Doamne ajuta
 

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace. Asa dupa putinta dumneavoastra lasati un pomelnic la manastire, si fiti milostiva fata de cei necajiti..
Bunul Dumnezeu sa va ajute si sa va intareasca.

Draga Gabriela, sunteti atat de tineri , tu si el- Dumnezeu sa-l odihneasca in ceata dreptilor. Este ingrozitor momentul prin care ai trecut...este atat de trist sa pleci dintre cei care te iubesc, atat de devreme... dar daca s-a intamplat, Dumnezeu stie de ce a hotarat sa se intample asa. Sa fii puternica si sa te tina Dumnezeu sanatoasa sa-l pomenesti .
Dumnezeu sa-l ierte!

A decedat sotul doamnei...

Dumnezeu sa il ierte si pe tine sa te intareasca!

Desi e foarte grea incercarea prin care treci, nu dispera! Dumnezeu stie pentru ce a ales aceasta cale si fii convinsa ca oricat de greu si nedrept ni se pare EL toate le face spre binele nostru, pentru mantuirea sotului si pentru mantuirea ta!

Nu iti ramane decat sa te rogi, sa faci toate pomenirile si sa platesti regulat pomelnic pentru iertarea pacatelor lui, la Sfanta Liturghie!

Draga mea, sa stii ca moartea lui nu a fost usoara, cancerul e foarte dureros si multi dintre cei care sufera de cancer cu rabdare si fara cartire, se mantuiesc! Ai incredere ca Dumnezeu Iti este alaturi si va fi bine!

Vesnica pomenire
 

Pe cel ce a fost Ciprian Petru, sotul meu, l-am condus ieri pe ultimul drum cu multe lacrimi si durere. Iata ca maine este ziua lui de nume. Si ne roaga pe toti sa ne rugam pentru iertarea lui dupa cum a spus parintele duhovnic ieri la predica.
Nu pot decat sa va multumesc pentru ca sunteti alaturi. Nu am cuvinte sa pot spune ceea ce simt acum in aceste clipe. Doar ca totul e varza in capul meu si nu inteleg nimic.

offfffff
 

Draga de tine! Domnul sa te intareasca! Mult curaj iti trebuie sa treci peste acest moment atat de greu! Maica Sfanta sa te ajute cu alinarile rugaciunilor ei!

Dumnezeu sa-l ierte pe Ciprian Petru!

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace!

Maine o coliva acolo la capul lui , face foarte mult! Asa va mentineti in legatura pe pamant si sa ai nadejde ca Dumnezeu este alaturi de tine si nu te paraseste chiar daca acum te simti singura si a nimanui!
Rugandu-te pentru iertarea sotului tau, el se roaga pentru tine si uite asa sunteti mereu in legatura sufleteasca:5:!
Tu trebuie sa ai grija de sufletul lui si sa nu sari nicio pomenire! De asemenea pomenirile e de dorit sa se faca cu saracii nu cu rudeniile!

Si pomelnicul pentru el la Sfanta Liturghie la o manastire din 40 in 40 de zile sa nu lipseasca cat timp traiesti! Daca inca nu ai dat pomelnic sa il dai degrab, este foarte important sa fie pomenit pana la judecata particulara- la 40 de zile.

