Anca a fost foarte clară, dar tu ai un stil inconfundabil de a "întortochea"căile răspunsului în aşa fel ca cititorul să-ţi dea dreptate, sau mai pe şleau tu să ai dreptate mai în toate cazurile . Anca una a spus , iar tu una ai răspuns ! Oglinda elevilor sunt până la urmă dascălii lor şi cei şapte ani de acasă ! Nu ?

Aici cred ca era vorba mai mult de folosirea limbajului "arhaic" romanesc, limbaj care poate fi inteles de oricine, doar ca, din pacate pentru unii, suna putin cam... demodat.
Acuma depinde de la limba la limba... Am ascultat slujbe in engleza si in franceza, iar textul mi s-a parut accesibil.

Da, sigur, am deviat putin de la subiect.
In engleza si franceza traducerile sunt noi deci pe inteles.
Dar ce parere ai, macar arhaisleme inutile s-ar putea scoate din traducerea romaneasca? Cum ar fi pre, o a aratat, etc?

De fapt eu nu i-am raspuns doar Anca cu mesajul meu. I-am dat dreptate in ce a spus si am completat cu alte ganduri.
Nu stiu cata influenta avem noi profesorii asupra elevilor. Cred ca foarte mica, pana la urma.

Daca am dreptate sau nu, oricum nu stilul meu va hotari. Si oricat de inconfundabil ar fi, nu mi se pare ca conving pe cineva care nu era dinainte convins pe acest forum...

Ma mir de tine, ca de obicei esti partizanul echilibrului si al dreptei socoitinte. Aici este vorba despre asa ceva: o cale inteleapta, in care limba liturgica sa-si pastreze frumusetea si profunzimea fara sa se afunde in arhaisme inutile, ca sa nu ajunga ca slavona pentru rusi, pana la urma.
Dadeam exemplele cu ceilalti ortodocsi si pentru ca unele din argumentele folosite pentru cei care vor sa nu se schimbe nici o iota din 'stilul vechilor cazanii' imi seamana in mod suspect cu ale celor dintre rusi si greci care vor sa pastreze slujba in slavona si greaca veche. Ca nu mai inteleg decat cei care au studiat limbile astea ani de zile, este mai putin important decat ca suna frumos si ca sunt limbi mult mai profunde decat limbile moderne, care sunt intinate de mentalitatea moderna...

nu cunosc asa bine limba romana si etimologiile cuvintelor.. aici ne-ar ajuta mult parintele Rafail Noica. :)
Dupa mintea mea, "o a aratat" pune mai mult accent pe ce se arata, in timp ce "a aratat-o" trimite atentia mai mult spre actiune, spre verb . La exprimarea aceasta e vorba de ordinea in care sunt asezate partile de vorbire, ordine care poate avea un impact asupra mintii.
Legat de "pre" - si aici se pot ascunde intelesuri. Daca tot vorbeam de familia Noica, putem lua ca exemplu titlul lucrarii "Devenirea intru fiinta" (Constantin Noica). Daca s-ar reboteza in "Devenirea in fiinta" s-ar pierde aproape total sensul.
Aici ar fi nevoie de experti in lingvistica si etimologie. Din pacate, in ultima vreme, atunci cand fetele Bisericesti aleg sa colaboreze cu anumiti specialisti, se aleg specialisti care nu au nici o legatura cu Biserica, straini de viata duhovniceasca. Insa li se ofera autoritate suprema deoarece sunt specialisti in domeniu. Din greseala asta se pot produce catastrofe, inclusiv in domeniul limbajului bisericesc.
Edit: daca as cunoaste macar 2-3 persoane a caror viata duhovniceasca este ingreunata de aceste forme de exprimare (chiar daca ele nu se mai folosesc in vorbirea curenta), atunci poate ca m-as mai gandi... :)

Colosala..............................

