Sfintii - prietenii lui Hristos, implinesc ORTODOXIA. Hristos - se intelege ca este mai presus de orice in lume.

m-a impresionat
 

urmatoarea relatare despre evlavie adevarata:
"Parintii mei imi spuneau ca farasiotii, in tara lor, adunasera bani ca sa faca o biserica acolo, in Farasa. Dupa aceea insa Sfantul Arsenie a vrut sa-i dea la saraci, deoarece aveau biserica. S-a dus insusi Sfantul sa-i imparta la familiile sarace si sarmanii nu ii luau. Sa ia bani de la Biserica! Si daca nu i-au luat, a fost nevoit sa-i trimita cu primarul satului la episcopul din Cezareea. “Sa iei insotitor pentru drum”, i-a spus Sfantul. “Imi ajunge binecuvantarea ta”, i-a raspuns primarul si a plecat singur. Cand a adus banii la episcop, acela l-a intrebat: “Bine, dar ce v-a spus Hagi-efendi sa faceti cu banii?”. “Sa-i dam familiilor sarace”, a raspuns primarul. “Si de ce nu l-ati ascultat?”. “Nu vor sa-i ia oamenii”, i-a spus, “pentru ca sunt banii Bisericii”. In cele din urma episcopul i-a dat inapoi. Cand farasiotii au fost nevoiti sa plece din Farasa, atunci, cu Schimbarea, au spus Sfantului Arsenie sa ia acesti bani cu ei, ca sa faca biserica aici, in Grecia. Atunci Sfantul Arsenie le-a spus plangand: “In Grecia veti afla multe biserici, dar credinta ce exista aici n-o veti afla”."

(cred ca in alte vremuri oamenii aveau mai mult har de la Dumnezeu)

Nu imi pot nici macar inchipui o lume fara de calugari, fara de manastiri.

Sfantul Teodor Studitul spunea undeva ca scopul straduintei monahilor este acela de a sluji lui Dumnezeu si a-I fi placuti Lui. E minunat ca monahii isi implinesc datoriile ca facand-le pe toate pentru Domnul - fie ca sunt la bucatarie, in gradina ... totul e facut pentru Dumnezeu. De aceea nu exista jumatati de masura in lucrul lor.

Din pacate cand se amesteca lucrurile se ajunge la astfel de intrebari.
Daca tineti cont simplu de cuvintele "Dati Cezarului ce-i al Cezarului..." sau "nu slujiti la doi domni"...si mai tineti cont de cum au aparut manastirile si care este rostul lor atunci nu s-ar mai pune astfel de intrebari si nici nu ar mai aparea astfel de dileme.

Rostul si datoria calugarului este rugaciunea iar munca lui se refera strict la munca pentru a-si asigura traiul zilnic. Ca in ziua de azi s-a ajuns unde s-a ajuns nu-i problema noastra si nu intra in discutie.
Din punctul meu de vedere eu zic ca niciodata o manastire nu ar trebui sa se amestece sa faca nu stiu ce pentru comunitatea in care exista...si asta pentru ca unul din voturi este saracia, motiv pentru care nu ar avea cum si de unde sa faca asta...singura implicare a manastirii pentru comunitate este sa se roage individual prin canonul de chilie si de obste la slujbele din Biserica iar in rest in timpul liber care il mai au sa se odihneasca si sa munceasca cat sa aibe ce manca.

Asa este, viata din manastire nu este traita la intamplare, are niste reguli foarte clare. Monahismul este chip ingeresc, iar ei prin rugaciunea lor ne sunt niste "pazitori" in tot lucrul nostru. Putem face lucruri mai bune nu avand un monah langa noi, ci avand un monah care se roaga pentru noi. Sa nu le cerem mai mult, dupa cum nu trebuie nici ingerilor sa le cerem mai mult, trebuie doar ca noi sa fim mai lucratori.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca toate virtutile dobandite de pustnici nu valoreaza nimic atat timp cat nu sunt puse in slujba semenilor. In acest sens, slujirea aproapelui reprezinta o etapa superioara in drumul spre sfintenie.

Vrei sa fii mai explicit te rog?
Ce crezi tu ca a vrut Sf.Ioan sa spuna si ce inseamna pentru tine ca un calugar sa isi slujeasca aproapele?

da!
 

si eu vad, ca apele trebuie separate,monahii ,asa putini cum sunt ( ca am impresia ca nu se inghesuie pe la noi pe la romani, multa lume ! ) sa-si vada de treaba lor in cadrul manastirii !
treaba din afara, cade in sarcina preotilor, care pastoresc comunitati,dar si a arhiereilor care pot influentaq intr-o directie sau alta,si-i pot stimula pe preoti sa fie mai activi in comunitate !

