Si daca pentru toti acestia multi, scenele sunt doar o insiruire banala de intamplari...care dintre cei multi care nu recepteaza nici un mesaj de genul ala, si "initiati" sunt afectati de fapt?

Calatoriile astea initiatice pot fi privite ca insasi viata omului, evolutia lui, drumul crestinului, drumul parcurs de el, deci termenul sa primeasca practic sensurile normale din partea unui crestin, si nu sa ii fie proiectate automat numai un set de informatii din intregul lor?

Bun, copiii citesc Pinochio...ei ( si eu...deci eu nu sunt de acord cu acea interpretare pur si simplu, si e alegerea mea daca aleg sa cred in interpretarea cuiva..sau sa mi se para hilara) nu vad decat o simpla marioneta dintr-o poveste, un personaj... si nimic despre natura inferioara a omului, care porneste intr-o calatorie spirituala in regasirea sinelui...pana la urma cine vede aceste lucruri, copilul...sau adultul care citeste aceasta interpretare care ajunge sa i se para plauzibila?

Ai vazut, sunt oameni care nu vad aceste lucruri, dar vad altele...tu de ce crezi ca acea interpretare e singura adevarata, si nu..una din interpretari doar?

In orice basm e vorba de niste calatorii ( insa cei "initiati" automat le percep ca fiind initiatice...nu e o problema deja?), dar absolut toate personajele pornesc in niste calatorii( nu poti crea un basm al carei actiuni sa aiba loc intr-o camera, pentru ca trebuie sa fie dinamic)..deci toti cauta ceva, indeplinesc niste conditii, traiesc niste aventuri, trec prin diverse experiente/teste, care mai de care mai complexe...dar de ce as vedea eu in calatoria lui Harap Alb in vederea aducerii salatii din gradina ursului ceva masonic, sau in calul nazdravan/spanul...pe diavol, daca eu nu pot interpreta la modul asta...ma obliga cineva sa vad anumite lucruri, sau noi avem si perceptia noastra de fapt, si doar unii sunt influentati de perceptia altora...pentru ca aleg asta?

@ Andrusca
 

Tu ai avea dreptate daca si numai daca simbolistica din filme/basme s-ar adresa ratiunii.
Dar se adreseaza subconstientului :76:
Deci.. nu stii in ce fel subconstientul tau le decodifica.
Si cred ca asta este ideea de baza a povestilor scrise de cei din org. oculte.
Apropo.. stiati ca autorul povestii Vrajitorul din Oz era membrul societatii teosofice (aia a lui Blavatsky).. chiar critici care nu au surprins radacinile oculte ale povestii, au remarcat ca vrajitorul din Oz este un manifest ateist.

Cand te-am citit, am avut impresia ca ma privesc intr-o oglinda. :)
Doar ca eu sunt cu muzica electronica, dar cu jocurile de strategie si eu le am :9:
Anuco, eu iti recomand o carte foarte buna despre cum trebuie sa te porti cu copiii.
"Ne vorbeste Parintele Porfirie" se numeste si abordeaza mai multe probleme, nu numai despre copii. Mie mi-a placut foarte tare!
Sper sa iti fie de folos :)

Conform dex:
INIŢIÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Persoană) care a primit primele) cunoştinţe într-un domeniu (într-o religie, într-un cult secret, într-o ştiinţă etc.)

Nu era nevoie sa mai pui intre ghilimele. Nu ma refeream la 'hiluminati', stai linistita :35:
Eu sunt neoriginala, nu stiu de ce iti mai bati capul cu mine.
Si am si o leneeeeeee teribila :37:

Pinocchio este o carte crestin ortodoxa foarte buna.
Nu e vorba de niciun fel de ritual initiatic acolo.

Vorbeste cumva despre Iisus Hristos?

Mihailt, noi nu vorbim despre aceleasi lucruri, nu impartasim aceleasi pareri.. nici nu stiu daca ai copii.. eu am deschis topic pentru cei care au copii si se confrunta cu acelesi probleme ca si mine.
Nu l-am deschis de dragul discutiei.