Andrei, eu sunt lingvista ca formatie, mai intai, si am studiat intre altele pozitia pronumelui enclitic o. Toate celelalte pronume enclitice sunt puse inainte de verbul enclitic si el (adica, pe scurt, fara accent propriu), auxiliar.
l-am aratat
le-au aratat
etc
Numai o sta la sfarsit, si asta de vreo trei patru secole, daca imi aduc eu bine aminte. Explicatia este, dupa parerea mea, pus fonologica, si mai apoi s-a incrustat in gramatica; nu are nimic de-a face cu sensul (nu este de ordin semantic). o a aratat pur si simplu coresunde gramaticii vechi, de acum 300 de ani.

La fel cred ca este si cu pre. Nu cred ca exista vreo diferenta semantica intre pe si pre, ca in cazul lui in si intru (acolo da, mai exista o diferenta) Dar problema asta nu am studiat-o, asa ca nu fac decat sa imi dau cu presupusul.

Sigur, ai dreptate, ar trebui sa se ocupe de traduceri filologi care sa fie si hraniti cu limba Bisericii, care sa simta cuvintele si duhovniceste. Pacat daca nu se face asa.

Nu zic ca 'pre' este marea problema care departeaza lumea de Biserica, ci ca toate arhaismele inutile adunate poate indeparta pe unii oameni.
Nu numai atat: ne da noua, celor care suntem in Biserica, senzatia ca facem parte dintr-un fel de grup aparte. Sigur, facem parte, suntem cetateni ai imparatiei, insa in acelasi timp suntem si ai lumii.
Nu mi se pare ca arhaismele de acest gen reflecta limba mai pura de odinioara. Altele da, daca intr-adevar cuvintele moderne corespunzatoare nu au aceeasi profunzime. Trebuie vazut de la caz la caz.

Asta asa este, dar din pacate cei care s-ar ocupa de problema lingvistica din Biserica nu ar avea discernamantul (sau ar avea o picatura doar) pentru a face diferenta "de la caz la caz". Asa ca pana nu vad persoane care nu despart cunoasterea teoretica de trairea launtrica, sa se ocupe de acest caz, pana atunci prefer sa zic un "nu!" taranesc, oricat de "retrograd" ar parea.. :)
Tot ce avem in Biserica, pana la cel mai mic si aparent nesemnificativ detaliu, ar trebui sa-i sugereze omului O CHEMARE, nu un lucru de-a gata, oferit pe tava. Inclusiv limbajul bisericesc... Si chiar daca e vorba de un amarat de pronume scos din circulatie, tot o chemare spre Hristos, care e astazi "scos din circulatie", iti poate sugera. Cunosc cativa oameni cu o viata duhovniceasca sporita care nu mai vorbesc asa cum se vorbeste astazi in scoli, de exemplu. Nu e vorba de nici o exagerare, insa limbajul lor poarta, uneori insesizabil, pecetea lucrarii duhovnicesti. Cred ca si asta - modul in care vorbim - face parte din transformarea la care suntem chemati.

Edit: La noi in tara, cel putin, oamenii "din exterior" sunt indepartati de stiu eu ce "popi" pe care i-au vazut facand nu stiu ce, si ajung sa-i atribuie lui Dumnezeu greseala unui om. La noi problema limbajului nici nu cred ca exista, cum se intampla in tarile din Apus. Doar daca mai apare vreun caracter incurabil, care refuza sa inteleaga ca relatia cu Hristos presupune, chiar si la inceput, putina smerenie, si vor sa-si impuna propriile valori. Ei vin cu un bagaj de care trebuie sa se lepede, dar uita sa il lase la usa si vor sa intre cu el, chiar daca loc nu prea este...

@glykys - si tu cu "diortosirea". Tie ti se pare romaneste? Spune-i adaptare, talmacire, sau alt termen ROMANESC.

In fond toata discutia de pe acest fir are un fagas gresit pentru ca nu este vorba aici nici de a fi anti-crestin, sau protestant sau cum mai vreti voi, nici a schimba ceva de fond in credinta (ar trebui si acolo, dar nu discutam asta acum), ci despre LIMBA ROMANA.
Arhaismele de care se vorbeste aici nici nu apartin de limba romana, oameni buni! Nu sunt arhaisme romanesti.
Sunt efectiv cuvinte slave si grecesti.
De ce vi se pare voua ca daca s-ar folosi frumoasa limba romana, s-ar strica totul, sau n -ar mai suna bine.
Peste tot se striga sa folosim limba romana, numai in biserica nu vrem.
Mi-e sa nu se intample ca la catolici.
Tot au folosit forme latine, pana cand mai nou s-a hotarat trecerea la limba latina in biserica. Si lumea nu stie latina si sunt probleme de intelegere.

Si la noi poate se trece la limba rusa la slujbe, sau greaca. Nu mi-ar displace, dar macar stiu ca este o limba ca lumea si nu un mestec de cuvinte din diverse limbi cum este acum.

Si da, este o problema pentru crestini, mai ales pentru tineri, dar si pentru generatiile mai vechi: nu cunoastem termenii.
Poate ca la teologie, sau in seminarii s-or fi invatand. Dar noi fara asa scoli nu le stim.
Cine mai are un anume talent lingvistic mai poate deduce.
In fond nu stiu de ce va agatati cu atata disperare de limbajul asta? Este vorba de o serie de termeni care pot fi tradusi in limba romana. Ar suna precis bine si frumos, daca ar face-o cineva priceput.

Si daca e s-o luam pe aia dreapta (Adevar), atunci ortodoxia ar trebui in mod normal sa fie in limba lui Iisus, adica...aramaica (sau ivrit).

Biblia s-a tradus, la ferl ca si alte scripturi, in diverse limbi si exista versiuni corecte, frumoase si inteligibile.

Un ex.: molifta/molitfelnic - rugaciune, carte de rugaciuni. Este asa rau?
Triod - perioada pre-pascala.
Vecernie - slujba (ceasurilor) de seara.
Trezvie - limpezime a sufletului
etc.
Praznic/a praznui - sarbatoare/ a sarbatori
Suna asa rau?

Nu este chiar asa: orice limba are in vocabular cuvinbte provenite din mai multe limbi.
Tu vrei sa numesti limba romana numai cuvintele venite din latina (dintre care o parte vin prin intermediul francezei, cele noi)?
Este normal ca limba bisericeasca sa contina si cuvinte care von din greaca sau slavona, pentru ca ele asa au intrat in limba, prin intermediul acestor limbi, care erau limbile de cultura de acum cateva secole. De altfel multe din aceste cuvinte exista si in limba vorbita de azi.
Asta este farmecul limbii, in cazul asta al limbii romane, ca are mai multe straturi de vocabular - latin de baza, balcanic la mijloc, pe urma vocabular de origine latina venit prin alte limbi romanice, mai ales franceza. Aceste straturi ii dau unei limbi bogatie de expresie si de nuante.
Nu asta este problema!

@Fani - sa nu le amestecam.
Eu n-am vorbit de limba romana per se si influentele din diverse limbi de-a lungul istoriei. Nu schimbam aici limba romana.
Schimbam un limbaj si nu o limba, ceea ce este o diferenta.
Limbajul bisericesc nu prea este romanesc, asata este adevarul.
Asa cum cel juridic si medical, biologic, etc. de ex. este mai mult latin.
Si totusi, acolo se folosesc in acelasi timp si termeni pe intelesul omului de rand.
In alte domenii nu mai stii despre ce este vorba, fiindca toate sunt anglicizate (in IT, business world (na, iti place asa?). Inainte erau frantuzismele.
Cred insa ca este vorba de traditie in cazurile astea, caci limba este ceva dinamic, se schimba in timp (din mode si bon ton, fason in...fashion, good taste etc.).
Ma pufneste rasul cand vad ce nume pompoase au ajuns sa aibe profesii (manager de te miri ce, si alte anglicisme).

Mi-am amintit de George Pruteanu, Dumnezeu sa-l ierte.

IMENSA ! Se si observa ( de la o posta )

pe langa faptul ca se pierde mult din sensul original (uneori se pierde chiar tot), intrebarea se poate pune si de partea cealalta - suna asa rau cuvintele: molifta, triod, vecernie, trezvie, praznic? mie mi se par cuvinte frumoase.
nu exista limba fara imprumuturi. de cele mai multe ori, aceste imprumuturi au fost facute pentru ca echivalentul "local" (care se putea pune la vremea respectiva) nu exprima sensul intreg al cuvantului.

@andrei_im - nu este adevarat, nu se pierde deloc sensul original.
Si imi plac si mie arhaismele, limba (romana insa) mai veche, cartile scris de ex. inainte de razboi.
Termenii acesti bisericesti nu sunt clari, nu sunt cunoscuti, sunt straini.
Eu de ex. am anumite probleme:
1. Trezvie - pentru mine da in "trezie", ca si cum am dormi si ni s-ar cere sa fim treji.
2. molitfa (sau molifta? vezi ca se si greseste? - in rusa/slavona se spune molitva de fapt)- nu sunt sigura daca este rugaciune in general, sau un anume fel de rugaciuni. Pentru ca termenul nu se foloseste mereu, ci numai in anumite contexte. Si nu stiu ce sa inteleg.
3. nu este clar termenul de spovedanie (nu stiu ce-o insemna de fapt in limba rusa) - dar la noi marturisire de pacate este mai bine. Poate de asta nu se intelege bine nici sensul spovedanieie, ce anume se discuta acolo.
4. Triod - vine de la ceva cu 3? Trei luni, sau ce?
5. Octoih - e ceva cu 8?
Adica eu nu stiu ce inseamna in limba romana, dar incerc sa deduc etimologic.

Necunoscandu-se intelesul, se fac greseli, se ajunge la alte interpretari si definitii.

Problemele cu limbajul ortodox din punctul meu de vedere se leaga de slavonismul debordant, excesiv...

Slavonism de origine bulgara care a fost suprapus brutal peste limba si liturghia noastra mai veche prin secolele IX-X d. Hr, liturghie mai veche care continea cu siguranta mai multi termeni de origine latina si dacica si mai aproape de sufletul neamului nostru...

"Trezvia este o stare sufleteasca comparata cu starea pe care o are omul cand nu doarme, starea de priveghere." - Parintele Teofil
Gasesti aici mai multe:
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...vie-68435.html
In unele parti la noi am vazut sa se spuna si molitva...
Legat de cuvantul "spovedanie"... era mai bine cand se folosea termenul original (care este si plin de sens) - TAINA POCAINTEI.
"Triod" vine de la 3 ODE. Asta e sistemul de cantare in perioada aceasta, la slujba utreniei din cate stiu.

"Triodul este şi cartea de cult care cuprinde cântările, citirile şi regulile tipiconale din perioada liturgică a Triodului. Denumirea cărţii provine de la numărul odelor (cântărilor / peasnelor) din canoanele utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse în Octoih (carte) şi Minei (cărţi ce cuprind slujbele sfinţilor din fiecare lună) în Triod acestea nu sunt formate din opt (nouă) ode ci de regulă numai din trei."

Post binecuvantat!

Sa stii ca la unii se observa! Foarte multi din profesorii mei mi-au fost modele de omenie si de verticalitate si au investit in elevii lor TOT ce aveau ei mai bun, inclusiv afectiune si dragoste parinteasca. Sa le dea Dumnezeu tuturor tinerilor cei mai buni dascali si sa le dea minte sa invete sa primeasca ceea ce le ofera acestia!

Dar nu te-am contrazis glygys ! Din pacate invatamantul la noi incepe sa arate din ce in ce mai jalnic, si asta se vede, se simte din ce in ce mai mult .