Şi tu, femeie care ţi-ai pierdut bărbatul, de ce plângi? Nu cumva pentru că ţi-ai pierdut ocrotitorul şi ai rămas singură pe lume? Niciodată să nu spui aşa ceva. Căci nu L-ai pierdut pe Dumnezeu, Care este ocrotitorul nostru, al tuturor. De vreme ce-L ai ca ajutor pe Dumnezeu, n-ai nevoie de nimeni altul. Nu cumva atunci când soţul tău trăia nu tot Dumnezeu era Cel care vi le dădea pe toate? Aşa să te gândeşti, şi să spui precum David: „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este ocrotitorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmi 26, 1). De-acum Acesta, „Părinte al orfanilor şi judecător al văduvelor” (Psalmi 67, 5), îţi va purta de grijă mai mult decât ţi-a purtat mai înainte.
Nu cumva, dimpotrivă, a fost bun? Şi în cazul acesta trebuie să te bucuri, pentru că a murit „ca nu cumva răutatea să-i strâmbe înţelepciunea, ca nu cumva înşelarea să-i amăgească sufletul” (Înţelepciunea lui Solomon 4, 11). Nu cumva era tânăr? Chiar şi pentru aceasta să-I mulţumeşti lui Dumnezeu şi să-L slăveşti, fiindcă l-a luat lângă Dânsul. Aşa cum pe cei care merg să primească vreun rang, îi conducem cu bucurie şi mulţumire, la fel trebuie să ne luăm rămas bun şi de la cei care pleacă din viaţa aceasta, pentru că se duc aproape de Dumnezeu, unde vor primi mare cinstire şi fericire.
Nu spun, desigur, că nu trebuie să ne pară rău pentru despărţirea de persoanele dragi nouă, care mor, dar să nu ne întristăm mai mult decât trebuie. Căci ne vom mângâia destul dacă ne gândim că omul pe care l-am pierdut era muritor, ca noi toţi. Dacă ne revoltăm nu arătăm altceva decât faptul că cerem lucruri care nu se potrivesc cu firea omenească. Te-ai născut om, prin urmare muritor. De ce suferi pentru ceva atât de firesc, cum este moartea? Sfantul Ioan Gura de Aur, Despre intampinarea mortii.

Mie personal mi se par foarte aspre aceste cuvinte ale Sfantului Ioan Gura de Aur. Si oricat as vrea sa accept nu pot . Mereu ma intreb de ce ? De ce sa Ii multumesc Lui Dumnzeu sau cum sa Ii multumesc ca sotul e mort? Cum sa ma bucur? :106:
Mai spune ca devreme ce il am pe Dumnezeu nu imi trebuie pe nimeni altul? Atunci ma intreb de ce a mai lasat taina casatoriei? Si iarasi spune ca ne vom mangaia destul ca omul pe care l-am pierdutr era muritor. Nu am nici o mangaiere si nici un raspuns , ma doare foarte tare, mai ales ca a fost atat de tanar . Am incercat inainte si dupa casatorie sa tinem randuiala data de biserica si Dumnezeu ca sa ne fie bine , si ce folos? Uneori in disperarea mea imi zic poate ca era biine sa duc o viata necumpatata si nu mi se intampla asa pentru ca na pe aia rai nu ii ia Dumnezeu. Dar iarasi ce folos, ca mai tarziu sau mai devreme imi primeam sau urma sa imi primesc rasplata poate nu aici dar dincolo sigur.
Cum pot accepta ca Dumnezeu asa a vrut? Ca Dumnezeu mi-a ingaduit un rau atat de mare anumit, caci toate se fac cu ingaduinta Lui prin urmare si boala i-a fost randuita tot de Dumnezeu ca astfel sa se sfarseasca din aceasta viata.
Sotul meu a fost un om cu multa credinta tare, foarte puternica, un exemplu pentru toti o pilda de urmat, si poate Dumnezeu il va mantui dar durerea este prea mare sa pot accepta sau sa ma pot mangaia cu astfel de ganduri. A suferit foarte mult chiar daca i-a fost scurta dar niciodata nu a cartit oricat de greu i-ar fi fost avea nadejde in Domnul . Si in viata cand era sanatos la orice necaz fie el cat de mare imi spunea pasiv si vesel: ai incredere in Dumnezeu si va fi bine. Eu inca nu am ajuns la nivelul lui acum cu atat mai mult decad in fata lui Dumnezeu prin razvratire. Ar trebui sa ma gandesc sau sa ma bucur ca l-a luat Dumnezeu atat de devreme sa numai pacatuiasca si ca a vrut sa ii daruiasca un rang deosebit, nici asa nu pot sa ma mangai si nu pot accepta.
mereu ajung la intrebarea : Dece?

Iertati-ma !!
 

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca de-a dreapta Lui, in astfel de momente si clipe nu prea sunt cuvinte de spus, dar este o poezie care tare mi-e draga si care cred ca spune totul :

PSALM DE MANGAIERE
Nu te intrista, straine,
De esti izgonit,
Caci mai mult decat tine
Eu am patimit.

Cruce, spini, otet si fiere
Am gasit la oameni,
Ca sa-ti dau tie putere
Mie sa te-asemeni.

Bucura-te deci, o, frate,
Daca patimesti,
Prin rabdare-or trece toate
Caci cu Mine esti.