Macar ai citit cartea care ti-am dat-o la link acolo ca sa zici o parere despre ea?
Eu am citit-o aseara si sincer sa fiu nu mai tin minte daca zice de Dumnezeu Iisus Hristos ceva sau nu.
Tin minte ca zice de Dumnezeu in cateva locuri si zice de iertarea vrajmasilor.
Daca zice de iertarea vrajmasilor cine a invatat aceasta invatatura daca nu Dumnezeu Iisus Hristos?

Daca o sa o citesti o sa constati cu uimire ca indeamna copii sa asculte de parinti lor ca indeamna copii sa mearga la scoala si sa nu chiuleasca,ca indeamna copii sa nu fie mofturosi la mancare si altele ca acestea.Ca invata copii ca daca isi supara parintii acestia sufera din aceasta cauza si se pot chiar imbolnavi etc.
Banuiesc ca astea sunt invataturi clar masonice.Nu?
:))
Eu zic de carte ca am pus link mai inainte la ea.Nu stiu cum sunt desenele animate.

Doamne....lasati copiii liberi sa viseze,nu le luati aceasta bucurie!
Evident ca trebuie o selectare a programelor de la tv pe care le urmaresc (ideal ar fi sa urmareasca cat mai putin),dar lasati-i sa citeasca basme,sa se imagineze in locului eroului care trece printr-o gramada de aventuri,in locul printesei frumoase si intelepte,sa isi doreasca sa il aline pe ursul Fram in momentele lui de tristete.Ce poate fi mai frumos?
In psihoterapia pentru copii cei mici sunt ajutati sa treaca de anumite dificultati prin intermediul basmelor terapeutice.Unde vedeti raul in asta?
Copiii nostri nu sunt ai nostri,ei vin prin noi,dar sunt de la Tatal si este dreptul lor sa fie liberi in simtire si gandire,hai sa nu ii cenzuram fara sens si sa le mutilam copilaria!

Ii luam copiilor pe Pinochio si pe Donald, dar le umplem capul cu habotnicia si bigotismele noastre. Si avem tupeul sa spunem ca asa trebuie facut.
Am o intrebare pentru cei ce cred ca Pinochio e mason.
Voi la ce va lasati copii sa se uite?

Si daca nu vorbeste de Iisus Hristos, nu e buna?

Copiii nu percep habotnicia si bigotismele, pentru ca ei primesc credinta intr-un mod foarte curat, asa cum la varsta adulta cu greu o mai putem primi noi, dupa ce ne-am ingramadit in minte o multime de lucruri, dintre care unele de-a dreptul gunoaie (nu ma refer la Donald si Pinocchio).

Indiferent, ai mei nu se vor uita la tv si nici pe computer nu vor pune mana.

Ziceam ca nu mai postez aici, pentru ca Anna a cerut doar sfaturi cum sa Nu le dam copiilor sa citeasca carti cu basme, dar .. inca doua vorbe.

Sunt si autori crestini care au folosit fantasiticul si basmele simbolice. de exemplu C.S. Lewis in Narnia. As sfatui-o pe Anna sa citeasca cartile, sau macar una, sau sa vada unul din cele doua filme noi care s-au facut dupa ele. (Din pacate nu se mai continua..) Si acolo aparvrajitori buni si rai, apar animale vorbitoare, apare un Leu care moare si invie.
Iar Tolkien, care de altfel era un bun prieten al lui CS Lewis, era catolic foarte credincios. Scrierile lui nu au aluzii directe la asta, dar sunt imbaiate in crestinism, suntv tesute di el. Amandoi credeau ca mitologia este importanta pentru dezvoltarea omului si este ca o treapta spre religie.
Crestinilor din orient cel putin niciodata nu le-a fost teama de basme si povesti.
Imi miroase tale a credinta evanghelicala refuzul asta.
Eu as sfatui-o pe Anna (desi repet stiu ca ma considera o liberala inraita si nu va tine seama, orice as spune ;-)) sa aleaga mai bine ce este de calitate, ce nu contine violenta gratuita si morala indoielnica, si sa lase copilul sa faca selectia singur intre ce este adevarat cu A mare si ce este simbolic, ce populeaza si mobileaza imaginatia. Sau in fine, nu numai singur. Copiii isi dau seama foarte bine ce ne este noua adevarat Dumnezeu, ce luam noi cu adevarat in serios. Si va intelege sa faca deosbirea intre religie si basme.

