat!
Cateva cuvinte as dori sa transmit si eu, din ultimele lecturi si din continuarea lucrarii de care ma tin, prin Mila Domnului, dupa slabele mele puteri.
Sfantul Teofan Zavoratul ne recomanda sa ne ingrijm mai ales de cantitatea rugaciunii, deoarece calitatea tine de harul primit - zice Sfantul Teofan -, nefiind asadar in puterile noastre. Socotesc totusi, asemenea lui Cristi, ca ne putem ingriji de calitate in sensul de a nu lasa mintea sa vagabondeze pe timpul rugaciunii, a nu cultiva imagini si imaginatie in timp ce ne rugam si, lucru de capetenie, de a ne stradui sa cultivam permanent un mod de viata crestin - oriunde am fi si in orice situatie de viata.
Apoi, in cartile citite recent, autorii nu recomanda inchiderea ochilor (fie si pentru ca acest gest poate genera, la unii oameni, senzatii de ameteala sau teama/anxietate, lucru bine verificat) ci privirea fireasca a capului plecat spre inima (locul inimii duhovnicesti fiind aratat de Sfantul Serafim de Sarov in icoana - "un deget deasupra tatei stangi"). ln ce ma priveste, sunt tentat sa inchid ochii (avind impresia subiectiva ca ma concentrez mai bine) dar respect recomandarea si am inceput sa fac diferenta (favorabila in varianta cand tin ochii deschisi).
Cat priveste respiratia, parerile sunt, dupa cat am constatat, impartite. Cand spunem rugaciunea in minte, mai multi autori (printre care la noi Parintele Teofil Paraianu) recomanda: pe inspir "lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", cand expiram aerul din plamani "milueste-ma pe mine, pacatosul" iar in apnee (ne tinem respiratia inante de a incepe o noua inspiratie) spunem in gand "Doamne". Eu practic asa de cateva luni si e bine.
Varianta scurta, descrisa de pilda de Gheron losif si ucenicii sai: pe inspiratie "lisuse Hristoase", pe expiratie "milueste-ma" si in apnee "Doamne". Exista desigur multe alte variante recomandate, care tin si de particularitatile respiratiei fiecarui om in parte (unii au capacitate pulmonara mica si nu pot spune varianta lunga).
Remarcabil mi s-a parut faptul ca Gheron losif, dupa o viata de rugaciune, recomanda tuturor rostirea rugaciunii, oral, cu buzele. (Sunt convins ca o facea din smerenie, si cu scop pedagogic in acest sens.)
Sunt recunoscator Bunului Dumnezeu si voua, tuturor, ca impartasim aici experientele noastre, ale fiecaruia, in legatura cu Rugaciunea lui lisus. Spre sprijin si invatare reciproca, staruind impreuna in aceeasi credinta si invatatura ortodoxa.
Domnul sa ne binecuvinteze. Pace tuturor! Amin.

Bine ai revenit , Ioane ! Chiar ca ti-am simtit lipsa , frate !:6:

Avva Efrem Katunakiotul spunea unui grup de inchinatori:
"Cei mai multi dintre aceia care vin aici, la Katunakia, zic: Spune-ne un cuvant de folos. Ei, sa va zic unul: Inchinati Rugaciunii macar o jumatate de ora din douazeci si patru. Dupa programul lumesc, pe la ora zece-unsprezece inainte de miezul noptii, spuneti Rugaciunea fara sa aveti metaniile in mana, rugator, cerand mila lui Dumnezeu cu lacrimi: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma.

Lucreaz-o si vei vedea ce roada iti va duce. Daca izbutesti jumatate de ora, fa mai apoi Rugaciunea o ora; numai sa fii atent ca in ora aceea nici telefonul sa sune, nici somnul sau vreun gand de hula sa te loveasca. Nimic! Inchide telefonul, incheie-ti toate treburile si fa lucrarea aceasta macar jumatate de ora, nu mai mult. Asta e! Si vei vedea ca sadesti un pomisor, iar maine-poimaine o sa faca rod. Si Sfantul Ioan Gura de Aur, si Vasile cel Mare de la aceasta lucrare au pornit - de la un pomisor si au ajuns luminatori ai lumii."


"In rugaciunea mintii Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma, se gaseste cerere, multumire, mangaiere, slavire, pocainta. Diavolul incepe intai sa fiarba, apoi sa plesneasca, iar mai apoi fuge departe".

Vrei sa simti negraita bucurie, atunci cand plangi si sa spui: Iti multumesc Doamne, ca nu m-ai trecut cu vederea si nu mi-ai dat dupa pacatele mele, ci imi dai mereu atata bucurie? Vrei sa vezi pe Hristos si pe Maica Sa? Vrei sa vezi Raiul inca din lumea aceasta? Spune Rugaciunea lui Iisus, si va veni ziua in care numai rugaciunea aceasta o vei spune".

"Rugaciunea lui Iisus este cea mai mare izbanda pe care o poate avea omul pe pamant. Este partasie neincetata cu Dumnezeu. Nu exista lucrare mai vie, samanta mai roditoare, mijloc mai bun de urcare la ceruri decat Rugaciunea lui Iisus, mai ales cand devine intensa si staruitoare, iar aceasta se intampla atunci cand inainteaza singura in viata noastra si devine neincetata.