Nu cata-n aceasta vale
Numai mangaieri;
Viata-ntreaga este o cale
Plina de dureri.

Deci du crucea suferintei,
Rabda-al vietii chin,
In nadejdea biruintei
Du macar un spin.

Daca vei slabi-n ispite,
Ratacind prin lume,
Roaga-te mai mult, iubite,
Strig-ma pe (Mine) nume.

Iar eu fara nici o sila
O sa-ti ies inainte
Si-o sa fac cu tine mila
Ca un bun Parinte.

Langa tine-apoi voi merge
Tot mereu, mereu,
Lacrima din ochi Ti-oi sterge
Ca un Dumnezeu.

Nu te intrista, copile,
Daca suferi mult;
Roaga-te-n aceste zile
Iata, te ascult.

De vei fi cuprins de valuri
Si de tot slabit,
Eu o sa te scot la maluri,
Fiul meu iubit.

De vei fi batut de ganduri
Si de dor pe cale,
Iti voi sterge-n orice randuri
Lacrimile tale.

De nu ai in lume mama,
Lasa, fiul meu,
Nu mai fi cuprins de teama,
Tata iti sunt Eu!

Fugi de oameni, de pacate
Urca sus calvarul,
Iata vin la tine, frate,
Ca sa-ti duc amarul.

Si voi ramanea cu tine
Pana la mormant,
Numai tu sa crezi in Mine
Caci cu tine sunt.

Si voi duce-a ta povara
Oriunde vei fi,
Fie iarna, fie vara,
Eu te voi pazi.

Pe cei stapaniti de ura
Ii voi imblanzi,
Iar pe cei ce ma injura
Ii voi risipi.

Pe cei plini de ganduri rele
Ii voi impaca,
Si pe fiii Maicii Mele
Nu ii voi lasa.

Nu mai plange deci, o, frate,
Pe carari straine,
Mani vor trece-aceste toate
Si vei fi cu Mine!…

Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Cunosc o femeie care si-a ingrijit sotul paralizat vreo sapte ani. E cumplit si acest lucru. Desigur trecerea la cele vesnice este dureroasa. Dar Dumnezeu are caile Sale de mantuire pentru noi toti. Iar mantuirea este comoara cea mai de pret a crestinului. Deznadejdea e de la diavol. Nu de lacrimi are nevoie, ci de rugaciuni, chiar daca era credincios. Cu cat te vei ruga mai mult pentru el, cu atat vei simti ca fericirea de care are parte prin rugaciunile tale iti inunda sufletul si tie. Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-l pe Ciprian Petru!

Acest eveniment neplacut din viata ta poate fi privit duhovniceste sau lumeste. Sfantul Ioan Gura de Aur l-a privit duhovniceste. Iar faptul ca ai gasit acest citat reprezinta o chemare pe cararile mantuirii. Dumnezeu sa te ajute.

confesiune
 

Gabriela, draga, nu fi suparata pe Dumnezeu! Numai pe Dumnezeu NU ! Cu adevarat necunoscute noua caile LUI sfinte. Sa ne abandonam LUI cu totul, fara sa cartim, ci doar sa ne ducem crucea convinsi fiind ca dreptatea LUI nu e la priceperea noastra, ci este mare taina pentru noi. Va veni si timpul sa intelegem.


Daca te mangaie cu ceva, iti pot spune ca l-am pierdut pe tatal meu cand eram foarte mica, un copil ce vedea moartea intaia oara cu tristete si nepicepere. Pana atunci era prilej de a ma intalni cu verisorii si de a ne juca in leaganele din curtea bunicilor. Si era tanar taticul meu atunci, atat de tanar si atat de bland, atat de bun si curat in inima lui!
Au trecut 30 de ani si inca nu am inteles de ce a trebuit atunci sa plece, cand ar mai fi avut timp si astazi sa stea. Ma rog mereu pentru sufletul lui si-l simt aproape. Anii au invechit ranile, dar nu le-au vindecat.

Domnul sa te intareasca!