Da, foarte corect ce spui , dar odihna sa sti ca e doar in cele cateva ore de somn . Poate mira pe unii, dar la Manastire odihna efectiva cam lipseste cu desavarsire ! Pun si eu o intrebare : este rau sau bine ca intr o Manastire sa fie gazduiti ( contra cost ) batrani in ingrijire ? ( exsista destule cazuri ), precum si copiii abandonati sau cu probleme ?

Daca manastirea este azil de batrani....adica asta e ascultarea principala atunci e ok si e normal sa primeasca bani pentru ca altfel nu ar avea de unde fonduri ca sa fie ingrijiti batranii (mancare, spalat, intretinere, caldura...etc)...dar sa fie manastire ca oricare alta si sa gazduiasca batrani contra cost pe care sa-i ingrijeasca nu e normal....din motivele spuse mai sus...ar fi ceva in plus la ascultarile lor si cum timpul lor liber e fff limitat ar insemna sa se epuizeze prea mult.

Eu zic că este rău ca mănăstirea să adăpostească mireni, inclusiv pelerini. Mănăstirea trebuie să fie un loc de izolare unde călugării să aibă pacea și liniștea necesare unei vieți de rugăciune permanente. Mănăstirea nu e azil, pentru asta sunt alte așezăminte ale Bisericii.

Sunt oameni care vor să trăiască în singurătate și pentru aceasta s-au făcut mănăstirile, care constituie un refugiu potrivit vieții contemplative.

Cât despre datoria față de bătrâni și bolnavi, cred că se exagerează, și mă refer la datoriile mirenilor, nu ale călugărilor. Nu suntem datori să umblăm după bătrâni, săraci etc și nu vom avea vreo plată la Judecată dacă am făcut aceasta. Pilda aceea din evanghelii are rostul de a ne arăta necesitatea de a nu urî semenii noștri. Milostenia ar trebui să existe numai în situațiile întâmplătoare, nu să devină un program.

Eu zic sa nu incepem sa exageram.
Aici vorbeam de viata de manastire nu de pustnicie, motiv pentru care exista manastiri construite in orase sau in apropierea satelor. Mirenii sunt bineveniti in manastiri pentru o slujba si un cuvant de folos pe care la bisericile de mir nu ai cum sa le intalnesti. Intr-un fel se face slujba intr-o manastire (toate cele 7 Laude incununate de Sf. Liturghie si Sf. Maslu o data sau de doua ori pe saptamana) si in alt fel in bisericile de mir (Utrenia cu Sf. Liturghie doar duminica si in zile de sarbatori, vecernia doar in seara precedenta cand se face Sf. Liturghie si Maslu doar la unele biserici). Acum bietul mirean nu se muta la manastire, el vine si pleaca....si tocmai modul in care pleaca este incununarea ascultarii calugarului. Ideea este sa nu se exagereze cu statul in manastiri si sa nu se mearga prin manastiri pentru a vizita si sta ca la statiune.

Alta problema este cu manastirea nu e azil...te inseli. Sunt manastiri care au azile ...aici calugaritele sunt cele care se ocupa de tot, dar in afara de slujba si aceasta ascultare nu mai fac altceva si mi se pare normal...sau sunt manastiri care au seminar teologic, acolo calugaritele sunt profesoare si in afara de aceasta ascultare si slujbe nu mai fac altceva, sunt manastiri spitale sau manastiri statiuni unde manastirea este exact un hotel.
Ideea este sa nu uitam ca singura datorie a calugarului este ascultarea, saracia si castitatea...in rest absolut nimic, iar asculare trebuie sa faca neconditionat, numai daca este pus sa faca ceva impotriva ortodoxiei sau sa defaime pe Hristos, calugarul poate sa ia atitudine, in rest el este exact nimeni pentru el si viata lui. Din momentul in care a ales singur sa fie calugar mantuirea lui consta in respectarea celor trei voturi...si nu e usor deloc, mai ales in ziua de azi.