Este evident ca nu eu sunt cel ce-mi voi invata sinele sa spuna fara intrerupere Rugaciunea lui Iisus. Eu insa ce sa fac? Cat pot si cat imi amintesc, sa spun intruna Rugaciunea ca sa nu mi se imprastie mintea, ci sa se obisnuiasca sa urmeze cugetului celui bun (...).

Daca izbutesc sa inaintez asa, nu mai sunt eu cel ce lucrez Rugaciunea, nu mai spun eu sinelui: Iar ai uitat Rugaciunea, incepe din nou! Rugaciunea se lucreaza singura inlauntrul meu in urma stradaniilor mele initiale, iar eu ma culc si ma trezesc cu Rugaciunea staruitoare si neintrerupta a Dulcelui Iisus.

M-am ostenit la inceput cu aruncatul semintei roditoare, iar mai apoi pamantul a nascut si continua sa nasca roada de la sine, fara intrerupere. Duhul Sfant preia lucrarea de rostire launtrica a Rugaciunii in inima mea" (Gheron Emilian, fost egumen al Manastirii Simonos Petra - Sf. Munte Athos)

"Sa nu devina Rugaciunea o lucrare din obligatie! Tensiunea ce vine din obligativitate poate aduce o reactie potrivnica inlauntrul vostru si sa faca mult rau. Multi s-au imbolnavit din pricina aceasta, pentru ca o faceau cu sila. Bineinteles, reusesti ceva cand faci cu sila, dar nu este sanatos.

Sa nu folositi nici metode tehnice, exterioare. Nu-i nevoie nici de scaunel, nici de aplecarea capului, nici de inchisul ochilor, cum zic unii. Nu e neaparat nevoie sa te concentrezi intr-un chip anume pentru a spune Rugaciunea. Atunci cand te copleseste dorul dumnezeiesc, nu-i nevoie de nici o alta osteneala.

Oriunde te-ai afla, pe scaunel, la birou, in automobil, la scoala, la serviciu, sa spui Rugaciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!, delicat, fara silire, fara incordare. Nu trebuie nici sa ne legam de un anume loc. Totul este dorul dupa Hristos.

Daca sufletelul vostru repeta cu iubire, cu dorinta cele cinci cuvinte Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma, nu se mai satura. Sunt cuvinte de care nu te mai saturi! Toata viata voastra sa le spuneti. Ascund intr-insele atatea nectaruri datatoare de viata!" (Avva Porfirie Kavsokalivitul)

"Rugaciunea sa se spuna launtric, cu mintea, si nu tare, caci de aceea se numeste Rugaciunea mintii. Si sa nu o spuneti in graba, adica metaniile de o suta in nu mai putin de un minut si jumatate, fiindca atunci nu o simtim, asa cum nu discernem gustul unor bucate mancate in fuga; dar nici prea incet sa nu fie.

Ne ajuta foarte mult simtamantul pacatoseniei noastre si multumita fata de darurile lui Dumnezeu; acestea ne fac sa zicem Rugaciunea cu dragoste, cu darnicie, iar nu mecanic. Mai apoi devine si obisnuinta. Cand ne cunoastem sinele si cugetam la lipsa noastra de multumire, atunci vom simti nevoia sa zicem Rugaciunea" (Cuviosul Paisie Aghioritul).

Subscriu. E foarte important sa vorbesti cu un Duhovnic despre acest lucru, daca nu, cine stie unde ajungi.

http://www.scribd.com/fullscreen/21990416 Vladica Antonie Marturisitorul Calea Rugaciunii Launtrice Manualul Isihiei Recomand, doar daca se vorbeste si cu Duhovnicu'.

grija mare cu tinerea respiratie prea mult timp...neoxigenarea creierului poate duce la halucinatii sau alte jocuri ale mintii...

Parintele Teofil a primit indrumari de la Parintele Arsenie Boca de a spune rugaciunea inimii astfel: sa se spuna aceasta rugaciune in gand "deci nu cu cuvantul vorbit ci cu cuvantul gandit" lipita de respiratie, adica intre respiratii "in clipa in care nici nu tragi aerul in piept nici nu-l dai afara" sa zica "Domne", apoi tragand aerul in piept odata cu asta sa spuna "lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", si "dand aerul afara" sa zica o data cu asta "milueste-ma pe mine, pacatosul". "Atat mi-o spus. Nu mi-o spus de cate ori sa zic, cand sa zic, cum sa zic"

http://www.youtube.com/watch?v=WQT67MyBDBk ....min 4:00

imi amintesc ca in unele scrieri, pentru a ajunge sa ai rugaciunea inimii, se recomanda rugaciunea sincronizata cu respiratia.
se spunea chiar ca trebuie sa tii capul usor plecat spre dreapta si sa stai pe un scaunel cu 3 picioare ...

Atentie la "tehnici" , atentie la scrieri , atantie la jonglerii , si tot tacamul este gata pentru a uita rugaciunea in sine !
Pentru a nu fastaci de tot cititorul , se poate spune : Rugati-va neancetat , dar s-o faceti . . . , de restul se va ingriji Dumnezeu . Primul pas sa fie al nostru , asa cum e , dar sa fie !
Doamne ajuta !+

stiu ca par a tehnici yoga, dar astea erau recomandarile.
si in pat daca esti, si iti vine sa te rogi, te rogi acolo un pat.

Exact. . . !