Am auzit imediat dupa '90 (la televizor - va vine sa credeti) o explicatie data de Gabriel Liiceanu in privinta cuvintelor arhaice (intru, pre, ...) folosite de Constantin Noica in opera sa. Explicatia suna cam asa (reformulez cu vorbele mele): limbile culturilor care au dat cele mai "solide" sisteme filosofice in Europa sunt elina si, in epoca moderna, germana. Aceste limbi au, insa, particularitati care le fac propice pentru a incarca vorbele cu sensuri adanci. Limba romana nu are (nu avea), din pacate, cuvinte care sa transporte incarcatura necesara unui sistem filosofic. Ei bine, spunea Liiceanu, Noica a trebuit intai sa creeze un limbaj filosofic pentru a putea crea, mai apoi, un sistem filosofic. Exponentii acestui limbaj filosofic sunt tocmai arhaicele cuvinte incriminate! De fapt Noica nu a facut decat sa reia vechiul limbaj liturgic "arhaic" (lucru pe care il incepuse, de fapt, inaintea lui Nae Ionescu) pentru a putea da greutate ideilor sale.
Cred ca mai mult decat traditia, semantica si fonologia, aceasta trebuie sa fie ratiunea pentru care sa pastram limbajul arhaic, macar in Biserica...

Hai sa nu exageram. Limba latina a fost folosita de catolici de cand lumea si pamantul, de abia de acum 50-60 de ani au inceput sa foloseasca limba care se vorbeste in tara respectiva. Pana la Vatican II, toata slujba, in afara de predica, era in latina. Si da, unii isi doresc intoarcerea la latina, chiar la biserica la care merg eu cam jumatate de slujba este in latina. Nici o problema, unii, ca mine de exemplu, se descurca destul de bine cu latina, si sunt traduceri alaturi de textul in latina, deci nu vad de unde problemele de intelegere.

Pe de alta parte nici prin gand nu exista pericolul ca o sa incepem sa avem slujbe in slavona sau greaca. :D

Din nou, exagerezi, sau poate ar trebui sa vorbesti in nume propriu. Mai toata lumea care este cat de cat dusa la biserica cunoaste termenii bisericesti cei mai uzuali, chiar daca sunt arhaici, sau provin din alta limba.

Da, asa e, unii oameni au impresia ca daca se schimba un cuvant sau altul, atunci se schimba credinta, sau credinta nu mai are aceeasi valoare, nu mai este la fel de adanca, ceea ce nu e adevarat IMO.

Problema este, si asta este putin cam deranjant, cand limbajul bisericesc arhaic nu ramane doar in cartile de rugaciune ci se extinde si la limbajul de zi cu zi, ceea ce mi se pare o exagerare.

@Noesisaa
1. Si eu spuneam ca la inceput, multa vreme, s-a folosit in catolicism limba latina. Pe urma s-a trecut la limba tarii respective, cu mici exceptii (unii termeni cred ca au ramas in latina si la ei).
Mai de cativa ani incoace am auzit ca Vaticanul a hotarat sa se revina la limba latina. Cat s-a aplicat asta si unde, nu se stie.
De ce ti s-ar parea tie acum imposibil sa se ia si la noi o asemenea decizie, ca doar tot de traditie milenara tine, si asa cum se sustine aici cu inversunare de catre unii (in toate aspectele legate de traditia ortodoxa), sa se revina la limbi mai vechi ale ortodoxiei: aramaica, ivrit, slavona, greaca.
Pe mine nu m-ar surpinde si nu mi s-ar parea imposibil.

2. Problema nu este numai a mea si a unor generatii care abia au avut acces la credinta in general, daramite sa mai si studieze in amanunt (limbaj, muzica, scrieri, canoane, Sfinti Parinti etc.), ci si a tineretului. Si asa si la ei se pune problema sa nu se mai predea religia in scoli, catehism in biserica nu se face, parintii nu stiu (ce fac aia care nu stiu asa multa carte ?).
Se duc si ei ca si noi la biserica, asculta si dau din cap, neintelegand de fapt sensul?
Eu ma stradui sa ma uit prin carti, sa mai aflu. Am un dictionar mai mult sau mai putin complet. Ar trebui sa merg cu el in buzunar la biserica, la feicare slujba.
Se deschid fire de discutie aici pe forum si acei f.experti in credinta nici macar nu explica la inceput despre ce este vorba. Intra in subiect. Cine stie pricepe, cine nu...

Sa stii ca nu mi-e usor. Nu stiu altora cum le este (tie de ex.), sa stau de fiecare data sa pricep despre ce se vorbeste, fie ca e vorba de denumiri de slujbe (deschisese cineva un subiect despre pavecernita, nici acum nu mi-e clar cand se face, carti religioase (ce patim la biserica la strana pana ne lamurim ce cantari si din ce carti sa le luam, si care este mineiul, octoihul, triodul si mai care mai sunt, unde si ce gasim).
Si in tipic se spune: aia si aia, in termeni strict arhaici. Ghici ce e...
Ne traduce/lamureste parintele ca sa nu aibe surprize.

Chiar nu mi se pare nostim. Trebuie sa stii limbajul fiecarui domeniu si asta se invata fie studiind (in scoli si facultati), fie treptat, in ani multi de experienta practica. Sunt si traducatoare si stiu aceste lucruri. Un traducator sau interpret profesionist de obicei evita sa lucreze in domenii ale caror limbaje nu le cunoaste bine (din studiu, sau experienta practica/hobby), ca altfel se poate ajunge la greseli periculoase (ex. in medicina/farmacie daca ai tradus ceva aiurea, poti distruge/omori un om).
Poate candva voi ajunge si eu experta in teologie, dar mai este drum lung si greu pana atunci.

Repet: ma refer la termeni religiosi, si nu la arhaisme placute ale limbi romane comune, obsinuite. Toate obiectele din biserica, imbracamintea clerului, slujbe, carti, perioade ale anului bisericesc, etc., nu sunt in limba romana.
Perdeaua este dver, usa altarului nici nu stiu cum o cheama, cutitul pentru proscomidie il cheama si pe ala intr-un fel, etc.
Nu mai vorbesc de supranumele grecesti date lui Iisus (Panthocrator si mai nu stiu cum), sau maicii sale si icoanelor sale, monahilor (aghiorit si mai nu stiu cum). Trebuie sa le stii pe toate si ma intreb de unde.
Cine cade invatat cu ele din cer?

3. Mi-a spus cineva (absolvent de conservator, mai varstnic, care s-a ocupat si cu asa ceva), ca de ex. muzica psaltica a fost adaptata in timp. Majoritatea cantarilor au fost transpuse de la slavoni si greci, pentru stilul bisericii noastre romanesti.
De aceea aceleasi cantari suna in manastiri altfel decat in bisericile de mir. Si este bine asa. Sunt mai pe intelesul si sufletul mireanului.
Deci acolo a fost posibil, da?

Toata problema e sa vrei, pana la urma. Daca vei privi totul cu scepticism si cu retinere, sau cu dispret chiar, nu o sa mearga. Daca te opui unui lucru, daca nu ti-l doresti, in primul rand, cum poate sa-ti fie usor sa ti-l insusesti?

E nevoie si de un efort personal, ca in orice activitate, dar daca il "sarezi" cu putina dragoste, o sa vezi ce usor iti va parea. Cunosc tineri (chiar de liceu) care iubesc atat de mult Biserica si tot ce inseamna Biserica, incat s-au acomodat foarte usor si in scurt timp, la toate prescriptiile tipiconale, fie de randuiala a slujbelor, de limbaj bisericesc, de Traditie, de Sfinti Parinti. Au cercetat singuri, dar au primit si indrumare buna de la duhovnic. Acuma pare totul o poveste, dar daca i-ai cunoaste ai putea spune si tu "Uite ca se poate!" :)

Daca o sa insotesti mereu pomenirea Sfintilor Parinti, sau cuvintele folosite de ani buni in Biserica, cu o umbra de dispret, nu o sa ajungi nicaieri.

Eu "multe" nu am vazut pana acuma, dar pentru un lucru pot sa bag mana in foc - cei ce au vrut cu adevarat, au reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu. Au reusit sa se acomodeze, chiar cu placere, acolo unde parea o lume total diferita (asa cum este si Biserica azi, dar nu din vina ei). Cei ce nu au vrut, nu au reusit nimic. Cu forta nu se poate...

Post binecuvantat!

Nu am citit tot threadul dar uneori cuvintele vechi creeaza confuzii. Cum suna intr-o rugaciune "cu moartea pre moarte calcand", nu am stiut multi ani daca era cu sensul de pe sau spre :(

Trebuie doar sa intrebi, cand ai o nedumerire.

imi cer iertare de la inceput dar va rog sa imi permiteti sa va atrag atentia ca in orice domeniu [medicina ,invatamant, mecanica etc]se foloseste un limbaj specific.credeti ca daca nu cunoasteti toti termenii de care faceti referire, nu va mantuiti? marea majoritate sunt pentru cei avizati si specializati care in discutii folosesc termenii care le transmite mesaje stricte si la obiect . pentru cei neavizati sunt o "limba straina". sunt sigur ca ,daca nu sunteti medic,nu faceti diferenta intre pensa si penseta.l a fel si in biserica .important pentru noi este mesajul pe care ni-l trimite biserica prin lucrarile ei

Plus de asta, mai exista si dictionare pentru termenii neantelesi , dar in situatia de fata 99% sunt pe inteles. Doamna Sofia si doamna profesoara Fani au tendinta clara in a exagera in chestiunea arhaismelor de "neanteles". Doamna Sofia , va pot trimite gratuit un dictionar , iar de doriti va rog lasati-mi o adresa !

si nu sunt arhaisme.fac parte din limba vie romana si sunt in concordanta cu gramatica chiar daca vin din slavona greaca sau latina . pana la urma in limba romana siau facut aparitia multe englezisme de care nu mai comenteaza nimeni . pana la urma fac parte din grupul de neologisme si cred ca nu asta ar trebui sa deranjeze pe nimeni mai putin un credincios adevarat

Bine ai remarcat! Medicii au invatat limbajul stiintei lor, fara sa protesteze, si asta nu i-a impiedicat sa ajunga medici buni, la fel si inginerii, arhitectii, economistii, etc. Tocmai aici, unde simtim noi ca ne putem baga voia proprie "mai usor", incepem sa cobim cand vine vorba de limbaj. :)

Da, Andrei, pentru ca intentia medicilor este de a invata medicina, nu de a o critica...

Cum ai explica tu Anca nedumerirea tinarului de mai sus insa in asa fel incit sa inteleaga clar, daca se poate, fii buna si nu o face prin prisma "crede si nu cerceta"!

Sub nici o forma nu sunt pentru "crede si nu cerceta", ci pentru "intreaba si vei primi raspuns". Sau, citeste si vei gasi raspuns.

Poate ca nu ar fi rau ca in cartile de catehizare sa fie date si explicatii privitoare la unele cuvinte, in special la cele care sunt termeni specifici si proveniti din alte limbi (de ex. din slavona); e minunat sa ai un dictionar de termani ortodocsi, dar nu stai sa citesti acatiste, sau psalmi, sau rugaciuni cu dictionarul in mana. Oamenii vin pe calea credintei si au lipsuri in cunostinte, acasa poate nu are cine sa le spuna iar preotul nu are timp sa tina lectii extensive.
Topicul acesta pe forum mi se pare foarte util; ar fi util si un topic in care sa se poata intreba fara rezerve lucruri simple, care par " elementare" si totusi sunt nestiute de multi, fara ...retinerea ca nu stiu care membru senior, teolog, te judeca pentru putinatatea credintei tale.

Se lucreaza deja la un amplu dictionar Ortodox ce va avea ca data de aparitie al doilea trimestru al acestui an . Se poate citi cate ceva despre elaborarea acestui dictionar la topicil de anunturi " Aparitii editoriale " . Doamne ajuta !

Multumesc pentru informatii; am un dictionar al prof. Braniste- dar nu e atat de complet pe cat as dori.
Doamne ajuta!

Post binecuvantat !

Si eu mi-am luat de curand un dictionar, dar cam subtirel (dupa buget...). Abia astept sa apara cel anuntat de Cristi si sper sa pot sa-mi permit sa mi-l iau, ca pare f. interesant si complet.

@Andrei si Anca - n-am inteles mesajul vostru ultim?:13:
Pai noi nu suntem si nu tindem sa devenim preoti, ca atunci am invata la seminarii si facultate termenii si i-am si folosi zilnic.
E normal ca medicii sa-si cunoasca limbajul pe care il foloses in practica, la fel si juristii, sau bancherii.
Dar ce legatura are asta cu noi crestinii care nu pricepem ceva ce nu apartine de meseria noastra, de studiile noastre?
Eu le stiu pe ale mele, pe care le-am invatat si folosit, cu ele lucrez, cu ele traduc, etc.

Si da, subscriu la cele spuse de arwein - cateheza, cateheza, cateheza, inlcusiv cu limbajul teologic explicat. Ce pretentii aveti de la tineri si de la noi in general? La scoala sa nu faca religie, cateheza la biserica nu, timp n-au preotii si duhovnicii.

Repet, iara si iara (ca la liturghie): e vorba numai de termenii slavoni si greci.
Nu mai amestecati cu arhaismele romanesti, va rog.

Voi cand va duceti la farmacie cereti: acid acetisalicilic, sau aspirina? La plafar cereti camomila nu stiu cum (in latina), sau simplu musetel?
Acasa aveti "Canis lupus familiaris" sau pe catelul Azorel?
In acelasi fel putem sa spunem pe romaneste perdea si nu dver. Dver este perdea in rusa.
Si rugaciune sau slujba si nu in limba rusa "molitva" care e folosita oricum in forme gresite (molifta, si alte cele).

P.S Si programele/aplicatiile si aparatura de calculator au fost traduse in toate limbile, inlcusiv in limba romana.

Dar nu e nimeni obligat sa invete nimic. Cine nu vrea sa isi insuseasca o terminologie mai "speciala", sa se roage cum considera el si cum il povatuieste duhovnicul. Dar nu vad de ce trebuie sa impunem si altora punctul nostru de vedere?
Doamne ajuta!

Andrei - nu e vorba ca vrem sau nu vrem sa invatam. Ci:
1. De unde?
si mai ales:
Sa vorbim frumoasa limba romana. Eu pentru asta militez.
Imi place limba greaca f.mult si mi-as dori s-o invat, dar asta este altceva. Si stiu si ruas, ca am invatat la scoala. Tot limba straina.

Pai intrebi preotu la spovedanie. :)
Daca ai multe intrebari, le imparti, il intrebi pe rand...
Daca duhovnicul nu iti da cele mai multe raspunsuri, poti intreba oricare preot, fara sa te spovedesti la el.
Mai cauti si pe net pana gasesti. Sau in biblioteca. Ai intrebat ce inseamna cuvantul "trezvie", iar pe google sa gasea imediat un articol f folositor al Parintelui Teofil despre trezvie. Se gasesc foarte multe carti de catehism in librariile ortodoxe. Carti mici si simple chiar...
Mai intrebam si pe forum, dar eu sincer as apela la forum ca sursa de informare "in caz de urgenta". Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar oameni cu pregatire teologica sunt foarte putini aici.
Doamne ajuta!