:)
 

''O inima smerita si infranata, Dumnezeu nu o va urgisi''


''Daca visele se nasc din multimea grijilor noastre, atunci prostia nebunului se cunoaste din multimea cuvintelor sale''

Cred Doamne, ajuta necredintei mele.

Cred ca la asta se rezuma totul:

''Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul?''

Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan.14:6)

"Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui."

Romani 10:9

Ioan 3:16 a mai fost. A fost si Marcu 9:24. Ar mai fi: Ioan 15:13
"Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi."

Matei 11: 28-30
 

"...
28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară."

Nu as putea spune ca "mi-a marcat viata", ca sa fiu "on topic", dar este cam primul citat din Biblie pe care l-am simtit cu sufletul. Eram dupa o perioada in care incercasem sa realizez multe lucruri prin "forte proprii" si ambitiile erau inca mari, dar trupul si mintea obosisera rau de tot. Am rezonat atunci cu aceste versete.

În primul rând, pilda fiului rătăcitor;

În al doilea rând,

"Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului".

"Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. "

Citatul care m-a marcat? E greu de spus. Ca si cum as contempla un camp peste care se asterne un covor cu flori de frumusete si mireasma divina. Cu cat te apropii sa admiri una dintre ele, cu atat cealalta iti atrage mai mult atentia. (Cred ca si intr-un magazin ne hotaram greu la ceva anume, cand articolele depasesc asteptarile noastre).
Vad ca multe dintre exemplele date se identifica deja cu preferintele mele.
Oricum, sunt franturi la care incerc sa fac apel in fiecare zi, uneori si noaptea intre doua vise "Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul," (Ps. 102) sau "Miluieste-ma, Dumnezeule. Miluieste-ma."- (Canon de pocainta).
Sunt zile si zile, unele adancite in ganduri de pocainta, altele mai legate de viata lumeasca, ca si la Sf Liturghie; uneori insa cand parintele spune: "Luati, mancati..." simt cum mi se goleste sufletul de tot ce sunt si pot insemna eu ca persoana. "Ale Tale, dintru ale Tale. Tie-Ti aducem de toate si pentru toate", iar cand incepe "Pe Tine te laudam..." si mai ales "Tie iti multumim, Doamne" vad la multi din jurul meu ca au nevoie de servetel sau batista si uneori si eu simt nevoia sa le folosesc. Si mai sunt astfel de momente ("Iubi-Te-voi, Doamne" sau "Cred, Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu." Sau se intampla, fara nici un motiv, o anumita cantare sa-ti aduca atata pace si emotie in suflet incat sa nu-ti poti stapani lacrimile de bucurie si sa spui: "Bine ne este noua, Doamne, sa fim acum, aici." Nu stiu daca si altii trec prin astfel de stari sufletesti si nici daca asta depinde in mare masura de harul preotului, dar am avut astfel de stari in biserici diferite chiar de la primul moment cand am intrat si am auzit cantarea de la strana, desi nici nu intelegeam bine ce se canta. Acea forma muzicala pe care as vrea sa cred ca si ingerii o practica, mie mi se pare cu adevarat divina.

"În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi!: Eu am biruit lumea!“ Ioan 16,33.