În prealabil postat de Jane Says (Post 239611)

Nu ma insel :P Daca era sa ma insel eu si era metoda ta buna, tu ai mai fi luat in calcul niste lucruri fara de care tot exemplul sta in aer, pleaca de la premise false si sfarsi-va in infundatura.

1. Ion a facut-o pe Ana prin Gheorghe (succes sa intelegi asta)
2. Ana, daca nu primeste penarul, se afla in iminenta mortii. Lipsa aceea a penarului e echivalenta cu moartea.
3. Ana nu poate primi penarul decat daca Gheorghe isi arunca papucii pe geam, adica daca el se coboara la nivelul ei, ii traieste suferinta aceasta si o transfigureaza cu totul (succes sa intelegi asta, cum adica a indumnezeit firea umana prin aceea ca S-a investmantat El Insusi cu ea, si cum adica a murit si in acelasi timp moartea nu L-a putut cuprinde pe Cel Care era incepatorul, sursa si implinirea Vietii).

Sugestia mea, ca sa ajungi sa intelegi, e sa citesti ce au scris altii mai destepti (decat mine) pe tema asta, si care au studiat si au citit si au trait si au simtit lucrurile astea. Ca din teorii, la fotbal politica si vad ca si religie ne pricepem toti :) Dintre care cea dintai sunt eu, daca-mi permiti o autoironie.

Adica ori esti om in toata firea si cauti realmente sa intelegi ceva, la modul serios, ori ne jucam de-a ratele si vanatorii pe-aici si atunci e ok, e alegerea ta, dar nu mai zi pe urma ca ai metoda :)

În prealabil postat de topcat (Post 239604)

OK, ai inceput sa fi mai precauta. :)

În prealabil postat de Jane Says (Post 239581)

Ion si Gheorghe sunt echivalente a doua Persoane ale Sfintei Treimi (Dumnezeu Tatal, respectiv Iisus Hristos, dar nu risc sa precizez who's who, pentru ca nu stiu cat de avariata e perceptia lui topcat cu privire la lucrurile astea si cui assigneaza el rolurile). Ana e posibil sa fie doar o prostuta, omenirea, nu stiu.

Cu asta va face-n foi de vita, cand o sa publice concluziile studiului si-o sa va treziti citati, sa nu spuneti ca n-ati siut :)

În prealabil postat de topcat (Post 239627)

Hai sa ne axam pe sacrificiu, daca tot e tema acestui subiect.
Gheorghe isi arunca papucii pe geam pentru ca a trait viata Anei, cea fara penar, a vazut ca e nasol, si astfel s-a hotarit sa faca un sacrificiu pentru ca Ana sa isi redobindeasca penarul? Si prin aceasta ii arata Anei cit de important e penarul, daca pina si el, Gheorghe, spune asta?

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 239648)

Daca concluziile ii vor fi favorabile idei lui, si daca vom fi citati, va fi cea mai mare eroare. Noi nu suntem sfinti, nici teologi, nici macar preoti, deci ce credem noi, iedeile si convingerile noatre nu pot fi reprezentative pentru un studiu asupra crestinului ortodox. Nici macar daca peste 50% din forumistii ortodocsi (nesemnificativ fata de numarul ortodocsilor din lume) vor fi angajati in discutie.

În prealabil postat de topcat (Post 239652)

Iar eu nu sint teolog sau sociolog, ci fizician.

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 239651)

Daca "penarul" este de asa o importanta incat viata nu are rost fara el, antunci Ana stie ca sunt multiple moduri de a obtine fie penarul ei fie alt penar, iar Gheorghe daca cunoaste viata fara penar si el a reusit sa obtina unul, ii va arata si Anei cum sa faca.

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 239657)

Sacrificiul il studiezi ca fiind fenomen fizic? :)

În prealabil postat de topcat (Post 239666)

Pai cred ca Gheorghe, vazind cit de prostuta e Ana, incearca sa faca un gest care sa o socheze putin, crezind ca o scoate din letargie. Isi arunca deci papucii pe geam...

Dar asta nu ar trebui sa schimbe cu nimic caracterul de sacrificiu al gestului lui Gh.

În prealabil postat de topcat (Post 239565)

Si totusi, in incurcata telenovela are loc un sacrificiu, cel putin in mod aparent (daca cumva Gheorghe, care o iubeste foarte mult pe Ana, stie ca isi va recupera pantofii ceva mai tirziu, chiar daca acest lucru ii provoaca un disconfort - sa spunem deocamdata ca el nu e sigur ca isi va recupera pantofii).
Dar sacrificiul ii provoaca lui Gheorghe si o amaraciune, pentru ca el stie ca Ion o iubeste foarte mult pe Ana, si stie ca acesta si-a jurat sa nu se bage in viata ei, intelegindu-l foarte bine deci pe Ion ca era singura metoda de a o face pe Ana sa isi mai aduca aminte de el. De asemenea, Gheorghe stie ca Ana ar fi foarte fericita daca ea s-ar casatori cu Ion.