Cred ca e vizibil ca tot ce simt e din perspectiva lumeasca. Momentan nu pot privi duhovniceste . Si stiu ca aceasta viata nu e totul, stiu ca aici pe pamant nu e decat suferinta si ca viata adevarata e dincolo ca pana la urma traim in aceasta viata pentru a dobandi mantuirea , iar moartea nu este decat o trecere intr-o alta viata mai buna unde nu este intristare si durere si nici suspin. Stiu ca Dumnezeu va avea un raspuns pentru mine si desi cartesc recunosc imi este frica de Judecata Sa. Stiu si iarasi stiu dar cu nimic nu ma mangaie stiu si atat dar nu inteleg, nu ma ajuta....desi cartesc tot la Dumnezeu voi ajunge pentru ca nimeni nu te poate ajuta sa treci mai usor peste astfel de rani care oricum te marcheaza toata viata pentru ca oricare ar fi drumul meu in viata asa ceva nu se poate uita.
Ma doare prea tare , poate mai tarziu voi putea si sa simt ceea ce scrieti din punct de vedere duhovnicesc. Numai sa nu fie prea tarziu, ca si de asta mie frica.

Cu adevarat necunoscute si neintelese sunt caile Domnului. Oricat as vrea sa inteleg mie mi se pare nedeprept cu atat mai mult ca erati un copilas nevinovat. De ce? Se pare ca oricat ne-am intreba raspunsurile sunt doar tacerea, o tacere care te stoarce de durere si niciodata nu cicatrizeaza ranile lasate asa cum ati spus. Poate gresesc ca la mine au trecut abia 2 saptamani dar cred ca nu voi sti niciodata cel putin in viata asta de ce.
Chiar daca sunt suparata recunosc pe Dumnezeu , ma simt obligata, sa ma rog pentru el si sa fac tot ce se cuvine ca un simbol de recunostinta de iubire, de pretuire.

Hristos a inviat
 

Mi-as dori d-na Gabriela sa va pot fi alaturi macar cu un gand, un gand bun..in asemenea momente ne tot intrebam ce este omul..de unde vine si incotro se duce.
Viata aceasta a noastra..e doar o clipa..si de-am sti sa o pretuim.. Suntem invaluiti in vremelnicia aceasta si de-am reusi sa ne desprindem cat de putin de lumea aceasta ..am fi purtati pe aripi..pe aripi de inger catre Nemarginit.
Oare exista o asemenea putere incat sa ne cuprinda pe toti..incat sa-i pese de fiecare ins in parte..e clipa, sunt ani si ani, sunt veacuri si omul in bratele cui a ramas mereu..cine si-o aduce aminte de noi peste sute de ani cand om parasi si noi aceasta lume..?
Biserica..biserica ortodoxa isi va aduce aminte mereu de noi..biserica este izvorul purtator de viata de la inceputul veacurilor..in rugaciunile bisericii vom fi pomeniti si noi mereu.
In asemenea momente catre biserica trebuie sa ne indreptam, daca atunci cand sunt in viata alergam in intreaga lume spre a tamadui pe cei dragi..cu atat mai mult atunci cand trec la cele vesnice trebuie sa alergam catre biserica, sa aprindem o lumanare..sa spunem o rugaciune pentru tot omul, sa ne intrebam unde or fi ei acum.
Ne este atat de greu sa patrundem intr-acolo unde or fi ei..dar multa mangaiere vor avea vazand lumina ce izvoraste din iubirea ce le-o vom purta-o mereu. Cat vom fi aproape de biserica si aceasta iubire va dainui..vom fi uniti..si spatiul nu ne va putea separa niciodata.
Sa hranim aceasta iubire mereu..si dragostea noastra va colinda chiar si meleaguri nemaintalnite de noi. Sa fim sinceri, oameni simpli..sa avem si noi un suspin, o rugaciune..si sa stim a multumi Iubirii Celei Nemarginite..ca ne primeste si pe noi asa cum suntem si precum aceasta Iubire se jertfeste mereu pentru noi..sa ne rugam si noi sa-i ierte pe cei dragi si sa-i odihneasca in pace.

Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat!"
 

Fata de dreptatile, judecatile si voia Domnului care ni se par aspre, alegerile oamenilor sunt cu mult mai neintelese si lipsite de sens. Oamenii pot fi sadici.
Ma stoarce si astazi de durere absenta tatalui meu, dar poate insasi absenta lui m-a intarit. Am ramas in Mare Grija Domnului si este un Parinte atat de BUN!