Nu se vor uita la nimic?

La ce sa se uite? Crezi ca desenele animate sunt asa o intensa si minunata parte a copilariei?
Ce sa fac , sa ii las sa se uite cu ochii holbati la TV, incapabili sa reactioneze la stimuli (ca asa facem toti cand ne concentram la ceva), sa ajunga desenele animate obiectul negocierii, cum vad la altii, ca daca faci tu acum x y z, te las eu pe urma sa te uiti la desene? Si cat timp o sa treaca si pentru parinte pana invata ca atunci cand se uita la TV copilul e linistit si absorbit, urmand ca in continuare sa il uite pe asta mic in fata tv-ului cu orele, ca sa se odihneasca? Intotdeauna TV-ul va fi cea mai simpla si la indemana solutie.

Impresia mea in legatura cu TV-ul si copiii e ca atunci cand l-ai deschis, ai deschis cutia pandorei. Ca se vor uita la nefarsit si daca le interzici, nu faci decat sa colorezi in nuante si mai ademenitoare fructul oprit (fara nici o conotatie dubioasa).

Mai curand m-as juca sau le-as pune sa asculte povesti sau sa invete sa citeasca singuri basme si povesti nemuritoare. Eventual dvd-uri cu tom si jerry de ex, dar in orice caz, intr-o maniera in care detin controlul asupra programului - nu ca un control freak, ci doar cat sa nu ajunga la concluzia ca la televizor sunt chestii misto si cand e stins, deci acela ar fi un obiect de interes si care trebuie lasat sa mearga tot timpul, ca sa nu pierdem ceva. Mai bine sa fie ca pe ecran sunt lucruri interesante cand vrem noi (toti) si al caror continut il putem alege noi, in deplina cunostinta de cauza.

Cam asa cum fac si eu cu filmele acum, la varsta adulta. Nu ma uit oricand si la orice.

NU!!!
Cutia Pandorei ai deschis-o cand ai facut copilul.

Tom si Jerry? Nu sunt violente?

Tu nu ai fost niciodata copil? Te-ai nascut deja la maturitate?
Tu nu te-ai bucurat de micile placeri ale copilariei? Sau nu ai avut copilarie?

Am avut dragul meu, o copilarie foarte frumoasa si fericita.
Care nu a inclus desene animate, ca nu prea erau inainte de '89, si dupa, eram prea ocupata sa ma dau cu sania sau sa bat mingea pe-afara cu copiii in loc sa stau sa ma uit la televizor (cu execeptia desenelor SciFi de la 7 seara).

In schimb am citit si ros de-a dreptul toate cartile de basme si povesti nemuritoare, de cand am invatat sa citesc, la 4 ani si ceva. Alea te imbogatesc, nu desenele.

Sau ce, tu insinuezi ca aceia care au copilarit inainte de 89' (nascuti sa zicem prin anii 70) nu au avut copilarie din cauza ca nu au avut desene animate? (ma rog, cu rarele exceptii gen Lolek si Bolek si niznaiul cu lupul, imi scapa numele). Zecile, sutele, miile de generatii de dinainte de inventarea TV-ului nu au avut copilarie?

sunt doarr desene animate,S.F. nimic mai mult create sa distreze copii/adultii,nu este nimic rau in asta atata timp cat se face cu masura si totul pana se ajunge la violenta

Absolut tot ce "consumam" la nivel mental are influenta si are consecinte pe termen lung, mai ales cand acest consum se face in mod repetat si la o varsta frageda.

Eu mi-am trait toat copilaria inainte de 1989. Asa ca stiu foarte bine cum era atunci.
Cartile cu besme sunt mai bune decat desenele animate? Cu ce te imbogatesc primele si cu ce te pagubesc celelalte?

Ba am avut o copilarie foarte frumoasa, dar erau alte timpuri.
PS: Ai uitat de Mihaela ;-)

Perfect de acord.
Dar copilaria este copilarie. Cea mai frumoasa parte a vietii.
Pe care NIMENI nu are dreptul sa o rapeasca. Sub nici un motiv, oricare ar fi el.

