Părintele Sofronie a fost iubirea făcută vizibilă, întrupată. Şi era plin de umor. Când l-am văzut prima oară, l-am întrebat de ce este îmbrăcat în negru tot timpul. Acesta a fost tipul de întrebări spirituale pe care i le-am pus la început. Şi ne-am dus la fereastră şi mi-a spus să privesc maşinile care treceau pe drum. Erau Wolkswagen-uri, Fiat-uri verzi, Mercedes-uri negre şi aşa mai departe. Şi m-a întrebat: „Care maşină îţi place mai mult?” „Mercedes-ul negru.” „Vezi, de aceea umblăm şi noi în negru…”
Mi-a plăcut la părintele Sofronie că nu era precum mulţi preoţi – şi ortodocşi, şi catolici, şi chiar budişti – măreţi, spre care trebuie să te întinzi ca să ajungi. El a fost ca şi Hristos, Care S-a coborât la ceilalţi. Dacă n-aş fi simţit acel respect, acea iubire covârşitoare la el, n-aş fi astăzi creştin ortodox.
Cel mai important lucru în creştinism este iubirea.

Eu sunt de parere sa asteptam sa vedem ce se va intampla cu Danion.
Inca nu a trecut la stilisti.
Danion are multe ispite din invidia celui rau.
De multe ori diavolul loveste si in cei apropiati pentru a ne face sa pacatuim ,ii starneste impotriva noastra.
Klaus Kenneth nu a avut aceste ispite pentru ca mesajul lui nu este pe masura celui transmis de Danion .Danion fiind tanar poate aduce pe multi la credinta ,mai ales tineri.
Poate ca nu am dreptate dar asta e parerea mea.

Nu ai dreptate,mesajul lui Kenneth e net superior.

Conferinte Kenneth in Romania,in luna mai
 

Ploieşti, 04 mai

ora 18: Conferinţă, Casa Memorială „Paul Constantinescu”, str. N. Bălcescu, nr. 15

Bucureşti, 05 mai

ora 17: Lansarea volumului Călător pe pământ românesc. Convorbiri. File de jurnal, autor Klaus Kenneth (convorbiri realizate de Romeo Petraşciuc şi Raluca Toderel), Librăria Sophia, str. Bibescu Vodă, nr. 19, sector 4

ora 18: Conferinţă, Aula Facultăţii de Drept Teologie

Alba Iulia, 07 mai

ora 18: Conferinţă la Centrul Catehetic Sf Ioan de Kronstandt al Bisericii Memoriale Mihai Viteazul

Deva, 13 mai

ora 18: Casa de Cultura

Caransebeş, 14 mai

ora 18: Sala de Festivitati a Episcopiei Caransebesului

Petroşani, 17 mai

ora 18: Conferinţă, Aula Universităţii Petroşani

Craiova, 18 mai

ora şi locaţia urmează a fi stabilite

Sibiu, 19 mai

ora 18: Conferinţă, Aula Facultăţii de Teologie

Sibiu, 20 mai

ora 12: Întâlnire cu tinerii, Biblioteca ASTRA

Campina, 21 mai

ora si locația urmează a fi stabilite

Piteşti, 24 mai

ora şi locaţia urmează a fi stabilite

Buzău, 25 mai

ora şi locaţia urmează a fi stabilite

Iaşi, 27 mai

ora 18: Conferinţă, Universtitate

Botoşani, 28 mai

ora şi locaţia urmează a fi stabilite

Suceava, 31 mai

ora şi locaţia urmează a fi stabilite

Nu stiu ce sa spun ,cred ca ma voi mobiliza si eu sa il vad .Vine si la mine in oras.
Nu am ce pierde ,pana la urma e legat de credinta.
Unde vad precis programul conferintelor ?
Oricum multumesc.

KLAUS KENNETH-interviu
 

Cum înţelegi traseul acesta de la protestantism la Ortodoxie? Chiar a trebuit să te poarte Dumnezeu prin toate celelalte vămi până a te aduce la El? Nu era mai uşor să intri în creştinism prin poarta Ortodoxiei?

Mie îmi pică mereu greu fisa… Nu uitaţi, am avut nevoie de două milioane de kilometri ca să ajung la Adevăr. Eu nu sunt aşa de rapid (râde).
Ortodocşii sunt un popor tare adormit, ei nu fac publicitate, nu fac evanghelizare. Protestanţii merg miercurea sau duminica, atunci când e târg, prin comunităţi şi împart fluturaşi. E clar că e vorba şi de bani - pastorii au nevoie de ei -, dar măcar fac ceva! Până acum, în toată viaţa mea, nu am întâlnit niciun ortodox, în afară de mine (râde), care să-I facă reclamă sau publicitate lui Hristos. Şi pe câţiva dintre clericii noştri, cu putere de decizie şi răspundere în Biserică, i-aş pişca un pic, să le vină mai mult sânge în vine, să îi pun pe drumuri, pentru că dacă ei rămân închişi în Biserica lor ca într-o închisoare, atunci înseamnă că în lume lucrează puternic yoga, zen, satanismul şi toate celelalte, în timp ce ortodocşii moţăie frumos în bisericile lor. Trebuie să mă scuz - poate că ei chiar fac ceva şi eu nu ştiu -, dar chiar nu am văzut astfel de lucruri! Şi am fost în Rusia, în Grecia, în Bulgaria, în România… Nicăieri nu am văzut acţiune.
Şi nu ţi-a dat tocmai asta de gândit că poate locul tău nu e în Ortodoxie?
Faptul că nu fac publicitate?
Şi că noi, ortodocşii, suntem atât de adormiţi, în vreme ce tu ai nevoie de atâta viaţă, tărie şi curaj al mărturisirii?
Da, numai că voi, adormiţii, aveţi Adevărul! Asta am văzut asta cu ochii mei, prin modelele pe care le-am întâlnit. Nu mai trebuie decât să vă treziţi un pic şi să faceţi şi partea aceasta, a evanghelizării. Dar oare nu aţi citit Biblia? Acolo scrie doar foarte clar: Mergeţi în toată lumea şi răspândiţi vestea cea bună! În Rusia şi, de fapt, nu numai acolo, ci şi aici şi peste tot, baptiştii, metodiştii sunt foarte activi şi vă fură oamenii. Ar fi cazul să reacţionaţi!

Daca mai aveam indoieli si acordam oarecari circumstante atenuante domnului KK, acum pot spune ca incep sa ma dumiresc de-a binelea.