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 239678)

Este un sacrificiu, si ii aduce folos Anei!
Fie ca o trezeste imediat, fie ca ii ofera doar un exemplu pentru mai tarziu.

În prealabil postat de maria-luisa (Post 239681)

O nelamurire: de ce si-a jurat Ion sa nu se bage in viata Anei?

Stii ce mai cred eu? Ca Ana nu ar fi foarte fericita cu Ion, daca s-ar simti inferioara lui.

În prealabil postat de Andrei Kuraev

Permiteţi-mi să reiterez. Cînd zicem că Dumnezeu a făcut lumea din nimic, să înţelegem că, de fapt, Şi-a "mărginit" prezenţa Sa atunci cînd crea spaţiul, timpul, lumea materială şi că într-un fel, Se "retrăgea" de acolo, oferindu-le acestora [celor create] "autonomie" - El Singur rămînînd în aşteptare:
"Iar acum, mă lăsaţi să intru. Dar să o faceţi de bunăvoie [liber]". În caz că omul nu se lasă înduplecat, se reactualizează acea nimicnicie primordială a existenţei noastre, pentru că asta este în esenţă viaţa noastră - o existenţă "scoasă" din neant. Lăsată în voia ei, se destramă, pentru că omul în sine e lipsit de principiul vital pe care şi-l însuşeşte numai prin co-muniune cu ceea ce se cheamă VIAŢĂ cu litere
mari. E limpede, dar, că ruperea acestei comuniuni va scoate la iveală "înrudirea" noastră cu neantul din care am fost luaţi, iar omul, în separare de Dumnezeu, devine bolnăvicios, se sufocă, se corupe şi moare. Tocmai astea au fost, spre regret, primele dibuiri ale omului: am încercat să ne descurcăm de unii singuri, fără Dumnezeu, prin detaşare de la comuniunea cu El, Singura Punte între existenţă şi non-existenţă. Întorcînd faţa de la Dumnezeu, am păşit pe tărîmul morţii.

Dumnezeu este dragoste şi Dumnezeu este Tatăl. Iată prin excelenţă raţiunile pentru care Creatorul îngăduie o creaţiune pîngărită şi nu o nimiceşte, chiar dacă ea Îl refuză. Omul, părăsindu-L pe Dumnezeu, a păşit spre moarte. Iar pentru Dumnezeu aceasta nu înseamnă decît un singur lucru:
"Fie. Voi merge după el".
Să luăm aminte la cele spuse, pentru că înseamnă mult. Atunci cînd parcurgem scrierile Noului Testament şi dăm de parabola cu oaia pierdută, să chibzuim un pic asupra motivului pentru care păstorul pleacă în căutarea-i. La ce bun să o găsească? Oare ca să o jupoaie? Oare ca să o pedepsească
exemplar, spre a tututor învăţătură, să se ştie ce este Suprema Justiţie şi cum legea se cuvine a fi împlinită? Departe acest gînd! Păstorul o face pentru altceva: o caută să-i redea siguranţa. Păstorul o vrea acolo unde nu sînt lupii răpitori.
Omul s-a îndepărtat mult de la Dumnezeu, deci Dumnezeu trebuie să vină la el. Dumnezeu trebuie să Se facă om.
Permiteţi-mi, aici, să fac o mică remarcă: în gîndirea unor Sfinţi Părinţi bizantini se poate citi următoarea reflecţie la acest subiect. Dacă omul nu era să cadă în păcat, Dumnezeu oricum ar fi venit la el. Ceea ce avea să difere, totuşi, în cazul acesta, era Întruparea ne-dureroasă şi ne-pătimitoare. Nu se ajungea la Cruce. Doar Naştere, fără Cruce, fără Îngropare. Dar omul a căzut. A păşit în tărîmul morţii, deci trebuie recuperat, trebuie "scos" de acolo. Şi iată Dumnezeu se porneşte după el, îl caută pe pămînt, iar când pe vreunul nu-l găseşte, coboară chiar mai jos, în infern.

În prealabil postat de topcat (Post 239731)

Ion s-a suparat putin, desi Ana era doar o copila, pentru ca s-a uitat peste revistele sale mai deocheate, desi i-a spus sa nu deschida sertarul ca o pateste. De atunci a lasat-o singura si i-a spus ca are free will, sa faca ce-o vrea.