Desenele animate - si filmele - iti servesc de-a gata actiunile si trairile personajelor, decorul, totul. Tu nu trebuie decat sa privesti si sa asimilezi, si nici macar nu e foarte mult de asimilat. Cu textul scris - sau chiar si in varianta audio -, esti obligat sa-ti pui imaginatia la contributie si sa construiesti tu insuti ceva pe baza acelor cuvinte. Una e sa iti desenez eu un castel cu 3 turnuri si sa te pun sa-l inghiti, si alta e sa iti imaginezi tu singur un castel cu 3 turnuri, chiar daca eu iti dau indicatiile. Ca sa nu mai zic ca intotdeauna gama de senzatii exprimabile in scris e mult mai larga decat aceea care se poate comunica prin imagine. Prin text iti pot comunica un obiect care e verde, care e aspru la pipait sau din contra, catifelat. Pot apela la metafore -- soaptele vantului. La frig. Pot face referire la mirosuri, texturi, temperaturi, tristete, bucurie, fluturasi in stomac, frica, minciuna-de-ingheata-apele, metafore etc. Doar prin audio/video servit de-a gata, niciodata nu vei avea acces la gama aceasta de trairi.

Si cred ca daca facem efortul asta - inconstient, nu e ca si cum dam la lopata cand citim ceva -, devenim sensibili la cuvant mai mult decat la imagine. Pentru ca daca eu sunt trista si am o problema si vreau ca tu sa fii empatic cu mine, o sa iti spun lucrurile astea, nu o sa-ti fac un desen animat ca sa intelegi despre ce e vorba.

Si gandeste-te ca in copilarie punem bazele oamenilor care vom fi, pietrele din capul unghiului, ca sa zic asa. Si tot ce e construit prost in copilarie o sa-si arate roadele la varsta adulta, degeaba zicem noi aa ca e distractie, nu are importanta, e ca sa treaca timpul. Cand esti copil totul conteaza si nimic nu e doar ca sa treaca timpul, toate experientele te structureaza si te invata ceva pentru mai tarziu, inveti jucandu-te si-ti construiesti un mod de a privi lumea si de a reactiona inca din frageda pruncie.

Si referitor la asta:

E o idee la care tin foarte mult si vreau s-o intelegi. Noi, adultii, avem impresia ca religia si ca trairea ei presupune doar restrictii - si intr-un fel, e adevarat. Sunt lucruri pe care vrem sa le facem, pe care le-am facut deja si ne-au placut (sper ca nu e nevoie sa dau exemple), ba poate am si repetat experientele respective. Dupa care la un moment il re-descoperim pe Dumnezeu si ne dam seama ca lucrurile alea misto pe care le-am facut nu erau atat de bune. Dar parca totusi le-am mai face. Si incercam sa construim un dosar intreg de motive pentru care totusi nu-s chiar atat de rele. Uneori ne mai razvratim, ne infuriem pe preoti, ca doar ei au dat canoanele; ne mai razvratim uneori si impotriva lui Dumnezeu. Vedem calea asta ca fiind foarte ingusta, grea, si mai degraba intunecata decat luminoasa, pentru ca in capul nostru lumina si bucurie erau lucrurile pe care le faceam cand eram "liberi".

Deci indraznesc sa spun ca noi, astia convertiti mai dupa 20 de ani, plecam din start cu o imagine deformata despre viata, experiente si Dumnezeu, si invatam pe parcurs insa cu multa poticneala, cu multa incapatanare si uneori cu multa suferinta (e groaznic sentimentul ala ca poate totusi.. dar hai numai de data asta etc).