Ieri am primit un mesaj de la parintele duhovnic care cred ca e folositor nu numai pentru mine ci si pentru altii care au trecut si trec prin mari incercari, care arata ca Dumnezeu este bun , care confirma cele spuse de lapetitemoc sa ne abandonam in bratele Lui caci este un parinte atat de Bun.
"Trebuie sa o iei de la capat oricum pentru ca Dumnezeu nu poate uita binele cuiva altfel nu ar fi Dumnezeu. Daca nea lasat in aceasta situatie inseamna ca a avut un plan cu noi si nu ne vom pierde plata. E bine sa ne incredem in Dumnezeu si sa_L lasam sa lucreze El iar noi sa pazim poruncile mai departe."

Cu Dumnezeu inainte!

Pe ultimul drum

Cand venit-am sa-l conducem
Pe sot fiu sau frate, pe ultimul drum,
As vrea aminte sa ne-aducem
Cum se ruga el pan-acum.

Ii multumea lui Dumnezeu
Cel sfant si drept, ca il iubeste
Si chiar si-n boala lui cumplita, mereu
Recunostea ca-l intareste.

Regrete-avea ca pe pamant
N-a biruit intotdeauna
Si n-a putut trai mai sfant
Atunci cand se-ntetea furtuna.

De-aceea nici nu inceta
Sa ceara Domnului iertare
Si langa El se bucura
Cand iarasi capata-ndurare.

Cand i-a fost greu, nu s-a sfiit
Sa spuna si in adunare,
Ci-n umilinta s-a smerit
Cerand credinta si mai mare.

Apoi, in fiecare zi
Cand ne strangeam cu toti la ruga,
El se ruga pentru sotie, mama pentru toti
Ca Domnu,-n haru-i sa-i ajunga

Sa fie cu toti credinciosi,
Sa se intoarca la credinta,
Sa fie drepti si bucurosi
Ca Domnul le da biruinta.

Acuma, insa, a plecat
La Domnul, la odihna-i lina.
Si chiar de-ati plans, v-ati intristat,
Atunci, cand Domnul o sa vina,

Daca veti fi toti credinciosi,
O sa-l intalniti pe Ciprian
In anii vostri cei frumosi
Slujiti-i Domnului cu teama.

Cand toti cei sfinti vor invia,
Cand Domnul nostru se va-ntoarce,
Il va aduce si pe el
Sa fiti pe veci, cu toti in pace”.

Speranta asta sa va dea
La toti, o dulce mangaiere
Acum, la despartirea grea
S-aveti credinta si putere

Sa treceti peste orice-amar,
Sa biruiti orice durere,
Iisus va dea iertare, har,
Speranta si multa putere.

Gabriela, fii tare!

Chiar ma bucur ca ai postat! Ma gandeam ce mai faci...
Nu deznadajdui, dupa furtuna vine si vreme buna si sunt convinsa ca in suferinta ta, Dumnezeu te tine in brate! Bucura-te!
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul(Romanul) spune sa pomenim cu lacrimi pe cei adormiti ca si ei se roaga neincetat pentru noi!

... Nu stiu ce m a facut sa retin cateva explicatii in legatura cu bolile si moartea unor parinti...

... De pilda, Sfantul Lavrentie al Cernigovului, le a spus celor apropiati ca daca pana la Boboteza nu se indreapta, atata i fuse, si intr adevar cateva saptamani a mai trait...

... Tot Sfantul Lavrentie le spunea celor apropiati despre ultimele timpuri, si ca unii dintre ei vor ajunge sa traiasca acele timpuri, la care unul dintre ei a intrebat daca si el, si cuprins de teama de viitor, a spus ca nu vrea sa ajunga in acele timpuri, la care parintele a spus ca unii vor avea niste boli si vor muri mai degraba, iar respectivul s a imbolnavit destul de curand si a murit...

...Cand un parinte din manastire a murit de cancer, s a zis ca trebuie sa se intample si astfel lucrurile pentru ca cei din neam sa se poata elibera din legaturi...

Ce mai fac, nustiu daca e normal dar imi este dor de sotul meu. Si intamplator am dat de acea poezie care mi-a placut foarte mult si care i se potriveste amintirii lui Ciprian. Ce pot sa zic decat ca imi plange sufletul mereu....cred ca o alta poezie exprima foarte bine ceea ce simt .