Efortul tau de a-l prezenta cu tot dinadinsul pe KK intr-o lumina favorabila nu face decat sa il arate asa cum este el de fapt - departe de duhul ortodoxiei pe care isi imagineaza ca o publiciteaza.

Iti multumesc, m-am lamurit, acum consider ca nu am nevoie sa cumpar si sa lecturez cartea cu pricina. Dar nici la conferintele domnului nu as avea ce cauta. Pentru mine este suficient.

I-am citit cartea acum opt ani in urma,editata la editura Patriarhiei Romane,si de atunci si pana acum ,nu am avut motiv sa ma smintesc,si pastrez drumul spre ortodoxie,prin citirea cartilor ortodoxe,mersul la Biserica,post,spovedanie, imparatsanie etc.Spun asta ,ca sa nu existe suspiciuni..
Crezi ca s-a inselat atunci Patriarhia ,condusa de Teoctist-sa publice o carte eretica? Sau se inseala Rafail Noica ,bun prieten cu Klaus Kenneth,care in momentul de fata,se afla cazat la manastirea Lupsa,o vestita manastire de la noi?
Sau s-a inselat Parintele Sofronie cand l-a botezat?

din interviu
 

De peste 20 de ani te-ai statornicit în Ortodoxie, încăpăţânându-te să crezi şi să mărturiseşti că aceasta e plinătatea Tainelor şi a Adevărului. Se tot vorbeşte în ultima vreme de apropierea religiilor şi, mai mult chiar, de o relaţie fraternală între Ortodoxie şi Catolicism. Trăieşti într-o ţară preponderent catolică, în care nici neoprotestantismul nu e deloc de neglijat. Ce te-a făcut să optezi, totuşi, pentru Ortodoxie?

În faţa oamenilor nu putem veni cu morală şi asta este ceea ce mă deranjează aşa de rău la catolici. Nu ai voie, nu ai voie, nu ai voie. Dar trebuie! Pentru că sunt dependent! Nu mă ajută deloc dacă dai cu bâta în mine. Bâta e morala. Asta e romano-catolicismul!
Noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, chip şi asemănare care au fost distruse. Deci Biserica, prin preoţii ei, trebuie să ne ajute, în primul rând, să observăm că nu mai suntem chip şi asemănare. În Ortodoxie vorbim mult despre sfinţirea vieţii. Însă sfinţire înseamnă şi vindecare. Bâta Ortodoxiei e dragostea.
Haideţi să ne imaginăm că în seara aceasta Hristos ar veni în România. Sunt sigur că unii preoţi L-ar răstigni. Pentru că nu Îl cunosc! Pentru că doar au studiat teologia sau pentru că nu cunosc decât legile.
Cu părintele Rafail Noica am vorbit mult despre asta. Ortodoxia e dragoste. Canoanele sunt valori ale experienţe, nu sunt legi. Sunt experienţe! Sunt importante, dar mereu pe cel mai înalt plan stă dragostea! Vechiul Testament e plin de legi. Şi nu sunt legi pe care Hristos să le fi îndepărtat. Dar le-a împlinit. Înseamnă că Hristos Îşi iubeşte aproapele. Păcătoasa de la fântână, de pildă… Dacă El e acolo, îi poate spune: Du-te şi nu mai păcătui! Dar dacă i-ar fi spus că e cam lucru slab - Ia, pune-te pe treabă şi te fă mai bună! -, atunci ea nu s-ar fi făcut mai bună. Doar prin El a putut asta. Du-te şi nu mai păcătui, pentru că Eu sunt cu tine de acum!

Nu cred ca sunt eu in masura sa apreciez cine se afla sau nu in inselare. Dar nu imi place deloc aroganta pe care o afiseaza KK.

Daca tot ai adus in discutie pe parintele Sofronie, pe care il simt foarte aproape de sufletul meu, nu trebuie sa uitam ca fiecare merge singur pe drumul pe care il doreste, edificatoare din acest punct de vedere fiind relatia avuta cu prietenul sau David Balfour care, catolic fiind, se apropie de ortodoxie dar mai apoi se departeaza. E drept ca s-a reintors la ortodoxie inainte de a muri, dar eu consider ca nimeni nu poate garanta pt.altcineva.

Da, ai dreptate, Anita.
Pentru mine acest om este un exemplu de cum se vor converti la un moment dat, si poate chiar de acum incolo, protestantii la ortodoxie, caci ei au pamanutul pregatit pentru samant. Turismul a avut asuprea unora acest efect benefic, de a-i duce acolo unde se traieste ortodoxia, si unde ei au simtit prezenta lui Dumnezeu. Multi dintre acestia Il cauta pe Dumnezeu la intoarcere in tara lor, gasindu-l tot intr-o biserica ortodoxa.

Poate ar fi de ajutor citirea urmatorului articol:

http://blog.patermihail.ro/arhive/1113

O parere...
 

HRISTOS A INVIAT!

Eu nu-l cunosc pe acest scriitor nici nu am citi cartea lui insa...am citit comentariile de aici si imi pun unele intrebari cum ar fi:
De ce ne legam atat de mult de el? cand avem atatea carti....manuscrise...bliblia..inclusiv...sfanta traditie....sa citim, oare toti le-am citit?
Fiecare e liber sa citeasca ceea ce simte...insa nu sa judece....fiecare vede intr-o carte altceva decat vede celalalt...
In concluzie....tot ceea ce face sufletului nostru bine...sa citim, iar daca avem indoieli sa ne intrebam...duhovnicul...despre cartea pe care o citim....cu siguranta are o explicatie...

Doamne Ajuta!

P.S. Si ca sa fiu un pic subiectiva, parerea mea este ca tot ceea ce e legat de Dumnezeu...nu are nevoie de publicitate pt ca pur si simplu are prin existanta....

Draga mea ,in conceptia mea ortodocsii sunt niste oameni profunzi ,atenti la trairile lor ,la ce vorbesc ,ce gandesc.
Nu e loc de superficialitate aici.
Daca esti prea legat de viata lumeasca greu te poti aduna la slujba ,rugaciune.
In afara de asta pacatul ,patima trebuie zdravan dezradacinate ca sa te poti ruga.
Discretia e o calitate a ortodocsilor.
Ai vazut ca ei nu prea vorbesc despre viata lor ,sau daca vorbesc o fac intr-un context anume.
Eu nu am avut revelatii ,mie nu mi-a vorbit nici o voce si incerc si eu sa ma apropii de Dumnezeu de vreo 10 ani .

Adevarat a Inviat!