Pai se spune ca dragostea, cea oarba, ascunde aceste sentimente de inferioritate ;)

În prealabil postat de Jane Says (Post 239733)

Uite, pentru ca vad ca te preocupa:

În prealabil postat de maria-luisa (Post 239735)

Doar pentru atat? N-a fost cam aspru totusi? Si oricum, daca dorea sa se casatoreasca cu Ana, ce cauta cu reviste deochiate? :))
Mda...Poate ca aceasta este explicatia pentru comportamentul deochiat al Anei de mai tarziu...

Cum adica "dragostea cea oarba ascunde aceste sentimente de inferioritate"?

În prealabil postat de topcat (Post 239815)

Da, niste metafore ce ne costa scump

În prealabil postat de topcat (Post 239816)

Da, numai pentru atit. Nici macar nu stia ce reprezinta. Stia doar ca a primit un avertisment.
Revistele deocheate reprezinta o lume a maturului, unde copilul nu are acces pentru ca nu e pregatit.
Pai, dragostea oarba e... oarba ;)

În prealabil postat de Jane Says (Post 239844)

Ce ne costa, concret?

În prealabil postat de maria-luisa (Post 239855)

Hai mai topcat, zau asa... lamureste-ma si pe mine, Ion asta ii e tata sau vrea sa-i fie iubit? Este cam ciudata povesta asta a ta. :)

Nu stiu cum gandeste Ana, dar eu consider ca barbatul si femeia sunt egali, asa au fost creati de catre Dumnezeu si nu vad acest tip de relatie intre Ion si Ana. Mi se pare cam nedrept Ion aici. Putea cel putin sa-i explice ca e ceva pentru adulti si ca-i va explica cand e mai mare si n-o mai rodea atata curiozitatea poate. Acum, drept sa-ti spun, si pe mine m-a ros curiozitatea cand eram mica, mi-am luat o "chelfaneala", iar apoi am fost iertata, nu abandonata. :))

Asa... Sa mergem mai departe. Sa presupunem ca Ion i-a atras atentia Anei. Ce urmeaza? Vor trai fericiti pana la adanci batraneti? :)

În prealabil postat de eodor nastasa (Post 239886)

...."tin'te de bidinea ca iau scara"

În prealabil postat de eodor nastasa (Post 239886)

Divan(urile)ele (re)media pro(...) prezinta pe ION, ANA si GHEORGHE in telenoveaua de mare suc(c)es "Tin'te de bidinea ca iau scara" in regia lu' PANTOFU' ARUNCAT'NGEAM(SAUPRIN) pe forumu' de mare ac(c)es...unde teleno(u)velisti asteapta cu mare freamat(sau cu inima la gura, or' cu inima'n gura, nu se stie esact) deznodamantu'...:4: Se sting, luminile...sst, sst...

În prealabil postat de topcat (Post 239898)

Deznodamintu nu e cu hepi end, sa stii

În prealabil postat de eodor nastasa (Post 239902)

mda...ma gandeam eu(sfar,sfar, un firisor de fum aici), fir'ar'(rat), iar am dat banu' de pomana...:105:

În prealabil postat de topcat (Post 239905)

pe cultura nu dai niciodata de pomana

În prealabil postat de maria-luisa (Post 239909)

Pentru o poveste frumoasta de iubire cu happy end iti recomand Cantarea Cantarilor. Ar clarifica multe neajunsuri in legatura cu relatia dintre barbat si femeie si dintre om si Dumnezeu. :)

În prealabil postat de topcat (Post 239913)

Multumesc, nu prea le am cu povestile de iubire, o prefer pe a mea, cea reala ;)
SF-ul, in schimb, imi place :)

În prealabil postat de topcat (Post 239728)

Conteaza sau nu daca sacrificiul e real?

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 239986)

Pai daca sacrificiul nu ar fi real ar fi o minciuna, si cu minciuna nu poti pune inceput bun. Nu are rost sa o invete pe Ana sa minta (mai dvereme sau mai tarziu va afla adevarul), mai bine sa o invete sacrificiul, sa-i dea un exmplu demn de urmat.

În prealabil postat de topcat (Post 239988)

Ce anume a sacrificat Hristos?

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 239992)

Pai eu cred asa: Hristos ca sa ofere cel mai bun exemplu a luat chip de om, si noi credem ca el eram si om in adevaratul sens al cuvantul dar si Dumnezeu. Iar in calitate de om era capabil sa simta toata suferinta, si tot ce ar fi simtit un om in locul Lui. Deci in calitate de om s-a sacrificat pe el insusi.

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 239992)

Apoi noi il vedem pe Dumnezeu ca tata, deci pune-te in locul Lui si imagineaza-ti ca copii tai sunt ca si oamenii de asculatori. Apoi lucru mic este sa rabzi toate cate fac copii tai dupa ce te-ai pus si in locul lor numai sa le arati ce este bine? Nu numai le-ai spus ce sa faca dar i-ai luat de mana si le-ai si aratat cum, iar ei.... Si asta e un sacrificiu, stiu e din iubire, dar tot sacrificiu se cheama.

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 239992)

Presupun ca nu vei fi multumit cu raspunsul meu dar poate ti se ofera o explicatie mai buna din partea altor forumisti.

În prealabil postat de topcat (Post 239816)

Revistele deocheate reprezinta o lume a maturului, unde copilul nu are acces pentru ca nu e pregatit.

În prealabil postat de topcat (Post 240003)

omnipotenta, omniscienta si omniprezenta facind acelasi lucru

În prealabil postat de topcat (Post 240003)

Presupun ca nici tu nu esti multumit, daca iti pui aceasta problema ;)

În prealabil postat de Traditie1 (Post 240005)

Revenind la topic

În prealabil postat de Traditie1 (Post 240005)

, Jertfa Mântuitorului are, asa cum spun si manualele de dogmatica, mai multe aspecte si functii.

Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii, pacate care afecteaza onoarea lui Dumnezeu. Prin pacat omul nesocoteste pe Dumnezeu iar un Dumnezeu calcat în picioare nu mai este Dumnezeu. Maretia lui Dumnezeu trebuia restabilita si Jertfa lui Dumnezeu, a uneia din Persoanele Sfintei Treimi a facut acest lucru.

Alt aspect al Jertfei este cel rezultat din misiunea de învatator a Mântuitorului. Omenirea avea nevoie sa cunoasca caile de dobândire a mântuirii si Cel mai potrivit sa faca acest lucru era însusi Dumnezeu. Luându-si aceasta sarcina Domnul si-a asumat suferintele vietii de pamântean implicite.

Un alt aspect e cel al Jertfirii euharistice a Mântuitorului. Pentru a deveni una cu noi, oamenii, Dumnezeu a rânduit ca noi sa ne împartasim de Trupul si Sângele Lui, de aceea împartasirea se mai numeste si sfânta Jertfa, pentru ca Domnul se da noua.

În prealabil postat de topcat (Post 240015)

Primul aspect tine de o viziune primitiva, anume ca plata pentru ceva se poate face prin jertfa altcuiva coroborat cu perceptia, la fel de primitiva, ca violenta si suferinta rezolva orice problema.
Misiunea de invatator nu se poate face avind ca baza o minciuna, chiar daca exemplul este miscator. Invatatorul mizeaza pe incapacitatea elevului de a discerne adevarul. Un zeu nu isi poate asuma suferintele de pamintean pentru ca atunci nu ar mai fi zeu (stii, pamintean<>zeu).
Al treilea aspect este dat de un ritual de aducere aminte, anume ca Hristos s-a jertfit pentru noi.
Repet: ce a pierdut Hristos prin jertfa sa?

În prealabil postat de topcat (Post 239988)

Ce anume a sacrificat Hristos?

În prealabil postat de topcat (Post 240015)

Chiar te-as ruga sa ramii la topic

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 240022)

Vad ca ai o imagine usor deformata (deformata din punctul meu de vedere). Nu stiu de unde ai dedus ca plata pentru ceva se face prin jertfa altcuiva. Omul nu a platit pentru greseala lui prin jertfa lui Hristos.

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 240022)

Prin jertfa(exemplul) Lui greseala era mult mai usor de indreptat.

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 240022)

Omul nu este incapabil de a discerne adevarul, ci este doar "imprastiat" cu mintea, e atent la altceva cand i se explica. Si elevul daca se uita pe geam cat e de frumos afara nu va intelege lectia.

În prealabil postat de FiulRisipitor (Post 240022)

Iarasi, pentru tine jertfa inseamna a pierde ceva, pentru mine jertfa inseamna a castiga. E ca si la cumparaturi: poate pretul ti se pare mare, dar daca te uiti la avantajele aduse prin achizitionare o sa vezi ca e un pret corect. Cred ca si in VT cand oamenii aduceau o jertfa nu considerau animalul pierdut, ci considerau ca au castigat prin jertfa adusa lui Dumnezeu.
Hristos prin jertfa sa l-a castigat inapoi pe om.

În prealabil postat de Traditie1

Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii, pacate care afecteaza onoarea lui Dumnezeu. Prin pacat omul nesocoteste pe Dumnezeu iar un Dumnezeu calcat în picioare nu mai este Dumnezeu. Maretia lui Dumnezeu trebuia restabilita si Jertfa lui Dumnezeu, a uneia din Persoanele Sfintei Treimi a facut acest lucru.