Dar daca noi am fi invatat inca de mici copii ca Doamne Doamne e bun, ca Iisus Hristos a venit pe pamant pentru noi, ca Maica Domnului e buna si se roaga pentru noi, ca avem un Inger Pazitor care ne indeamna la bine si ne opreste de la rau, ca daca atunci cand facem o boacana il suparam si intristam pe Doamne-Doamne (deci nu in sensul ca vine Dumnezeu si ne bate cu bata), pe Inger si pe Maica Domnului, care chiar si asa, trista, tot o sa se roage pentru noi, ca lui Doamne Doamne ii plac copiii cuminti care nu vorbesc urat si care asculta de parinti, ca lui Doamne Doamne ii multumim pentru floarea asta frumoasa si pentru mancarea din farfurie si pentru apusul asta rosiatic si pentru ploaia aceasta care uda pamantul si face sa creasca plantele si pentru zapada aceasta alba sub care se incalzesc semintele.. ca lui Doamne Doamne ii place sa impartim jucariile noastre cu alti copii, si sa le dam din pachetelul nostru.. ca duminica ne imbracam frumos si mergem in casa lui Doamne Doamne impreuna cu alti oameni, si ca in altar coboara Iisus Hristos si Ingerii chiar daca nu ii vedem.. si ca Ingerul nostru pazitor se bucura cand mergem duminica la Biserica si cand ingenunchem langa pat si ii zicem o rugaciune catre Doamne Doamne..

Cred ca am fi facut toate lucrurile astea in mod natural, de dragul lui Dumnezeu si nu din frica intunecata de El. Si nu am fi apucat sa facem multe din pacatele pe care le-am facut pe urma, sau daca le-am fi facut, ele ar fi fost insotite de o rusine mult mai crunta, care ne-ar fi impiedicat serios sa le mai repetam, si am fi vazut pacatele ca fiind intunericul, si nu pe Dumnezeu ca fiind restrictie.

Unde vezi tu habotnicia si bigotismul din ce am scris, ca eu nu le vad :)

Sunt de acord cu Jane cu televizorul la varste fragede, si eu o sa fac la fel, o sa le dau copiilor dvd-uri alese de mine. De altfel nu avem cablu asa ca nu o sa para ceva interzis, o sa fie pur si simplu inexistent la noi in familie. (Nu vreau sa zic ca toata lumea ar trebui sa faca asa.. asta este alegerea noastra de viata si pentr noi)
Nu cred ca ii privez de ceva esential, simpotriva, o sa le dau ce este mai bun in felul asta.
Si o sa le citesc mult, pana invata ei sa citeasca.

Dupa tine, copilaria trebuie traita doar cu Hristos?

Mai, tu ai citit macar ce ti-am scris acolo, ca nici macar nu avea legatura cu Hristos ..
Da si tu un reply la ideea pe care am transmis-o cu postul ala, concret.

Am 4 ani de zile experienta ca profesor de limba engleza la o gradinita de stat din tara, dar pe langa am mai fost si suplinitor, cand a fost necesar.

Va recomand din suflet sa va dati copii la gradi, unde invata foarte multe, fiind mult mai bine pregatiti pentru scoala. Nu cautati scuze de genul, e obosit dimineatza, si nu vreau sa-l trezesc, sau oricum nu e imp gradi, sau mi-e greu sa-l aduc in fiecare dimineatza.

E foarte important ca un copil sa invete ce e rabdarea, sa stie sa asculte. Doar prin ascultarea povestilor, si apoi povestirea lor, si explicarea cuvintelor la nivelul lor. Aici vorbim de povesti precum :' “Găinuşa cea moţată”, “Povestea măgăruşului încăpăţânat”, “Căsuţa din oală”, “Cum au fugit odată jucăriile de la un copil”, “Greşala Cuminţicăi”, “Supărarea Danielei”, etc. copii invata sa salute, sa aprecieze jucariile, parintii, munca parintilorsi a colegilor si sa-i respecte, etc.


In atasament e povestea magarusului incapatanat.

:6:
Asa fac eu: nu avem cablu.
Le aleg eu DVD-uri (avem deja o colectie bogata). Recomand:
- Little Einsteins (desene f pasnice, fondul muzical este muzica clasica, invata despre totfelul de lucruri..)
- Super WHY (despre litere, citit)
- Cyberchase (despre calcul matematic) - astea-s ultima descoperire, au deschis apetitul copilului pt matematica (se apuca singur sa faca exercitii, aproape zilnic).
- am si cronicile din Narnia, dar copii nu sunt entuziasmati.. si nici eu. Nu-mi place ca au ales un animal (fie el leu).. in fine.
Mai sunt si altele.. cand imi amintesc le voi mentiona.

Si povesti: Patericul copiilor, povestile povestite de Par. Cleopa (din pacate nu am decat doua volume).


@Dumitru
Ce am observat eu din privitul desenelor: copilul meu cel mare avea o imaginatie debordanta, inventa tot felul de jocuri (nu se prea juca cu jucarii), desena lucruri fantastice si viu colorate, inventa povesti etc..
Dupa ce am inceput sa-l las sa priveasca desene animate a devenit extraordinar de pasiv! Nu mai inventeaza lucruri, nu are "chef" sa se joace etc.. daca ar fi posibil ar sta doar la tv, calculator si jocuri video.
Si nu sunt singura care am observat, ci prieteni apropiati m-au intrebat ce s-a intamplat cu el.
Nu exista desene animate daunatoare si desene bune.. ci toate sunt daunatoare, parerea mea. In mod clar indeamna la pasivitate. Si este experienta mea personala (si specialistii afirma acelasi lucru).

De ce nu?
Daca s-ar putea, as vrea, dar principalul obstacol este credinta prea putina a parintilor!

Gandesc la fel.
Nici o experienta nu trace fara a lasa urmari asupra psihicului (chiar daca noi nu suntem constienti). Toate experientele, toata informatia ne modeleaza.

Si eu imi doresc mult ca Dumnezeu sa fie FIRESCUL din viata copilului.
(nu evenimentul din ziua de duminica).
Daca nu voi reusi este doar putina mea credinta. Si daca nu voi reusi sa fac nici macar atat de putin.. cred ca este foarte clar cat de "crestina" sunt si unde-mi este locul in cealalta lume.

Si care ar fi idealul pentru tine?

Rolul parintilor este de a pastra nestirbita CURATENIA si INOCENTA copiilor.
Copiii sunt modelul dupa care trebuie sa ne ghidam pt a intra in Imparatia Cerurilor.
Nu trebuie sa-i modelam dupa noi si sa-i invatam patimile noastre!
Ci, daca se poate, noi sa devenim ca ei.
In fine, asa vad eu lucrurile.

Nu inteleg.. tu citesti ceva din ce scriu eu (sau Jane, se pare ca avem pareri similare)?

Banuiesc sa vreti sa va cresteti copii in comunitate.
Credeti ca daca voi nu le dati acces la aceste mijloace media, ei chiar nu o sa aiba acces la ele?
O sa le citesti mai mult? Nu mai promite, ca nu o sa te tii de cuvant, sunt sigur.

Nu-mi plac insinuarile tale..
Ce spune Fani este foarte simplu si natural. Foarte usor de facut.
altii au facut.. si eu printre ei.
Sa nu ai televizor in casa este o binecuvantare, credeti-ma!
(macar de m-as putea lipsi si de calculator, offf)

Televizorul, desenele animate... sunt inventii f. recente.
Oare cum or fi rezistat atatea generatii fara ele! Extraordinar! :))))

Copiii sunt modelul dupa care trebuie sa ne ghidam ... cum? ghidandu-i?
Daca noi, adulti fiind, am ajuns la o stare de care nu prea suntem multumiti, dpdv duhovnicesc, de ce credem ca suntem in stare sa ghidam pe altii?

Daca e sa o luam asa ... ar trebui sa renuntam si la calculatoare, telefoane, masini, lumina electrica, etc.

Desenele animate nu cred ca strica deloc, decat daca sunt nepotrivite ( dar nicidecum luate la gramada)...pentru ca eu am crescut si cu desene animate precum " Ariel", "Frumoasa si Bestia", "Aladin si lampa fermecata", Candy, Sandy Bell...Testoasele Ninja, filme precum Slavati de clopotel, ....toate foarte frumoase, si normal ca selectate de parinti care nu ma lasau in fata televizorului aiurea, ci atenti la ceea ce urmaream( pe primele urmarindu-le de pe casete video)....dar mi s-a oferit si o gama variata de informatie si lectura, astfel amintindu-mi cu mare drag modul cum mi-au atins corzile sufletului cartile: "Negrut" si "Fram, ursul polar"...

Desenele animate si basmele le-am lasat natural sa ramana undeva in perioada copilariei...in timp ajungand sa nu mai prezinte interes deloc pentru mine...insa in perioada aia, pe langa urmarirea actiunii de prin desenele animate...eram foarte atenta sa retin contururile si caracteristicile personajelor care imi placeau din aceste desene animate...ca mai apoi sa le redau cat mai exact pe foaie...in timp ce nimeni dintre ceilalti copii pe care ii cunoasteam nu avea aceasta preocupare.

Tot asa tin minte ca o anumita carte de povesti m-a impresionat mult, o carte de povesti rusesti...si evident ilustrata de rusi...din care eu am ales sa pictez un cal de ala masiv, cu coama involburata si pinteni bogati...pe un perete din scara blocului ( asa ne venise noua, copiilor de pe scara)...si in timp ce unii desenau iepuri cu gene si cu o ureche indoita...eu aveam deja alte criterii estetice :1:

Eu vorbesc prin prisma unui om a carui copilarie a fost si impregnata de credinta, fiind dusa si la Biserica, si prin pelerinaje la Manastiri (purtand fusta lunga de la varsta de 12 ani pentru ca un calugar i-a atras atentia mamei ca fusta pana la jumatatea genunchiului deja nu mai e potrivita) de catre bunici, parinti...primind cadouri carticele de rugaciuni, si citind din ele....deci nu se pune problema sa fi primit o educatie deficitara, ci complexa...astfel intelegand si ce e aceea fantezie, basm, si facand o distinctie intre ele si realitate...si vorbindu-mi-se de la varsta frageda despre Dumnezeu.

Am impresia ca se vorbeste de pe diferite planuri...a fostilor copii carora li s-a dat posibilitatea sa faca o distinctie intre lumea de basm si realitate...si asta evident controlat, intr-o maniera educativa, si din directia unor parinti si a unui neam credincios...si cei care au aflat oarecum mai tarziu de credinta...dar poate ma insel!!! :1:

Pentru ca stim unde am gresit sau unde s-au facut greseli cu noi :)
O copilarie fericita nu presupune calculatoare, telefoane si televizoare si nici macar curent electric. Daca acel copil are parte de afectiune si este suficient stimulat (prin jocuri, citit, povesti etc), o sa aiba o copilarie fericita si la cuca macaii in deal unde nici nu s-a auzit de energie electrica.

Nu zic ca o sa traiesc la lumina lumanarilor cu copiii mei, insa o gramada din noutatile astea tehnologice (tv si computer) sunt doar bullshituri care nu construiesc o copilarie fericita ci mai devreme o influenteaza negativ. Utilizarea lor ar trebui sa fie strict limitata la ce e de folos, nu la "trecut timpul". Eu sunt foarte fericita fara TV de exemplu. Nu imi lipseste absolut deloc si nici nu consider ca pierd ceva, orice, din cauza asta, ci mai degraba simt ca as pierde daca m-as uita.

Si pe termen lung, da, ne putem folosi de lucrurile astea, fara a ne atasa prea tare de ele. Nu ar trebui sa ne atasam de nici un obiect/lucru fara de care se poate trai bine merci. Cat e sa fie, sa fie. Cand nu mai e, sau daca nu mai e, slava lui Dumnezeu, se poate si fara.

Sa nu te superi, dar din ceea ce scrii eu deduc ca tu consideri ca o copilarie care e traita cu Hristos, e "rapita". Extrapoland, ai putea crede ca si o viata traita pentru si cu Hristos e irosita.

Deci perceptia ta asupra Lui e eronata din start, tu crezi ca o multime de alte lucruri si experiente sunt mult mai misto si interesante decat El, si El ramane o optiune ultima, cam pe la sfarsitul vietii, cand oricum nu mai ai ce sa astepti de la viata. Adica in loc sa Il percepi drept pricina bucuriei, tu Il asociezi cu sfarsitul ei.

Altfel nu-mi explic textele tale :)