Impartasesc aceeasi parere si caut sa ma tin la distanta de extremele care, din punctul meu de vedere sunt periculoase prin ispitele grele pe care le atrag.
Nu vreau sa judec pe nimeni, nici in masura s-o fac nu sunt, este doar opinia mea.
Doamne, ajuta!

KLAUS KENNETH-interviu
 

Spune-ne ceva despre Sfântul Siluan.

El a fost, într-un fel, bunicul meu duhovnicesc. Există o vorbă faimoasă a lui: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui”. Mi-a luat ani ca să înţeleg acest lucru. Şi părintele Zaharia, şi părintele Sofronie spuneau că nu este un lucru bun să spui aceste cuvinte oricui, pentru că nu sunt pentru oricine. Ţine-ţi mintea în iad înseamnă să te osândeşti întotdeauna. Un om sfânt se consideră un mare păcătos şi se osândeşte neîncetat. Nu este un lucru psihologic. Sfântul Siluan a fost un om duhovnicesc şi lucrurile acestea trebuie luate duhovniceşte. Fiecare dintre noi are o posibilitate diferită de a ne ţine mintea în iad. Cu cât te vei osândi singur mai mult la iad, se va adeveri şi partea a doua: nu deznădăjdui. Părintele Zaharia spunea că e un paradox: cu cât te vei coborî mai jos, cu cât te vei osândi mai jos, cu atât te vei ridica după aceea. Este la fel ca şi cu rugăciunea lui Iisus. Prima dată spui: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu – Îl slăveşti pe Iisus. Nu poţi să spui şi a doua parte – …miluieşte-mă pe mine, păcătosul, dacă nu simţi într-adevăr că eşti un păcătos. Este la fel cu exemplul despre piramidă: trebuie să mergem în jos, nu în sus. Aici este diferenţa faţă de protestantism, care nu are tradiţie, ci doar Scriptura, pe care o interpretează literal, cu mintea lor.

un comentariu al Danei
 

Hristos a inviat!
Am fost la o conferinta a lui Klaus si i-am citit cartea. Nu am gasit nimic smintitor in ea, considerand ca protestantismul a fost doar un pas catre ortodoxie. Klaus nu avea cum sa cunoasca direct ortodoxia, dar a cunoscut-o pana la urma.

Motivele pentru care cred ca este importanta marturia lui, pe scurt:
- orice om, oricat de pacatos ar fi si oricat de afectat de lipsa de iubire din copilarie, cu mila Domnului isi poate reveni; Klaus este un exemplu viu
- explica extrem de clar, logic si usor de inteles inselarile din yoga, hinduism, budism
- ne arata ca ORICINE poate sa aiba o relatie vie cu Domnul, prin liturghie si rugaciunea inimii, rostita pe cat posibil in permanenta; nu e suficient sa mergem la liturghie ca sa bifam prezent si atat.

Klaus a petrecut cateva zile cu parintele Rafail Noica, atat anul trecut, cat si zilele acestea. In conditiile in care parintele Rafail nu mai iese deloc in lume, s-a izolat pentru a se putea ruga in liniste pentru neamul romanesc. Parintele Rafail si Klaus au oarecum aceleasi radacini, prin parintele Sofronie.

Un mic detaliu despre intalnirea de anul trecut. Conferinta din Constanta a fost ultima, era tarziu, atat Klaus cat si traducatoarea si soferul erau foarte obositi, asa ca le-am oferit cazare. Dar a doua zi era duminica, si pentru a prinde avionul ar fi fost necesar sa plece din Constanta cu putin inainte de terminarea liturghei. Acest lucru a fost considerat de neacceptat.

Daniel, inteleg ca te-a impresionat marturia acestui om dar lasa-ne sa alegem singuri sa-l cunoastem. Cartile ziditoare nu au nevoie de reclama.

Asculta-ma Nela...In acest moment,este un atac pe toate blogurile la adresa lui.Eu fac o contrapondere mica,ca sa-l apar.Nu am foarte multi alaturi de mine,din 20,doi sunt pro si restul contra.
Atacul dur al lui patermihail,a fost preluat ca niciodata,de bloguri ca saccsiv,razbointrucuvant etc cu sute de cititori.
Asa ca eu sunt in inferioritate.Asa cum a fost intotdeauna adevarul .Dar,cu toate acestea Adevarul va iesi la iveala.
Asa ca esti libera sa fii de ce parte doresti,nu te oblig sa gandesti ca mine.Alege!
Eu doar apar ceea ce cred,si am stat toata ziua ca sa fac asta.

Klaus Kenneth -interviu
 

Nu vreau să mă mândresc, dar am avut o relaţie specială cu Părintele Sofronie. Când a fost pe moarte, în ultima lună de viaţă, nu primea la el oameni mai mult de douăzeci de minute, pentru că era foarte slăbit. Douăzeci de minute pentru episcopi de seamă. Într-o zi, a ieşit din casă şi i-a spus părintelui Zaharia şi părintelui Rafael: Azi am o întâlnire foarte, foarte importantă. Ei i-au spus că niciun episcop nu s-a anunţat, deci cine vine? El a spus: Trebuie să mă întâlnesc cu Klaus. Şi a venit în camera mea şi a rămas nu douăzeci de minute, nici şaizeci, ci două ore! Cei de afară au crezut că murise. Şi am primit atâta iubire, atâta bucurie…

Părintele Zaharia mi-a zis odată că Dumnezeu şi-a luat revanşa asupra diavolului prin mine, că vreme de treizeci şi şase de ani am fost în iad, iar acum am în mine un izvor foarte puternic de iubire faţă de toată lumea, chiar şi faţă de cei care nu mă simpatizează. Sunt foarte recunoscător părintelui Zaharia, părintelui Rafael…

Ortodoxia este un lucru atât de minunat, dacă o iei în serios! Şi Dumnezeu, la fel.

Klaus Kenneth - Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului
 

Aşezarea cărţii

în contextul dogmaticii dreptslăvitoare

Atât dramatismul vieţii lui K. Kenneth – pecetluită de o durere şi suferinţă care ne par aproape cu neputinţă de dus pe plan omenesc, chiar şi pentru cei ce se fac părtaşi indirecţi, prin lectură, la acesta – cât şi incredibilul celor istorisite par să dea chezăşie de acea dragoste a lui Dum*nezeu care ne sminteşte pe unii dintre noi, din perspectiva la care Îl mărginim uneori pe Dumnezeul cel iubitor de oa*meni. De multe ori, ne surprindem la gândul că nu e drept ca Dumnezeu să iubească, fără măsură şi fără soco*teală, chiar pe oricine, călcând orice bună rânduială şi orice închipuire a noastră despre dragoste, însă tocmai despre acest lucru ni se dă aici mărturie.

Autorul a avut parte de nişte cercări ale harului în afara Bisericii, iar aceste experienţe pot fi aşezate într-o înţelegere ortodoxă abia spre sfârşitul cărţii, de aceea vă îndemnăm a vă înarma cu răbdare şi rugăciune. Tocmai acest lucru ar putea fi piatra de poticnire pentru unii cititori, de aceea în mod special lor ne adresăm cu această preîntâmpinare de lectură, dar şi prin notele care punc*tează cartea. O încre*dinţare indirectă despre autenticitatea celor istorisite în carte ne-o oferă şi Părintele Sofronie, care i-a dat lui K. Kenneth blagoslovenie pentru apariţia acestei cărţi.

Zăbovirea lui Kenneth în afara Bisericii după cele trei „întâlniri” cu acel „Cineva”, adică cu Dumnezeul ipostatic, descoperă neputinţa omului de a purta cunoaşterea dum*ne*zeirii, cât şi o necoacere duhovnicească a persoanei. Cu siguranţă, la acea vreme, Klaus n-ar fi putut primi Ortodoxia (după cum n-a putut primi oarecând creştinis*mul nici măcar într-o altă formă, mai „uşoară”).

În teologia dreptslăvitoare se vorbeşte despre un har chemător, care îi îndeamnă pe oameni înspre Ortodoxie, şi pe seama acestei iconomii trebuie puse toate întâm*plările „miraculoase” din carte, nefiind deci o lucrare „obişnuită” a harului în tainele eterodocşilor (lucru întărit şi de faptul că cei ce se aflau în comuniune cu Klaus recunoşteau că nu aveau trăirile lui).

Tainele, ne zic Sfinţii Părinţi, sunt numai în Biserică. Ştim, dacă avem credinţă în Biserică (Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească) şi în Sfinţii Părinţi ai ei, şi în Sinoadele Ecumenice, că în afara Bisericii nu sunt Taine, dar aceasta nu înseamnă că ştim că nimeni din afară nu poate avea o experienţă a Dumne*zeirii, fiindcă nu ştim ce poate şi ce nu poate Dumnezeu în afara Bisericii.

Iată ce spune astăzi K. Kenneth despre acestea: „Ştiu şi cred că este o singură Sfântă Împărtăşanie, cea orto*doxă – fără nicio îndoială! Cred că Hristos mi-a arătat într-un fel foarte aparte că trupul Său şi sângele Său sunt pâinea şi vinul preschimbate în timpul Liturghiei. E un lucru limpede. Mai mult, cred că Hristos, când mi-a vorbit, a vrut să-mi arate prin aceasta (în clipa aceea, ca o pre*gus*tare) ceea ce va urma mai apoi – şi anume, lumea dreptslăvitoare (n-aveam pe atunci nici cea mai mică idee despre Ortodoxie!)”.

Klaus Kenneth şi-a scris mărturia gândind-o ca o adresare către apusenii care, conform propriei mărturii, „spun de la amvoanele lor că gândirea ortodoxă şi asce*tică îi afectează distructiv pe oameni şi pe creştini… Mă lupt şi mă străduiesc astăzi, prin cărţile şi prin traducerile mele în germană… să aduc adevărata credinţă (Ortodo*xia) mai aproape de apuseni, să-i fac pe oameni să se deschidă pentru ea şi să-i insuflu – expunându-mă, astfel, atacurilor lor”. În duhul Apostolului Pavel – care zicea: „tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii” (I Corinteni 9:20-23) – trebuie înţeleasă şi încercarea lui Kenneth de a-i lua pe cei din afara Bisericii „cu binişorul”, de a-i pregăti mai întâi pentru creştinism, şi abia la sfârşit pentru „cununa credinţei”, Dreapta-slăvire.

Într-una din scrisorile sale către alt convertit la Orto*doxie, englezul David Balfour, Părintele Sofronie spunea: „Creştinul neapărat trebuie să fie un nevoitor”. Nevoinţa căutării şi a cunoaşterii lui Dumnezeu, care s-a făcut înţeles şi cuprins vieţii lui Klaus Kenneth, depăşeşte cu adevărat măsura omului. Înţelegerea omenească rămâne neputincioasă să priceapă această chemare, însă, cu toate acestea, rămân nestrămutate cuvintele Domnului, Care ne-a poruncit: „Îndrăzniţi!” (Ioan 16:33).

Editorii

Ati auzit de badea Ion, care dupa ce-si face o cruce mare, sparge o ceapa si o mananca cu mamaliga rece si sare grunjoasa, ca mai apoi, sa se puna pe cosit, la 40*C ? Ion, care si in culcare si in sculare, multumeste lui Dumnezeu pentru viata data ? El, nu da interviuri, si nici nu face clipuri...Ati auzit ?

Am auzit si de badea Ion,mi-a mai reamintit si Dan Puric...si il iubesc pe taranul care ne asigura noua ceea ce mancam...
Dar fiecare in viata are un har,o chenmare....nu inseamna ca daca cineva vrea sa scrie poezii ,sa-l intrebam de ce nu praseste...

Badea Ion ne transmite un mesaj,Klaus Kenneth alt mesaj,noi trebuie sa ne folosim de toti cei care au ceva de transmis...

Si daca veni vorba de Puric,iti recomand sa asculti conferinta lui despre bascalie^umor,cred ca ai avea ceva de invatat,daca iti place aceasta forma de exprimare..

Un mesaj ortodox care trebuie intr-adevar ascultat este cel de la sfanta Liturghie ,si anume predica spusa de preot.
K.K. spune ca nu avem predicatori ,dar cuvantul lui Dumnezeu este prezent de 2000 de ani in biserica lasata de Hristos .
Noi daca vrem putem oricand intra in biserica si participa la slujba ortodoxa.
In America lucrurile stau altfel ,el merge si vorbeste ,biserici ortodoxe sunt putine acolo.
Pana la urma pentru occidentali nu este rau ,dar el vorbeste in Romania ca pentru americani.

Ce va place sa palavragiti....!
Vorbeste in Romania pentru cei care au urechi de auzit.Uite o recenzie a cartii facuta de regizorul Iulian Capsali:

Tocmai am terminat-o. O lectura extrem de placuta a unui marturisitor ortodox, care a avut o evolutie teribila; altul ar fi fost distrus iremediabil iar sufletul sau infasurat pe stalpul iadului. Este o carte despre felul in care Dumnezeu, daca vede ca exista sete de Adevar, te poate scoate din cele mai mari genuni sufletesti. Ce i se reproseaza este ca nu "arata" ca un ortodox. Cred ca poate sparge niste cochilii in care ortodoxul se cuibareste. Sigur ca viata lui este "scandaloasa" si el recunoaste ca a facut, multa vreme, voia diavolului. Dar au fost destui care s-au pocait si au reusit sa devina marturisitori. Oare viata Mariei din Egipt, pana la pocainta, a fost mai curata? Dar a lui Ciprian, vrajitor care avea intalniri directe cu tatal demonilor si a devenit martir (mana sa intreaga se afla la bis. Zlatari de pe Calea Victoriei)? Dar Serafim Rose (la care am o mare evlavie), care a avut episoade homosexuale? De ce sa ne ascundem in spatele unei "cuviosenii" searbede. Ma uimeste faptul ca se aduce in balanta, ca specialist in tema, pe Danion Vasile. Sa ma iertati, dar Klaus Kenneth nu a indemnat pe nimeni la o secesiune in cadrul ortodoxiei, ca sa ma exprim cu gratie. Nu inteleg de ce sperie atat un om care s-a ridicat si a devenit ucenicul Pr. Sofronie si bun prieten cu Pr. Rafael. Ca este filmat cantand intr-un hotel din Bulgaria? Sacrilegiu? Dumnezeule, nu stiam ca un ortodox nu are voie sa cante la chitara! Ca a trecut prin pasaje heterodoxe? Cred ca nu este singurul in istorie. Ca a cunoscut si acolo oameni care l-au ajutat sa se ridice? Totusi, ortodocsii, ca procent, sunt extrem de putini raportat la populatia lumii. Iar daca mai scadem pe cei care doar se declara ortodocsi, atunci totul devine dramatic. Oare Dumnezeu lasa copiii sai complet in deruta, prada exclusiva a demonilor? Eu cred ca noi trebuie sa dam mult mai mult, pentru ca avem dreapta credinta si cererile lui Dumnezeu sunt proportionale cu aceasta maxima revelatie de pe acest pamant. Dar nu putem sa-i desconsideram si sa-i condamnam aprioric pe cei din afara Credintei celei Adevarate. Pentru ca nu stim care este iconomia lui Dumnezeu pentru ei. Este o taina. Mie imi este teama de cei care se uita la ei din varful muntelui spre prapastie. Personal, nu stiu ce-i indreptateste la asta. Nu cred ca detinem exclusivitatea si siguranta Mantuirii. Ar fi prea simplu si complet "neortodox" ca sa gandim asa.

Nu recomand ca aceasta carte sa o faceti cadou matusii din Vintzu de Sus sau a unui monah care se lupta ca sa-si domine patimile, pentru e posibil ca, in curatenia lor, sa se sminteasca. Un om crescut la tara, intrat in manastire de tanar, feciorelnic, nu are cum sa guste asemenea marturisiri care pot sa zdruncine. Insa asa cum Pr. Rafael a putut sa-l pretuiasca pe acest om, pe care-l cunoaste atat de bine inca de la Essex, cred ca poate fi creditat si de cei care nu l-au cunoscut, si, mai ales, de aceia care nu l-au citit.

Inca ceva. Nu cred ca aceasta carte a lui Klaus Kenneth poate deveni brusc, peste noapte, marea problema a ortodoxiei romanesti. Oare nu vedem ce se intampla in jurul nostru?

In apararea lui Klaus Kenneth
 

Pr. Mihail Stanciu versus Klaus Kenneth

Mărturisesc faptul că, în momentul în care am citit articolul Pr. Mihail Stanciu, După două milioane de kilometri, încă în înşelare, în care – din câte am înţeles – stareţul Mănăstirii Antim îl înfiera destul de dur pe Klaus Kenneth, primul gând a fost să aflu… cine e Pr. Mihail. Prin urmare, am apelat la o sursă absolut autorizată pe care, prin grija Patriarhiei Române, o putem uzita de ceva vreme, şi anume Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti (Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010). O carte în care sunt trecuţi câteva sute, mii poate, de teologi români, care au câte ceva de zis în perimetrul Ortodoxiei româneşti. Adică voci verificate, avizate… Sincer, de Klaus Kenneth auzisem de foarte multă vreme. Nu acelaşi lucru l-aş putea spune însă despre Pr. Mihail… Nu mică mi-a fost mirarea să constat nu doar că, din această radiografie a teologiei ortodoxe româneşti Pr. Mihail Stanciu lipseşte cu desăvârşire, ci şi că, în mediile teologice, acelaşi părinte e cvasianonim. E aproape simptomatic – boală teologică veche… – în arealul celor care nu reuşesc să se legitimeze printr-o aşezare academică în act, să defuleze în tot felul de direcţii, acolo unde doar-doar cineva s-ar găsi să îi asculte. Părintele-blogger, din acest punct de vedere, a devenit deja o insituţie mană-cerească pentru mulţi dintre cei care şi-au însuşit datul cu părerea ca metodă de lucru. Deşi sunt un aprig susţinător al libertăţii de exprimare, citindu-l pe Pr. Mihail Stanciu, am reuşit să înţeleg şi anumite prevederi, cu titlu de sfătuire, venite din Dealul Patriarhiei către preoţii noştri de a nu da nicio declaraţie publică presei fără acordul ierarhului locului… De a nu se expune public… Dacă astfel de afirmaţii, precum cele ale Pr. Mihail, ar reprezenta punctul de vedere oficial al vreunei autorităţi bisericeşti, atunci abia ar fi cu adevărat grav. Pentru că astfel manipularea ar căpăta identitate şi legitimitate.
M-am gândit mult, până să dau curs acestui răspuns, dacă merită sau nu să o fac. Despre Klaus Kenneth au scris şi încă scriu personalităţi de marcă ale teologiei, oameni care chiar l-au cunoscut faţă către faţă şi ştiu ce afirmă. Mi se pare o lipsă nu doar de bun simţ ştiinţific, de simţ analitic intern absolut necesar oricărui cercetător, care te fereşte de afirmaţii hazardat-eronate (însă am convenit, din cele de mai sus, că nici pe departe nu poate fi vorba despre aceasta în cazul Pr. Mihail), ci şi de o minimă încercare de evaluare corectă a lucrurilor, pe baza datelor existente.
Pr. Mihail a citit volumul Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului şi a considerat că a şi lămurit problema lui Klaus. O atitudine destul de confortabilă, care te scuteşte mult de efortul de a gândi lucrurile, de a le aprofunda. Suntem încredinţaţi de faptul că niciodată, cu sensuri unice, nu se poate reglementa – vorba lui Blaga – circulaţia pe străzi şi, cu atât mai puţin, circulaţia sevelor într-un organism, cum este cel al Bisericii.
De aceea, pentru cititorii cinstiţi, am considerat că sunt necesare câteva lămuriri în privinţa acuzelor ridicate de Pr. Mihail la adresa lui Klaus Kenneth.
Le fac în calitatea celui care l-a editat pe Klaus Kenneth în România, i-a finanţat turneele de conferinţe şi l-a însoţit, aproape zi de zi, în toate peregrinările sale prin România.
Pr. Mihail uită să se întrebe un lucru absolut esenţial, de la care ar trebui să pornească orice analiză de bun simţ: dacă Klaus Kenneth are sau nu binecuvântarea duhovnicului pentru a susţine aceste conferinţe. În acest punct, orice discuţie nu îşi mai are sens. Da, Klaus Kenneth are nu doar binecuvântarea Pr. Zaharia de la Essex pentru acest turneu, ci şi binecuvântarea unor înalţi ierahi ai Bisericii Ortodoxe Române, care l-au cunoscut, i-au ascultat conferinţele, i-au citit aceeaşi carte pe care o blamează Pr. Mihail… Ridicându-te împotriva ascultării pe care Klaus Kenneth o face faţă de duhovnicul său, anulezi, cu necesitate, instituţia duhovniciei în sine. Şi nu cred că e un lucru care ar trebui să îi scape unui duhovnic, cum se vrea Pr. Mihail Stanciu…
Mai mult, atât el, cât şi mulţi dintre cei care îl susţin, pun la îndoială relaţia lui Klaus Kenneth cu Pr. Rafail Noica. Noua carte, Călător pe pământ românesc, e dătătoare de sens în această privinţă. Pe lângă datele concrete ale ultimei lor întâlniri (de două zile) – într-o vreme în care Pr. Rafail nu primeşte pe nimeni –, cartea în discuţie vine şi cu fotografii lămuritoare. Mai mult, zilele trecute, într-o discuţie cu Pr. Conf. Univ. Dr. Florin Botezan, acesta îmi mărturisea faptul că, şocat de cele citite în jurnalul convertirii lui Klaus Kenneth, l-a căutate pe Pr. Rafail să îi confirme dacă acesta îl cunoaşte, într-adevăr, pe Kenneth şi dacă cele scrise în Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului chiar sunt adevărate şi au binecuvântarea Pr. Sofronie. Răspunsul Pr. Rafail a fost extrem de relevant: îl ştie foarte bine pe Klaus Kenneth, tot ceea ce istoriseşte acesta în carte e purul adevăr şi autorul acestei cărţi a fost unul din ucenicii foarte apropiaţi ai Pr. Sofronie.
În toată vremea cât a stat în România, Klaus Kenneth s-a spovedit, primind dezlegarea pentru a se împărtăşi. Pot da mărturie, în acest sens, Părinţii de la Mănăstirea Lupşa (Alba), Pr. Rafail Noica, Părinţii de la Biserica de pe Dealului (Sibiu), cei de la Schitul Păltiniş (Sibiu) etc. E puţin ciudat cum toţi aceşti părinţi i-au dat dezlegare pentru împărtăşanie lui Klaus Kenneth, în urma spovedaniei, iar cineva care l-a cunoscut doar prin corespondenţă poate emite judecăţi de valoare asupra aşezării sale duhovniceşti.
„Nu este de folos nimănui ca cineva să-şi pună viaţa murdară la vedere”, precizează Pr. Mihail Stanciu, aducând ca argumente tot felul de preconcepţii puse în cârca Sfinţilor Părinţi. Această acuză ar fi trebuit-o să o aducă acum câţiva ani buni în urmă Părintelui Sofronie, când acesta l-a îndemnat pe Klaus Kenneth să îşi publice biografia. De asemenea, după silogismul aceluiaşi Părinte Mihail, apariţia Memoriilor ÎPS Bartolomeu Anania ar fi trebuit abitir înfierată. Pentru că vorbim, în fond, despre două jurnale, în care ambii autori îşi povestesc viaţa. De asemenea, în această cheie de interpretare, întreaga literatură memorială carcerală, în care ai noştri, sfinţi contemporani, îşi descriu, uneori cu lux de amănunte, suferinţele prin care au trecut în închisorile comuniste, ar trebui excomunicată şi catalogată drept eretică, pentru că astfel de experienţe, după părerea Pr. Mihail, ar trebui experiate în tăcere… Şi exemplele sunt nenumărate în această privinţă. Însă pentru aceasta, îţi mai trebuie şi oarece timp de lectură, de studiu responsabil…
În privinţa relaţiei lui Klaus cu Dumnezeu, manifestată, uneori, prin elemente surprinzătoare, chiar credem că Dumnezeu nu poate fi cenzurat şi obligat să Se manifeste decât aşa cum Îşi doreşte El. Iar spusa aceea că, dacă Hristos ar veni în zilele noastre, mulţi dintre aprigii apărători ai aşa-zisei ortodoxii L-ar răstigni fără ezitare pentru că nu se încadrează în normele lor de a înţelege Ortodoxia mi se pare paradigmatică în acest sens.
Ne manifestăm regretul că nu întotdeauna Dumnezeu acţionează după cum vor unii sau alţii, care cuantifică după reţetare proprii modul în care ar trebui să Se manifeste pronia divină.
În ceea ce priveşte impactul pe care îl are Klaus Kenneth în România, ceea ce ar anula, după acelaşi autor, calitatea duhovnicească (e vorba de apariţiile media, conferinţe etc.), trebuie precizat că invitaţia lui Klaus Kenneth de a veni în România vine din partea Editurii Agnos, cea care a organizat şi a susţinut în totalitate turneele şi care i-a fixat desfăşurătorul acestor deplasări (inclusiv apariţii TV, materiale de presă scrisă, conferinţe, lansări de carte etc.). Ar fi absurd să creadă cineva că un autor se autoinvită să-şi promoveze o carte care, în toate ţările în care a fost editată, s-a vândut oricum în tiraje de masă. Iar Mănăstirea Antim e una din acele linii prin care cartea lui Klaus s-a distribuit până acum în câteva sute de exemplare. Asta în condiţiile în care Mănăstirea Antim a beneficiat de un comision destul de generos din această vânzare… Deci, până la urmă, şi Klaus Kenneth poate fi bun de ceva, chiar şi pentru pr. Mihail Stanciu, stareţul acestei mănăstiri…
Editura Agnos
Romeo Petraşciuc

Am avut privilegiul sa-l cunosc personal .Intradevar mare om badea Ion si consoarta lui asijderea .

Calator pe pamant romanesc
 

„Cunosc destul de bine lumea – spune Klaus în finalul acestei lucrări – şi cred, acum, că românii sunt cel mai evlavios popor de pe pământ, care nu vede nicio diferenţă între bisericesc şi lumesc.

Fie ca Dumnezeu să apere această credinţă şi să o întărească. Fie ca El să preschimbe superstiţiile în credinţă ortodoxă. Fie ca El să îi scoată, în timpul Liturghiei, pe oameni din timp şi din spaţiu. Aici, la Liturghie, mă simt bine şi liber, mă simt acasă, iar inima mea tânjeşte plină de bucurie spre momentul împărăşirii. Fără aceasta, restul nu ar fi decât „spectacol mort”! Dar nu, aşa ceva nu s-ar potrivi României! Credinţa moartă nu e credinţă ortodoxă! Simt adânc în mine că aparţin şi eu acestui loc, că, într-un anumit fel, sunt şi eu român, că sunt una cu ei şi că fac parte din poporul lor. E un lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni. Aceasta este Ortodoxia!

Dumnezeul meu, cât sunt de fericit pentru întreaga călătorie! Aici nu rămâne decât o singură posibilitate: reîntoarcerea!

Dumnezeu să binecuvânteze România!”

Daniel, nu inteleg de ce te agiti atata?!? Tot respectul pentru Klaus Keneth, dar el este mai mult un exemplu pentru Europa de Vest. Noi ii avem pe sfintii nostri, care ne stau exemple vii, carora ne rugam si care ne ajuta. Iar convertiti avem cu duiumul. ortodoxia este vie printre români.
Nu imi place cum te exprimi la adresa Cuv. Seraphim Rose. Important este ca s-a ridicat peste toate pacatele lui si s-a sfintit. Ispite avem cu totii, dar oare toti vom deveni cuviosi?!?

1.Nu am spus niciodata ceva impotriva lui Seraphim Rose!
2.Imi plac toti sfintii la care faci referire.
3.De ce imi place Klaus Kenneth? De ce cred ca avem nevoie de el? Am sa dau un raspuns complet,dupa ce am sa-l fac destul de complet si fara fisuri,caci vad ca toti au tendinta sa-l atace.Dar daca m-ai intrebat fara sa-l fi citit,faci o mare greseala.
4.Il iubesc pe Klaus Kenneth,si nu imi voi argumenta in seara asta iubirea...Il simt in inima mea si imi este suficient..

Poate doar mi s-a parut...
Foarte bine ca iti place si il iubesti pe Klaus Kenneth... Acelasi efect avut asupra mea Sf. Spiridon. Dar nu ne cere sa-l iubim cu totii, doar pentru ca tu il iubesti. Ai facut f bine ca ne-ai atentionat asupra prezentei lui. Eu nu il cunosc, decat din cele citite pe net, caci nu am cartea; dar daca o voi gasi o voi citi cu interes. Iti repet insa: noi avem exemple vii in Sfintii lui Dumnezeu, caci ortodoxia este vie la români. In vest prezenta lui este mai mult decat necesara.
Nu am inteles in ce tara traieste, caci dupa nume poate fi de oriunde.
Astept sa citesc si eu raspunsul tau complet.
Am vorbit si eu odata cu un preot protestant de pe aici si de la el am auzit, ca romanii sunt considerati, ca fiind f evlaviosi; "poate cei mai credinciosi din Europa", mi-a spus el.

Acel lucru spus despre Serafim Rose nu imi apartine,era un articol postat de mine pe forum,si autorul nu a vrut sa-l acuze ,din cate imi dau seama,ci doar sa spuna ca daca Klaus Kenneth a avut un trecut controversat,asta nu inseamna ca nu a trecut peste el,asa cum si Serafim Rose a trecut peste un anumit trecut.

In momentul cand iti dai cu parerea despre o carte pe care nu ai citit-o ,faci o mare greseala,si daca as fi rautacios,ti-as spune vreo doua.Oricum,nu te pronunta pe ce nu ai citit.
Traieste in Elvetia,daca te intereseaza.
Oricum,sunt sigur ,dupa cum ai scris,ca nu numai cartea nu ai citit-o,dar nici postarile pe care le-am pus pe acest topic,dar sa-ti dai cu parerea ,te bagi.
Klaus Kenneth nu e protestant,este ortodox de 25 de ani...
Mai multe afli daca citesti.
Eu nu am vrut sa il impun cuiva,ci pentru ca este mai putin cunoscut,am vrut sa atrag atentia asupra lui.Pentru ca merita..
Si nu mai fa comparatii cu Sfintii Parinti,ca altul e contextul.Eu acum citesc,si am foarte multa evlavie la Isaac Sirul,spun asta ca sa nu crezi ca il visez numai pe Klaus Kenneth..
As avea multe sa scriu,dar am impresia ca urechile sunt astupate,asa ca ma mai si opresc.

Am inteles ca este ortodox. Ai exprimat f clar acest lucru.

De ce il iubesc pe Klaus Kenneth? De ce avem nevoie de el?
Unii intreaba: nu ne este suficienta Biblia sau Sfintii Parinti,comori de intelepciune,ori parintii induhovniciti de la noi,parintele Cleopa,Arsenie Boca,Sofian Boghiu,iar dintre cei in viata ,parintele Iustin..etc… Nu avem de unde invata? Ce nevoie avem de acest occidental,venind din protestantism,sa ne dea noua lectii?! Mai ales ca are niste afirmatii care par cam dubioase..

De ce am avea nevoie de el?
In primul rand pentru ca e un exemplu viu de relatie cu Hristos.

Noi acum trebuie sa ne dam seama ca suferim foarte mult.De ce? Pentru ca avem acces la numeroase carti,putem accesa orice informatie dorim,insa cu toate acestea nu avem repere,nu avem indrumatori,nu avem viata launtrica,nu ne mai rugam cum trebuie etc
Suntem intr-o criza spirituala ,din care nu putem iesi doar prin mersul la biserica,posturi si lectura.Ne mai trebuie ceva,o traire autentica,care se poate obtine doar sub povatuirea unui parinte duhovnicesc,sub ascultarea lui.
Se pare insa ca acestia sunt acum atat de putini,incat putem spune ca aproape toti crestinii nu au o indrumare suficienta pentru ca sa-si imbunatateasca viata launtrica.
Cine crede ca se poate ascunde in spatele citatelor,cartilor,a faptelor de a merge la biserica,de a posti etc se insala amarnic.Nu este suficient.

Il avem pe Klaus Kenneth ,care se pare ca in aceasta lume plina de ispite si lipsita de povatuitori adevarati, a reusit sa fie un crestin autentic,cu o mare si intensa traire duhovniceasca.
Nu trebuie sa-l comparam cu Sfinti Parinti,ci cu noi.
El a scris si a venit la noi ,sa ne transmita urmatorul mesaj:
Puteti fi si voi ca mine,indrazniti! Sunt ca voi ,ortodox! Am venit cu incuviintarea parintelui Zaharia de la Essex,duhovnicul meu….Vreau sa impartasesc cu voi bucuria intalnirii cu Hristos!

Un raspuns
 

Dincolo de efuziunea care ai observat-o,sunt un credincios foarte atent la dogme.Daca ai sa te uiti pe blogul meu,am fost printre primii care am semnalat derapajul lui Danion.
La fel si acum,am fost printre primii care am inceput sa lupt pentru apararea imaginii lui Klaus.Repet,ca sa ma fac inteles,eu am citit cartea mai demult,acum vreo 7 ani,si,desi mi-a placut foarte mult,nu i-am facut propaganda,pentru ca nici nu e in duhul ortodox acest lucru.Si ,aceasta lectura,timp de opt ani ,nu m-a facut sa am alunecari de credinta in dogme,am ramas acelasi,cu constante preocupari de a citi pe Sfintii Parinti etc.
Este prima data cand ies,ca sa spun asa, in public,desi am 40 de ani.
Daca i-am atacat pe acei parinti de care pomenesti,nu a fost propriu-zis un atac,ci o aparare ,zic eu.Articolul a fost puternic defaimator(gandeste-te ca daca patermihail se inseala,asa e,tonul e agresiv) si eu am simtit ca trebuie sa il apar pe Kenneth,un om la care tin si care mi-a oferit stari minunate duhovnicesti.Repet,nici nu stiam cine este patermihail.
In rezumat,acest razboi nu a fost pornit de mine.Eu,care l-as mai apara la fel de furibund si pe parintele Cleopa,daca ar fi cazul(mai sunt voci care-l limiteaza,vezi cazul Danion Vasile),sunt sigur 100%,ca Klaus Kenneth este un ortodox de la care avem ce invata.Si nu trebuie sa ne gandim ca nu e roman,crestinismul e universal.
Ma simt limitat de scris,pentru ca as avea atat de multe de spus in apararea lui,daca ar fi prin viu grai.
Acest razboi ,desi m-a mahnit,mi-a facut si un bine,pentru ca nici nu stiam ca are conferinta luna aceasta in toata tara,incat de-abia astept ziua de 27 mai,sa-l vad la Iasi.
In rest,daca ti-am starnit curiozitatea despre acest subiect,putem continua discutia pe mail.Nu tin neaparat sa spun toate detaliile public.
Eu am convingerea ca Kenneth e copt ,si e plin de bucurie duhovniceasca,pe care vrea sa o impartaseasca cu toti.
Am mai spus acest lucru,dar s-a inteles gresit.Si nu stiu cum are sa se inteleaga acum.Modul neconventional in care se prezinta Klaus,l-a avut si Domnul nostru Iisus Hristos pentru vremea aceea,si multi dintre preotii de atunci s-au smintit si nu l-au recunoscut.Mai aproape de noi,filmul Ostrov ne prezinta un calugar neconventional,are nu e inteles de obste.Nebunii pentru Hristos,care sunt printre Sfintii de seama,la vremea lor erau alungati cu pietre de catre crestini.-asa cum e si acum.
Daca Kenneth mai sare putin in sus,mai canta ceva etc,sa nu uitam ca este modul lui de a fi,o particularitate a firii sale,dar in acelasi timp nu incalca dogmele(daca le privesti in duh si nu in litera).Mie nu-mi plac deloc protestantii ,nici catolicii,asa incat ,daca as sesiza vreo deraiere,as reactiona si impotriva lui Klaus,nu sunt orbit de el.
La final,va invit sa-l iubiti,la fel cum si el isi arata disponibilitatea de iubire pentru tara noastra.

Daniel ,Anca are dreptate.
Eu am evlavie la sf.Nicon (man.Optina),am citit o carte cu viata lui si o carte scrisa de el.
M-a impresionat simplitatea si smerenia acestui om atat de inteligent dar foarte smerit.
La fel sfantul Ioan Gura de Aur sau sf.Nicolae.
Pe ei sa ii citim ,sunt exemple bune de urmat pentru noi.
Eu nu spun ca acest fost protestant nu a a vut o viata interesanta.
Poate ai citit cartea Monicai Fermo ,e ceva asemanator.
Ai evlavie la acest american ,ai tot dreptul .
O sa merg sa il vad ,sper sa am timp.
Mie nu imi place stilul de viata occidental ,mult prea schematic ,desi au si ei dramele lor si trairile lor .

Faci o comparatie pe care eu nu o fac.Nu comparam pe Sfinti cu Klaus Kenneth.Si nu e american.E german,stabilit in Elvetia.Tu nici nu stii cine e,nu l-ai citit,dar iti dai cu parerea...

P.S.

Scuze ,acea care..Ultimul staret de la Optina,este super,e printre preferatele mele.....

Daca nu-ti este cu suparare, as vreau sa te intreb ce parere ai despre ceea ce spun parintii ortodoxiei privind dezvaluirile, daca pot spune asa, referitoare la viata duhovniceasca, la stadiul ei, la toate acele daruri pe care le primim de la Dumnezeu. Pentru ca, spun parintii, acele daruri se pierd atunci cand vorbesti despre ele; nu spun ca sunt iremediabil pierdute, dar se pierd temporar, iar revenirea nu este intotdeauna usoara. Dupa ce tocmai ai recuperat un bun pierdut din nebagare de seama, mi-i greu a crede ca poti fi atat de nechibzuit incat sa repeti povestea.

Si, ar mai fi ceva care mi-e neclar, fireste, daca doresti si poti sa ma lamuresti:Intr-unul din interviurile sale, K.Kenneth vorbeste despre diavol spunand ca de la inceput si pana acum el nu s-a schimbat, este acelasi. Eu am inteles din context ca nu si-a schimbat modul de abordare. Insa, stiu din scrierile parintilor rasariteni ca in functie de starea omului, de evolutia lui dpdv spiritual, demonii care-l viziteaza difera. Cum crezi ca se poate interpreta acest lucru?