Dor
Trec zilele-n zbor
Şi timpul în neştire trece
Însă numai un singur dor
Cu viaţa timpul şi-l petrece.

Mi-e dor de tine, fiinta dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aş vrea să ştie o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!

Dar viaţa merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Inima-mi plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O fiinţă a cărei vieţi s-a stins;

Lacrimi pe obraz se plimba in tacere
Fie zi sau noapte ma framant neincetat
Caci viata–mi pare amara fiere
De cand Domnul mi te-a luat

Tu ai plecat spre vesnicie
Tu cel ce mereu m-ai alintat
In clipe grele de urgie
M-ai incurajat, m-ai ajutat
Şi acuma orice veselie
E ca şi cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta…

Si daca oamenilor par o puternica persoana
Ei nu ştiu ca-n suflet port a ta icoana
Si stiu ca nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Şi nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieţii a-l seca.
Mai sunt mulţi care-mi sunt aproape
Şi unii chiar mă înţeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înţelept.

Si mă gândesc mereu la tine,
Tu eşti mereu doar lângă mine…

Nu inteleg de ce am gasit mustrare in loc de mangaiere, poate ma ajutati voi, cu interpretarea acesor cuvinte.

Iata ce scrie in Epistola I catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel; CAP 5:

"Iar de văduvele tinere fereşte-te. Căci, atunci când poftele le îndepărtează de Hristos, vor să se mărite.
Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea dintâi.
Dar în acelaşi timp se învaţă să fie leneşe, cutreierând casele, şi nu numai leneşe, ci şi guralive şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvin.
Vreau deci ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-şi vadă de case, şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară.
Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve, să aibă grija lor, ca Biserica să nu fie împovărată, ci să poată ajuta pe cele cu adevărat văduve. "

Gabriela draga, esti o tanara care stie de Dumnezeu si El este singurul care te va ajuta si va aduce bucurie si lumina in viata ta. El singur le randuieste pe toate. Incredere, credinta, rabdare. El este Cel ce va vindeca ranile tale. Doamne ajuta!

Nu inteleg unde vezi mustrarea. Cred ca Sf. Pavel le mustra pe acelea care au fagaduit sa nu se mai marite dupa ce au ramas vaduve, dar si-au uitat fagaduinta.

O vad ca pe o mustrare pentru ca eu nu vreau sa ajung astfel. Pentru ca vreau ca Dumnezeu sa nu-mi fie aprig judecator in cele ce voi face de acum inainte. Consider ca de acum mai mult ca oricand voi da seama de faptele mele si am invatat ca intr-adevar in fiecare clipa trebuie sa fii pregatit deoarece nu stii niciodata cand vine clipa, te stii sanatos si deodata te trezesti ca numai ai nici o sansa la viata. Mie frica, ca din atat de multa durere sa nu ajung nu numai sa spun ceea ce nu se cuvine si sa fac si ceea ce nu se cuvine. Sunt de pricipiu: niciodata sa nu spui ca eu nu voi face cutare pacat si nici sa judeci ca l-a facut altul pentru ca imediat il poti savarsi si tu.

Gabriela draga,
 

Nu este mustrare! Sfantul Apostol Pavel indeamna la casatorie pe vaduvele tinere tocmai pentru a fi ferite de a cadea in pacat dar tot Sfantul Apostol Pavel indeamna si la pastrarea vaduviei curate. Acum depinde de putinta fiecaruia. Tu te simti singura, dar nu esti! Rugaciunea vaduvei are mare trecere inaintea lui Dumnezeu! Te crezi poate nedreptatita, dar nu esti! Nu stii ce intorsatura ar fi luat viata voastra mai tarziu; crede ca s-a intamplat ce e mai bine pentru mantuirea voastra!
Cred ca ti-e dor si e normal pentru ca l-ai iubit, daca nu il iubeai nici nu te casatoreai cu el insa crede si faptul ca Dumnezeu nu ne vrea raul! Tu prin Crucea vaduviei poti dobandi sfintenia (ex citeste viata Sfintei Xenia)! Il poti mantui pe sotul tau, nu te descuraja! Iubirea si durerea vor ramane in sufletul tau dar toate sa fie in Hristos, nu fara El!

