În prealabil postat de AlinB (Post 216725)

Altii au trecut chiar prin mai multe socuri de genul asta, si-au revenit, sunt casatoriti si mai fericiti ca niciodata fata de cum erau (mai mult sau mai putin pe) alaturi de fostele "iubiri".

Intr-adevar, e regretabil cum au decurs lucrurile si intr-un fel de necrezut o astfel de schimbare la 180grade, dar asta e, cel mai bine sa te impaci cu situatia.

E o foarte buna ocazie sa-ti indrepti mai mult atentia spre Dumnezeu acum, ti-ai pus prea multe sperante intr-un simplu muritor..

În prealabil postat de Fata_Sihastra (Post 216728)

El era singura persoana cu care vorbeam,imi stia gandurile,framantarile,cand sunt trista sau bucuroasa,iar eu il recunoasteam din 1000, acuma a ramas un gol imens...As fi putut baga mana in foc pentru el,iar daca cineva mi-ar fi spus ca ne vom desparti as fi fost in stare sa-l strang de gat.Si pentru ce totul?Pentru un motiv prostesc si neadevarat..Eu vad acest lucru si nu doar eu,am spus ca eu fiind subiectiva vad lucrurile altfel,dar pana si apropiatii mei,pana si preotii cu care am vorbit imi dau dreptate...Mi-e ciuda pe acel preot..sincer...Doamne iarta-ma,nu-i bine sa spun ceva rau despre un preot,dar sunt prea inversunata.

În prealabil postat de Fata_Sihastra (Post 215863)

Incep sa scriu aici cu speranta ca cineva sa ma ajute sau sa-mi dea niste raspunsuri.
Acum 1 an si 7 luni am intalnit un baiat cu care m-am inteles bine,desi certuri mai existau ca in orice cuplu.El este din Bacau,iar eu din Lugoj. Anul trecut ne-am certat dintr-o prostie, iar el mi-a propus sa facem o pauza de-o saptamana,eu nu am acceptat si am ales sa fiu alaturi de el.A trecut si acea saptamana si l-am intrebat de ce a vrut aceasta pauza,iar el mi-a spus ca s-a rugat toata saptamana la Dumnezeu, apoi s-a dus la duhovnicul lui sa-i dea un raspuns daca este bine sa fie cu mine sau nu.Acel duhovnic i-a raspuns sa fie alaturi de mine,sa mergem impreuna pe acest drum,daca ma iubeste sa nu-si asculte mama care era impotriva noastra pentru ca la un moment dat trebuie sa ne facem fiecare propria familie,nu putem ramane vesnic cu parintii.Atunci am fost amandoi fericiti ca raspunsul a fost pozitiv.
La inceputul acestui an totul s-a schimbat,a inceput un adevarat cosmar pentru mine.Intr-o zi el mi-a spus ca urmeaza sa vina la el in casa un preot chemat de mama lui sa sfinteasca casa,sau ceva de genul.Dupa ce a plecat acel preot,prietenul meu s-a schimbat radical,a spus ca vrea sa ne despartim.L-am intrebat care este motivul,iar el mi-a raspuns ca din nou s-a rugat toata noaptea la Dumnezeu sa-i dea un raspuns daca este bine sa fie cu mine sau nu.Dupa ce a facut preotul Sfantul Maslu(ceea ce nu se face niciodata cu un singur preot)l-a strigat pe nume pe prietenul meu,apoi l-a intrebat ce tangente are el cu o persoana bolnava(eu avand unele probleme de sanatate),el a raspuns "prietena mea".In acel moment acel preot a spus sa se desparta de mine,ca nu suntem facuti unul pentru celalalt,ca daca vom ramane impreuna ne vom distruge unul pe celalalt si sa puna punct acestei relatii cat mai repede.De atunci el este cu totul o alta persoana,nu mai imi raspunde deloc la telefon,cand am vorbit ultima oara cu el a inceput sa tipe la mine ceea ce nu a facut niciodata,eu am avut niste probleme grave de sanatate,iar el nici macar nu m-a sunat sa ma intrebe ce fac,s-a comportat cu mine cum nu mi-as fi imaginat niciodata.
De atunci nu-mi pot reveni,nu-mi gasesc linistea,nu inteleg cum de s-a lasat influentat de un preot si nu asculta ceea ce ia spus duhovnicul lui?Cum de un preot a facut singur Sfantul Maslu?De ce s-a schimbat prietenul meu asa de mult,nu-l mai recunosc dupa aceasta slujba?Daca acest preot a fost chemat de mama lui cu scopul de-a ne desparti pt ca in vara urma sa se mute el la mine in oras,iar mama lui nu se putea impaca cu acest gand?De ce nu a mai intrebat si pe alti preoti,sau sa vorbeasca cu duhovnicul lui?Am povestit la doi preoti ortodoxi ce mi s-a intamplat si amandoi au spus ca un preot nu poate niciodata sa spuna cuiva sa se desparta mai ales de o fata bolnava,din contra Dumnezeu incurajeaza oamenii sa fie aproape de bolnavi.Din cate stiu nimeni pe acest pamant nu are voie sa prevesteasca viitorul,numai Dumnezeu il stie.Eu nu-mi gasesc linistea de atunci, nu pot sa cred ca s-a lasat influentat,ca s-a schimbat asa de mult,cum de a lasat sa se piarda iubirea noastra asa de usor?
Incerc sa lupt pt iubirea noastra,mai ales ca nu am un motiv concret si stiu ca acesta nu este baiatul pe care l-am cunoscut si pe care l-am iubit si-l iubesc.
Sper sa ma ajute cineva,nu stiu cum sa procedez in continuare,dupa tot ce mi-a facut vreau sa-l ajut,ma rog la Dumnezeu pentru el si sper sa realizeze cat de mult a gresit fata de mine.Sper sa ma ajute Dumnezeu sa merg mai departe,desi cu fiecare secunda trecuta este din ce in ce mai greu.

În prealabil postat de NTatiana (Post 216796)

Ma inspaimanta ceea ce am citit despre poveste voastra de dragost si despre fiferentele de sfaturi ( care normal, daca sunt infatisate de Dumnezeu ar trebui sa fie la fel si nu diferite) ; in fine ...cred ca Duhovnicul a grait adevar de la Dumnezeu sa fiti impreuna; dar daca musiu nu asculta de vocea lui Dumnezeu !!! stii dupa ce imi dau seama care din cei doi a grait adevar??? dupa faptul ca dupa ce a aparut preotul chemat de mama iubitului tau el si-a schimbat atitudinea total fata de tine si si-a schimbat-o in rau caci un om chiar daca ar fi primit un sfat de despartire si acesta ar fi venit de la Dumnezeu...preotul i-ar fi dat si indicatii pretioase cum sa procedeze sa se desparta de tine, adica sa o faca Crestineste , nu ca un pagan, adica sa ramana prieten cu tine fara a manifesta sentimente de iubire , si sa se intereseze de sanatatea ta, sa incerce sa te ajute daca e posibil, sa mai petreaca timp cu tine dar sa aduca prieteni cu el ...asa ar proceda un adevarat crestin...si poti sa-i scrii o scrisoare sau sa te duci sa-l vizitezi inopinat si sa-i vorbesti, sa-l convingi de ce nu e de la Bunul Dumnezeu ceea ce i-a spus preotul ci ceea ce ia- spus Duhovnicul ...poti intreba orice autoritate preoteasca Ortodoxa cine e mai aproape de sufletul omului respectiv si il cunoaste indeaproape? Duhovnicul sau sau un preot ? eu consider ca Duhovnicul, deoarece el cunoaste ''Duhul'' , spiritul omului respectiv deoarece omul ii spune Duhovnicului absolut tot despre el insusi.......si Duhovnicul, banuiesc eu, se roaga indelungat pentru omul respectiv, sa i se arate de la Dumnezeu ce trebuie sa-l sfatuiasca pe acel om...eu asa cred........mai intreba ...poate Patriarhia Romana sa-ti dea un raspuns foarte la obiect...in privinta iubitului tau , daca reusesti sa-l contactezi si sa-l rogi sa-ti acorde doar cateva minute sa stai de vorba cu el si sa-i explici si lui ceea ce ti-am explicat eu si poate obtii informatii mai valoroase de la cei in materie ...si daca el nu intelege ceea ce ii explici lasa-l ...inseamna ca nu e demn de tine si chiar trebuie sa iti cauti fericirea cu alt baiat...nu are rost sa te consumi pentru nimeni care nu isi inmoaie inima cel putin ca un bun Crestin , daca nu ca iubit; eu iti urez multa sanatate si tot ceea ce pot sa fac este sa ma rog la Dumnezeu pentru tine , pentru sanatatea si linistea ta sufleteasca; Sa-ti ajute in viata Bunul Dumnezeu si mereu sa te lasi calauzita de El...invata din Intelepciunea Lui !

În prealabil postat de Fata_Sihastra (Post 216832)

Multumesc mult pentru sfaturi si ca esti aproape de mine spiritual. Pentru mine este mult mai greu din moment ce-mi desfasor activitatea mai mult intre cei 4 pereti ai camerei mele.La cine sa apelez,cand eu nu pot face nimic.Daca as fi fost sanatoasa as fi facut mai multe,m-as fi dus sa vorbesc cu duhovnicul lui,as fi luat primul tren si m-as fi dus pana la el sa-mi spuna privindu-ma in ochi toate ce mi le-a spus la telefon.Dar chiar daca ar insemna sa lupt toata viata,tot am sa-l intalnesc,lucrurile nu pot ramane astfel,pentru ca intre noi totul a fost sincer,stiu asta..si el la fel.Nu pot uita ca in momentul in care mi-a spus ca nu mai poate fi cu mine a plans si el si mi-a spus sa-l iert si ca ma iubeste si ii pare rau ca m-a facut sa cred in noi.Acest lucru imi da putere,intotdeauna este o solutie,cu ajutorul lui Dumnezeu o voi gasi.Eu intotdeauna am reusit cu ajutorul lui Dumnezeu sa-l scot de fiecare data cand cadea,dar acuma nu mai pot,este prea inversunat impotriva mea...Nu pot intelege de ce m-a lasat cand mi-a fost cel mai greu,in primul rand nu-i omeneste acest lucru...Am avut probleme de sanatate,din cauza bolii am facut unele complicatii,urma sa dau un examen,iar duminica este ziua mea,insa lui nu ia pasat de toate astea.Stiu ca nici macar nu-mi va spune "La multi ani".Dar daca Dumnezeu asa vrea,atunci faca-se voia lui,sper ca intr-o zi voi fi si eu bucuroasa,chiar daca stiu ca numai cu el as fi putut fi cu adevarat fericita!

În prealabil postat de teodorabiriuc (Post 216892)

Din pacate si eu am avut aceeasi problema acum citiva ani.Si eu am iubit un baiat si parintii mei nu au fost de acord cu relatia noastra si ne-am despartit.Stiu prin ce treci.Ce sfat sa-ti dau?Lupta pentru iubirea ta!Daca Dumnezeu vrea sa fiti impreuna,veti fi,chiar daca mama ta se va opune.

În prealabil postat de AlinB (Post 216924)

Dumnezeu nu impune cu cine sa fii.
Daca tu vrei, poti fi cu persoana respectiva (daca si ea vrea), iar daca nu reusesti inseamna ca n-ai avut suficienta determinare sau poate chiar nu era persoana potrivita.

Dumnezeu sfatuieste, dar nu decide sau actioneaza in locul tau.

Daca tu ai cedat presiunilor parintilor nu inseamna ca "asa a vrut Dumnezeu".
Pur si simplu n-ai iubit suficient.

În prealabil postat de AlinB (Post 217132)

Atunci lucrurile stau putin mai altfel decat ai lasat sa se inteleaga la inceput..

Poate nu intamplarea cu preotul l-a facut sa aiba atitudinea asta ci lucrurile pe care le-ai spus si le-ai facut, iar daca l-au ranit foarte tare si nu ai mai apucat sa-ti ceri iertare, sau ai facut-o pentru a n -a oara si nu mai gaseste puterea sa te ierte cu adevarat, s-ar putea sa nu existe cale de intoarcere.

Si nu neaparat din vina lui..

Cauta-l daca tu crezi ca se va rezolva ceva, dar poate e satul de o relatie cu atatea urcusuri si coborasuri, mai ales ca nu exista nici o garantie ca in viitor va fi altfel.

Adevarat este ca abia atunci cand iremediabil pierdem ceva ne gandim cu adevarat la o schimbare. Si poate nici atunci serios.

În prealabil postat de Fata_Sihastra (Post 217149)

Nu pot spune ca am gresit doar eu...fiecare a gresit..Eu oricum il iubesc foarte mult,asa cum nu am mai iubit niciodata si sper ca el sa-si dea seama ca nu despartirea este cea mai buna solutie

În prealabil postat de AlinB (Post 217162)

Nu am zis ca ai fi gresit doar tu, ideea este ca poate relatia asta inseamna pentru el mai mult stres decat este dispus sa duca.

Stiu pe cineva care imi spunea de o relatie poate asemantoare, cu o fata care zicea ca-l iubeste si totusi se comporta de multe ori aiurea si era constienta ca face lucruri aiurea si totusi le facea, parca nu se putea abtine..

Cateodata ii parea rau, pe urma o lua iar de la capat, el o ierta de fiecare data insa la un moment dat, cand ea se astepta mai putin a cedat.
Poate si din cauza faptului ca aparuse intre timp o alta persoana iar asta l-a ajutat sa ia o decizie definitiva.

În prealabil postat de Fata_Sihastra (Post 217187)

Stiu ca pentru el nu a aparut o alta persoana.

În prealabil postat de AlinB (Post 217207)

Crezi ca asta e tot ce conteaza?
Poate pentru tine, acum, dar pentru el?

Trebuie sa fie suparat f. tare pe tine daca a spus cuvintele alea,pana la urma nu cred ca i-a dat nimeni altcineva certitudinea ca nu trebuie sa fie cu tine decat tu insuti..

Totusi ce i-ai spus? Sau ai facut?

În prealabil postat de Fata_Sihastra (Post 215863)

Incep sa scriu aici cu speranta ca cineva sa ma ajute sau sa-mi dea niste raspunsuri.[...]
Eu nu-mi gasesc linistea de atunci, nu pot sa cred ca s-a lasat influentat,ca s-a schimbat asa de mult,cum de a lasat sa se piarda iubirea noastra asa de usor?
Incerc sa lupt pt iubirea noastra,mai ales ca nu am un motiv concret si stiu ca acesta nu este baiatul pe care l-am cunoscut si pe care l-am iubit si-l iubesc.
Sper sa ma ajute cineva,nu stiu cum sa procedez in continuare,dupa tot ce mi-a facut vreau sa-l ajut,ma rog la Dumnezeu pentru el si sper sa realizeze cat de mult a gresit fata de mine.Sper sa ma ajute Dumnezeu sa merg mai departe,desi cu fiecare secunda trecuta este din ce in ce mai greu.