Pentru mine au fost cele mai mari lacrimi , (era o metafora veche )

Doamne ajuta

Scuze, o cunosc foarte bine...insa voiam sa spun acelasi lucru ca si tine de fapt!

Doamne ajuta!

Doamne, ce bucurie sa poti citi atatea intamplari care au schimbat vieti, au intorrs suflete aproape plecate dintre noi!... Iata un subiect care ne aduna pe toti intr-un gand, unde nu exista cantradictie si neincredere!...

Ylyana, miscatoare povestea ta, dar un lucru totusi m-a amuzat: "lacrimi de crocodil"... Daca ai fi folosit asa ceva, Doamne-Doamne... s-ar fi intors cu spatele! ;)


Later edit - Intre timp vad ca s-au mai sesizat si altii!...

Da, foarte frumoase intamplari de viata..iar efectul asupra mea e unul care din contra, incepe sa fie putin negativ, pentru ca incep sa cred ca eu nu prea am mai avut parte de minuni de acum...glumesc evident!:71:

Mai e si unul pozitiv, incep sa ma gandesc sa scriu o carte chiar :71:

O minune,...eu in preziua Atestatului de Pictura..ca intotdeauna cu tensiunea crescuta incercand sa le termin pe toate la timp ( de parca pana atunci m-ar fi oprit cineva!)...siiii, pentru acest atestat trebuia sa prezint 3 lucrari: peisaj, abstract si natura statica. Natura statica si cea abstracta le facusem eu cumva...daaaaaaar peisajul inca nu, siii in disperare ma pun pe pictat in dupa amiaza de dinainte. Tensiunea crescuta...mana tremuranda, inspiratia asa si asa...dar de pictat, pictam totusi...si cand deja luna stralucea pe cer...se facea ca terminam si eu tabloul.

A -2- a zi asez eu tablourile, emotii mari...si cand mi-a venit si mie randul sa le prezint, de bine de rau am reusit sa spun ceea ce aveam de spus...iar in final profesorul nostru afirma " Da, cel mai frumos peisaj...ihm, foarte frumos!"...iar eu am ranjit in sinea mea zicand " Ehee...daca-ti sti dumneavoastra cat suflet am pus eu in acest tablou!!!":71:

puteti povesti si vise care au fost premonitorii nu numai minuni faptice, sunt foarte multe povesti ale voastre care m-au facut sa plang de emotie, va multumesc foarte mult ca participati. nu vreau sa fie nimeni sfios, povestiti orice vi se pare voua minune, nu va va critica nimeni si apoi de aceea sunt aici sa intervin, sa moderez deci curaj.

Doamne, miluieste-ne pe noi!
 

Dupa vreo 10, 15 ani in care am fost departe de Dumnezeu, dupa ce am ramas singura din pricina ca am fost rea cu toti semenii mei, m-au cuprins foarte foarte multe ganduri rele. N-aveam liniste deloc. Gandurile erau atat de multe si atat de agresive ca nu-mi dadeau pace nici o clipa. Am trait cu ele cam o jumatate de an, 1 an, ajungand in crunta deznadejde. Nimic nu mai voiam, nimic nu mai observam, nu participam la nimic, nu tare puteam vorbi cu oamenii mare lucru ci numai si numai cu mintea in ganduri rele. Un fost prieten mi-a dat Acatistul Maicii Domnului, bucurie neasteptata. Il citeam de vreo 3, 4 ori pe zi cand veneau gandurile insuportabile. S-au linistit gandurile pe care nu le puteam suporta si si-au aratat adevarata fata - am inteles ca e diavol si nu om cel care ma chinuie (ajunsesem sa-l blestem pe cel pe care mi-l inchipuiam eu ca ma chinuie si sa-mi doresc moartea).
Intr-o zi, venind de la lucru, dupa opt ore de chin (caci erau permanente), am intrat intr-o Biserica care nu era in drumul obisnuit de venit acasa. Pentru prima data am plans si in Casa Lui, nu doar acasa. In Biserica aceea mi-am gasit duhovnicul si am invatat sa fiu om din nou.
Minunea? Dupa cate fapte rele am facut si credeti-ma pe toate le-am facut si inca cu ravna, Dumnezeu nu m-a lepadat. Minunea minunilor e dragostea Lui pentru noi.
Doamne ajuta! Doamne ajuta! Doamne ajuta

"cred cu adevarat" este cu adevarat o minune, bine ca ai fost salvata.

minunile din viata mea (cateva)
 

Si cu mine a facut Bunul Dumnezeu F. multe minuni, mai ales prin intermediul (si/sau la interventia/mijlocirea) Maicii Domnului, careia am tot incercat sa ma rog, dupa puteri. Am simtit din plin ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al Sfintilor carora m-am rugat, aproape instantaneu; raspunsurile la rugaciunile mele nu s-au lasat mai niciodata prea mult asteptate, desi am pacatuit F. mult (si F. grav) la viata mea, inca din copilarie, de cand am inceput sa cresc etc. Si nici recunostinta/multumire, pt. ele, nu am aratat catre Dumnezeu, de cele mai multe ori, cazand in uitare, lenevie, ignorantza s.a. Dar Le MULTUMESC acum, si aici, in mod public (si expres), dar si in sinea mea, in sufletul si mintea mea, pentru toate binefacerile, pt. tot ajutorul neasteptat si pt. toata purtarea de grija!... :25::77::63:

Am avut o existenta cam 'zbuciumata', inca de timpuriu, si m-am aflat de multe ori in situatii aparent fara iesire, in imprejurari imprevizibile s.a.m.d., insa de fiecare data am reusit sa scap ori/si sa gasesc o iesire/salvare, in moduri miraculoase, numai cu ajutorul (interventiei divine salvatoare, izbavitoare a) Domnului Iisus Hristos, Caruia Ii MULTUMESC nespus de mult!...

Poate ca aici 'nu se inghesuie nimeni' sa discute despre minunile pe care le-a facut Bunul Dumnezeu in viata fiecaruia, fiindca unele (sau multe) dintre ele ar putea fi mult prea personale. Uneori simti nevoia de a le face cunoscute si altora, dar alteori, poate ca ar fi mai bine si mai recomandabil, mai indicat sa le pastrezi doar pt. tine, acum depinde si de natura lor etc. Sau si din uitare, ori nebagare de seama s.a.m.d.

Expun si eu, f. pe scurt, vreo cateva 'intamplari minunate' din experienta pers., 'patzaniile' mele, aici:
1. am 'revenit' la viata dupa o noapte de stat in coma, in urma unei tentative de suicid prin ingestie de pastile (cativa pumni plini de tranchilizante, somnifere, barbiturice s.a.), in adolescentza timpurie; m-am si recuperat apoi destul de rapid, d.p.d.v. fizic, insa am ramas ulterior cu unele stari de anxietate si depresie etc.

2. am scapat miraculos din cateva posibilitati de accidente auto care mi-ar fi putut fost chiar fatale (o data, chiar inainte de o eventuala coliziune extrem de oribila , pe care am reusit sa o evit printr-o minune, ca altfel nu-mi explic!... nu stiu ce-mi venise, dar chiar cu vreo cateva secunde inainte de acea intamplare, incepusem, instantaneu, aflandu-ma la volan, sa cant 'Hristos a Inviat!', imnul pascal, dar cu atata intensitate si 'pasiune', cu un fel de 'dor', cumva inexplicabil, 'sete' sufleteasca dupa Dumnezeu, de aproape ca-mi dadusera si lacrimile!... apoi, cateva secunde mai tarziu, am evitat un posibil accident mortal!...)

3. am reusit la unele examene mai dificile (cel putin asa-mi pareau mie, pt. nivelul meu de pregatire si/sau inteligentza mea, la respectivele momente in timp) in urma rugaciunilor (insistente, cateodata).

4. am revenit la credinta crestin-ortodoxa (a trebuit sa primesc Mirungerea, iarasi), dupa ce ma lepadasem (asemenea lui Iuda iscarioteanul) de Hristos, din pura PROSTIE, nestiintza etc, victima (sub hipnoza mai mult fara voia mea) a unor vrajitori/samani care se ocupau cu magia neagra si la care mersesem intr-un impuls DOBITOCESC, sa-mi aflu 'viitorul', dar sa ma si razbun pe cineva!... si am sfarsit prin a ma 'razbuna' pe nimeni altcineva, decat propria-mi persoana!... :20: Am suferit cumplit, am agonizat, aproape indescriptibil in cuvinte (stari insuportabile de cosmar intens, prelungit, parca interminabil), ulterior, pt. ca imediat ce m-am lepadat de Hristos, mi se retrasese, in mod simtit, perceptibil, Harul primit la Botez. Dar nu mai intru acum in detalii, ca n-as mai termina nici intr-o saptamana - lol. Am revenit la credinta crestin-ortodoxa pe care o primisem la Botez, doar in urma rugaciunilor la Maica Domnului, care mi-a luminat mintea (intunecata) sa-mi amintesc de relele ce facusem in trecut si pe care le uitasem cu desavarsire!... am mers apoi la un duhovnic si m-am spovedit, i-am povestit (tot, sper ca n-am omis/uitat nimic din) ce facusem etc, iar dansul mi-a spus ca a fost F. grav dar ca exista iertare de la Dumnezeu pt. cei ce se pocaiesc si isi regreta sincer pacatele savarsite/comise, si ca trebuie sa primesc iarasi Mirungerea, mi-a dat si un canon etc. Iertare ar fi existat pana si pt. Iuda iscarioteanul, daca s-ar fi pocait, dar nu s-a pocait, si de aceea a sfarsit cum a sfarsit... Sf. Ap. Petru de asemenea s-a lepadat de 3 ori de Hristos, dar mai apoi a fost iertat (a primit iertare) fiindca s-a pocait, a regretat si a plans cu amar s.a.m.d. Exemplul Sf. Ap. Petru mi-a fost amintit si mie atunci (daca-mi mai amintesc asa bine si nu ma-nseala memoria) de catre acel preot duhovnic.

* odata, mai demult, am scapat 'ca prin urechile acului' (vba ceea), din mainile unui tigan dubios, puscarias (destul de periculos, dar care pozase in 'om de buna-credintza' si astfel indusese in eroare/pacalise destule pers.), care probabil se ocupa si cu traficul de persoane, pe langa alte fraude si hotzii diverse, fugind aiurea (cu 'individul' respectiv in spatele meu, incercand sa ma prinda si sa ma opreasca) pe un camp mlastinos etc, noaptea, in plin intuneric, de era cat pe ce sa cad si intr-o groapa mare din care se extragea petrol/tzitzei sau ceva de genul (numai Bunul Dumnezeu mi-a ghidat pasii in asa fel incat sa nu cad si sa mor acolo prin inecare in materia aceea vascoasa, cleioasa, groasa si mirositoare etc, si sa ocolesc in ultimul moment, sa fac o cotitura, in fuga aceea disperata, printr-o bezna prin care nu puteam vedea mare lucru, apoi mi-a scos in cale, de niciunde, o basculanta (ultima, din cate aveam sa aflu de la sofer) care transporta pietris/nisip, in fatza careia am sarit, pur si simplu, rugandu-l pe sofer si pe colegul sau din dreapta sa ma duca la prima statie de politie etc).

Si multe altele (nu toate la fel de negative ca cele postate mai sus), dar ma opresc aici.

Frumos! Minuni din astea as vrea sa citesc :6:
Cred ca adevaratele minuni sunt cele care are putere de transformare, nu cele care iti incanta privirea, auzul, simtirea.
Haideti sa va spun si eu cateva minuni: dupa toate netrebniciile mele, inca mai traiesc si Dumnezeu nu m-a parasit. Am o sanatate buna, un acoperis deasupra capului, mancare in farfurie, pot vedea cerul albastru si ma pot bucura de trilul pasarelelor. Pe cand altii nu pot vedea cerul albastru, nu pot auzi trilul pasarelelor si nu pot alerga in ploaie... nu e o minune simplul fapt ca noi ne-am nascut mai norocosi decat altii si ca in fiecare zi, Dumnezeu ne mai acorda cate o sansa?
Nu vreau sa va stric elanul, stiu ca sunt nesuferita zicandu-va toate acestea, dar la cata suferinta e in lume, ar trebui sa punem umarul la treaba si sa facem NOI minuni cu altii, nu sa asteptam cai verzi pe pereti si zane maselute cu bagheta in mana, implinindu-ne dorintele egoiste.
De asta ne tine Dumnezeu in viata, ca sa ii ajutam pe altii si sa facem o lume mai buna si nu ca sa ne convinga pe noi de existenta Lui.

Ma iertati daca v-am suparat... Toti sunteti minunati si meritati tot binele din lume, dar sa nu uitam de menirea noastra pe pamant si de datoria noastra ca si crestini.
Va doresc din tot sufletul, multe minuni duhovnicesti!

alta mica minune traita de mine
 

Si altceva, de care tocmai mi-am amintit acum:
cand am fost in Grecia, la man. Panaghia Malevi (cu icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, izvoratoare de mir), am ramas acolo pt. o noapte, iar a 2-a zi cand sa plec, nu reuseam sa contactez taximetristul care ma transportase acolo in seara anterioara, sa-l rog sa vina sa ma duca iarasi pana in Tripoli, de unde urma sa iau autocarul inapoi pana in Atena etc. Credeam ca nu era semnal, dar de fapt eu terminasem creditul de pe tel., si aproape toti banii pe care-i avusesem la mine in numerar. Man. este situata relativ cam departe de 'civilizatie', aflata la niscaiva departare de cel mai apropiat oras, Tripoli etc si nu erau acolo nici bancomate, si nicaieri unde sa incerc sa suplimentez creditul tel. (nici conexiune la internet etc, dar nici nu aveam net pe mobil sau laptop la mine etc - nu stateam sa ma car si cu laptopul dupa mine, pana acolo, la manastire). Cu alte cuvinte, eram, dintr-o data, in 'pomul pomului', si niste sentimente de panica si neliniste incepeau sa mi se tot strecoare in minte. M-am rugat apoi putin sa gasesc transport si sa nu raman pe-acolo, si am facut cateva metanii la icoana miraculoasa a Maicii Domnului si la o alta icoana a Sf. Nectarie, care se afla afara, pe un iconostas/suport din lemn, undeva intr-un coltz, langa bisericutza veche, in curtea man. Apoi, in mod miraculos, una dintre maicile de acolo care vbeau engleza, a iesit si m-a intrebat daca am nevoie de transport, fiindca tocmai ce vbise dansa cu singura familie care venise acolo pt. niste pb., si numai ce se pregateau sa plece inapoi. Cineva din acea familie vbea si ceva engleza, cat de cat, caci eu nu stiam greceste aproape deloc... Initial, vroiau sa ma lase in cel mai apropiat oras, Tripoli, de unde urma ca eu sa astept sa prind autocarul pt. Atena (bine, cel putin, ca avusesem 'inspiratzia' de a-mi fi cumparat bilet dus-intors), dar s-au razgandit instantaneu, pe drum, caci si-au amintit ca trebuia ca si ei sa ajunga in Atena pt. ceva, si astfel m-au dus si pe mine cu ei pana acolo, unde m-au lasat intr-un loc f. convenabil, la o statie de metrou aproape de centru etc, dupa ce mi-au si explicat succint pe unde sa caut si sa gasesc acomodare la hoteluri mici si mai accesibile/ieftine ca pret s.a.m.d. Dar la metrou, ce te faci, ca nu aveam bani schimbati ca sa cumpar bilet pt. cele cateva statii pe care le aveam de parcurs pana sa gasesc un bancomat sau banca deschisa inca (fiindca si bancile inchisesera pana ce am ajuns eu in Atena, era si sambata, zi scurta etc). Iarasi, am 'nimerit' si acolo, un 'nene' functzionar-vanzator de bilete la ghiseu, de treaba (sau intr-o dispozitie ceva mai buna atunci, in acel moment, si care de asemenea stia engleza - lol), caci, dupa ce mi-a facut observatzie si m-a 'mushtruluit' un picutz pt. lipsa de organizare etc, mi-a oferit gratis biletul de metrou de care aveam nevoie si mi-a spus ca de data aceea sa-l consider cadou de la dansul etc (fie pomana dansului, oricum)...
De indata ce m-am rugat si atunci, lucrurile s-au aranjat 'ca de la sine', aproape pe negandite si in mod cu totul neasteptat!...

Sa va mai povestesc cate ceva.
Imi doream foarte mult sa iau carnetul de conducere, asta acum multi ani. De la 16 ani visam acest lucru.La un moment dat a venit ziua examenului si am picat la traseu din cauza unor mari emotii indescriptibile. Numele meu este anna maria si a doua oara cand l-am dat a fost exact pe 15 august "sfanta maria" de ziua mea si evident ca l-am luat atunci. acum pe carnetul meu apare 15.08.2002 -a fost cadoul lui dzeu ptr mine.

...
 

O sa va mai povestesc doua minuni ... una s-a intamplat chiar in liceu. Imi displacea total cand venea ora de educatie fizica, nu pentru ca nu imi place sportul, activitatea, dar erau niste lucruri care nu imi placeau cand ne punea sa sarim pe capra etc. Inca din generala ma tot chinuiam sa sar peste capra, desi eram cea mai inalta din clasa, nu reuseam nicicum. Am ajuns la liceu, aceasi problema ... saritul peste capra. Prin clasa a 11-a proba aceasta a fost obligatorie, in clasele anterioare era la alegere din mai multe probe...evident eu alegeam tot timpul alta proba. Dupa ce toti colegii mei au dat proba si au mers sa se schimbe, am ramas doar eu si profesoara. Am incercat sa sar prima data, la fel ca de obicei nu am reusit, aveam dreptul la doua incercari, iar inainte de cea de-a doua incercare am zis " DOAMNE AJUTA-MA!" si brusc m-am trezit ca am sarit pentru prima data! Nu va spun ce mare bucurie a fost atunci, dar pe langa asta am fost foarte uimita pentru ce se intamplase. O alta minune, care mi-a salvat viata ... tocmai mergeam cu mama acasa de la piata si urma sa trecem strada, mama s-a uitat sa vada daca vin masini si chiar in acel moment vedea o masina cu o viteza f mare, mama nici nu a mai apucat sa zica sau sa faca nimic ,eu nu am vazut ca vine si eram deja cu un picior pe trecerea de pietoni. Nu stiu ce mi-a venit in acea clipa, o ezitare si mi-am tras piciorul repede de pe trecere, am simtit ca eram asa de usoara pentru ca facusem gestul foarte repede si am mai simtit cum parca ma trase cineva in spate :) Dumnezeu m-a ajutat !

Foarte frumos...si chiar mi-ai adus aminte de saritura la capra, si desi saream ajutati de profesor...la un moment dat mi-a venit mie asa in gand sa sar si singura sa vad cum imi iese saritura....si mi-a iesit foarte prost, si m-am linistit dupa aceea.:10:

Imi mai amintesc si eu din cand in cand minuni...

O minune ar fi si aceea care mi-a curmat elanul soferiei. Avand carnet, in weekenduri faceam scurte pelerinaje de obicei...si asa au stat lucrurile si in weekendul dinaintea nuntii mele.

Am mers cu mama la Manastiri, si pe drumul de intoarcere...mergeam cu viteza si chiar imi calculam in gand ca parcursesem distanta in cel mai scurt timp de pana atunci, si cum mergeam eu asa...si mai aveam extrem de putin pana la intrarea in Iasi, cred ca totusi si din vina mea...intentionand sa schimb banda, si zabovind probabil cu privirea putin mai mult in oglinda...cand m-am uitat in fata, eram cat pe ce sa intru in masina din fata mea....m-am speriat si am inceput sa trag de volan, mergeam in zig zag...si tin minte si acum ca singurul meu gand in tot timpul ala era sa nu lovesc vreo masina de pe banda alaturata...si asa, am pierdut controlul masinii si am iesit de pe carosabil. Nu mai stiam pe unde sunt...si cat va mai dura pana ma voi izbi de ceva... masina mergand exact pe langa strada, si la un moment dat s-a izbit de o movila de pamant si acolo a ramas.

Cand s-a oprit, am inceput sa plang...desi nu patisem absolut nimic, nici eu si nici mama...spre mirarea noastra, si numai cu ajutorul lui Dumnezeu am putut scapa tefere si nevatamate!

Si pe mine m-a ajutat Dumnezeu cand am luat carnetul de soferi. Eu am facut scoala in orasul meu, iar cand am fost sa depun dosarul am aflat ca nu se mai da la mine in oras ci in Pitesti. Cand mergeam cu instructorul prin Pitesti aveam emotii foarte mari din cauza agomeratiei si transpiram foarte mult, imi era teama cand schimbam banda, la semafoare si nu eram atent la semne. Chiar am intrat pe interzis. Apoi cand a venit ziua examenului m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute. Un baiat si o fata au picat examenul inaintea mea cand eram martor si imi era frica ca ma pica si pe mine. Apoi cand am ajuns la volan parca masina mergea singura, m-a tinut vreo 40 min, m-a plimbat prin tot Pitestiul dar nici nu am sesizat cum a trecut timpul de repede. Am fost foarte fericit in acea zi, mi-am dat seama ca Dumnezeu m-a ajutat.

Intr-o seara eram foarte bolnav , abia ma mai tineam pe picioare, nu stiam ce am, ma speriasem. M-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute si a doua zi nu mai simteam nimic.

O alta minune recenta, aveam foarte mare nevoie de bani si pe card de cand am scos ultima oara imi mai ramasese 30 ron. Camd am fost la bancomat acesta nu a mers pentru ca era inghetat, dupa ce am intrat in banca sa scot am aflat ca ma pe card 150 ron. Am ramas foarte uimit, nu imi venea sa cred. Daca nu era bancomatul inghetat si mergea nu aflam ca am atatia bani pe card.

II multumesc din tot sufletul lui Dumnezeu pentru ca m-a ajutat mereu cand am avut nevoie.

Anna ajutor avem in fiecare clipa dar nu ne dam seama ...
Eu am fost ajutata de multe ori si de ingeri trimisi pe care i-am simtit langa mine ,am sa povestesc eu o data mai multe.
Acum doi ani aproape, intr-o seara ma rugam in camera mea singura cu lacrimi in ochii de disperare ,iubeam un barbat de 3 ani iar el spunea mereu ca e serios dar nimic serios nu se intampla evident eu imi doream o familie ,casnicie si copiii cati da Domnul si acum offtez ,dar
sa povestesc in continuare ...cum ma rugam eu asa i-am spus Domnului ca daca acest barbat nu are intentii serioase cu mine ,sa plece, sa ne despartim pentru ca durerea este prea mare ...dupa aceea seara /noapte prietenul a plecat la o saptamana de la mine ! eu am suferit foarte tare pentru ca aveam raspunsul de la Domnul ,cu greu mi-am revenit ..asa ca aveti grija ce va doriti ca Domnul stie si va ajuta .

Nu stiu daca u un lucru bun sau nu sa spunem minunile care s-au facut cu noi, dar daca totusi voi ati fost asa sinceri, am sa ma confirm si eu.

Acum fo 3 ani am avut o tuse care nu mai trecea. M-am dus la doctor, mi-a facut o radiografie si de obicei ti le da repede. Pe mine m-au pus sa astept si au chemat-o pe doctorita. dupa ceva timp mi-a inmanat-o si cand am intrebat-o daca e OK, mi-a raspuns ca nu prea. Sa ma duc cu ea la doctorul care mi-a dat trimitere. Doctorul care a vazut-o nu a vrut sa-mi zica ce am pentru ca nu poate stii, mai trebuiesc investigatii.

Apoi m-au trimis la tomograf. Imi spusese cineva ca daca e ceva grav or sa ceara sa-mi faca o injectie cu substanta de contrast (ceva iod in sange) pt a vedea mai bine. Dupa ce mi-au facut tomografie, m-au intrebat: operatiunea a luat sfarsit continuam daca doriti sa facem si cu subtanta de contrast. Inutil sa spun ca am simtit atunci cam cum se simte o randunica cand o prinzi. Si totusi am intrebat: daca stiti ca e boala aia urata continuam, daca nu sunteti sigura nu mai ma iradiati. Iar doctorita mi-a spus ceva de genul: oricum, daca trebuie ai sa te mai intorci tu. Si mi-a dat plicul cu rezultate sa ma duc la doctorul care coordona investigatiile.

Seara nu am mai avut liniste si am citit in el: 2 noduli de aprox 1cm diametru.
Apoi a mai urmat branhoscopie, cand iti baga o camera in plamani si colecteaza de acolo celule..... si alte analize de tot felul.

Dupa toate astea doctorii nu stiau ce am. Eu credeam ca stiu dar nu vor sa-mi spuna, si-i intrebam: oare e d-ala uratu'? Ei, Fereasca Doamnezeu, speram ca nu e, ca esti prea tanar... Nu mai pune si tu raul inainte.

Urma operatia pentru biopsie.
Nu mai zic ca in tot acest timp nu am putut sa dorm nici eu nici sotia cam 10 zile. Dormeam asa, speriati, cateva ore.

Si am fost la biseria, la Sf. Elefterie. Eu am stat pe randul din partea dreapta, sotia pe cel din partea stanga. Era jale, jale, eram vineti la fata amandoi.
Si cum ma rugam eu, toata jalea mea, supararea si durere de fo 10 zile intr-o clipa a disparut instant. A fost un moment in care n-am mai simtit durere, suparare nimic.
Daca bagi penita unui stilou intr-o picatura cu apa, apa se albastreste instant. Asa am simtit si eu instant ceva ce a totpit toata jalea. Ceva instant ca o scanteie care a durat cam o jumatate de ora pana s-a stins.
Atunci putea sa-mi zica orice doctor: pai o sa mori. Ei si? Nu ma mai durea. Parca nici nu ma mai interesa. Si pana sa iesim din biserica, inainte sa-i povestesc sotiei mi-a spus ea mie, si ea patind acelasi lucru.

Apoi da, dupa o jumatate de ora am luat-o din nou cu jalea. Ca deh, la nadejdea mea de caine...
Dupa care in 2 luni de zile incepusem sa fiu mai bine, se mirau doctorii ca ma vindec atat de repede...

Si ca incheiere imi amintesc de ce zicea capatana lui Macarie:
<<noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin suntem miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtul nostru sunt.>>

Scuze de intarziere.....

Unul din exmple:
Pentru ca aveam informatii despre credinta de la parinti, dar nu stiam mai nimic, am incercat sa aflu. Dar in perioada de la inceput predominau inca intrebarile pe care toti si le pun: "de ce se intampla cutare" "de ce mi se intampla mie" "de ce nu se intampla asa si asa" si asa mai departe o groaza de "de ce?".
Mi-am adus aminte ca cineva imi oferise o carte "Cu durere si dragoste pentru omul contempran" - Paisie Aghioritul, si pentru ca nu ma consider chiar un dinozaur :) m-am gandit ca imi este adresata mie "omul contemporan". De obicei inainte sa citesc o carte o deschid aleator si citesc un fragment sa vad daca ma prinde. Evident ca fragmentul citit a coincis perfect cu intrebarea care ma framanta atunci cel mai mult. Stiu, toti spun ca e coincidenta... o coincidenta, doua, trei sau zece accept si eu... dar cand coincidenta aia e urmata de cel putin inca 100 de coincidente, adica nici o intrebare fara raspuns, eu m-am lasat convins ca raspunsurile vin din alta parte. Pentru ca in fiecare zi eram nedumerit de cate ceva alergam mereu la carte. Apoi de curiozitate am cumparat toata seria, si era la fel! Am mai gasit apoi si altele dar tot din sfera religioasa ortodoxa.
Am incercat si cu alte carti de filosofie, sau ale unor ganditori recomandati de prieteni dar dupa ce citeam ma trezeam cu alte zeci de intrebari pe langa cea initiala. Multi dintre ei contrazicandu-se pe ei insisi sau unii pe altii, asta n-am gasit intre Sfinti.
Dupa ce am avansat (nu in sporire duhovniceasca ci doar in cunostinte despre ortodoxie si dumnezeu) se intampla sa gasesc raspunsurile la oamenii din jur, dar cel mai important ca fara sa intreb.
Si in ambele cazuri - cititul si convorbirea cu cei din jur - raspunsurile erau extrem de promte! Nu trebuia sa citesc un fragment intreg, si pe oameni nu trebuia sa-i intreb. Vorbeam in gandul meu cu Dumnezeu de genul: "Doar nu vrei sa spui ca..." "Vrei sa zici ... asa... si asa...." si apoi auzeam brusc raspunsul. Eu m-am speriat usor...
Este probabil ca in tot timpul raspunsurile au fost in fata mea, dar nu am putut sa le vad decat cand am facut un pas spre Dumnezeu.

Dumnezeu e si pentru animale!
 

Acum cativa ani,pranz,pe strada.imi arunc ochii pe sosea,in mijlocul ei se tara o pisica,lovita.treceau masini,era in pericol sa fie lovita iar.trebuia sa acctionez!am luat pisica din mijlocul strazii si am pus-o pe iarba,la marginea drumului.privelistea era sfasietoare:ii atarna un maxilar,i se vedea osul,curgea sange...lumea s-a adunat.....la chibitz!pe celalalt trotuar trecea o splendoare de baiat,un fel de ricki martin mioritic....eu intrebam lumea unde e in zona un cabinet veterinar,doar nu era sa las pisica acolo!apare flacaul...student la medicina veterinara...nu imi venea sa cred!exista un dumnezeu al pisicilor!langa blocul lui era un cabinet veterinar.am luat pisica in brate,cu maxilarul atarnand,si am purces spre cabinet!acolo a fost consultata...situatia ei era critica.avea abdomenul fracturat,trebuia operata,si chiar si asa nu putea supravietui pe strada.deci s-a hotarat eutanasierea ei.baiatul a fost rugat sa asiste la aceasta interventie,ma gandeam ca pentru el era un fel de proba practica,mai invata si el ceva util meseriei ptr care se pregatea!pisicuta s-a stins,a fost pusa intr-o cutie si am ingropat-o undeva!aici incepe miracolul!in noaptea urmatoare visez pe cer un chip de pisica ce imi zambea!era felul ei de a imi multumi ca am salvat-o din calea masinilor ce o faceau praf,din calea cainilor ce faceau acelasi lucru!i-am oferit cea mai buna solutie pentru ea in acel moment!nu m-am asteptat la visul ce a urmat!am mai salvat animale din situatii mai putin dramatice,dar nu le-am visat zambindu-mi fericite!e o minune ce Dumnezeu a facut-o unui animal:prezenta mea acolo,dar si a acelui student la medicina veterinara!semn ca Dumnezeu are grija de orice creatie a sa,om sau animal!