Iti inteleg durerea,ptr.ca am trecut prin ea....si imi puneam mereu intrebarea "de ce?"....chiar nu stiam ce sa mai fac...ajunsesem sa fac depresie,atunci am zis "trebuie sa fac ceva"...si am facut .Am alergat la duhovnic,l-am rugat sa-mi citeasca niste rugaciuni(nici acum nu stiu cum se cheama)dar,mi-au facut f.bine sufleteste,apoi am alergat la cea mai apropiata manastire,unde era o icoana facatoare de minuni a MAICUTEI DOMNULUI...si m-am rugat in genunchi ,cu lacrimi in ochi.....am simtit mina intinsa a MAICUTEI....crede-ma te rog....nu te mai chinui cu intrebarile,incearca singura sa gasesti calea spre linistea sufleteasca.Si o vei gasi.Bunul Dumnezeu si Prea Curata Lui Maica sa te ajute.Apoi incearca sa vorbesti cu" sotul tau"....vei simti ....si din partea lui o mangaiere.Exista o mare legatura intre noi cei de aici si cei de "dincolo".

Exista un adevar in ce spui- e bine sa nu judecam, pentru ca Dumnezeu iti poate trimite ispita, incercandu-ti astfel puterea de a rezista ispitei.

Doamne ajuta!
 

Daca mai intri pe forum, spune-ne ce mai faci...
Pace si liniste sufleteasca, bucurii si binecuvantari de la Dumnezeu!

Apel la Rugaciune
 

Imparateasa noastra cea preabuna si nadejdea noastra , Nascatoare de Dumnezeu primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor ,bucuria celor mihniti si acoperitoarea celor necajiti ; vezi nevoile noastre ; vezi mihnirile noastre ; ajutan-ne ca pe niste neputinciosi ; hranestene ca pe niste straini ; necazurile noastre le stii, deci dezleagale precum stii,deci dezleagale precum voiesti, ca n-avem alt ajutor afara de Tine , Maica lui Dumnezeu , ca sa ne pazesti si sa ne acoperi in vecii vecilor Amin! Doamne Maica Dumnezeului nostru ,Tata ceresc te implor ai grija de robul tau Ciprian ,dai grabnica insanatosire ,aparal de toate relele si necazurile si iertatii toate greselele facute cu voie si fara voie .Doamne Dumnezeul Nostru intareste si familia lui pentru al putea sprijini in incercarile vieti . Dumnezeul cel Bun si Drept sa va Ajute .Amin!

Gabriela l-a pierdut pe Ciprian- a trecut ceva timp de atunci.Poate fi contactata pe mail.

Rodica50 ai e-mailul? Crezi ca mi-l poti da si mie pe privat? Adica poti sa o intrebi daca se poate sa am si eu adresa ei...:1:

[quote=BursucGabrielaIonela;247775]Va rog din toata inima sa va rugati pentru sotul meu Ciprian Petru. De la Pasti a inceput sa ii fie rau, balaonari, crampe, in cele din urma a ajuns la spital miercuri. Am primit un diagnostic deocamdat e o suspiciune ca ar avea tumora pe ficat , acest diagnostic a fost pus in urma unei ecografii. In 6 luni a slabit foarte tare circa 20 de kg, are ascita lichid in abdomen si endeme la picioare is umflate pt ca are apa . Sper ca Dumnezeu sa ne fereasca totusi , va rog din suflet sa il pomeniti.
Dumnezeu sa va rasplateasca! :63:[/QUOTE


Doamne Dumnezeul meu am nevoie de Tine ! I-ti multumesc ca te-ai rastignit pentru mine . Iti deschid poarta inimii mele , sa intri in ea Calauzestem viata sa traiesc asa cum vrei tu . Amin ! Doamne Dumnezeul meu cel Bun si Drept ai grija de robul tau Ciprian si-l intoarce din nasanatate in sanatate iartai toate pacatele facute cu voie si fara voie . Si-l intoarce din patul suferintei

[quote=mihele_m;297499]
Sotul doamnei a decedat!

Dumnezeu sa-l ierte.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu dreptii, iar pentru doamna, multa, foarte multa rabdare si pace cu Dumnezeu. Numai asa putem trece mai usor peste suparari si depresii. Stiu ca nu exista consolare, dar am observat ca Dumnezeu are un fel deosebit de a mangaia sufletele incercate! :2: