Da, de acord si eu...insa genul acesta de intrebari conduc automat la polemici, de ce??...pentru ca nu e un subiect lipsit de controverse...asta datorita punctelor de vedere diferite sau a nuantelor diferite pe care le poate vedea fiecare, evident!

De ce spun polemici, pentru ca se creeaza impresia ca unii gresesc, ba pentru ca unii nu sunt destul de credinciosi sau indeajuns de crestini neputand iubi destul pentru a se casatori cu o desfranata/desfranat...ba ca daca pronunti cuvantul desfranat si spui ca nu te-ai casatori cu acest gen de oameni, dai cu pietre si judeci...ori mie mi se par total neavenite aceste concluzii prost intelese.:78:

Hristos a iubit SI PE pacatosi, dar a iubit omul in general, firea umana variata...si tocmai de aceea nu poate exista o ierarhizare intre cel care se casatoreste cu o desfranata...si intre cel care se casatoreste cu o crestina pe aceeasi treapta duhovniceasca ca si el, sau intre calificativele primite de ei, asta chiar numai Dumnezeu stie!...iar noi suntem liberi sa ne casatorim cu cine ne place, si sa nu ne casatorim cu cine nu ne place...simplu!!!:48:

Foarte profund, frumoase vorbe pentru eternitate care se potrivesc foarte bine in acest context.

Sa facem precum sfintii care interactionau cu prostituatele cu blindete numai pentru a le schimba fiinta in bine nu pentru casatorie.

Nu ma pot abtine :) Dar daca as fi barbat si-as actiona cu blandete si-ar schimba-o Dumnezeu in bine (ca doar nu eu) si mi-ar veni sa ma casatoresc cu ea pe urma, ce-ar fi atat de incredibil si reprobabil? :)

Pai sincer nu stau sa ma gandesc la eticheta neaparat, desi ma gandesc ca se cam face o confuzie...poti iubi toti oamenii, ii poti intelege, poti sa fii umarul pe care sa planga, cuvantul care sa le faca bine, sau bucata de paine care sa le aline foamea...insa aici vorbim de acea singura persoana cu care te-ai casatori, cu care ai putea merge pe acelasi drum ( cel putin pentru inceput ar trebui sa existe aceasta dorinta sau posibilitate).

Ne casatorim cu cine credem noi, aici nu are nimeni ce sa eticheteze sau sa judece, iubirea nu poate fi evaluata de nimeni in afara de fiecare in parte.

Pana la urma fiecare iubeste pe cine s-a nimerit sa iubeasca, si isi asuma dragostea pe care o simte!

Eu da, sincer spun ca nu m-as fi mariat cu un motocicilist, niciodataaa...nici cu un dependent de droguri, nici cu un rocker, nici cu un clubber, nici cu un gigolo, nici cu un peste...dar nu pentru ca le-as fi evaluat starea duhovniceasca sau pentru ca nu i-as fi putut iubi ( la urma urmei nu am de unde sa mai stiu in acest moment), ci doar pentru ca nu exista compatibilitate, nu am fi avut puncte comune...nu am fi impartasit acelasi stil de viata si aceeasi viziune asupra vietii in general!

In momentul in care se formeaza un cuplu, pot sa ramana fiecare cu pasiunile lui foarte bine...dar daca acel tabiet, activitate dauneaza pur si simplu ideii de cuplu...de viitoare familie crestina, acela nu poate fi cuplu..cel putin pana nu ajung amandoi sa tina cont de mentalitatea celuilalt si de suferinta lui, sau sa imprumute ceva din ce are celalalt bun in el...daca e cazul!

Adulterul, desfraul...nu e compatibil cu ideea de cuplu-familie, si practic asta conduce la ideea ca iubirea nu e deplina si nici reciproca...ori dorinta de a intemeia o familie nu e normal sa vina numai din partea unuia din cei doi, ea trebuie practic sa reliefeze dorinta celor doi de a deveni un trup, un drum...un urcus....macar la inceput, si imperios necesar in momentul in care se pune problema casatoriei!!!

Binenteles ca Dumnezeu face imbunatatirea, ca doar nu eu sau tu.
In privinta casatoriei dupa imbunatatire...nu multumesc, daaaar, ea se poate pregati si deveni buna pentru altcineva care este dispus sa o ia, ca doar sunt multi barbati pe pamint.
Eu insa,...nu multumesc!..si repet , nu este o decizie a mea ci de la Dumnezeu, venita in urma rugaciunilor. Ca urmare El le aranjeaza pe toate.

Well, raspunsul la intrebarea pusa-n primul post ar putea fi: nimeni de pe forum.
Ca de obicei, viata bate filmul, exista casatorii intre barbati si (foste) desfranate, exista copii, exista regret, exista iertare, exista posibilitatea mantuirii. Daca sunt lucruri pe care nu le-am face noi aici, asta nu inseamna ca nu le-ar face nimeni altcineva =)

Ipoteza
 

S-ar putea ca cel ce se casatoreste cu o desfranata sa se trezeasca in fata unei surprize neasteptate: sa fie iubit mai mult decit credea el ca poate o femeie ca ea sa-l iubeasca. Amintiti-va de pilda cu cei doi datornici! Care dintre ei a fost mai recunoscator? Cel caruia i s-a iertat mai mult.
Cine ar face pasul acesta (sa se casatoreasca cu o femeie de moravuri indoielnice) merita toate respectele mele, caci oricine merita o sansa sa devina mai bun!

Fosta desfranata...sau desfranata constant, dar sa il iubeasca foarte mult si pe sot?:4:

Mie mi se pare ca thread-ul asta nu duce nicaieri, sincer.... fiecare isi expune teoriile si s-a filozofat prea mult pe o situatie ipotetica..... de fapt windorin ce vroiai mai clar sa intrebi? o singura persoana a vorbit din propria experienta adica cum a reactionat fata de femeia in cauza, desfranata si nu s-a sfiit sa afirme ca a tinut la ea cu toate viciile ei. Noi, romanii avem o mentalitate cam ''balcanica'' , nu prea cred ca in tarile vest europene, barbatul isi face atatea probleme daca femeia de langa el e desfranata sau cuminte ( ca doar nu scrie pe fruntea ei) in tari gen anglia, germania, austria, suedia, norvegia etc., e cam ciudat sa vedem cum dupa 20ani de la revolutie am ramas cu atatea conceptii invechite si prafuite. Nu ma intelegeti gresit, nu fac propaganda prostitutiei, dar totusi, problema asta ar trebui privita intr-un mod matur, am observat ca toate fetele care au postat aici au sarit in apararea propriei apartenente sexuale, au aparat prostituatele sau desfranatele, pe cand barbatii au avut pareri impartite, unii au reactionat cu repulsie ( cei care nu au experienta mare de viata ), iar altii au incercat sa inteleaga fenomenul. Pana la urma, Mantuitorul a venit pentru cei pacatosi, chiar cei mai pacatosi ( si din evrei si dintre cei pagani ) ceea ce afirma toate evangheliile mai mult sau mai putin direct, si a zis destul de clar cum trebuie sa ne iubim unii pe altii, ''Sa va iubiti unii pe altii asa cum Eu v-am iubit pe voi'' ( nu mai retin in care evanghelie, cred ca la Sf.Ioan ) . Iubirea asta dumnezeiesca se resfrange asupra tuturor. Noi de ce mai mergem la biserica, daca nici macar atat lucru nu intelegem? Deci ce e atat de neclar????????? Asta e modelul de iubire care ni se cere, standardul de ''calitate'', ca noua ni se pare atat de greu, asta e partea a doua, si nu putem iubi barbatul sau femeia desfranata pentru ca noi insine nu avem ''iubirea'' in noi, pentru ca punem legea in fata iubirii, adica judecam inainte sa intelegem si sa iubim, exact cum faceau fariseii....

...
 

Simplu si la obiect ,imi place raspunsul tau Maria !


''Cine s-ar casatori cu o desfranata?'' Cred cu siguranta un Sfant ,pentru ca el ar putea sa o ajute sa scape de aceasta viata intinata ,traita asa din nestiinta ,nepasare ,etc ..Dar invers ? eu cred ca cel mai greu este sa intorci un barbat la credinta ...un barbat care toata viata lui nu a stiut decat cu cine cum sa piarda timpul sau pretios pe acest pamant ,de cata blandete ar fi nevoie acolo? Eu una nu reusesc sa ajut pe mai nimeni in jurul meu dar nu imi pierd speranta ca voi reusi ,sunt inca la inceput.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti ! Iluminare si Pace va doresc
ps : iertati daca gresesc

Vezi Felicitas, ca ai incurcat iubirile! Ai inceput cu cea trupeasca data de casatorie si ai terminat cu cea sufleteasca.

Hristos nu a venit pentru impreunarea pacatosilor ci pentru pocainta si indreptarea lor, pentru cresterea unui suflet care ia nastere dintr-o fiinta incremenita de pacat.

GRESIT!
Un sfint nu ar fi ABSOLUT DELOC interesat in atingerea pulpelor ei ci doar in atingerea sufletului si trezirea lui

Andreicozia, eu nu am incurcat nici o iubire, nu vreau sa intru in polemica cu tine, dar clarific ceea ce am scris, ia gandeste-te la una din rugaciunile slujbei Cununiei unde spune ca mirele trebuie sa-si iubeasca mireasa asa cum Hristos isi iubeste Biserica Sa, care este mireasa Lui? Tu ce intelegi prin asta? Ce iubire este deci asta, una trupeasca sau duhovniceasca? Asta e si rostul oricarei actiuni ale noastre de pe pamant, spiritualizarea noastra care sa duca treptat spre mantuire, in Rai, Adam si Eva au fost chemati spre o unire duhovniceasca, si nu trupeasca, unirea trupeasca au cunoscut-o dupa pacat. Si deci iubirea trupeasca din casatoria crestina ( tu poate te-ai referit la altfel de casatorie ) trebuie sa se supuna iubirii duhovnicesti, placerea este doar o consecinta nu un scop al casatoriei crestine. Noi suntem chemati sa restabilim ceea ce Adam si Eva au pierdut in Rai, ei au pierdut iubirea lui Dumnezeu, legatura lor cu El, asta e ceea ce Dumnezeu cere de la noi, la asta m-am referit cand am zis ca noi trebuie sa avem unii fata de altii iubirea pe care Mantuitorul a avut-o, o are si o va avea fata de noi, indiferent din ce unghi priveste problema tot la aspectul iubirii duhovnicesti ajungi, n-am sa scriu mai multe pentru ca mi-am dat seama de cum gandesti, si faptul ca tie iti repugna ideea de femeie desfranata e problema ta, insa Dumnezeu ne iubeste pe toti asa cum suntem, si nimeni de pe pamantul este nu este fara de pata in fata Lui

Felicitas, dar nici tu nu trebuie sa judeci pe nimeni sau sa tragi concluzii...care iti depasesc practic atributiile. Fiecare se casatoreste cu cine vrea, dar exact si chiar numai cu cine vrea....si nu isi au loc dezbaterile legate de cat de mare si mica e iubirea si de care...aici exagerezi cam mult, judeci si acuzi pe altii ca judeca precum farisesii!!!

Cum comentezi afirmatia unui monah care m-a intrebat candva " Asa barbat iti trebuie tie, ( credincios) asa si asa?"...oare de ce nu mi-o fi spus ca imi trebuie orice fel de barbat, ateu, un homosexual sau mai stiu de care...si ca indicat e sa ma casatoresc pentru a salva pe cineva si nu cu cine consider eu ca pot iubi?

Eu cred ca si Dumnezeu face in asa fel incat pe unii ii putem iubi, iar pe unii nu...pentru ca nu e vorba de iubirea aia pentru tot omul sau de compasiune pentru patimile lui, ci de o iubire mult mai complexa, care contine mai multe ingrediente si care ne face pe noi receptivi la ceva anume, dar nu la orice....si care poate avea loc numai pentru un anumit om, intr-un anumit context si de dorit pentru toata viata, si numai Dumnezeu ne da acest dar atunci cand crede El...fiind ceva aparte.

Ideea e ca iubirea in vederea casatoriei o intelege fiecare cum vrea, avem aceasta libertate, si de iubirea si casatoria aceea crestineasca vorbesc...dar e ceva mult prea personal ca sa ne indici tu cum trebuie sa iubim, si mult prea personala pentru a iubi pe toti la fel... numai un anumit tip de persoane, sau pe fiecare se perinda in viata noastra, asa la comanda!

Un raspuns cu bun simt intr-un thread aberant (nu te supara Windorin)
Atata discutie pt nimic... cine s-ar casatori cu o desfranata.
In opinia mea, noi nu se cuvine sa discutam despre asta cat timp inima noastra este impartita intre bunuri lumesti: ne iubim propriile noastre patimi, iubim prestigiul si laudele, iubim confortul si placerile lumesti etc...
Nu suntem noi "desfranata" cand Iisus a murit pentru pacatele noastre, dar noi tot pe ale noastre le iubim?

NOI nu. CInd faci asemenea afirmatii este mai bine sa scrii " eu desfrinata" bine?, nu NOI.
cheers!

Mie nu-mi repugna nimic, nu stiu daca ai observat, eu lucrez si am lucrat cu tot felul de categorii de oameni de religii si culturi diferite, insa ce imi repugna intradevar este sa fiu curios ce au prostituatele sub haine. Nu sunt interesat deloc in acea forma de "dragoste"

Si mie imi pare acesta un raspuns de substanta. Intrebarea topicului, mai precis raspunsul care se impune, poate fi un exercitiu de umilinta pentru cine a mers o bucata de drum pe calea imbunatatirii duhovnicesti. Probabil ca are efectul unui dus cu apa rece, a unei mai bune si mai corecte vederi a propriilor limite.
Nu ma indoiesc ca 100% din cei de pe site, barbati si femei, ar raspunde negativ la asemenea intrebare, din motivele descrise in citatul de mai sus. Ce mi-ar placea tare mult ar fi sa aud de un exemplu in care minunea asta, a indreptarii, s-a intamplat.

Andrusca.... in primul rand nu m-am adresat tie, deci nu inteleg de ce anume te-ai apucat tu si cu ce drept sa-mi faci mie morala aici pe forum? Am citit si ce ai postat in alte topic-uri si nu mi-a placut felul in care razi si ii ironizezi pe ceilalti, dar eu spre deosebire de tine nu m-am apucat sa-ti fac observatie intr-un mod atat de brutal, asa ca inainte sa te lansezi la atac, uita-te intai la barna din ochiul tau, si dupa aceea vezi ce e si cu mine, Bunul simt are niste limite..... dar se pare ca nu toti le cunosc chiar daca au ajuns la o anumita varsta 2. Daca doream lectii de iubire din partea ta ti le-as fi cerut, nu crezi? Te rog mult sa-ti tii parerile pentru tine atunci cand mai vrei sa-mi adresezi ceva. 3. Unii de aici de pe forum au si studii legate de teologie, tu mai mult ca sigur nu ai, dar iti place foarte mult sa arati ca ai, dupa aceea sa nu intelegi nimic din ce am scris eu mai sus, si sa te lansezi aiurea la atac.....

Hai ca esti simpatic
Parca si vad exemplele curgind..ceva de genul:
Buna , ma numesc Z , am fost prostituata, am cunoscut barbati cu duiumul iar acum sunt maritata si am copii. Hai sa vi-l prezint pe sotul meu sau pe Sfintul care mi-a schimbat viata.

Asa ceva ai sa auzi doar in Pateric sau in filmele de la Hollywood...in rest situatiile de genul asta se tin in secret si bine se face.

Ei, deci daca se tin in secret crezi si tu ca exista ;)

Despre prostituate nu stiu, dar despre femei care au cunoscut barbati foarte multi inainte de casatorie da, si bine fac ca nu spun nimic. Asemenea lucruri nu se spun. Femeia respectiva s-a schimbat si intradevar statisticile arata ca femeile care au cunoscut mai multi barbati si au trecut prin esecuri, suferinte si dureri sunt cu mult mai iubitoare si mai de treaba decit cele care nu s-au fript inca cu ciorba :)
Suna a gluma dar nu este!
Bine asta nu inseamna deloc ca cele neprihanite nu ar deveni si ele cu timpul sotii si mame bune insa uite cum totusi Dumnezeu le aranjeaza pe toate!

Nu spun nimic celorlati, insa sotul banuiesc ca stie.

Sotii de obicei stiu ..ceva, ...

Ce te-ai scandalizat, Andrei!
Ok, nu ma refer la tine, ci la mine.
Eu iubesc multi idoli lumesti: iubesc confortul, iubesc mancarea aleasa, iubesc laudele, iubesc hainele scumpe, iubesc propria mea inteligenta si bagajul de cunostinte, iubesc imaginea mea "sociala", iubesc faptele mele bune si de milostenie, iubesc eticheta nemeritata de crestina, iubesc sa vorbesc despre iubire si sa cred ca o am.. etc. Idoli, idoli, idoli...
Deci, da..eu, desfranata.

Iubesc, insa si pe pacatosi, cei ca mine.. si am invatat multe de la ei. Sunt plina de incredere in iubirea lui Iisus, Care pentru desfranati, vamesi si alti pacatosi s-a intrupat!

Nu mi-a fost niciodata de folos sa vorbesc cu dreptii. Asa ca nu te supara ca nu gasesc folos in mesajele tale.

(nota pentru cei cu "30 ani studii biblice si patristice", se cunosc ei: inchinarea la idoli este considerata (simbolic) desfranare in Scripturi)

Te rog spune-mi oare niciodata nu te-ai gandit cand ai trecut pe langa o prostituata cat de greu i-ar sa se redreseze?Oare este cineva in lumea asta care ar dori sa le ajute sa se redreseze,sa iasa din acest cerc vicios?Ii pasa cuiva?Sunt multe care ar vrea sa iasa cu siguranta,dar nu au cum.Sa zicem ca si-ar gasi un loc de munca si ar vrea sa-si schimbe viata,nu numai ca nimeni nu le-ar ajuta,dar ar fi aruncate inapoi de noi toti care le-am judeca si le-am tortura amintindu-le unde le este locul,impingandu-le sa faca din nou ceea ce faceau,pentru ca nu le putem ierta.Le-ar trebui o mare forta sufleteasca pentru a razbi,pentru a sterge acest stigmat.Cati dintre noi ne-am "demite" sa stam de vorba,sa le indrumam poate sa le sprijinim financiar pentru un timp?Cati dintre noi ar vedea acea scanteie de suflet daruita de Hristos fiecaruia dintre noi in acele femei?Te-ai gandit vreodata ca toti suntem de vina ca exista asa ceva?Te-ai gandit vreodata ca daca nu ar exista barbati care sa le transforme in asa ceva nu ar mai fi?Eu asa cred si de multe ori mi-a parut rau pentru ele si o sa-mi para,desi nici eu nu fac nimic care sa le ajute pentru ca nu am curaj.Dar daca ar veni la mine asa o persoana sa-mi ceara ajutorul cu siguranta ca i l-as da,cu mare bucurie.E simplu sa stai la calculator si la caldura, cu ai tai in jur si sa filozofezi...Doamne ajuta!

Asa da, Anna, asa mai merge!
Multumesc pentru intelegere. Nu toata lumea are calitatea asta "deosebita" pe care o detii tu si isi imagineaza ca sunt desfrinati.
Asa ca mai pacatuim pe ici colo e una, dar de la nimicuri pina la a spune ca te desfrinezi cu idoli este cale lunga.
Sfatul meu este sa ai grija ce spui DESPRE TINE, deoarece cuvintele au putere!

[quote=beliver;210366]Te rog spune-mi oare niciodata nu te-ai gandit cand ai trecut pe langa o prostituata cat de greu i-ar sa se redreseze?

IN SOCIETATEA DE CONSUM, ESTE IMPOSIBIL SA SE REDRESEZE
TE-AI GINDIT VREODATA DE CE HRISTOS NU A INCERCAT SA SCHIMBE PE NICI UNA DIN PROSTITUATELE LOCALE?...GINDESTE-TE SI SPUNE-MI
EL A INTERVENIT NUMAI CIND ERAU SA O OMOARE CU PIETRE PE UNA DINTRE ELE! atit! IN REST NU S-A BAGAT SA SCHIMBE SOCIETATEA...




Oare este cineva in lumea asta care ar dori sa le ajute sa se redreseze,sa iasa din acest cerc vicios?Ii pasa cuiva?

dA, LE PASA ,DAR FELUL IN CARE FUNCTIONEAZA SOCIETATEA PENTRU CARE AI IESIT IN STRADA LA 22 DEC 89 FACE IMPOSIBILA ORICE REDRESARE.
AI VAZUT TU PROSTITUATE IN SOCIETATEA SOCIALISTA, BORDELURI?...ASA CA EXEMPLU DE SOLUTIONARE A PROBLEMEI(DA, IN DETRIMENTUL ALTOR LUCRURI)



Sunt multe care ar vrea sa iasa cu siguranta,dar nu au cum.

dE ACORD

Sa zicem ca si-ar gasi un loc de munca si ar vrea sa-si schimbe viata,nu numai ca nimeni nu le-ar ajuta,dar ar fi aruncate inapoi de noi toti care le-am judeca si le-am tortura amintindu-le unde le este locul,impingandu-le sa faca din nou ceea ce faceau,pentru ca nu le putem ierta.

nU PENTRU CA NU LE PUTEM IERTA, NOI DIN CE VEZI IN JUR DACA PRIVESTI CU ATENTIE NU PREA PUTEM SA DECIDEM MAI NIMIC, MAI ALES IN PRIVINTA PROSTITUTIEI

Le-ar trebui o mare forta sufleteasca pentru a razbi,pentru a sterge acest stigmat.Cati dintre noi ne-am "demite" sa stam de vorba,sa le indrumam poate sa le sprijinim financiar pentru un timp?Cati dintre noi ar vedea acea scanteie de suflet daruita de Hristos fiecaruia dintre noi in acele femei?

sTII DE CE NU POTI SA FACI NIMIC? DEOARECE ACOLO UNDE REABILITEZI PE CINEVA SI O SCOTI DIN MEDIUL RESPECTIV APARE IMEDIAT ALTA CARE-I OCUPA LOCUL PROFITABIL.
NUMAI SCHIMBIND SOCIETATEA IN ANSAMBLU S-AR PUTEA SCHIMBA SURSA DE GENERARE A PROSTITUTIEI SI A ELIMINARII PESTILOR.
DECI, IN MARE NU SE POATE, TE AGITI DEGEABA, POTI DOAR SLAVA UNA-DOUA PRECUM SFINTII IN PATERIC, DAR RESTUL DE SUTE, MII SI PEPINIERA CARE SE PREGATESTE SA LE IA LOCUL..CE OR SA FACA FARA SALVATORI?


Te-ai gandit vreodata ca toti suntem de vina ca exista asa ceva?

bINE SPUS. NOI SCAPIND DE SOCIALISM PRIN BRUTALITATE BALCANICA AM OPTAT CU SUFLETUL LA GURA PENTRU CREAREA UNEI SOCIETATI PLINA DE PROSTITUTIE. NOI AM DORIT-O SI NOI AM CREAT-O SAU AM IMPORTAT-O.

Te-ai gandit vreodata ca daca nu ar exista barbati care sa le transforme in asa ceva nu ar mai fi?

BARBATII NU AU NICI O LEGATURA, LA EI FOAMEA PENTRU ASA CEVA SE VA MANIFESTA INDIFERENT DE SOCIETATE. IDEEA ESTE IN CE DIRECTIE IDEOLOGICA II CANALIZEZI PE ACESTI BARBATI, CUM II EDUCI!

E simplu sa stai la calculator si la caldura, cu ai tai in jur si sa filozofezi...Doamne ajuta!

dA, FILOZOFEALA NU DUCE LA NIMIC CONSTRUCTIV

(AM FOLOSIT LITERE MARI PENTRU DIFERENTIERE)

"IN SOCIETATEA DE CONSUM, ESTE IMPOSIBIL SA SE REDRESEZE
TE-AI GINDIT VREODATA DE CE HRISTOS NU A INCERCAT SA SCHIMBE PE NICI UNA DIN PROSTITUATELE LOCALE?...GINDESTE-TE SI SPUNE-MI
EL A INTERVENIT NUMAI CIND ERAU SA O OMOARE CU PIETRE PE UNA DINTRE ELE! atit! IN REST NU S-A BAGAT SA SCHIMBE SOCIETATEA..."

Cu bucurie iti spun, Hristos a schimbat iadul, nu numai societatea. Si nu spune, te rog, ca Hristos "n-a incercat", e riscant sa gandesti asa. Hristos incearca oameni, in ce-L priveste nu e pe incercatelea. :)

Dumnezeu uraste pacatul dar il iubeste pe pacatos. La noi este tocmai invers. Ajungem sa iubim pacatul, in noi si in ceilalti, si sa ii uram (judecandu-i) pe pacatosi. Este si aceasta o lucrare a vrasmasului, prin care incearca sa ma faca sa consider ca cel mai mare pacatos nu sunt eu, ci cel de langa mine.

De multe ori ii reuseste. Se poticneste insa vrasmasul in fata acelora care, au dobandit cu adevarat smerenia, avand buna masura a lucrurilor duhovnicesti.

Am certitudinea ca si acestia sunt multi, atat in randul monahilor cat si al mirenilor. Oameni imbunatatiti, care au puterea de a lupta nu doar cu neputintele lor, dar si cu patimile celor de langa ei. Sunt oameni prin care, si langa care, se mantuiesc alti oameni.

Unii dintre ei, in mod sigur ar lua de sotie o "desfranata" si nu numai datorita faptului ca si Hristos a facut la fel, ci pentru ca stiu ceea ce se cuvine sa iubeasca, mai intai de toate, la o persoana, "Chipul nemuritor al lui Dumnezeu din om".

Spre slava lui Dumnezeu, exista asemenea cazuri, in care iubirea nu este umbrita de nimic din cele savarsite de fiecare "stiind sau nestiind, cu sau fara voie".

Personal, eu am ajuns la o concluzie care ma foloseste: mandria este adevarata piedica in a iubi un om, oricat de pacatos ar fi.

Ne vedem mult prea buni si curati spre a vietui langa un om cu un asemenea trecut.
(Am ales "desfranarea" datorita piesei de opera vazute recent. As fi putut lua oricare alt pacat al nostru.)
Desi fiecare avem pacate mari, ne ferim de oamenii de langa noi pentru pacatele lor.

Da, asa este, noi suntem "desfranata" pe care Hristos ne iubeste cu iubire de mire.
Cine poate iubi fara a risca o cadere in reprosuri, in mandrie si in superioritate teoretica fata de cel iubit ?!
Multi pot, insa mult prea putini dintre noi.

Nu te regasesti in omul cel desfranat care isi bate joc zilnic de iubirea lui Hristos, care-l iubeste precum un mire pe mireasa lui ?!

Si oare nu toti avem chipul nemuritor al lui Dumnezeu in noi?

Se cuvine atunci sa se mai faca o distinctie intre cel care s-ar casatori cu o desfranata ( doar pentru ca s-a intamplat sa cunoasca una sau crede ca ar face-o) si cel care se casatoreste cu o crestina, sau intre o desfranata si un crestin...pana la urma nu toti suntem pacatosi in dreptul nostru?

Eu una nu am inteles cine poate considera ca poate izbavi pe altul din patima cu care il si caracterizeaza de fapt, si de pe ce pozitie isi imagineaza ca ar cobori sa scoata pacatosul din haul pacatului...suna cumva a ceva de genul asta: "Eu Sfantul ma cunun cu desfranata!"?


Poate ca s-or fi casatorit de fapt foarte multi cu foste/i desfranate/i...dar au ajuns sa nu le/ii mai priveasca asa in momentul in care nici nu s-au mai rezumat la acest calificativ practic, si de asemenea pentru ca au descoperit calitatile de apreciat la ele/ei...si atunci suna deja putin deplasat sa afirmi " Da, eu m-am casatorit cu o desfranata, si constat ca sunt considerat un mare sfant deja...desi nu m-am gandit niciodata chiar din perspectiva asta la acest aspect!"

Da, sunt inca multi calugari si mireni ce indeplinesc in viata lor fapte vrednice de Pateric.
Cunosc un om langa care mi'e rusine de mine insumi, vazand cum, cat si pe cine poate sa iubeasca acela.

[quote=windorin;210529]Spre slava lui Dumnezeu, exista asemenea cazuri, in care iubirea nu este umbrita de nimic din cele savarsite de fiecare "stiind sau nestiind, cu sau fara voie".



Personal, eu am ajuns la o concluzie care ma foloseste: mandria este adevarata piedica in a iubi un om, oricat de pacatos ar fi.

Ne vedem mult prea buni si curati spre a vietui langa un om cu un asemenea trecut.
(Am ales "desfranarea" datorita piesei de opera vazute recent. As fi putut lua oricare alt pacat al nostru.)
Desi fiecare avem pacate mari, ne ferim de oamenii de langa noi pentru pacatele lor.



Sincer nu ma vad'' mult prea buna'' doar ca nu am avut puterea sa il ajut sa se schimbe ,sa isi doreasca sa cunoasca Imparatia Domnului ,asta ma doare oricum cu mandria avem necazuri mari pe acest pamant.

Draga Jane, dacă te obişnuieşti să trăieşti într+un fel....adică dacă chestia aia devine a doua natură e imposibil să mai revii la sentimente mai bune...adică să traieşti ca un om normal. Doua roluri nu poţi juca ...nu ai cum săp te închini şi la Mamoma şi la Dumnezeu.

cred ca multi pot iubi o desfranata, cu promisiunea ca ea sa inceteze aceasta meserie. e o parere :29:

Sunt oameni si oameni... Unii ii pot iubi pe ceilalti asa cum sunt, cu bune si rele. Pentru altii, acest lucru este prea mult, ei ramanand prizonieri ai trecutului celuilalt, peste care de altfel nu pot trece. Acestia nu ajung sa vada "chipul lui Dumnezeu" din celalalt, pentru ca raman cu privirea atintita asupra pacatelor si neputintelor lui. Il judeca si nu cred intr-un prezent si viitor mai bune. Nu cred in schimbarea lui, si prin urmare, nici nu participa la ea.

Nu trebuie sa fii sfant pentru a schimba oameni si, cu atat mai putin, nu trebuie sa o faci de la inaltimea unui piedestal, pe care ti-l ridici singur. Este o amagire.

Mai sus am accentuat tocmai smerenia, pentru ca de la ea trebuie sa pornim. Cei care din dragoste participa la sporirea duhovniceasca a altora, nu o fac pentru ca ii judeca, sau pentru ca "se considera mai cu mot", ci indeplinesc o datorie crestina. Undeva, mai sus, chiar ne-a oferit cineva suficiente temeiuri scripturistice, in acest sens.

"Iubirea nu cauta la ale sale", ne pune Sfantul Apostol Pavel. Asadar, si noi trebuie sa cautam nu la ale noastre, ci la ale celor pe care spunem ca-i iubim. Ar trebui ca acest lucru sa ne fie atat de firesc...

Dorin , sa fiu sincer, nu , nu ma simt desfrinat sub nici o forma, macar atita lucru imi dau seama. Incerc sa fac toate lucrurile cu masura, evident mai gresesc in diverse detalii, insa consider ca vad viata destul de matur si cu barbatie.
Deci sa nu exageram!

...insa, repet daca tu si Ana21 te simti ca-ti bati joc incontinuu de iubirea lui Hristos, este alegerea ta sa crezi asta

Eu, unul, zic ca muncesc destul pe baricadele iubirii!

Pe asta de unde ai mai scos-o frate?
Hristos a luat de sotie o desfrinata?
Poate vrei sa zici ca a tinut-o ca ucenica pe linga El pentru a-i acorda atentia necesara transformarii fiintei ei in bine, dar nu ca a luat-o de sotie, asta-i blasfemie

Marius nu spune blasfemii.
a explicat in alt mesaj pt cei care nu stiu.. citeste in urma.