Prin excomunicare eu intelg scoaterea pentientului afara din Biserica si interzicerea lui de a mai participa la orice sfanta slujba(fie taina, fie ierurgie).
Asa o intelegeti si dvs?

De participat, poate participa, adică poate fi prezent. Oricine poate fi prezent. Dar nu poate primi Sf Împărtăşanie.

aha, deci oprirea de la Sfanta Impartasanie o numiti excomunicare.
Si in biserica noastra se practica oprirea de la sfanta Impartasanie, ptr perioade diferite, in functie de gravitatea pacatului, dar ca penitentul se poate impartasi de celelalte taine: Sfanta spovedanie, Sfantul Maslu, Sfanta taina a cununiei- deci noi nu o numim excomunicare, doar oprire de la Sfanta Impartasanie.
Daca penitentul(sotie, sot, medic) se exclude automat de la sfanta Impartasanie, pe ce perioada se exclude?
Ce se intampla cu catolicii care nu cunosc aceasta randuiala? Adica care merg sa se impartaseasca fara a se spovedi si a-i opri cineva?

Aceia care se împărtăşesc sacrileg, adică fiind în stare de cădere din har (adică, în păcat de moarte) săvârşesc prin aceasta un nou păcat de moarte.

Te rog frumos, mai multă atenţie la exprimare.

Deviem de la subiect, care e despre nunta mixtă. Pentru o primă aproximare, putem considera că excomunicarea este scoatere din comuniunea euharistică a Bisericii. Mai multe, pe un topic adecvat.

Ceea ce multă lume confundă la noţiunea de "nuntă mixtă": e vorba de nuntă în care o parte este catolică şi o parte este acatolică, nu de o nuntă săvâşită de un sobor care e simultan catolic şi acatolic: aşa ceva nu există. Nici o nuntă care este mai întâi acatolică şi pe urmă, într-un al doilea timp, dublată de una catolică ori invers. Nici aşa ceva nu există, fiindcă un catolic căsătorit deja (în cadrul unei căsătorii catolice sau a uneia săvârşite de un preot acatolic, care este validă) nu se mai poate căsători din nou, cu aceeşi soţie cu care e deja căsătorit. Nici cu altă soţie, atâta timp cât aceea e în viaţă, căci ar fi bigamie.

Din câte am înţeles de la un ins de pe internet, pe el l-au obligat sau l-au constrâns în situaţia în care dorea să se căsătorească cu o catolică să semneze nu ştiu ce document prin care se angaja să îşi boteze şi să îşi crească copiii în religia catolică. Cred că Biserica Ortodoxă ar trebui să intervină cu anumite reglementări pentru a se asigura ca ortodocşii care se căsătoresc cu catolici să nu mai fie obligaţi sau constrânşi să îşi boteze copii în religia catolică, ci să îi boteze şi să îi crească în Biserica noastră ortodoxă apostolică. Ce zice BOR-ul din acest punct de vedere? Sau nu zice nimic şi ne trimite să ne rezolvăm problemele la "duhovnic" că alţii poate n-or fi în stare sau nu vor să îşi asume răspunderea.

Da, mare ”suferință”.
Eu am înțeles că l-au forțat și chiar l-au chinuit că altfel nu-l căsătoreau.

Cred că soluţia pe care BOR trebuie să o ia în astfel de cazuri, în care un ortodox sau o ortodoxă sunt constrânşi să îşi boteze copilul sau copiii şi să îi crească în altă religie decât în Religia Ortodoxă Apostolică, este să încerce să îi despartă pe cei doi în cazul în care partea "catolică" nu renunţă, şi să îl sfătuiască pe ortodox să îşi caute un alt partener sau o altă parteneră împrună cu care să îşi poată creşte copilul / copiii în Religia Ortodoxă Apostolică. Religia este mai presus de orice şi de aceea trebuie tratată cu maximă seriozitate de ortodocşi, atât de preoţi cât şi de simpli credincioşi.

Excepţie fac doar cazurile de iubire adevărată, însă în rest dacă partea cealaltă nu consimte la a ceda, este mai bine să se încerce despărţirea lor şi orientarea ortodocşilor fie spre alţi ortodocşi, fie spre alte religii sau confesiuni care sunt în măsură să cedeze.

O religie care opreste casatoria a doua persoane pe motivul convingerilor religioase diferite nu mai poate fi numita o religie a iubirii.

La care religie te referi?

Iudaismul :)

Daca pe mine m-ati intrebat, ma refer la orice religie care interzice casatoria oamenilor pe motive religioase. O religie cu adevarat a iubirii ii apropie pe oameni, nu ii indeparteaza.

Religiile diferite,stilul de viata si cultura diferita nu au cum sa apropie 2 oameni,oricat s-au atrage fizic.Ei incearca este adevarat,insa foarte putine casatorii mixte rezista pana la urma,sunt prea fragile;dupa ce atractia fizica dispare,ramane relatia amicala care se hraneste din comunicare,impartasirea acelorasi valori,interesul pt aceleasi lucruri/hobby-uri...Pai in acest context,ce interese comune sa am eu cu un musulman de exemplu?
Ce faci daca casatoria nu merge,relatia se destrama iar tu te trezesti convertit intr-o religie care nu mai face niciun sens?
Am avut o colega care s-a casatorit cu un musulman,a trecut la musulmani,i-a facut un copil,apoi au divortat.Acum nu se mai poate numi ortodocsa.Banuiesc ca daca va intalni un budist se va converti la budism si tot asa!
Nu prea merge...eu nu cred ca nu poti intalni un barbat/femeie din aceasi religie,pt a nu face compromisuri sau naste probleme.

Esti ortodoxa?

Extras din articolul: Casatoriile mixte in lumina invataturii si practicii canonice ortodoxe

"In concluzie, in conformitate cu doctrina si practica canonica ortodoxa trebuie retinute urmatoarele aspecte :

1. Casatoriile interconfesionale si interreligioase sunt interzise.

2. In cazul in care sunt tolerate, prin aplicarea iconomiei, slujba cununiei trebuie oficiata in biserica ortodoxa de catre preotul ortodox.

3. Posibilitatile si formele de aplicare a iconomiei depind de necesitatile practice ale fiecarei Biserici Ortodoxe locale, care are dreptul de decizie in judecarea fiecarui caz in speta.

4. Copiii rezultati dintr-o astfel de casatorie trebuie botezati si educati in credinta ortodoxa.

5. Conform privilegiului paulin (I Cor. VII, 12-16), casatoria mixta se admite numai in cazul in care ea a fost incheiata inainte ca unul dintre soti sa fi fost increstinat.

6. In baza dispozitiei canoanelor 10 Laodiceea si 23 Ioan Postitorul, nu este admisa casatoria unui crestin ortodox cu o persoana de alta credinta.

7. Canoanele 31 Laodiceea si 14 IV ecumenic ingaduie casatoria intre un crestin ortodox si o persoana eterodoxa, cu conditia insa ca sotul eterodox sa tagaduiasca solemn - cu prilejul contractarii casatoriei - ca va trece la Ortodoxie.

8. Canonul 72 trulan - care a uniformizat practica canonica de pana atunci - privind casatoriile mixte - interzice, in mod categoric, sub pedeapsa excomunicarii asemenea casatorii.

Considerandu-le lovite de nulitate, acelasi canon da putere de lege universal obligatorie privilegiului paulin, in sensul ca sotul devenit crestin - dupa incheierea - casatoriei respective - "sa nu se desparta"."

Intreaba preotul: Căsătoria cu eterodocşii

Ciudat ce sustii tu, mai ales ca ai spus ca sora ta este in manastire. Orice ortodox trebuie sa stie canoanele si doctrina ortodoxa cand vine vb. despre casatorii mixte. De aceea te intreb, esti ortodoxa?

@lore Oprirea de la Sf.Imparatasanie este o excomunicare din Biserica.

"Afurisirea!-Pravila Bisericeasca

Afurisirea sau excomunicarea este excluderea credinciosului din comunitatea Bisericii, cînd se face vinovat de păcate contra credinţei sau a moralei (Matei, 18,17; Cor. 5, 2-5; I Tim. 2, 20; Tii,3, io).

Ea este de.două feluri:

a) duhovnicească-internă, cînd credinciosul este oprit de la împărtăşire sau de la alte slujbe pentru o vreme;

b) cînd un credincios devine un necredincios public şi se iau măsuri administrative publice contra lui, înlăturîndu-l din obştea creştină. Numai cel ce se îndreaptă, este reprimit. (îi Cor. 2, 6-10). Clericul, mai întîi se cateriseşte şi, dacă este cazul, apoi se afuriseşte temporar sau definitiv, iar cînd stăruie în erezie şi în răutăţi, se dă anatemii. Afurisirea publică o face numai arhiereul - şi mai ales sinodul - care are dreptul s-o şi ridice, cînd cel vinovat s-a îndreptat. 2(Const. Ap. VII. 34).

sursa: http://www.catehetica.ro/afurisirea-...a-bisericeasca

Cred că aici ar fi locul unei corecturi. Nu cred că heterodoxul trebuie să tăgăduiască solemn că va trece la ortodoxie, ci eventual să făgăduiască solemn acest lucru.

Oricum, mulţumim pentru RĂSPUNSUL LĂMURITOR.

.......mesaj sters

Si eu cunosc un musulman casatorit cu o crestina, nu sunt romani ci libanezi daca nu ma insel, in orice caz dintr-o tara araba, si fiecare si-a pastrat religia iar casatoria lor merge foarte bine. Au copiii maricei acum si se inteleg bine. Eu pe el il cunosc, el este musulman, si este un om deosebit, mereu zambitor si mereu vorbeste frumos de familie. Acolo unde exista doar atractie fizica, nici religia nu va ajuta sa-i tina impreuna si religia este doar de forma in cazul asta, ca daca ar fi o religie traita, nu s-ar casatori doar pentru o simpla atractie fizica. Unde insa exista mai mult de atat, nici religia nu este o piedica, si exemple sunt destule, trebuie doar sa le vedem.

Canoanele ortodoxe cu privire la casatorie sunt cele mai severe din lumea crestina, de aceea si cazurile de "iconomie" sunt tot mai numeroase astazi. Mergeti pe la biserici si aflati cate s-au iconomisit si in ce conditii si veti afla mai multe decat stiti acum doar din teorie. Din fericire si BO a inceput sa puna mai mult accentul pe traire si nu pe Lege. Legea ucide trairea, nu am scapat de Legea evreiasca pentru a deveni incetul cu incetul sclavii unei alte Legi facute de oameni. Ap. Pavel nu a interzis niciodata casatoriile mixte, ci doar a permis despartirile pe motiv religios in cazul in care partea necrestina ar fi vrut sa se desparta, pentru ca ceea ce trebuie sa primeze este vietuirea in pace.

Si apropos de casatorie: apostolul Pavel se confrunta, printre altele, si cu situatia in care, intr-o familie de doi pagani, doar unul din ei trecea la crestinism. Pe acestia ii sfatuieste sa ramana in continuare cu sotul/sotia pagan(a) daca si acel(a) o doreste in continuare, si nu spune deloc ca acea casatorie ar fi invalida pentru ca nu fusese oficiata de un preot in fata lui Dumnezeu. Astazi, orice casatorie oficiata in afara bisericii este considerata nula de catre biserica, iata insa ca nu aceasta a fost si pozitia ap. Pavel ci dimpotriva, el considera casatoria intre pagani perfect valida din moment ce increstinarea unuia din soti nu ii afecta calitatea de sot, ba chiar putea sa isi pastreze in continuare partenerul de viata pagan daca si acela o dorea in continuare, si nici vorba sa isi refaca ritualul casatoriei in fata unui preot de data asta. Si daca sa presupunem ca li s-ar fi cerut sa il refaca, ne-am fi aflat exact in situatia casatoriei mixte crestin+pagan. Dar iata ca nici macar nu era nevoie, statutul de casatorit era recunoscut de comunitatea crestina si la pagani...

Din punct de vedere catolic, căsătoriile ortodoxe sunt perfect valide, ca şi cele protestante. Desigur, dacă nu există impediment la căsătorie, spre exemplu situaţia în care unul dintre soţi este deja căsătorit

Dintotdeauna a fost asa in Biserica catolica?

Recent a fost redifuzat filmul despre Ciprian Porumbescu si in acest film se pune la un moment dat problema casatoriei ortodox-anglican, si ceea ce m-a surprins este faptul ca preotul ortodox era deacord iar cel anglican nu, exact pe dos fata de realitate. Am verificat imediat pe Internet ca sa vad daca pe vremea lui Ciprian Porumbescu anglicanii se opuneau casatoriilor mixte si am gasit ca nu, sunt primii sau printre primii care au acceptat casatoriile mixte crestine. Nu am verificat si despre BC, dar ramasesem cu impresia ca BC accepta casatoriile mixte cu alti crestini doar cu conditia ca apoi copiii sa fie crescuti in BC, se cere promisiunea non-catolicului in acest sens. Ma insel?

Revenind insa la ceea ce scriam in postarea anterioara, nici Biserica catolica nu recunoaste casatoriile civile care nu au fost oficiate si in biserica, nu? Ma refer la oricare biserica recunoscuta de BC. In timp ce apostolul Pavel le recunostea, cel putin pe cele incheiate intre oameni necredinciosi inainte de a ajunge la credinta. Daca astazi doi oameni necredinciosi si nebotezati se casatoresc civil si apoi unul dintre ei ajunge la credinta ortodoxa, proaspatul credincios afla ca pana atunci a trait in pacat pentru ca in fata lui Dumnezeu nu-i casatorit din moment ce nu a facut casatoria la biserica, ca atare trebuie sa se casatoreasca la Biserica daca vrea sa nu mai traiasca in pacat, iar pentru a se casatori la biserica trebuie ca si celalalt sa se boteze si sa devina ortodox (ma refer aici la oameni nebotezati deloc, exact ca pe vremea apostolului). Iar daca nu accepta, atunci sa se desparta. Aceiasi oameni pe vremea Ap. Pavel au auzit de la acesta ca trebuie sa traiasca in continuare ca sot-sotie si sa nu se desparta decat daca cel necredincios doreste despartirea.

Dintotdeauna.

Filmele de ficţiune (chiar dacă de genul biografiilor romanţate) nu sunt legate să respecte adevărul istoric ori ştiinţific. Sunt licenţe pe care autorii operelor de ficţiune şi le iau. Pe de altă parte, cine este interesat de a descoperi canoanele are la dispoziţie...codul canonic, oricând preferabil filmelor în efortul de documentare.

De astă dată nu, nu vă înşelaţi. Un soţ (soţie) catolic se poate căsători (catolic) cu o soţie (soţ) ortodox, dacă cei doi cad de acord să crească copilul în credinţa catolică, deoarece facerea de copii şi creşterea lor în Cristos este principalul (deşi nu singurul) scop al matrimoniului.

Căsătoriile naturale nu sunt căsătorii sacramentale (pe când căsătoriile sacramentale sunt căsătorii naturale). Problema la care vă referiţi este numită de canonişti "privilegiu paulin". Este un caz (în practică, foarte rar) de desfacere a căsătoriei naturale care nu poate avea loc decât prin dezlegare papală. Apare în următoarea situaţie: doi nebotezaţi s-au căsătorit pe calea căsătoriei naturale specifică nebotezaţilor, dar ulterior unul dintre ei s-a convertit şi s-a botezat. Dacă soţul neconvertit doreşte separarea, Papa poate dizolva căsătoria şi soţul convertit se poate recăsători.

Despre privilegiul paulin puteţi citi de la sursă, aici: http://www.vatican.va/archive/ENG1104/__P44.HTM

Precum şi în româneşte, de aici: http://www.profamilia.ro/familia.asp?manual=06

Multumesc Mihnea de informatii.

Bine-nteles ca fictiunea ramane fictiune, eu doar spuneam ca anomalia din acea fictiune m-a determinat sa fac o mica cercetare ca sa vad cum ar sta in realitate lucrurile intr-o situatie similara celei prezentate in fictiune.

Un singur lucru nu am inteles legat de ceea ce mi-ati dat sa citesc: o casatorie naturala nesacramentala intre doi necrestini ramane tot naturala si nesacramentala daca unul din ei se converteste? Iar BC cum ii considera pe cei ce traiesc intr-o casatorie naturala si nesacramentala? Ii considera in pacatul curviei ca la ortodocsi sau nu?
Si inca o intrebare: unde a permis Ap. Pavel recasatorirea unui proaspat botezat si parasit de partenerul necrestin? El a permis doar despartirea pentru a trai in pace, nu a zis ca cel credincios s-ar putea recasatori cu altcineva. El a dat doar un motiv in plus de despartire, in plus fata de cel dat de Domnul: adulterul. Insa la fel ca Domnul, apostolul nu a zis ca partea vatamata ar avea voie la recasatorie. Una din doua ar fi adulter/curvie.

Desigur. Din faptul că e necesară intrevenţia capului Bisericii pentru ca ea să poată fi desfăcută, înţelegem că este o căsătorie autentică, în cadrul căreia apare o situaţie nouă: unul dintre soţi se converteşte şi se botează.

Poate că cele ce am să vă spun vă rănesc, lucru pe care nu îl doresc în niciun caz. Dar, adevărul este că toţi botezaţii au datoria de a-şi oficializa uniunile în faţa lui Dumnezeu. Ceea ce este scuzabil infidelilor, că nu au ştiut, nu este permis celor ce L-au descoperit pe Domnul şi au promis să slujească Lui ca unui Stăpân şi unui Dumnezeu. Fără acest lucru, din punct de vedere moral vorbim de o situaţie de curvie, deşi, din considerente diplomatice, adesea e de evitat această formulare.

Pare-se că ceea ce am auzit de pe net de la un ortodox chiar era adevărat iar Mihnea D. ţine în cele din urmă să confirme, deşi în prealabil a minţit fără ruşine că lucrurile ar sta de fapt altfel. Aşa zisa cădere la înţelegere de care ne vorbea domnul Mihnea D. nu este de fapt altceva decât căderea ortodoxului la înţelegerea preotului catolic şi a catolicului. Vedem deci cum MINTE domnul Mihnea D. cu seninătate, încercând să inducă în eroare pe ortodocşi. Însă în cele din urmă se dă pe faţă singur şi recunoaşte cu propria-i gură că rezultatul căderii de acord este de fapt botezarea şi creşterea copilului în adunarea "catolică", deşi mai sus spune în chip mincinos că lucrurile ar fi în fapt discutabile.

Reamintesc prin urmare cum stau lucrurile pentru un ortodox sau pentru o ortodoxă, aşa cum le-a citat Laura19 pentru a se îndepărta confuzia creată de fumigenele mincinoase ale domnului Mihnea D.:

Nu ma raniti, fiti pe pace :)

Deci pana la venirea la credinta nu se considera curvie, dar apoi da, am inteles bine? In cazul acesta, cel care ajunge la credinta si se boteaza, cum ar putea face el casatoria sacramentala cu partenerul sau necredincios si nebotezat? Este permis asa ceva la catolici? Si cum de Ap. Pavel nu da o asemenea invatatura, el care era atat de atent la acest tip de pacat ce opreste intrarea in Imparatie? Cum de el nu considera ca ar fi curvie? Ce raspuns da BC?

Si inca o intrebare la care nu am inteles raspunsul: daca doi oameni necredinciosi se casatoresc doar civil, apoi divorteaza, dupa care unul din ei gaseate pe altcineva (niciodata casatorit) cu care vrea sa se casatoreasca si de data asta ajunge la credinta si vrea casatorie in biserica, este posibil sa o aiba la catolici sau nu?

Teoria asa spune la catolici, copiii sa fie botezati si crescuti catolici. Si la ortodocsi spune la fel, sa fie botezati si crescuti ortodocsi copiii. De aici pornesc de fapt disensiunile casatoriilor mixte. In practica insa nimeni nu este apoi obligat la nimic, totul se face prin intelegere intre cei doi soti. Si de obicei o parte din copiii familiei sunt botezati la ortodocsi si o parte la catolici. Cei in cauza nu au nici o problema in a se intelege, ci problemele le fac cei din afara care nu au nici o treaba cu casatoria celor doi si intelegerea dintre ei, dar vor sa puna bete in roate...

Da, cu dezlegare arhierească. Se numeşte căsătorie cu disparitate de cult. Şi căsătoriile mixte (în care unul dintre soţi este catolic şi celălalt este botezat acatolic) şi căsătoriile cu disparitate de cult (între un catolic şi un nebotezat) se pot face numai cu dezlegarea ordinariului (chiriarhul locului). Deosebirea dintre ele este că, în cazul căsătoriilor mixte, dezlegarea se obţine uşor şi, în caz de nevoie, este prezumată, pe când în cazul căsătoriilor cu disparitate de cult dezlegarea trebuie să fie expresă.

La ce anume învăţătură a Sf Ap Pavel vă referiţi ? Unde se pronunţă el împotriva căsătoriilor mixte sau cu disparitate de cult ?

"Necredincioşi", adică nebotezaţi ? Sau "cultural catolici" cum se mai spune, adică botezaţi care nu cred, drept care nu s-au căsătorit religios ?

După părerea mea (dar problema începe să mă depăşească, trebuie întrebat un canonist pentru o părere autorizată) în ambele cazuri căsătoria se poate face. O excepţie ar fi situaţia în care ei s-au căsătorit nu numai civil, ci şi la ortodocşi, protestanţi sau alte culte acatolice. În asemenea caz, căsătoria a fost valabilă, deci cei doi nu pot contracta o nouă căsătorie.

Spre exemplu, eu m-am căsătorit cu soţia mea la ortodocşi. Nu pot invoca motivul că abia după aceea L-am descoperit pe Dumnezeu, astfel încât să cer o altă căsătorie.

Postare raportată.

Da, Dumnezeu ne lipseste
 

Va sa zica avem nevoie, draga Mihnea, sa fim in BC daca nu voim sa traim fara Dumnezeu.
Iar pe copii sa ii crestem in duhul lui Hristos, deci in BC, daca nu-i voim oameni fara Dumnezeu.

Eu cred ca Biserica Ortodoxa nu este straina de Dumnezeu iar copiii nostri sunt cu gandul, inima, faptele in Hristos, atat cat pot si ei, cat reusim si noi, cat binevoieste harul Domnului sa ne sprijine, sa ne lumineze si sa ne intareasca.

Cum harul nu se afla doar in sacramente, vorba lui Decebal, atunci tragem nadejde ca oamenii cu credinta in Hristos raman intru Domnul, intr-o anumita masura, fie in BC, fie in BO, fie in orice alta adunare facuta in numele Domnului.

Ca asta ridica probleme privind mantuirea si desavarsirea, asta e alta discutie. Care s-a tot purtat pe forum.

Dar ca e strain de Dumnezeu un om care nu face parte din vreo biserica anume, iaca asta eu ma indoiesc. Strain de tot nu e nici dracu.

Asa incat, concluzionez ca criteriul pe care l-ai avansat in doua rinduri mici in doua postari succesive, este palid si nerelevant in raport cu problema sfintirii omului si a mantuirii sufletului.
Asa cred.

Văd că încă nu ai înţeles, Tartaruga. După cum am înţeles de la un ortodox pe internet, atunci când s-a căsătorit cu o catolică a fost constrâns de preoţii catolici să semneze că îşi va boteza eventualii copii în Religia Catolică. Cu alte cuvinte aşa zisa înţelegere nu însemna decât dacă ortodoxul înţelege să facă cum vor catolicii sau nu; înţelegerea nu putea să cadă decât într-o singură parte. Dacă ortodoxul nu ar fi acceptat condiţia impusă de preoţii catolici, căsătoria catolică nu ar fi avut loc. Iar faptul că asta este legea sau regula a confirmat-o chiar domnul Mihnea când a spus foarte clar:
cu alte cuvinte este evident că numai asta este condiţia ca să fie săvârşită căsătoria la catolici. Deci este evident că numai în situaţia căderii asupra acestui acord poate avea loc căsătoria la catolici, în altă situaţie căsătoria nefiind îndeplinită la catolici pentru că ar însemna încălcarea acestei reguli. După cum v-am mai spus, am reţinut clar de la un ortodox pe internet că el fusese practic obligat "să cadă de acord" asupra acestei condiţii, altfel căsătoria la catolici le era respinsă.

Cei care puneau beţe în roate căsătoriei erau de fapt preoţii catolici care nu acceptau botezarea şi creşterea copiilor în Biserica Ortodoxă şi care practic l-au obligat să semneze o Declaraţie, în cazul în care avea să aibă loc căsătoria "catolică", prin care bărbatul ortodox să se angajeze că îşi va boteza copii în Biserica Catolică.

Decebal, am inteles partea cu declaratia, asa cere teoria. Nu il obliga insa la nimic apoi. Si ortodocsii cer cresterea copiilor in BO, nu stiu daca cer si ei o declaratie sau nu, dar multa vreme ortodocsii nu au acceptat deloc casatoriile mixte, nici cu declaratie ortodoxa nici fara. Problemele sunt de ambele parti pentru ca ambele parti vor ca apoi copiii sa fie botezati si crescuti la ei. Si asta pentru ca niciuna din cele doua biserici, BO si BC nu considera ca cealalta biserica ar contine tot adevarul. Daca ambele ar considera la modul trait si nu teoretic, ca mantuirea este posibila in oricare dintre cele doua, si mai ales daca ar avea in vedere ca pana la urma este Dumnezeu cel care va chema copilul la credinta si ii va arata calea indiferent de parerea parintilor, astfel de probleme nu s-ar mai pune si astfel ar disparea si lupta asta pentru orgolii.

M-am referit la invatatura Ap. Pavel data celor care erau casatoriti dupa ritualuri pagane si care apoi treceau la crestinism. Apostolul nu le spune ca de acum inainte traiesc in curvie daca nu fac si casatorie sacramentala si nici nu le spune ca ar putea sa se casatoreasca cu un altul daca sunt parasiti pentru ca vechea casatorie nu a fost sacramentala si erau in necredinta. Nimic din toate acestea, dimpotriva, Ap. Pavel se poarta ca si cum acea casatorie naturala si nesacramentala (dupa criteriile de azi) ar fi avut exact aceeasi valoare ca una sacramentala de azi. Sau imi scapa mie ceva?

Nu doar teoria cere aşa. Ţi-am spus foarte clar că în practică l-au pus preoţii catolici să semneze acea Declaraţie. Practică, nu teorie! Iar la catolici regulile sunt reguli, nu te joci cu regulile, nu vezi atâtea "pogorăminte" şi "iconomii" ca la ortodocşi. Deci pe acel bărbat ortodox practic l-au obligat, l-au constrâns să semenze Declaraţia. Altfel, la adio căsătorie "catolică". Poate ar fi putut să facă la ortodocşi şi să îşi crească copiii în Ortodoxie, însă nu ştiu dacă nu cumva respectiva catolică ar fi fost excomunicată de Biserica Catolică.

Decebal, eu la altceva ma refeream. Practic a semnat declaratia dar continutul celor semnate este pur teoretic. Dupa casatorie isi creste copiii cum vrea, de comun acord cu sotia bine-nteles. Ceea ce vor ei conteaza.
BO are canoane care interzic o astfel de casatorie, deci in trecut nu s-ar fi putut casatori decat la catolici. Acum se poate casatori si la ortodocsi cu pogoramant, si stiu un caz roman-maghiara ce au facut casatoria la ambele biserici.
Iar in BO se petrec lucruri mai grave pentru ca in BO au fost oameni constransi sa se boteze pentru a se putea casatori cu partenerul ortodox. Dvs. faceti caz de o declaratie sub constrangere, ce parere aveti atunci de un botez sub constrangere? Nici una nici cealalta n-ar trebui sa existe, dar din doua, declaratia este cea mai putin grava.

Ce au păţit mă?? Constrânşi? Cu ce au fost "constrânşi"? "Constrâns" să se boteze. Auzi la ea.

Vedeti ca este un topic pe tema asta. Initial au dorit sa ascunda preotului faptul ca unul din ei era nebotezat dar au fost parati si ca atare nebotezatul a fost constrans sa se boteze altfel zero casatorie. Incercati dvs. sa va casatoriti cu un nebotezat in BO si apoi veniti sa imi spuneti si mie daca a mers...

@AdrianaXXX: ştiu prea bine despre aşa-zisa "constrângere". Eu am o problemă cu termenul folosit nu cu faptul că rătăcitul respectiv a fost adus la Calea cea dreaptă.
Cât despre sfatul tău de a încerca nu ştiu ce: nu mersi, sunt foarte însurat, foarte ortodox şi altceva nu-mi mai trebuie.

Asta să o crezi tu că aşa stau lucrurile. Odată ce ai dat declaraţia trebuie să o respecţi pentru că aceia sunt oameni care îşi respectă cuvântul dat. Ceea ce tu sugerezi este că regulile se pot încălca aşa de oricine de capul lui însă oamenii cinstiţi, de onoare nu îşi calcă făgăduinţele. Nu ştiu dacă nu cumva, după semnarea acelei declaraţii Biserica Catolică nu cumva te poate şi acţiona în instanţa de judecată; asta ar putea să o spună cei din lăuntru care cunosc treburile.

Pe de altă parte cei care se căsătoresc nu o fac de capul lor şi nu fac orice vor ei. fiind membri ai unor Biserici, nu sunt de capul lor şi nu fac ce vor ei pentru că există limitări date de Biserică. Odată ce ai căzut de acord asupra unui lucru înainte de căsătorie, iar acordul şi hotărârea se iau înainte nu după, acordul rămâne valabil.

Asta este părerea dumneavoastră personală că ar fi vorba despre o gravitate. În esenţă este vorba despre o normalitate. Având în vedere că Biserica Ortodoxă este succesoarea poporului ales al lui Dumnezeu, a vechiului Israel, anumite reglemetări sunt inspirate de vechiul testament. Ori ştim ce atenţie acordau vechii evrei pentru puritatea religioasă şi de aici vin canoanele Bisericii Ortodoxe, din dorinţa de a se păstra puritatea credinţei ortodoxe a soţilor şi a copiilor şi de a nu se corupe credinţa ortodoxă prin influenţe heterodoxe. Se urmăreşte prin urmare respectarea vechiului şi a noului testament, nu urmarea propriilor pofte şi păreri personale. Biserica Ortodoxă este în cele din urmă o societate şi nu îşi face fiecare după capul lui. Copiii ortodocşilor trebuie deci crescuţi în credinţa Bisericii Ortodoxe, nu aşa cum vă place dumneavoastră.