Mirenii zelosi care vin si isi dau cu parerea de cum ar trebui sa fie sau ce sa faca o manastire, mai intai sa incerce sa inteleaga votul ASCULTARII....care este o mare taina si doar cine incearca sa-l inteleaga reuseste si ca monah dar si ca familist...este primordial sa inveti si sa accepti sa asculti, in rest totul va decurge de la sine

Iubirea, cea care-şi dă cu părerea în necunoştinţă de cauză eşti tu. Nu ai adus nici o referinţă la părerile tale şi de fapt astfel de referinţe nici nu există.


Mănăstirea înseamnă pustnicie. Când depune jurământul, în momentul cel mai solemn al slujbei aspirantul este întrebat "De ce ai venit frate căzând la sfântul altar și la această sfântă însoțire?" la care el răspunde "Dorind viață pustnicească preasfințite părinte".

Puteți vedea aceasta în această întregistare, începând cu secunda 5:37
http://www.trilulilu.ro/Dumitrul/c2ee12ed2635a0


Cuvântul mănăstire vine din grecește, de la monazein, a trăi în singurătate, la fel cuvântul monah. Mănăstirile au apărut atunci când pustnicii au început să se organizeze în comunităţi spre uşurarea nevoilor lor, dar principiul de bază a rămas acelaşi: izolarea de societate în folosul rugăciunii. Aceasta e valabil şi în cazul celor care sunt aproape sau în interiorul oraşelor. Pustnicia nu este atât geografică cât socială.


Mănăstirile nu sunt create de episcopii ci din inițiativa celor care vor să trăiască în pustnicie. Inițial ele nici nu erau supuse ierarhiilor bisericești.

Că unele mănăstiri au avut și au și preocupări sociale este o cădere de la scopul lor, scopul viețuirii călugărești fiind liniștirea, nu ajutarea semenilor, după cum spune și Sfântul ava Pimen cel Mare:
Si a zis lui fratele : am zis ca seaman tarina mea si fac dintr-insa milostenie. Si i-a zis avva Pimen : am gandit ca pentru fratele tau cel mirean ai grait; iar daca tu esti cel ce faci lucrul acesta, nu este lucru calugaresc.

Te rog sa mai citesti la Sf. Vasile cel Mare si Sf. Grigore de Nazianz...si mai discutam apoi.
Iar despre ce se intampla la ora actuala este discutabil.
Ascultarea de baza este rugaciunea...dar ascultare inseamna sa faci absolut tot ce te pune staretul, nu ce-ti imaginezi tu ca ar trebui...daca esti pus sa stai in cap, desi este ilogic si chiar poti muri, tu asta trebuie sa faci chiar cu riscul sa mori (este un exemplu exagerat) dar asta inseamna ascultare si taierea voii tale...daca staretul o luna de zile te pune la o ascultare in mijlocul lumii fara a avea acces la Biserica tu asta trebuie sa faci...in manastire ascultarea este mai presus de orice atata timp cat prin ascultare nu defaimezi pe Hristos.

Eu cand spun anumite lucruri chiar le spun intr-o destul de mare cunostinta de cauza. Eu nu visez sau interpretez ca asa ar trebui, chiar stiu cum e...ca mintea omului are cai nebanuite cand isi ia zborul, asta e alta problema.

Manastirea are deja rostul ei si ajuta deja lumea prin aceea ca se roaga pentru toti oamenii in toate imprejurarile! Nu vad nimic rau in faptul ca primeste pelerini, ginditi-va cite mese se pun pentru pelerini la manastirea Petru Voda sau Sihastria. Imi spunea o maica de la Petru Voda femei ca abia pe la 11-12 noaptea termina ascultarea la bucatarie dupa ce a pus masa de 14 - 15 ori pe zi pentru sute de pelerini sau amariti in trecere. Si nu pot uita cum un parinte de la Sihastria servea la masa cu atata bucurie si ne spunea cit de bucurosi sunt de fiecare om care pleaca multumind lui Dumnezeu pentru toate.

Asa este, iar asta inseamna ascultarea neconditionata (staretul acolo l-a trimis si el asta face) si iubirea de aproapele (desi munceste din greu inima lui e plina de bucurie ca hraneste in mod vizibil pe cei care sunt acolo cu probleme spirituale iar in mod invizibil prin rugaciunile lui interioare)...iar acei calugari poate sunt saptamani in care nu vad biserica si slujbele le aud doar prin statii si boxele amplasate din loc in loc in afara bisericii (acolo unde sunt)

Unui teolog care sustinea ca trebuie sa fie un om de actiune crestinul, Batranul Ioil i-a raspuns: "Trebuie sa lasi actiunea si framantarea de-o parte pentru a te ocupa putin de propria ta curatie. Noi suntem numai framantare si actiune, iar sufletul l-am lasat in paragina. Curateste-ti sufletul de patimi printr-o lucrare in adancime si ceea ce vei oferi atunci semenului tau, tu vei oferi nu din golul sufletului, ci din bogatia ta interioara".

Inseamna a face minuni prin rugaciunile lui, in viata celor din lume.
Inseamna a incalzi inimile cele impietrite din lume, prin dragostea si pocainta lor.
Inseamna a ajuta prin rugaciune si mangaiere oricand, pe oricine.
Inseamna a mijloci prin rugaciunea lor puternica, caci "mult poate rugaciunea cea staruitoare a dreptului".

Insa noi nu mai credem in puterea rugaciunii. Am ajuns sa credem numai in asociatii caritative si alte asemenea institutii cu caracter social-filantropic, in care se vede mai mult lucrarea omului, decat lucrarea lui Dumnezeu. Acestea nu sunt rele, insa vreau sa intelegeti la ce ma refer. Cel rugator, daca nu face asistenta religioasa, nu inseamna ca nu face nimic. Sunt talanti diferiti, iar rugaciunea mi se pare mai grea decat munca.

Subscriu, nu comentez...ai dreptate...chiar e foarte greu sa te rogi...adica sa reusesti sa intri in convorbire cu Dumnezeu...e foarte lunga calea.

si eu stiu o suta de manastiri cu peste 50 de calugari, care altceva nu fac decat sa cerseasca bani prin sate si prin gari. mai mult, au si mercedesuri de serviciu. probabil sunt strict necesare si nu-mi dau eu seama.

uite ce stiu eu: daca manastirile nu au menirea sa se implice prea mult in viata laica, ar face bine sa nu primeasca nici bani pentru diverse servicii. oare Iisus a cerut bani de cate ori se pregatea sa sustina cate-o cuvantare?
bine ca o fac ai nostri si culeg din sfintele scripturi numai ce le convine, insa nu inceteaza de a tine morala muritorilor de rand.



manastirile si bisericile romanesti s-au degradat in asemenea masura incat nu mai ai nici macar unde sa te rogi sau sa aprinzi o lumanare. nu-mi da nimic ghes sa ma duc cuminica la biserica atunci cand ii vad grasi, nesimtiti, cer milioane pe diferite slujbe, isi cumpara limuzine si nu platesc impozite.
au insa grija sa condamne prostitutia desi sunt implicati in scandaluri dintre cele mai funeste de ani de zile.

Este interesant ca vorbesti de "cuminecare".

Pai... daca am sti noi cu cine ne "cuminecam", nu ne'ar mai interesa ca "popa e gras si nesimtit" si altele asemenea.
Acestea toate sunt scuze pentru starea sufleteasca in care ne aflam.
E mai usor sa "vedem" si "sa dam cu parul", decat sa "ne vedem" si sa ne pazim de ispitele diavolului.

Ceea ce afirmi tu aici mie mi se pare foarte grav si anume faptul ca daca tu te cumineci , si primesti ceva de la calugari si preoti acest fapt iti adoarme constiinta civica si nu mai vezi cind ceva este in neregula.
deasemenea il judeci pe acest utilizator fara sa cunosti nivelul sau de moralitate si despatimire.
De unde stii ca nu-i un om curat la inima?
Vezi cumva prin el?

Dorin si Andrei,v-ati cam aprins degeaba.eu_rationez nu s-a referit nicidecum la "cuminecare", ci a gresit scriind "cuminica" in loc de "duminica".Iertati-mi observatia!Doamne ajuta !

Există în Pateric o povestire unde se spune că erau doi fraţi, unul mirean şi altul călugăr.
La început călugărul, din câte primea, ajuta pe fratele său mirean, dar acesta mai mult sărăcea.
Însă Dumnezeu i-a descoperit călugărului să facă invers, adică să-i ceară fratelui să-i aducă oricât de puţin din munca sa, iar el în schimb să se roage pentru binefăcătorul lui.
La început fratele din lume nu i-a putut aduce ca milostenie decât nişte verdeţuri. Dar în scurt timp situaţia lui s-a schimat în bine, încât nu a mai avut nevoie de ajutorul material al călugărului.